26 December 2008

La Multi Ani!

Pe final de an m-au napadit vestile proaste: s-a pus din nou in discutie suma pentru concediul de maternitate, insa am extins numarul ministerelor, ca doar avem de unde, nu???!!! A! Si de la pensionari nu se gandesc sa ia bani, nu, problema se pune doar la mamele astea care ne costa prea mult! A nu se intelege gresit, nu am nimic cu pensionarii si nu doresc sa ia de la nimeni nimic, dar aplicarea unei plafonari doar la mame mi se pare discriminatorie- de ce li se cere doar lor sa faca un sacrificiu pentru tara? Plus ca, atata timp cat mi-au luat din salariu un procent, nu o suma fixa, cum de atunci cand a trebuit sa dea inapoi li s-a parut discriminator pana acum sa dea procente si au dat o suma fixa (6 milioane!!!!) tuturor mamelor? Pardon- eu la faza asta imi cer inapoi doar dreptul meu: ce am tot cotizat la stat... pentru ca de luat mi-au luat o halca buna din salariu. Porcarie de zile mari. Si... culmea bataii de joc, Elena Udrea a ajuns ministru. Si Videanu, dupa ce a fost sutuit de toti bucurestenii... Sunt mai mult decat scarbita: daca astia sunt elitele noastre, eu chiar nu mai am ce sa zic.

Anyway, de maine intru in pauza oficiala, revin anul viitor si pana atunci planuiesc sa ma distrez, sa fac multe poze si, well, cum optiunile mele sunt limitate (nu tu schi, nu tu autonomie fata de o toaleta...), imi propun in general sa ma port ca un mare ou fragil in vacanta :-). Si... ca sa inchei toate cele pe un ton sarbatoresco- optimist, iata si cateva imagini cu o alta serie din cadourile facute de mine anul asta (mda, hartia arata bine, din pacate insa era de proasta calitate si facea cute, pfff, nu mai cumpar de-asta). By the way: mmmm, nu credeam ca sunt in stare sa mananc atata salata de boeuf :D...



24 December 2008

Sarbatori fericite!



De toate

Ma doare tot corpul. Asta pentru ca ieri am cam reusit sa-mi umplu toata ziua cu diverse activitati: mers la coafor, apoi la Diverta de unde am plecat cu un teanc de carti (:D) si apoi la mama, sa-i impachetez si ei cadourile de Craciun. Bradul l-am facut in weekend, impreuna cu tata, Bro' si Bu, care au si decorat toata casa cu lumini si alte minunatii de Craciun. Cel mai dragut a fost Bro' care si-a luat ca obiectiv impodobirea unei ferestre cu luminite si a reusit, pe rand (in timp ce tata si Bu se incurcau reciproc in alta parte a casei, incercand sa monteze niste mosi care urca pe scara), sa:

1. Monteze luminitele care insa nu se mai aprindeau de loc la final (probabil s-a rupt un fir)
2. Demonteze luminitele si sa plece sa cumpere altele
3. Sa cumpere din greseala doua seturi de luminite in forma de plasa, in loc de cele tip sir si sa se uite nedumerit la ce naiba a cumparat, in timp ce le scotea din cutie in timp ce mama si cu mine muream de ras
4. Sa monteze un set tip plasa de care insa se pare ca a tras cam tare, astfel incat la final becurile rosii nu mai functionau...
5. Sa dea jos setul respectiv si sa il puna pe al doilea (eu deja radeam cu lacrimi)
6. Sa dea jos si al doilea set tip plasa pentru ca aparuse tata care a decis ca nu-i place cum arata si ca mai bine pune un set tip sir pe care intamplator tata il avea disponibil
7. Sa monteze, varianta finala, ultimul set. Tadaaaaam!

Eu am facut bradul si am impachetat setul de cadouri pentru familia lui Bu, un altul din partea lui Bu, Bro' si a mea pentru clanul meu si setul de cadouri de la parintii mei pentru restul clanului. Evident ca fiecare set il fac pe alt stil (cu alta cromatica si abordare diferita) si ca ma pot declara masina de impachetat :D... si ca da, evident ca ambalez toate cadourile, mai putin cele destinate mie :-) (si evident ca de obicei cadourile mele sunt cele mai urat ambalate :-))). Iar azi sunt cam franta asa ca o sa hibernez.

Bebe si cu mine am invatat un nou cuvant: a-ci-di-ta-te (aciditate, pfff) si luam cu sarg o noua pastiluta si pentru aceasta problema. Piticania si-a mutat suturile undeva in partea dreapta a burtii mele, unde cred ca o sa ma invinetesc in curand la cate ghionturi am tot luat :D. Insa ieri am fost extrem de entuziasmata pentru ca am vazut pentru prima data miscare din exterior. Ok, nu am vazut chiar o manunta iesind in relef (mor de curiozitate sa o vad si pe asta) insa am vazut cum imi vibra burta in locul in care dadea un sut, ca la o lovitura de toba. Ooooooooooooooo, ce m-am distrat!!!

Am primit si o leapsa care ma intreaba ce am pe birou... Hmmmm, in general mie imi place sa fie ordine si un spatiu cat mai bine organizat, asta ma ajuta sa gandesc, asa ca prefer un birou cu strictul necesar pe el si hai, cateva obiecte in plus... in niste limite pentru ca altfel ma isterizez, toate sistemele mele de alarma se activeaza, nu mai pot sa gandesc bine si decid ca e "dezordine" :-)).

Dar sa vedem ce am acum pe birou- are un blat ceva mai lung, asa ca pe el se afla:

Obiecte cotidiene:
- computer, boxe, scanner, modem
- suport de cd-uri
- un ceas
- un suport mare, rotund, care se roteste, plin de pixuri, scotch, notite adezive, agrafe de birou...
- o lampa de birou si doi mutzunachi mici (ai lui Bu)
- inca un monitor, pentru laptop

In plus:
- incarcatorul telefonului meu
- hartie de ambalat, panglici, stampile cu craciun, foarfeca, funde...
- un memory stick

19 December 2008

Furtuna

Ultima zi de lucru. Weird. Strang lucruri, sterg, organizez... O sa mai trec pe aici, cu acte si diverse insa practic cam asta este si ma simt ciudat.

Bonus: cearta cu Bu. Cel mai greu e ca locuim impreuna si nu avem timp sa ne linistim. Tare mi-ar placea cateodata sa sa duca el la el acasa si eu la mine acasa, fiecare sa inchidem usa si sa ne vedem de ale noastre. Nasol. Ne lovim unul de altul prin casa si ne enervam la loc. Pe moment tare imi doresc niste spatiu, sa respir in liniste.

Si mi-am adus aminte si de un "o sa-ti scriu un e-mail" aruncat pe final de conversatie. Nu, nu e vorba de Bu. Nu, nu am vazut acel e-mail. Da, cred ca aveam nevoie de el. Mda, sunt naiva in continuare. Imi doream mult sa-l primesc, m-ar fi ajutat.

Ieri am avut niste dureri puternice la burta. M-am speriat putin. Crampe? Poate. Nu stiu... Imi iau tensiunea aproape zilnic, e factor de risc, a zis doctorul. Inghit pastilute ovale si pastilute roz. Beau sana si mananc mere. Ma ingras oricum. Obosesc repede si uit, uit, uit. E periculos sa conduc si sa ies singura din cada. De unde atata energie sa zambesc tot timpul si sa triluiesc ca o mierla???

Zi proasta? Spaime la ce va sa vina? Posibil. Nimeni nu e indestructibil, ma mai frang, ciobesc si eu. Mai am si eu temeri si indoieli. Stiu ca o sa imi revin, pe moment insa mi-ar placea sa-i schimb reactiile lui Bu, sa zgaltai bine o persoana din trecut si sa dorm dusa un somn odihnitor, culcata pe burta.

Azi e furtuna. Mai tuna si fulgera si pe la mine...

17 December 2008

Gogoasa

Plecand de la postul de aici (demential, e clar ca trebuie sa invat si eu mantra aceea mai repede) mi-a adus intai aminte de nenumaratele mele pozne si m-am compatimit singura cu ce o sa patesc daca odrasla va semana macar pe jumatate cu mine :D si apoi mi-am amintit... de Bro' si a sa odrasla: gogoasa.

Btw: gogoasa e slaba- slaba, doar ca asa ii zic eu de cand s-a nascut si interesant este ca s-a prins repede de chestia asta si a inceput sa-mi spuna si el mie "gogoasa" cand ne vedeam.

Anyway: cand gogoasa avea cativa anisori si statea cuminte pe bancheta din spate a masinii, Bro' a plecat cu el la drum lung, pana la munte. Si... cum conducea el linistit si mai vorbea cu copilul care mosmondea ceva pasnic prin spate, la un moment dat s-a uitat in oglinda retrovizoare si, stupoare, copilul disparuse!!! A pipait cu mana pe la spate printre sacune, l-a strigat, a intors capul (pe cat putea, ca era in trafic), sa moara de inima, copilul nu mai era in masina!!! Usile blocate, tot, dar gogoasa nu era acolo!!!! A tras pe dreapta, mort de spaima, punandu-si zeci de intrebari si, evident, cu cele mai negre idei bantuindu-i prin cap...

Turns out ca gogoasa descoperise trapa din spatarul banchetei, cea care lasa jos o cotiera, iar la unele masini mai si face trecere intre habitaclu si portbagaj... si trecuse bine-mersi prin ea. Pur si simplu intrase in portbagaj ca sa-si caute nu-stiu-ce-jucarie...

Ads

New entry la categoria "le promovati voi, da' eu nu le gasesc pe piata": catalogul de pensii ING. E bine ca l-au facut, bine ca ii fac reclama, doar ca in banci nu este...

Nedumerire mare legata de copilul chinez cu micro spray: nu s-a saturat sa stea pe wc de atatia ani??? Si cum de are in baie hartie si ceva de scris, da' taman nefericitul ala de micro spray lipseste????

Si o reclama care imi place tare mult, mor dupa copy:



We believe life is what you make it, and we make it one hell of a ride...

Pofte si preferinte

Poftele sunt lucruri pe care imi doresc sa le mananc insa nu, nu simt ca o sa mor daca nu ajung la ele:

- Salata de boeuf- a zis mama ca imi face de Craciun
- Sarmale- am vazut la televizor niste sarmale si m-a palit- noroc ca face tot mama, de Craciun
- Fasole batuta
- O prajitura fina, gen tarta/ patiserie frantuzeasca


Preferintele sunt ce am observat ca imi place sa mananc de cand suntem doi:

- Mere verzi
- Gem de prune cu biscuiti si unt
- Ricotta si muschi file, in paine cu masline (de la Mega)
- Sana
- Mancare de praz
- Supe/ ciorbe (supa clara sau ciorba lu' mama sau de loboda sau... cam orice imi pica in brate)
- Suc de portocale
- Morcov (in supa, salata, cam oricum)


Acum sa vedem care dintre acestea se va regasi in preferintele piticaniei...

16 December 2008

Bu, Bu si Bro'

Bu si-a pierdut cardul. De doua ori. Prima data l-am gasit. La Carrefour Feeria. A doua oara nope, nu a mai aparut, desi eu suspectez ca este pe undeva prin casa. Nu imi pot imagina insa unde anume...

Tot Bu s-a gandit sa-si faca un card nou. Zis si facut. Sambata trebuia sa mergem cu mama in oras. Am plecat de acasa in tromba si, pe drum, ne-a lasat sa-l asteptam in masina pana cand isi ridica el cardul nou. Asta pentru ca ploua torential si am zis ca nu mai iesim si noi. Cand s-a intors agaaaaaaaaale cu cardul in buzunar... m-am uitat mai bine la el si mi-am dat seama ca nu, Bu al meu nu avea ochelarii pe nas... Zic: Bu, nu ai ochelarii!. A, da, ai dreptate, ma intorc imediat si... pufff... dus a fost. Intai am crezut ca s-a intors la banca, imediat dupa colt... insa pe masura ce asteptam plictisite in masina, am realizat ca the one and only Bu se dusese pana acasa (5-10 minute distanta) sa-si ia ochelarii!!!!

In fine, asta a fost doar faza 1, faza 2 a aparut seara cand Bu a realizat ca, ok, a fost el la banca si da, luase cardul dar, vai, a uitat buletinul acolo !!!! Adica acum avea card dar nu avea buletin... (da, e clar ca eu o sa albesc inainte de vreme).

Intre timp, Bro' se muta. Adica vine pe la noi si pleaca plin de lucruri. Chiar cu lucruri in plus fata de zestrea initiala- cum ar fi bara de haine pe care a cerut-o imprumut... Si galeata, care inca nu s-a intors.

Ieri insa a decis sa plece cu o groaza de sacose si camasile (cam 20 de buc, frumos calcate, puse pe umerase). Bu l-a ajutat, asa ca ajunsesem la urmatoarea faza: eu tineam usa, Bu intrase in lift cu camasile, Bro' se mai frasuia pe langa... si brusc s-a auzit vocea intrigata a lui Bu: "hei, asta e camasa mea!!!". Ne uitam si noi nedumeriti: da era chiar camasa lui Bu, scapata pe acolo din greseala, pufnim in ras si pentru ca era greu de scos din teanc cei doi decid sa o plimbe pana la masina si inapoi... Ca tot nu aveau destulde de carat :-). Doar ca Bu a mai studiat nitel problema, asa ca la intoarcere cara triumfator nu doar una, ci chiar trei camasi proprii recuperate din exil :D...

15 December 2008

Despre sarcina

Dupa cum spuneam, nu imi plac zilele de luni. Azi este una proasta, prin excelenta, iar computerul meu a decis ca nici lui nu ii plac zilele de luni si se taraie ca un melc. Plus ca azi noapte am incasat o lovitura miseleasca undeva in laterala dreapta, unde nici nu stiam ca bebe poate sa ajunga: a fost atat de socanta ca am tresarit de-a binelea :D.

Pana acum nu ma gandisem la asta, insa de cand sunt insarcinata imi dau seama ca este o intrebare pe care e bine sa nu o pui viitorilor parinti dar care apare inevitabil in orice discutie: "si... ce vreti sa fie?". De ce sa nu intrebi asta? Pai ce naiba pot sa raspunda bietii parinti??? In afara de cazul in care stiu exact ca vor un baiat sau o fata pentru ca mai au deja un copil de sexul opus, dar nici macar atunci, este o chestiune asupra careia parintii nu au nici un fel de putere de decizie si oricum ar raspunde, risca sa nu iasa bine. Sa luam cazul clasic: baiat versus fata, ca doar se presupune ca toti tatii vor ca primul lor copil sa fie baiat. Bon. Ce te faci daca spui tuturor ca vrei baiat si iese fata??? O bagi la loc? O iubesti mai putin? O iubesti la fel de mult, ca doar e a ta, dar te va compatimi toata lumea ca nu ti-a iesit ce vroiai??? Ce ii spui ei, cand va mai creste si va vedea ca te-ai laudat tuturor ca vrei baiat??? Poti sa ii expilci ei si tuturor celorlalti ca, nuuu, de fapt tu o iubesti oricum si, well, zicei si tu... asa... fara sa para ca acum o intorci din condei????

Si atunci? Ce naiba poti sa raspunzi la intrebarea asta??? Chiar daca esti decis ca vrei sa ai una sau alta, nu cred ca e bine sa popularizezi ideea, nu ajuta la nimic si se poate intoarce impotriva ta ca un bumerang. Mai bine incearca sa te pregatesti sa primesti ce va sa vina: tot al tau o sa fie si daca esti zdravan la cap o sa-l iubesti de o sa mori... Iar pentru ceilalti, cei care intreaba obsesiv: nu mai intrebati asta... nu ajuta la nimic si puneti viitorii parinti intr-o situatie jenanta. Nu mai zic de eventuale conflicte, cand cei doi parinti au dorinte diferite... de ce sa zgandari buba?

Si legat de lipsa aceasta de control asupra sexului copilului... este ceva fantastic, ce continua sa ma uimeasca. Mai ales acum, in plina societate de consum, in care si daca vrei sa iti cumperi un frigider ai zeci de oferte, modele, inaltimi, culori, optionale, date despre cost, consum, credite si garantii, astfel incat poti sa iti confirgurezi exact ce ai nevoie si ce iti doresti... plus ca mai suntem si in secolul vitezei in care asteptarea creata este sa si pleci cu produsul acasa... well, in toata aceasta "societate moderna" astepti/ clocesti 9 luni la un copil fara sa ai nici cea mai vaga idee ce o sa iasa: sex, ce sa mosteneasca de la fiecare parinte, culoarea ochilor, inaltimea, pfff, temperamentul, caracterul... nimica nimicuta. Nici un pic de control. Nada. Ia si amesteca genele neamului tau cu cele ale neamului lui si apoi stai tu frumusel noua luni pe fundul tau si la sfarsit vezi ce combinatie iese... Si nu are undo sau reject sau "returnare marfa" :P.

Si de-abia atunci realizezi ce inseamna cu adevarat "miracolul vietii", ciclul acesta care se petrece de ani intregi mereu la fel, in care corpul tau stie mai bine decat tine ce are de facut si lucrurile isi urmeaza cursul impreturbabil iar mintea ta este un simplu observator depasit de tainele naturii si ale vietii cu adevarat. Cu toata pregatirea/ cultura/ inteligenta/ educatia pe care o poti avea, maternitatea este mai presus de orice si functioneaza dupa un set de reguli proprii, la fel ca in trecut, probabil la fel si in viitor mult timp de acum incolo...

In Wall-e, cand Eve gaseste o planta, corpul ei preia controlul, cumva organismul ei se blocheaza si totul functioneaza cu un singur scop: protejarea plantei si aducerea ei la un anumit punct. Restul nu mai conteaza. Cam asa ma simt eu acum: corpul meu stie mai bine decat mine ce e de facut, e inscriptionat undeva in codul genetic, iar eu (mintea mea) sunt redusa la stadiul de observator amuzat/ incantat si socat. Se intampla lucruri mult peste puterea mea de control si gestionare. Si este ok, doar ca nu este ce ne invata societatea in care traim: ca totul se poate controla, nu exista miracole, noi avem decizia finala etc etc.

11 December 2008

Jurnal de bebe (29 saptamani)

Lucrurile se ingreuneaza. La propriu. Numarul kilogramelor a crescut simtitor si chiar usor ingrijorator pentru mine, pentru ca nu imi doresc sa am probleme la nastere din cauza greutatii (cumnata mea a avut, destul de mari). Nu este nimic grav, nici iesit din grafic, doar ca e o schimbare surprinzatoare de cifre. Se pare ca trimestrul trei aduce cu sine evenimente de acest gen, copilul triplandu-si pana la final greutatea.

Am fost ieri la doctor, sa vedem ce mai face bebe si cum mai stau lucrurile. Iar piticania e ok- e deja maaare, de nu mai incape in intregime imaginea ecografului, asa ca l-am studiat pe bucati :D. Sta cumva aproape in picioare, cu capul sus, inspre plamani si picoarele cred eu ca sunt cele cu care insista sa imi toace vezica marunt-marunt. Inca nu m-a lovit in alte organe- so far ii place tare mult vezica mea, pentru ca tot insista pe acolo. O singura data nu stiu ce anume si-a varat suuus- sus de tot, la plamani, de nu mai puteam eu sa respir si mi-au dat lacrimile de durere. Ramasesem blocata pe fotoliu si am strigat disperata dupa Bu, care m-a pus sa ma intind, dar nu era mai bine, asa ca am inceput sa ma "zgaltai" usor, ca sa determin "inamicul" sa-mi schimbe pozitia :-))...

Cred ca isi construieste ceva acolo, nu mi-e clar ce, poate o motocicleta sa iasa mai repede sau, de ce nu, o mitraliera sa atace pe oricine incearca sa-l scoata de acolo... have no ideea, insa clar apeleaza cu sarg la tot calciul si fierul din organismul meu, de am ajuns sa iau niste pastilute roz zilnic (droguri??? arata ca niste droguri, sunt roz, zau asa!) si sa mi se puna carcei in somn. Pe moment mi se si zbate o pleoapa cam de o saptamana, e teribil de enervant si obositor.

A, ca tot ziceam de oboseala: normal ca e din ce in ce mai obositor sa plimb toate kilogramele astea dupa mine. Si dorm agitat, nu pot sa respir, ma foiesc de pe o parte pe alta, incercand sa-mi gasesc o pozitie mai buna, fac ture la toaleta (cred ca s-a dublat consumul de hartie igienica in casa noastra :-)) si ma dor incheieturile. Sa stau la orizontala este cel mai greu. Mobilitate foarte aproape de 0, senzatie de balena esuata pe uscat...

Atata timp cat insa acestea sunt singurele simptome sacaitoare pe care le am, e bine. Navighez ca o corabie maestuoasa (ooooooooo, ce cuvant potrivit, sugereaza exact prestanta data de noul meu gabarit :P) prin zilele de sarcina. Sunt calma si am o stare de bine ceva fantastic. Ma simt linistita. Greu de explicat, e o senzatie de implinire, de rotunjire (hei, fac ce fac si tot la dimensiuni ajung :-)). Mi-e drag puiul asta de om si imi place sa fiu insarcinata.

Si e si distractiv: mi-am cumparat papuci! Marimea 40!!! Iar Bu a primit de la mosul nicolae-mama niste papuci "imblaniti" teribili, care imi vin taman bine si tare imi mai fac cu ochiul... si sunt marimea 42!!! :-)). Deja nu mai am decat doua perechi de incaltari in care incap si ma gandesc sa-mi cumpar niste cizme de iarna, ceva... tot asa, un 40 sau chiar 42 :-)) Suna teribil de amuzant, tinand cont de faptul ca eu port 38 in mod normal...

A, si Bu l-a intrebat pe doctor daca "e tot baiat" si doctorul a inceput sa rada... :-) so far se pare ca piticania nu s-a razgandit...

10 December 2008

Nedumerire

E adevarat ca eu circul mai mult cu masina si ca am nimerit just once in Pasajul Universitatii de cand l-au/ il renoveaza, insa am ramas cu o intrebare bazaindu-mi in cap: nu s-a gandit nimeni ca gresia aceea luneca de mama focului si in special cand va ninge sau in zilele ploioase o sa fie un adevarat risc sa traversezi pasajul???? Exista gresie speciala pentru astfel de suprafete, mata, cu asperitati si rezistenta la trafic... care e ideea?

09 December 2008

Leapsa 2 de Craciun

Am spus eu ce imi doresc de Craciun, iata ca acum am primit leapsa cu ce nu imi doresc de Craciun. Adicatalea "all the stuff you DON’T want/are sick of getting/hate getting /have had enough of for Christmas", leapsa primita de la Oaki, eleva a liceului pe unde mi-am pierdut si eu vreo patru ani :D (daca am inteles eu bine), oooo, ce vremuri (Bodnaras, Bold, Grecu=Slash, eeee)... Dar sa nu divagam, hmmm, da, sa revenim la ce nu imi doresc eu de Craciun:

Evident ca prima dorinta este ca bebe sa nu aiba inca idei de iesit si cercetat lumea. Mai precis, nu imi doresc sa iasa inca de acolo, ci sa mai stea sa dospeasca nitel...

Pe langa asta, ce nu imi mai doresc/ nu imi place mie??? Well:

- da, zapada facuta mocirla, corect, nu-mi place nici mie
- mesajele cu urari- cliseu care imi invadeaza telefonul de sarbatori
- puzderia de Mos Craciuni care apar in publicitate, la cele mai dubioase si chiar nepotrivite produse si in cele mai stupide ipostaze posibile
- filme ca Donkey Xote care este atat de prost, prost, prost cum nu am crezut ca se poate face un desen animat
- goana din magazine- nu o inteleg, este isterie pura... in loc sa ne bucuram si sa ne simtim bine, ne varam cu ura cate un carucior de supermarket in coaste
- traficul ingreunat
- pocnitorile!!!! Aaaaaaaaaaaaargh, le urasc
- gheata de pe trotuare si zapezile care "ne iau prin surprindere" in fiecare an
- intrebarea "ce faci de Revelion?"- nu, nu stiu ce fac, niciodata nu stiu!!!

Hmmmm... turns out ca nu am dat nimanui lepsele astea doua de Craciun mai departe... ok, le facem cu autoservire- cine pofteste la leapsa, cu mare placere, este invitatul meu :-)

08 December 2008

Leapsa de Craciun

Well, ca tot ma intreba Bu ce vreau de Craciun si eu refuzam cu incapatanare sa spun: nnnnnnnnnnnttttttttzz, nu spui... pac, am primit de la Sabina (sunt in blogroll, nu??? ;-)) o leapsa cu ce imi doresc eu de Craciun :D. So, Bu, this is your lucky day...

Doar ca am sa le combin, pentru ca in fiecare an fac un bilant si ma gandesc cam care e directia pentru anul urmator. Asa ca despre 2008 pot sa spun ca in mare am cam reusit cam ce ne-am propus si cu siguranta a fost un an bun deoarece am demarat acel mare proiect in viata personala: asteptam un bebe dorit si iubit. Nu, nu am amenajat sufrageria si da, inca mai avem de lucru la capitolul timpul liber... Nu avem nici imprimanta laser, dar avem GPS :D. Nu mi-am refacut abonamentul la Institutul Francez (ma gandesc insa serios la asta) dar am facut ordine generala in casa, asa ca stau bine la capitolul organizare.

Anul 2009 o sa fie, clar, anul bebelusului. Si e un an important. Avem multe hopuri de trecut si o sa trebuiasca sa facem extrem de multe schimbari. Amestecat cu lista de Craciun, intr-o ordine aleatorie, iata cam ce imi doresc:

- sanatate, sanatate, sanatate- pentru bebe si noi toti
- muuulta rabdare si sustinere din partea lui Bu
- un parfum... mmmmm... ceva gen Escada sau DKNY
- carti, ca tot am o lista ceva mai jos si o sa am cam doua luni de dospit acasa, taman bune pentru diverse lecturi
- amenajarea camerei piticaniei (yep, sufrageria este in continuare detronata de pe primul loc), plus ceva solutie de urgenta pentru hainele noastre, izgonite din culcusul lor cald de venirea iminenta a oracaitorului sef (preferabil o amenajare a dormitorului nostru, probabil doar achizitionarea unui dulap amarat)
- nu e chiar pe primul loc, insa... o jucarie (pentru mine, ok???): o corabie frumoasa, cu panze si muuulte piese de montat dar nu piese mici- mici pe care de-abia sa le pot apuca...
- poate ca o camera video mica, usoara si compacta- ca tot ma bate Bu la cap sa luam una ca sa putem filma copilul
- Bu sa isi faca analizele alea!!! pffff
- mobila (am eu niste idei... ooooooooo, ce idei!!!)
- bani, depozite, banci stabile, pensii private
- sa reusesc sa fac ordine in cutiile cu carti
- timp liber, veselie, soare, calatorii, caldura in familie
- sa-mi pun in aplicare ideile profesionale
- pentru bebe mai vreau asta si asta
- pentru sufletul meu asta si asta (am suspinat cand l-am vazut, suspin si acum)
- sa fie totul bine, sa ne adunam catre casa si sa ne facem o viata frumoasa (:D big one, nu????)

04 December 2008

Bro', Bu si Zu

1. Bro' si Bu fumeaza. In bucatarie, singurul loc in care se fumeaza in toaaata casa noastra. De obicei primul se duce Bro', care isi ia tacticos ceva de citit, isi face un capucino si isi aprinde o tigara. Si inca una. Si inca una... Moment in care Bu aterizeaza si el in bucatarie, asa ca trec la faza cu fumatul unei tigari impreuna si ceva trancaneala. Din toata afacerea asta rezulta ca bebe si cu mine nu prea ajungem la bucatarie si trebuie mai mereu sa pandim un moment liber ca sa ne luam si noi ceva de rontait, chestiune de importanta vitala lately.

Azi de dimineata m-am felicitat in gand pentru sansa de a il prinde pe Bro' cu tigara in gura, taman cand vroia sa o aprinda. Halt! Stai asa, ca trebuie sa mananc si eu castronul de cereale zilnic, ca altfel se confuzeaza total bebe la mine in burta. Bu era pe undeva prin casa, Bro' a evacuat bucataria... fericire maxima pe capul meu... doar ca s-a facut liniste. Suspect de liniste. Nu ma agresa nimeni. Nu vroia nimeni sa ma evacueze din bucatarie. Hell, nici macar nu aparea un cap curios pe usa, ceva... Hmmmm... Mananc eu cerealele si plec in cercetare prin casa...

Well, i-am gasit pe cei doi, extrem de incantati de ei, fumand in sufragerie, in fata geamului deschis :D...

2. Galeata si mopul nostru au plecat sa faca ceva curatenie si la Bro', in spirit de solidaritate (asta pentru ca Bro' nu isi gasea galeata proprie...). Doar ca au uitat sa se mai intoarca si m-am trezit ca, mare urgenta- mare, miercuri nu era galeata acasa. Ooooooooooooo, sun la Bro': galeata, unde-i galeata??? Savant, Bro' imi explica de ce nu a adus-o: "pai nu mi-ai adus aminte" :D... mda, eu cu memoria mea de fier... Ok, ok, cadem de acord sa o aduca in seara respectiva. Neaparat!!!

Seara apare Bro'. Vesel. Vioi. Si galeata??? Stupoare... pffff... am uitat de ea, zice personajul cu un zambet inocent. O aduc maine de dimineata.

Boooon... de dimineata Bro' a plecat dupa galeata. Dupa care s-a intors, a descuiat singur usa si nu, nu stiu daca a si intrat in casa pentru ca a iesit repede- repede si noi am apucat doar sa auzim cum se incuie usa la loc. Si sa ne uitam socati unul la celalalt... Dupa cinci minute Bro' revine. Uitase galeata in masina si s-a intors dupa ea :-))!!!!!! Ireal dar adevarat...

Well, finally aveam galeata. Ma uit la ea: mmmmmmm, aia nu era galeata noastra!!!! Nope, a noastra era gri, cea care aparuse in hol era albastra...

????

Zic: Bro', asta nu e galeata noastra! Bu pufneste intr-un ras isteric. Bro' se uita inteligento- sugubat si-mi spune: stiu, dar nu am gasit-o pe a voastra, am gasit-o in schimb pe a mea, asa ca am adus-o pe asta!!!

03 December 2008

Caut lecturi

Citesc, imi place la nebunie sa citesc. Una dintre primele mele amintiri este cum Bro' si cu mine ne ghemuiam langa tata in pat si el ne citea din Cartea Junglei. Sau ne traducea din franceza benzile desenate din Pif (aveam cateva reviste obtinute cu greu pe vremea aceea). Vai ce ne placea. Apoi am inceput sa citesc singura, si cand terminam o carte ma duceam la tata, sa-mi dea alta... si era tare simpatic, se uita luuung si savant la biblioteca si scotea o alta carte, potrivita mie, cu care plecam fericita in brate. Ulterior am ajuns sa-mi aleg singura ce vroiam, si chiar sa am biblioteca mea. Am citit mult, inca de mica- mi se intampla sa intarzii la prima ora pentru ca nu ma puteam dezlipi de carte, sau sa citesc noaptea sub patura, la lumina lanternei pentru ca trebuia neaparat- neaparat sa vad ce urmeaza :D (de cateva ori chiar era sa ma prinda tata, pfff). Cel mai dureros a fost prin clasa a doua sau a treia, nu mai stiu exact, cand bibliotecara scolii mi-a dat trei carticele subtiiiiri si dupa ce i le-am adus inapoi in trei zile m-a acuzat ca nu le-am citit, ca nu aveam timp sa le citesc asa de repede. Pfff, eu in clasa a patra citeam toata colectia Jules Verne pe sest, sa nu ma vada tata, ca imi spusese sa mai astept nitel cu ea, insa eu nu mai aveam rabdare... (este adevarat ca am sarit sistematic peste pasajele luungi de descrieri :D).

Acum insa citesc mai putin. Televizorul, timpul, rabdarea, puterea... ma doare sa vad ca uneori trebuie sa ma fortez sa mai citesc, inainte nu era asa. Dar ok, incerc sa insist pe zona asta, insa nu-mi mai plac nici cartile pe care le gasesc. Unde sunt cartile acelea care te tin in priza? Pe care le inghiti pe nemestecate, le citesti in baie, la masa si in timp ce te imbraci pentru ca mori de curiozitate sa vezi ce se intampla??? Sunt usor necajita- m-am saturat de lecturi greioaie, metafizice, pline de trairi si nelinisti si oameni "profunzi" pana la extreme, cu dialoguri cu dublu sens si nuante cat cuprinde. De scrieri hacaite, pe care le rumegi scrasnind printre dinti. Vreau cartile frumoase pentru varsta asta... nu stiu, nu imi vine acum ceva clar in cap, un soi de echivalent al cartilor "Cei trei muschetari" sau "Ciresarii" pentru varsta actuala, carti de savurat si recitit ulterior, de recomandat cu gura plina de incantare si zambete largi de bucurie.

Ce sa citesc eu acum??? Help, pls.

02 December 2008

Istoria se repeta

Cand era insarcinata cu Bro', mama a trebuit sa tropaduie (sau sa se rostogoleasca :D) prin spital cu tata, care isi scotea amigdalele. Povestea istorisita de mama este extrem de amuzanta, cuprinzand imaginea unei burti mari gata sa nasca si a unui sot relativ ipohondru care dupa operatie se tot uita in gat (cu ajutorul oglinzii) si o chema pe mama sa vada ca "astia nu mi-au scos tot, simt ca mi-au lasat ceva acolo"... :-)

Ani mai tarziu, Zu isi rostogoleste burta prin casa in timp ce Bu face o criza de toxiinfectie alimentara cu un show de zile mari, de la deshidratare completa, pana la tensiune foarte mica (7!!!), cadere de calciu cu blocare de muschi si aproape lesin. Evident, totul noaptea. Vineri noaptea. In weekend-ul prelungit. Cand Bro' taman s-a carabanit in Apuseni. Yep. A, si dupa ce tata tocmai fusese sa-si faca un control pentru ca avea tensiune 17...

Eu simt adesea ca imi vine sa-l tai pe Bu in felii marunte- marunte si apoi sa-l fac la loc dupa capul meu, sau ca l-as fierbe la foc mic si fum de ardei iute ... insa sa il vad galben tot, ca pergamentul, prabusindu-se pe podeaua din sufragerie, am crezut ca mor... In momentul ala eram capabila sa ma iau la tranta cu oricine si sa mut si muntii din loc daca era cazul. Mda, si sa il omor pe el pentru ca imi facea asta :D.

Am sunat la Salvare si am rugat sa imi spuna ce mediacamente sa ii dau. Dupa care, pe la miezul noptii bantuiam singura pe strada in cautarea unei farmacii non- stop, sa-i cumpar pastilele. I le-am bagat pe gat unui Bu complet daramat, care le-a vomitat imediat. Am chemat Salvarea, de data asta sa vina la noi. Desi am mai avut un episod cu Salvarea cu ceva ani in urma, cand nu a venit nici dupa 3-4 ore, de l-am sunat atunci pe Bro' sa vina el cu masina... asa ca eu eram tare reticenta la ideea cu Salvarea. Insa a venit, chiar rapid, doar ca atunci cand l-au vazut nu s-au apucat sa-l trateze pe loc ci au decis ca e nasol si trebuie dus la spital, sa-l trateze la camera de garda si sa-l faca bine cam intr-o ora. Cu perfuzie si toate cele. Haaaaaaaaaaaaaaaaaaa, stati asa, unde il duceti la 2 noaptea? Unde naiba e spitalul Matei Bals??? E de boli infectioase??? Si eu ce fac???? Sa stau acasa sa astept sa ma sune??? No way! Pfff, ia banii, ia actele, ia buletinul lui Bu, ia burta si copilul si hai cu masina proprie dupa salvare...

La camera de garda, dupa ce s-au chinuit maxim sa-i ridice tensiunea, au decis sa-l interneze. Ca e prea rau. O zi, gandeste Bu. Cam trei zile, zice doctorita... Bu uraste spitalele si sigur nu avea de gand sa stea atata, insa era prea slabit sa se opuna. Avea frisoane, tremura tot ca varga... desi avea pulover, geaca si o patura pe el... De vorbit... nu avea putere. L-am dus in salon, eu eram deja moarta de oboseala, ma sprijineam de toate paturile si toti peretii de acolo :-) si am stat cu el sa se mai linisteasca un pic si sa adoarma, in trening si pulover ca nici pijama nu avea, nimic...

La patru dimineata am plecat de la spital. La 8 trebuia sa o iau pe mama sa o duc la cumparaturi, pentru ca tata urma sa plece la prima ora la Pitesti. La 6 am primit mesaj de la Bu: cand ma trezesc sa ma duc sa-l externez. Yeah, right. La 7 eram in picioare. O sun pe mama, ea era vioaie si ciripea in telefonul meu, eu eram lesinata de oboseala. Il sun pe tata, aflat pe drum deja, sa-l rog sa ne organizam cumva, sa mearga el mai mult pe la spital, ca e de boli infectioase si mi-e frica pentru bebe. Fac un orez fara sare si pachetul pentru Bu... care ma suna ca sa ma duc la 9 sa-l externez. Vorbesc cu mama, sa merg cu ea. Facuse si ceai de menta, bun. Apare si tata, care s-a intors din drum. Ma duc cu ela la spital. Ploua, nu aveam umbrele. Bu vrea acasa. NU merge acasa, ca nu e bine. Ii luam ziare si il organizam. Nu e happy- WC-ul nu are colac si nici hartie igienica. Pt o toxiinfectie alimentara, chestie care implica multe scaune, asta este o tragedie. Plus ca noaptea eu il lasasem fara nimic iar asistenta i-a spus ca "ei nu sunt magazin"... Aberant, aberant, aberant. Trebuie insa sa recunosc si faptul ca dorctorita de la camera de garda a fost tare draguta si nu a vrut nici un ban. Surprinzator, nici baiatul care l-a plimbat cu caruciorul cu rotile prin spital...

Tata a preluat totul si a inceput sa merga el pe la spital, sa nu ma mai duc eu... Evident ca i-am mai facut si alt orez, cu ceva sare de data asta, evident ca am facut litri intregi de ceaiuri... si ca Bu vroia acasa, insa nu l-au externat decat duminica de dimineata, si si atunci pe propria raspundere si cu medicamentatie pe reteta. Am tropaduit de mama focului pe langa el, m-am dus la farmacie si apoi la magazin sa-i iau legume si pui, sa fac supa si alt orez (:D)... si dupa ce ma extrag din bucatarie, destul de jumulita, ii pun supa in brate sa manance si inocenta maxima picata din cer ma intreaba: "tu ai facut asta??? este extraordinara, are gust, tot, ooooo, e exact cum o face mama mea...". Eram prea obosita sa reactionez, insa e clar ca era dus cu capul, facusem o banala supa clara de legume din care a mancat cu pofta chiar si morcovii, desi sustine sus si tare ca lui nu ii plac...

Acum e bine, pus pe picioare, insa am de gand sa-l toc marunt pana cand se duce sa-si faca niste analize, ceva, pentru ca e clar ca are o problema- a mai facut asta prin facultate si clar organismul lui reactioneaza foarte urat, chiar exagerat- a facut toxiinfectie de la ce a mancat vineri la pranz si s-a imbolnavit si un alt coleg, insa respectivul nu a rectionat asa de rau, nu a ajuns la spital. Asa ca eu am trecut la faza cu ingrijeste-te ca sa nu mai faci asa ceva, ca eu te omor cu mainile mele :P...

Iar eu ma chinui sa ma refac dupa zilele astea zbuciumate, care m-au epuizat la maxim. Si piticania a inceput sa se agite tare de tot duminica, de a decis Bu ca "a vazut ca a venit tati acasa si se bucura" :-)), pffff ce i-ar face "mami" lui "tati" asta... foc mic cu ardei iute :D

27 November 2008

Lista neagra

Deunazi (genial cuvant, zau asa) lui Bu i s-a nazarit o idee: sa facem un top al persoanelor pe care nu le mai vrem la televizor. Cum in acel moment nimerise taman peste Monica Columbeanu, pot sa presupun ca s-ar afla pe lista lui neagra, fiind chiar sursa acestei geniale idei. Primul meu gand a fost catre Becali, iar mai apoi am declinat incetisor cam toata lista celor care se perinda pe la diverse talk show-uri, avand opinii despre orice... insa m-am oprit brusc, aducandu-mi aminte de Marian Dirta.

Yep. Marian Dirta. Stilist. Ala cu manusi, fular si un cuib de ciori in cap. Nu, nici eu nu stiam cine e si cu siguranta nu stiam cum il cheama, pana cand nu l-am vazut intr-o emisiune tv: Cireasa de pe tort. Emisiune in care se iau patru vedete si fiecare dintre ele, prin rotatie, le va avea pe celelalte trei invitate la cina. Cina pe care o pregateste in persoana si, eventual, o mai si serveste la ea acasa. Bon. Eu, cand vad pe cineva ca gateste la tv, ma opresc fascinata. Mor dupa chestiile astea culinare. Daca e unul care toaca, paseaza, fierbe ceva... ooooooo, gata, acolo infig telecomanda si raman holbata la minunatiile din fata mea. Exista pe Euforia o tanti care face prajituri... vorbeste asa frumos si le face atat de simplu... ma vrajeste mereu, imi vine sa o iau acasa si sa o pun incontinuu sa-mi faca prajituri. Tot acolo mai e si un nene care face gratar, mmmmmmmmm... Evident ca m-am proptit si in Cireasta de pe tort, entuziasmata ca gatea cineva...

Doar ca la Cireasa asta vin tot felul de figuri si zau daca inteleg de ce se baga singuri la o emisiune cu bucatarie daca nu stiu nici macar sa toace o ceapa... Si nivelul, vai, nivelul vedetelor noastre- modul in care inteleg sa se poarte, offffffffff, m-am oripilat total, nu imi vine sa cred ca se poate asa ceva si ca astea sunt exemplele de urmat, bleah, bleah, bleah, ce naiba sa te mai astepti sa intalnesti in jurul tau cand oamenii asta vad la tv si cred ca asa e normal (cool chiar) sa se poarte. Zau, emisiunea este comentata de un bucatar care analizeaza ce face vedeta respectiva, eu cred ca puneam si un alt personaj sa le critice comportamentul in societate si sa ii taxeze cand o iau pe aratura.

Iar domnul Dirta este ceva cum nu am crezut ca se poate. Se da in stamba maxim in postura de gazda, in episodul 28 (din 2 nov) si face niste gesturi ireale (scuipa mancarea, vorbeste urat, cere mancare la pachet etc etc) in episoadele 27 si 26 (din 1 nov si 31 oct). Toate episoadele se gasesc aici.

In mod sigur este pe lista mea de personaje care NU trebuie sa mai apara la tv si pe care NU mai vreau sa le vad. Si Becali e acolo. Si o groaza de alte personaje mondene, de "vedete" si politicieni... Mmmmmmmmmmmm, cred ca o sa incep alcatuirea listei prin stabilirea unui prim criteriu de selectie: cine nu se exprima corect in limba romana, afara din televizorul meu!!!

26 November 2008

Bu si Zu... si piticania si Bro' si...

Bu si Zu isi continua cu spor existenta plina de neprevazut si momente de neuitat...

Eu ma aflu pe ultima suta de metri. De la jumatatea lui decembrie ma retrag la baza, sa dospesc linistita la copil. Asta pentru ca am si obosit si imi este din ce in ce mai greu- oricat de activa sunt eu, totusi nu in fiecare zi ai energia necesara pentru toate cele. Plus ca vine frigul, poate si ceva zapada si nu cred ca vreau sa mai conduc cand s-o pune gheata. Asa ca acum tot incerc sa le dovedesc pe toate, sa le asez bine, sa le organizez si sa imi fac ordine in fisiere, ca sa las totul ok in urma mea. Si rasnita de computer a inceput sa dea rateuri, speriindu-ma cu ideea inecarii atat de aproape de mal. Oricum, ideea este ca sunt ocupata- de aceea am disparut/ dispar/ o sa dispar.

E o senzatie ciudata, de plecare in necunoscut, chestia asta cu statul acasa. Greu de controlat.

Dar si acasa avem evenimente. Chiriasul Bro' este in continuare chiriasul nostru. Ne-am imprietenit cu pestii lui- cred ca s-au indragostit iremediabil de Bu, care le da de mancare si le vorbeste zilnic, urmarim cu mare interes cifra mereu in crestere a guvizilor, pentru ca mereu depistam o pestoaica brusc dospita prin acvariu :D... si avem deja un mod de viata bine format in trei, uneori chiar patru, cand apare si Bebel- gogoasa. Deja stiu ce produse sa cumpar pentru fiecare si chiar reusesc sa diferentiez sosetele si tricourile lui Bu de cele ale lui Bro' cu o marja foarte mica de eroare :-). Iar cei doi indivizi ba se apuca sa fumeze in duet in bucatarie, de nu mai am eu acces la frigider (tragedie!!!), ba se uita la meci impreuna... Insa, deoarece se pare ca nu e bine sa mai calatoresc distante lungi cu masina (offfffffff, la ce oferte sunt acum in turism, vai ce o mai taiam eu afara din tara!!!) si nu am cum sa mai ajung la familia lui Bu, vine Mohamed la noi. Plus patut/ carut si alte minunatii pentru copil, colectate de la sora lui Bu, lucruri plimbate juma' de tara cu masina de catre parintii lor si chiar abandonate pe moment prin Oradea unde li s-a stricat masina si a trebuit sa o lase o saptamana in service acolo si sa plece cu trenul :D. So, Bro' va trebui sa se mute temporar la mama, il evacuam :-))... Oricum devenise suspect- de dimineata a plecat cu galeata cu mop si aspiratorul nostru (ca sa isi faca ceva curatenie la el, sa poata muta mobilele) si Bu (care nu cunostea detaliile povestii) se uita nedumerit cum Bro' ne inhata aspiratorul, intreband confuz: dar noi nu mai avem nevoie de astea??? La care Bro' i-a explicat ca incetul cu incetul ne goleste casa, ca doar nu o sa plece cu mana goala :-)).


Ai mei evident ca isi mai pregatesc o plecare din tara, de Revelion iar pe mine ma chinuie dorul de duca, taman cand nu pot sa plec nicaieri, nu pot sa merg nici macar la schi, pfffff.

Bu merge la dentist si are diverse evenimente socante, adica just try to imagine cum stateam eu linistita la birou si suna telefonul: "Tzumpi, mi-au cazut dintii!!!" ??? Da, mi-a luat cateva minute bune sa inteleg cum adica "i-au cazut dintii" dar dupa aceea m-am distrat de minune mustacind pe margine cand i-a trantit si lui Bro' acelasi anunt complet naucitor... Trecem peste cardul acum pierdut iremediabil despre care le-a spus alor mei ca l-a gasit intr-un buzunar, de nu mai inteleg saracii nimic (eu le-am spus ca l-a pierdut, el ca l-a gasit, e varza...) si ajungem la suspecta intentie a sotului meu cu acte, dar fara buletin de Bucuresti (pentru ca refuza sa isi faca, e ceva teribil, noi nu locuim oficial impreuna :-))), in fine, intentie spuneam, de a se duce acasa sa voteze. Sa voteze pe cine??? Ca nici nu ii stie pe cei de acolo??? Have no idea, l-a patruns spiritul civic si il chinuie rau...

Iar ieri am vrut sa il strang de gat, la propriu, pentru ca a mers cu mine la un soi de supermarket sa mai luam una-alta, in special lapte. Bu uraste sa mearga la cumparaturi. Eu, de obicei, nu merg cu el la shopping, dar era o exceptie, de, ne nimerisem impreuna si repede- repede am fugit la un magazinas sa facem o mica aprovizionare... Si mai eram si intr-un supermarket necunoscut mie (mic de altfel), aterizata direct din noapte, frig si alergatura... asa ca stateam usor pierduta intre rafturi, incercand sa-mi aduc aminte ce produse caut, cine sunt si ce naiba fac acolo, basic sa-mi adun gandurile... cand de dupa vreun raft, ceva, aparea un personaj agitat cu mesaje de genul: "hai sa mergem", "mai ai???", "gata???", "pot sa ma asez la coada???" si tot zenul meu si bruma de lista de cumparaturi care reusea sa se lege in capul meu se spulbera in patru zari... Concluzia: la final eram zburlita toata de nervi, el reusise sa indese in cos toate dulciurile si chipsurile care ii plac iar eu simteam acut ca probabil am uitat sa cumpar jumatate din lucrurile de care aveam nevoie iar acasa m-am trezit ca mai si inhatasem o marca diferita de cereale, din care nu mancasem never-ever si nici nu imi doream sa incerc...

Iar acum Bu tocmai m-a sunat, sa ma intrebe: "ce fac voinicii mei (adica bebe si cu mine)... e liniste si armonie, nu??? Pai daca nu sunt eu acolo..." :D

24 November 2008

In weekend





Am avut un weekend plin, pentru ca am plecat la munte, ca sa sarbatorim multitudinea de sfinti din clanul nostru. Asta inseamna ca am fost multi dar si ca a fost muuulta mancare- merita mentionate faimoasele placinte cu branza si cu mere ale matusilor mele (nu, nu va imaginati ca una a facut placinta cu branza si alta placinta cu mere, ambele au adus cate doua platouri cu placinte de ambele feluri, facute dupa tipicuri diferite insa teribil de gustoase).

Dupa ce Bu a reusit again sa nu-si aminteasca unde si-a lasat cardul (probabil ca este pe undeva prin casa, oricum noi l-am blocat dupa ce ne-am agitat isteric si eu m-am enervat), am plecat din Bucuresti ultimii (sambata) si am prins pe traseu tot ce putem prinde: ploaie la greu si chiar ninsoare- viscol cand am ajuns la munte. Unde ne-am blocat, neputand urca dealul cu mirandolina masina care nu avea lanturi si nici roti de iarna. A urmat un circ tipic clanului meu, in care Bu a atacat dealul in patru metode diferite si mereu ne-am impotmolit undeva aproape de varf, in miros de motor incins... tata si Bro' au venit dupa noi sa ne tracteze cu cablul... a mers primele doua curbe, apoi am ajuns in zapada... s-a pierdut surubul de la cablu... l-au gasit... Bu m-a expediat la tata in masina, ca era mai sigur acolo... Bu era in adidasi de panza (??? tipic Bu)... tata l-a uitat pe Bu pe langa masina, dar l-a recuperat unul dintre unchi... etc etc.

Este incredibil cat de mult a nins la munte: Bebel- gogoasa a facut si un om de zapada iar eu ma uitam cu jind la toata zapada aia, gandindu-ma ca anul asta nu pot sa merg la schi... In fine, a fost tare frumos si parca nu imi vine sa cred cand ma uit afara pe geam si vad soare si nici pic de zapada.

Bataie de cap

Cu ce s-a chinuit Zu dupa ziua ei:



(yep, este un puzzle 3D cu 836 de piese, primit cadou de la Bro' :D)

19 November 2008

Busy week

"Fusei" ocupata rau. Mai sunt inca, am o saptamana destul de plina. Cu diverse... nu doar munca, sau, ma rog, cu diverse tipuri de munca. Pentru ca sunt vioaie si continui sa-mi demolez casa, sistematic. Acum tocmai am ras camara- arata superb :D, aranjata si curatata de troante. Urmeaza hainele, dar pentru asta imi trebuie curaj nu gluma...

Si l-am dus pe bebe la dentist :-). Nimic grav, probleme firesti de sarcina... asa ca m-a zgandarit nitel, chestie care pe mine ma face sa ma panichez maxim, deoarece imi este frica de freze/ doctori/ injectii si orice alta potentiala sursa de durere. Mie imi ajunge sa ma asez pe scaunul de dentist ca sa ma sperii. Draguta a fost piticania, care cat timp am asteptat sa intram la dentist s-a zbenguit de mama focului in burta mea, insa la primul semn de disconfort, cand eu m-am incordat toata, s-a calmat brusc si n-a mai zis nici pas, a incremenit. Doar dupa ce am terminat tratamentul, si a trebuit sa stau 10 min. pe scaun cu nu stiu-ce-substanta, a reinceput, timid, sa mai miste un pic... :D.

Iar Bu? Bu este Bu, inepuizabil... Sambata am avut un parastas in familie, la ora 8.30 dimineata. Frig, frig rau, de crapau pietrele... Bro' si cu mine plecam inainte, Bu mai ramane acasa putin. Cand apare si el la biserica, toata familia mea, bine infofolita in diverse geci si pardesie, se panicheaza: "copilul" era in sacou! Doar in sacou si camasa! "Pai mie nu mi s-a parut ca e asa frig afara"- a venit replica unui Bu usor invinetit, pe care tata imediat l-a dotat cu una bucata geaca groasa extrasa din portbagajul masinii proprii. Mda, de unde avea tata o geaca in masina nu ne este clar, dar este tipic tata sa aiba solutia la diverse probleme, care de care mai dubioase... Vorba lui Bu: daca veneam fara pantofi, sunt sigur ca imi gasea si ceva de incaltat :-)).

14 November 2008

Da' eu cu cine votez?

A aparut pe net un spot cu bloggeri care vorbesc despre vot. Nu este in intentia mea sa jignesc pe nimeni, dar mie nu mi-a spus mare lucru. In primul rand nu cred ca e ok montat (my two cents) si devine lung si plictisitor. Apoi, nu este clar ce vrea sa comunice: sa alegi TU daca vrei sau nu sa mergi la vot???... Intentia este una laudabila si este grozav ca au reusit aceasta mobilizare de forte, insa dupa mine mesajul nu e bine transmis: a iesit ceva teribil de descurajant ("de ce naiba sa ma mai duc la vot???") si, din pacate, accentul nu cade pe partea cu "votul este o responsabilitate, gandeste-te bine ce alegi".

Dar in fine, nu vreau sa comentez spotul in sine. Pur si simplu, ca tot veni vorba, eu cred ca trebuie mers. Dar nu trebuie neaparat si votat :D... Sa ma explic: trebuie mers la vot pentru ca astfel nu se poate folosi nimeni de votul tau/ daca nu ai votat nu prea ai dreptul sa te plangi ulterior/ le dai politicienilor apa la moara- asa pot sa tina discursuri sforaitoare despre cum electoratul nu se prezinta la vot, nu ii pasa de tara, nu se implica/ tot politicienilor te transmiti un semnal prost, de genul: eu abandonez lupta, faceti ce vreti voi cu tara asta/ daca nu se prezinta suficienti la vot mai facem si un scrutin nou, care si ala costa bani...

Daca am cu cine vota, va bene, problema e rezolvata. Eu una nu am cu cine, pentru ca... (pfff, explicatiile sunt atat de clare, le cunoaste toata lumea, nu mai dezvolt ideea care deja ne scarbeste pe toti). Asa ca ma duc, dar nu votez. Le dau vot de blam. Asta e varianta mea si se poate aplica oricum, ideile care imi trec prin cap sunt: pus stampila pe zona alba si scris alaturi cu pixul (oricine poate intra cu un pix in buzunar in cabina de vot) ceva de genul "vot de blam"; "vot auto-anulat", "nu votez cu nimeni"; "vot de protest"; "nu sunt de acord cu nici un candidat" etc... ce decide fiecare, doar sa fie un text clar, la subiect, scris citet. Nu injuraturi sau alte bazaconii, caci atunci nu se va intelege decat ca niste neanderthalieni au ajuns la vot si povestea va intra in alta categorie. Nici lasat buletinul de vot alb, desi scrie frumos ce scrie aici, totusi ma tem ca il vor stampila "ei" frumusel ulterior...

La ce buna metoda asta? Pe langa faptul ca implica exercitarea dreptului la vot, care este necesara, dupa cum am zis mai sus, e probabil sa nu faca prea multe valuri dar ceva- ceva tot o sa fie. De la cel care imi va citi votul si va povesti ce a gasit altora, pana la poate cat mai multe persoane care sa faca asa ceva si astfel sa se raspandeasca informatia... si poate pana la faptul ca statisticile alea care arata cam la fel in ultimii ani: "prezenta scazuta a elecoratului la vot" se vor modifica intr-un socant "electoratul s-a prezentat la vot dar hei, ce e cu numarul asta mare de voturi anulate/ de blam etc"...

13 November 2008

Deznadejde

Exista o poezie de Jacques Prevert care m-a impresionat intotdeauna: Dejeuner du matin.

Credeam ca astazi se va clarifica ceva. O fantoma si-a anuntat ieri sosirea si mie mi-a incremenit sufletul. Am sperat tacut ca o sa ma lamuresc si ca o sa imi gasesc linistea. E 11:00, a venit acum jumatate de ora si a si plecat. Fara explicatii.

"Et moi j’ai pris
Ma tête dans ma main
Et j’ai pleuré."

12 November 2008

Casatorie cu bebe inclus

Legat de ce procesam eu privitor la casatorie, ieri am avut treaba pe la o institutie publica unde doua "fete" asteptau la un ghiseu si vorbeau intre ele. Mai precis, una dintre ele, insarcinata... cam in patru- cinci luni, sa zicem, ii spunea celeilalte ceva de genul:

- Fata, mi-a spus ca daca nu raman gravida nu ma ia in casatorie.

Asta e tot ce am auzit. Restul am dedus, ca doar respectiva era insarcinata, nu???

Cred ca eu ii dadeam respectivului cu cratita in cap (asaaaa, pentru sufletul meu...) si ma carabaneam din viata lui (avand grija sa afisez un mers tantos si elegant :D).

11 November 2008

Prezenta la raft

Publicitatea este mirobolanta. Strategia, de mare efect. Dar totul este in zadar daca produsul NU este la raft. Distributia este buturuga mica ce rastoarna carul mare. Si in mod surprinzator inca mai intalnesc diverse companii care insista in eroare.

Bon, ai bannere cat casa, spot tv si prezenta in toate revistele, chestii pentru care ai platit bani buni, bani pe care ii astepti sa se si intoarca inapoi prin vanzarea produsului si da, ai si reusit sa convingi consumatorul sa te caute la raft- nu ti se pare ca lipseste ceva??? Exact... produsul... produsul, zau asa!!!!

E banal, e obositor si enervant. Ai probleme cu distributia? Rezolva-le, si inca repede pentru ca altfel degeaba faci ditamai campania (si ma refer aici in special la campaniile de lansare pentru produse noi)!!!

Ok, sunt convinsa, vreau sa cumpar iaurtul cu nuci de la Napolact. Sa fie sanatos, l-am gasit in magazine doar de vreo doua ori si zau ca nu intentionez sa-mi dedic timpul cautarii unui iaurt... Iar detergent, pfff, pana acum cumparam de trei ori noul Dero limoncello di sicilia si bergamote dar daca nu a fost la raft, well, eu aveam nevoie de detergent asa ca am dat banii pe alt produs.

Sunt convinsa de publicitate? Da. Am vrut sa-l cumpar? Da. L-am cumparat? Nu. Nasol, asta se numeste inecare la mal si nu, principalul scop al intregii tarasenii (=campanii) NU a fost atins.

Elementary, my dear Watson...

Si legat de distributie: de ce imi limiteaza mie supermarketurile accesul la unele branduri care imi plac? Ma enerveaza la culme: la Mega nu gasesc Milli si Zewa, trebuie sa ma duc la celalalt supermarket din zona dupa ele, dar ce chestie, acolo nu au Aldis si nu-mai-stiu-ce cascaval.

10 November 2008

Caldura mare

E atat de cald la noi in birou incat nu mai sunt in stare sa gandesc coerent. in curand o sa dau in colocot si nici macar nu imi dau seama daca doar mie imi e in halul asta de cald, sau toata lumea sufera la fel. Da, in mod clar e cald in birou, insa suspectez ca si temperatura ridicata a corpului meu (am mai zis ca functionez ca incubator) are ceva vina aici.

In weekend am fost la un botez cu nunta, unde m-am simtit tare bine pana cand a trebuit sa trag pe dreapta ca nu ma mai tineau picioarele, obosisem incredibil pe tare. Simpatic a fost in biserica, unde oamenii draguti mi-au proptit un scaun sub fund si tronam ca o matroana in mijlocul bisericii :D. Tot simpatic a fost si Bro', caruia ii spusesem ca nu stam mult, insa am ajuns acasa dupa ora 1 noaptea si el ne suna usor preocupat, nestiind daca nu s-a intamplat ceva cu mine.

Btw: Bro' a mai avut o inundatie... pffff. Tot de la calorifer, tot pana la vecin, dar de data aceasta cu apa doar in zona bucatariei.

Duminica am mai demolat o camera... Am o pasiune noua: fac curat prin toata casa, din camera in camera si arunc toate, dar absolut toate troantele inutile care s-au adunat de cativa ani incoace in cele mai suspecte cotloane. Asa ca iau o camera si o jumulesc toata. Dupa care aterizez lata si muta pe canapea, de unde nu imi mai ridic oasele jumatate de zi. Iar bebe incepe sa topaie entuziast: ieri a trepidat/ lovit/ facut valuri cam jumatate de ora de nu mai stiam ce-i cu mine :-)).

Iar acum am descoperit ceva nou prin blogger- o chestiune numita follower (e o rubrica noua, in zona din dreapta a blogului), adica oameni care se declara interesati de blogul meu, adicacatalea cititori incantati :D. Si Ada Demirgian, pe care eu o citesc cu mare placere, s-a declarat "follower" :-). Eeeeeeeeee, ma simt muult mai bine, bine, bine...

07 November 2008

Metamorfoza

Ma transfooorm... de unde pana mai ieri eram o lady delicata si finuta (:D), acum devin o combinatie de Darth Vader cu un hobbit :-)).

Dar sunt fericita. Din I tell u ca si nasa mea de cununie e insarcinata??? Daaaaaaaaaaaaa, sarcina ei este cam cu trei- patru sapatamani in urma mea si taman a aflat ca o sa aiba tot un baiat... pfff, umplem familia/ lumea de baieti :-)).

05 November 2008

Love and marriage

Casatoria este o problema spinoasa, mai ales in ziua de azi: cele casatorite insista pe langa cele necasatorite ca e cazul sa intre si ele in randul lumii, motivate de cele mai multe ori de dorinta sincera de a vedea crapand si capra vecinului :-), iar cele necasatorite adopta o atitudine de sfidare de genul "eu nu am nevoie de acte ca sa imi fie bine", care cel mai adesea mascheaza frustrarea esecului in a il determina pe respectivul blambec sa o ia de nevasta. Sa fim onesti (oneste!!!), asta este realitatea in cele mai multe cazuri.

Exista, dar sunt putine persoanele care se casatoresc pur si simplu pentru ca asa simt/ vor ele si si mai putine cele care nu se casatoresc pentru ca intr-adevar nu simt nevoia acestui gest. Mirajul ideii de "printesa pentru o zi, imbracata in rochie alba si imbujorata", plus presiunea societatii (=mama, bunici, matusi, prieteni, colegi), ca si sentimentul imbatator de putere suprema dat de confirmarea faptului ca "ai pus laba pe el si de azi e al tau in intregime" (fals, dar nu despre asta discutam acum) sunt muuuuult prea mult pentru orice suflet amarat de femeie in cautarea sigurantei si a confirmarii sociale.

De ce sa te casatoresti, mai e nevoie de casatorie in ziua de azi, sunt intrebari la care de cele mai multe ori se raspunde cu un cliseu din familia celor mentionate mai sus, sau cu varianta facila "de ce nu" care nu este suficienta pentru a justifica tot tambalaul. A, si trecem peste partea cu "casatoria din interes", aia e alta poveste. Vorbim despe un cuplu care realmente se iubeste: mai are nevoie de versiunea oficiala, sau nu?

So far eu am gasit urmatoarele variante de raspuns in favoarea casniciei (din moment ce m-am casatorit, e clar ca eu cred in ea :D):

Raspuns religios: da. Pentru situarea aceste relatii/ familii (cu tot cu copii care vor proveni din ea) sub binecuvantarea/ protectia divina.

Raspuns practic: da. Pentru birocratie, credite, mosteniri si tot ce inseamna sot si sotie in mod legal.

Raspuns uman 1: Pentru a creste copiii intr-un nucleu stabil, intr-o familie clara (sot-sotie si un singur nume de familie) care sa ii dea copilului motiv de mandrie si sentimentul de apartenenta. Acel... "eu sunt un Ionescu", tipic, am exact trasaturile de caracter ale clanului meu...

Raspuns uman 2: da. Pentru ca altfel de certi intr-o casnicie. Si altfel iesi din ea. Dintr-o relatie, oricat de puternica e ea, la un moment de furie e usor sa iti iei lucrurile si sa iesi pe usa. E o despartire. Cand insa cearta si despartirea inseamna divort... te gandesti de doua ori inainte sa iesi pe usa aceea. Si altfel pui problema: omul asta e cel cu care m-am angajat sa construiesc o viata, trebuie, sunt dator sa (mai) incerc.

Raspuns uman 3: da. Si e derivat din raspunsul 2. Altfel se pune problema responsabilitatilor. Cineva este legat pe viata de tine, nu mai treci singur, nu mai e vorba doar de tine ci de un "tu plus ceva" care te obliga sa gandesti la plural si sa nu uiti de acel "la bine si la greu".

Ma mai gandesc la problema...

03 November 2008

Intrebare blonda

Cand ascult muzica in casti, bebe ce/ cum aude??? :D



NOHA - Tu Cafe

Zu si auzul ei fin

Zu si Bro' asculta cam acelasi gen de muzica, asa ca atunci cand Bro' a sunat-o pe Zuz' si a intrebat-o daca a ascultat ultima melodie Guns N'Roses, de pe finally realizatul nou album (muuult asteptat de fani), Zu s-a entuziasmat tare-tare, a zis ca nu si ca vrea si ea. No, bene, vezi ca il da pe Kiss FM, spuse Bro' si inchise.

Kiss FM??? Ok, dar eu nu ascult postul asta... si nici nu stiu pe unde e...

A doua zi, Bro' insista: ai ascultat melodia? Nuuuuuuuuuuuuu inca... Pai vezi pe Kiss FM, zice el, e pe 106,7.

Well, Zu nu a retinut exact daca Bro' a spus 106,7 sau 102,7 sau ceva cu 100 si parca un 7 asa ca, aflata in masina in drumul spre birou, a baleiat toata scala de FM a radioului cap-coada, doar-doar o da peste Kiss FM. Ghinion: Zu a gasit pana si radio Trinitas, dar nici un Kiss FM. Epuizata si usor frustrata, l-a sunat pe Bro', intrebandu-l: unde este dom'le Kiss FM asta, ca eu nu dau de el???? Pai care Kiss FM? zice Bro' confuz... Kiss FM, cu melodia lui Guns, remember??? insista Zu. Pai eu n-am zis niciodata Kiss FM, eu vorbeam de City FM, ei au difuzat melodia...

Cum a reusit Zu sa auda in doua conversatii diferite Kiss FM in loc de City FM, e un mare mister. Care a costat-o nervi si timp, pentru ca ea in masina chiar City FM asculta, asa ca era muult mai bine daca statea locului pe postul ei in loc sa baleieze eterul. Dar, fiind in masina, a schimbat repede postul, exact la timp ca sa prinda taman prezentarea piesei si oooooooooooooo, chiar piesa dorita: Chinese Democracy in toata splendoarea ei...:-))

Acum Zu este fericita: Guns N'Roses isi lanseaza noul album. Ala promis de secole, la care nu mai spera si de la care nu stia la ce sa se astepte. Oare Guns mai poate fi Guns??? Pana una alta, se pare ca este vorba de un GN'R intors la perioada de inceput dar adaptat la "vremurile noi". Si vocea? Aaaaaaaa, vocea lui Axl este inconfundabila si Zu asculta piesa pe City FM fooooarte fericita, cu volum, ca sa auda si piticania :-).

Dupa cum spuneam, nu am ascultat decat o melodie asa ca nu pot vorbi chiar in cunostinta de cauza, insa imi era dor de Guns, asa ca merita revazuta o doza din nebunia pura Guns: aici, aici si aici- Axl dansand "tribal" cu microfonul, sau Slash coborat de pe scena, dribland securitarea... si sa nu uitam de memorabilii "pantalonasi" ai lui Axl sau de jobenul lui Slash :-))

31 October 2008

Pe scurt

Vaaaaaaai, cat imi era de dor de Guns!!!

Maternitate

Azi am lucrat toata ziua, bine infipta pe scaun in fata computerului. Asta inseamna ca nu am mers pe jos/ facut ceva activitati fizice si leaganul- mama nu a functionat de loc, asa ca piticania pesemne ca s-a saturat de asa situatiune nemaintalnita si acum imi trage ghionturi cu mult sarg, doar-doar o porni caruta din loc :-).

In alta ordine de idei, ma confrunt cu o nedumerire: la origine ma consideram zdravana la cap, insa acum incep sa ma intreb in ce ma transform. Ok, ca sunt eu mai emotiva ca de obicei si ca atunci cand vad mogaldeata la ecograf afisez un zambet tamp, e de inteles... insa am vazut recent o emisiune tv, Superbebe si am ramas confuza: in asta urmeaza sa ma transform??? Sincer, eu NU am rezistat in fata televizorului desi chiar ma interesa subiectul!!!! Era o prezentatoare care vorbea calm si cumva siropos, dar in modul acela "ca pentru femei tembele", se inserau si cadre cu o fetita filmata in diverse ipostaze (chiar si indesandu-si mancare in gura sau balanganindu-se vioaie prin preajma unei vedete intervievate in emisiune), totul intr-o atmosfera pufoasa si roza... am facut diabet instantaneu. Fetita aceasta era cumva coprezentator, drept pentru care emitea mici "pastilute de inteligenta" care se doreau pline de haz si erau exprimate pe o voce pitigaiata si stalcita, asa cum ii sade bine unui copilas, nu???... basic, era o emisiune pentru mamici, dar din unghiul meu reiese ca o femeie o data ajunsa mama isi pierde ceva neuroni pe drum (chestie care ii afecteaza simtul ratiunii si al ridicolului), incepe sa apeleze la diminutive si probabil se entuziasmeaza by default la vederea oricarui copil bucalat care apare in raza ei vizuala. Sunt constienta de faptul ca ma transform si o sa tot mai fie modificari, insa sper ca nu chiar asa...

30 October 2008

MedLife sucks

... big time. Si nici nu ma refer la cineva in particular, nu este vorba atat de o persoana anume, cat de un sistem prost pus la punct in care clientul nu e stapanul nostru ci fraierul nostru.

Toata trasenia este legata de cd-ul cu ecografia. Adica faci ecografie 4D la ei si primesti si un cd cu acea aproape jumatate de ora de examinare= holbare la pretiosul tau odor. Da, stiu ca odrasla mea nu o sa moara fara filmare 4D si ca noi ne-am nascut si traim bine-mersi fara ecografii performante, insa that's not the point. Pe langa faptul ca orice parinte emotionat isi vrea cd-ul la care sa se inchine entuziast, ideea este ca platesti un serviciu. Pe care te astepti sa il primesti. Fara alte comentarii suplimentare. Fara favoritisme, bonusuri sau tratament preferential. Nu domne', platesc suma pe care mi-o ceri si ma astept sa primesc exact ce este inclus in pachet. Adica si un cd functional.

Dar nu l-am primit. Cd-ul nostru este scris, dar nu putem vedea fisierele pe nici un computer. Am sunat la MedLife si a inceput circul: am fost pasata de la un om la altul, fara nici un fel de scuze, bunavointa sau rabdare. Am sunat, mi-am explicat pasul, mi s-a trantit un "asteptati putin" dupa care m-am trezit ca vorbesc cu alta persoana care habar nu avea ce vreau de la ea, eu nestiind cine naiba este si cu ce se ocupa. Am luat polologhia de la capat si am auzit o serie de pfff-uri, aaaaaaaa-uri, si mda-uri urmate de un "notati un numar de telefon" si pac, am primit un numar de mobil si indicatia de a suna acolo. Deja sistemul acesta de conversatie laconica incepea sa ma calce pe nervi, asa ca am intrebat al cui e numarul si cu ce se ocupa- ei bine, era un tip de la IT. Care mi-a raspuns sictirit si pe parcursul intregii conversatii cu mine a fost muuult mai preocupat sa afle de la cine anume am eu numarul lui de mobil decat de cum putea el sa-mi rezolve problema. In fine, m-a informat ca trebuie sa vada cd-ul, adica sa ma duc eu la MedLife din nou, insa a doua zi, ca atunci nu era la birou. Inutil sa spun ca nimeni nu si-a exprimat ceva simpatie fata de necazul meu. Sau sa se poarte ca si cum mai auzisera de problema aceasta, desi dupa ce am cautat isterizata pe internet si am mai si intrebat in stanga si in dreapta am aflat ca este o problema curenta la MedLife.

Anyway, a doua zi circul a continuat pentru ca de la receptie s-au uitat alb la mine si mi-au zis sa incerc la IT. "Si cum fac asta?". "Pai o luati dvs. pe scari in sus, la etajul unu etc etc si intrati pe usa cutare si acolo sunt cei de la IT"... (adica sa ma plimb singura de nebuna prin MedLife). Bon, am facut si asta, m-am chinuit sa-mi mai prezint problema unor personaje la fel de picate din luna, pana cand am ajuns sa aflu ca nu se poate face nimic, pentru ca doamna doctor nu a finalizat sesiunea (????). Pentru ei totul se terminase aici, nu tu alte incercari, nu tu scuze, regrete ceva. Dar am insistat: bon... si...ce puteti face ??? Sunteti IT, poate gasiti ceva in calculator, nu???? A, nuuuu, trebuie sa mergeti dvs. la doamna doctor si incercati sa vedeti daca gasiti fisierele pe calculatorul dansei, a venit concluzia mirobolantei conversatii...

Inutil sa spun ca la receptie povestea a continuat cu informatia seaca cum ca doamna doctor nu este acum aici, reveniti (adica sa ma intorc tot eu!!!) dupa 16.00 si puteti incerca sa rezolvati problema atunci, pentru ca noi nu stim aceste lucruri...

In punctul acesta eu am decis ca am obosit. Adica urma sa mai strabat o data tot orasul pentru a incerca impreuna cu o doctorita obosita si probabil la fel de priceputa la computere ca si mine sa cotrobaim in calculatorul ei in cautarea unor fisiere pierdute... Imi pare rau, dar este bataie de joc. Nu inteleg o firma particulara care iti ia un purcoi de bani ca sa nu iti furnizeze un servicui de calitate, o firma in care nimeni nu stie ce e de facut si cine naiba raspunde de ceva pana la capat (cu totii se eschiveaza), o firma in care se stie ca exista o problema (repet, nu sunt singura care a avut probleme cu cd-ul) si nu se face nimic pentru rezolvarea ei, o firma care nu incerca sa-si respecte si pastreze clientii. Bon, daca asa inteleg ei sa ofere niste servicii, MedLife sucks si eu nu am de gand sa mai calc pe la ei.

28 October 2008

Jurnal de bebe (22 saptamani)

Bebe, despre care acum stim ca este "un bebe" si nu "o" bebe :-), veste care a facut deja inconjurul lumii cred, pentru ca Bu a sunat pe toooaaaaata lumea posibila si imposibila, dupa care stiu sigur ca si tatal meu a sunat mai departe cealalta jumatate de Univers care inca nu aflase si, nu, inca nu stiu ce au facut parintii lui Bu, well, anyway, bebe face bine. Suntem in prag de luna a sasea, mai e putin si se termina si trimiestrul doi de sarcina. Din ce am inteles, dezvoltarea lui s-a incheiat si de acum nu mai are decat sa creasca. Si sa ne batem pe spatiu...

E foarte activ, se misca mereu, cel putin la ultimele doua ecografii era in continua agitatie. Am inceput sa-l simt si eu, cam de o saptamana- seamana cumva cu o bataie puternica de inima, ceva care pulseaza brusc in zona stomacului. De obicei imi da mai multe ghionturi, doua sau trei unul dupa altul, pac-pac-pac, in special cand stau linistita. Si mai ales noaptea, cand dorm si eu linistita si pe el il apuca foiala. Dormi de mai poti, intre trei ghionturi si cinci ture la toaleta pe noapte :-).

Burtica a ramas cam la fel ca dimensiuni, nu e o crestere semnificativa- in schimb eu ma umflu. Absorb apa, nu stiu prea clar ce fac, pentru ca eu de obicei nu mananc sarat. Per total fizicul meu nu s-a schimbat radical, insa incheieturile s-au umflat si acum deja nu mai port verigheta si nici ceasul (care e pe curea metalica si deja ma strangea). Iar picioarele... pfff, e suficient sa spun ca suspectez ca ma transform intr-un hobbit :-)).

Nu dorm suficient/ bine (dar asta e deja ceva normal) si mi-e foame des. Si sete, dar partea asta intra in conflict direct cu pasiunea pentru frecventarea toaletelor :D... Obosesc teribil de repede: o tura prin supermarket (si eu aveam o rezistenta ridicata la shopping) sau un etaj urcat pe scari ma fac sa ma simt de parca taman am escaladat Everestul... si astfel activitatile mele fizice intr-o zi devin putine si solicitante :P. Capul... e la locul lui, ceva mai limpede decat lunile trecute insa tot am senzatia ca navighez prin ceata. Am redevenit insa apriga :-)).

Cu moralul stau bine, ma simt ok, sunt fericita si linistita. Nu ma pot plange de o sarcina grea, desi recunosc ca nu pot spune cu mana pe inima ca am o sarcina "usoara", asta insa doar pentru ca dupa mine o sarcina nu e ceva "usor", cele doua cuvinte nu se pot alatura. Sarcina in sine este ceva solicitant, in care corpul si personalitatea ta se modifica si trebuie sa rezisti psihic tuturor acestor schimbari, fara sa ajungi la concluzia ca te paste un dezastru sau ca esti o mama denaturata. Poti sa te bucuri de ea sau nu, poti sa ai complicatii sau nu (de la greturi pana la alte minunatii), in oricare situatie ai nevoie de rabdare, alint si ingrijire. La randul meu trec prin diverse faze, hei, inca ma mai sochez cand ma zaresc din lateral in oglinda (sunt lata!!!), dar per total inregistrez toate aceste evenimente cu mult amuzament/ umor. Si sper sa reusesc sa fac asta pana la capat- after all, e singura perioada in care o femeie se poate mangaia pe burtica oriunde si oricat :-)).

And it's a...

Gata, misterul s-a rezolvat, stim ce este mogaldeata. Dar sa o luam cu inceputul, adica cele nespuse pana acum, tocmai pentru a nu transforma subiectul intr-o sursa de pariuri.

Ca idee generala, Bu si cu mine ne dorim doi copii, un baiat si o fata, asa ca nu putem spune ca ne-am exprimat preferinte speciale in privinta sexului. In plus, fiind prima sarcina, preocuparile erau mai mult de genul "ce se intampla", "de ce se intampla asta" si "cum sa facem sa fie sanatoasa mogaldeata" si mai putin de nume/ sex/ religie.

Insa restul lumii care ne cunoaste... wow... fiecare avea o opinie. Dupa intrebarea invariabila "si ce va doriti sa fie?"- "pai nu avem un fix, sanatos sa fie", urma un "eu cred ca o sa fie..." spus pe un ton ferm, chiar daca persoana respectiva decisese asta dupa studierea burticii mele, sau pur si smplu nu ma vazuse insarcinata yet si doar emitea o opinie la telefon. Procentul de "o sa fie fata" s-a dovedit repede net favorabil lui "o sa fie baiat"- un 80% bine pozitionat in opinia sa, fata de vreo doua voci care insistau pe "baiat". Mama lui Bu mi-a spus ca ea crede ca o sa fie o fetita- papusica, blonduta si cu ochi albastri ca mine (hmmm... si totusi Bu e brunet cu ochi caprui, daca are si el un cuvant de spus in combinatia asta nu stiu ce o sa iasa), etc etc.

Ieri am fost la ecografia 4D si am vazut mogaldeata. Tare simpatica, isi tinea manutele adunate la barbie, statea cumva in diagonala, cu capul undeva in dreapta jos si se agita nevoie- mare. Nu statea o clipa locului, ceva fantastic. Si-a ridicat manuta, s-a incordat de spate... fosgaia de mama focului... Dar e ok, totul a iesit bine, inima, fata, rinichii, are toate degetelele la maini si la picioare... ne-am bucurat sa aflam ca e un copil sanatos.

Si sexul?

Suspans...

O sa aveti un baiat...

Wow! E baiat (pe mine m-a pufnit rasul, dupa toata povestea de mai sus cu "e fata"). Sigur? Din ce vad eu aici, e sigur, a spus doctorita... si pana la proba contrarie o vom crede pe cuvant.

Baiat :-).

Asa ca "mogaldeata" a fost poreclita de Bu "piticania". Iar acum ne enervam in ultimul hal cu cd-ul primit de la MedLife, cd care NU merge pe nici unul dintre cele 6 (sase!!!) computere pe care am incercat sa-l vad. Pur si simplu nu vede ce e scris pe el, nu vede fisierele, desi sunt destul de convinsa ca ceva e scris acolo. Evident ca am sunat la MedLife si inteleg ca li s-a mai intamplat asta, insa m-am enervat si mai tare cand am vazut cu cat sictir imi raspund si cum ma paseaza de la unul la altul, fara nici un pic de bunavointa sau ceva scuze (ca doar e greseala lor). Am ajuns, finally, la un tip care parea mai preocupat de cine mi-a dat numarul lui de mobil de il teranjez eu taman cand nu e la birou, decat sa ma ajute pe mine si cum deja eram nervoasa i-am spus ca este bataie de joc ce fac ei si ca eu vreau sa-mi rezolve problema. Asa ca va trebui sa ma duc eu binisor inapoi la ei cu cd-ul si sa speram ca va putea face ceva. Bleah, porcarie maxima.

24 October 2008

Sa ne decidem

Un fost coleg de facultate, minoritar ungur proaspat aterizat la Bucuresti, destul de afon in ceea ce priveste limba romana, s-a dus intr-o zi sa-si cumpere un hot dog. Si vanzatorul l-a intrebat:

- Sa fie cu ketchup sau cu mustar?
- Sa fie!!!... raspunse ungurul nostru

:-))

Atfel incat, la intrebarea daca vrem sa fie baiat sau fata, raspundem si noi hotarat: Sa fie!!! (... un copil sanatos, vesel, iubit si fericit).

23 October 2008

Zu= Tzumpi

Am uitat: sarcina (sau poate casatoria) au determinat o prelungire a statutului meu de "Zu' a lu' Bu" la un pufos si suspect "Tzumpi". Pe moment sunt o Tzumpi confuza... nu ma prind what hit me.

21 October 2008

Pensii

Unicul meu neuron se zbate de mama focului in chinurile gandirii, incercand sa inteleaga treba cu pensiile. Pentru cine nu stie: e incalcita rau. Pentru cine stie: sa-mi explice si mie, va rog.

Ce vreau? Sa-mi asigur o batranete linistita. Adica sa-mi fac o pensie privata/ particulara sau cum naiba o cheama, pensia aia care nu are legatura cu cea de la stat.

Ce am inteles pana acum?
1. Ca exista pensia obligatorie, aia cu pilonul... si cu varsta pana in 35 de ani... pe care a trebuit sa o semnam pana in primavara. Bon. Cu asta e clar.

2. Mai exista si pensia facultativa, adica un alt pilon naucitor care, daca inteleg eu bine, iti ia bani tot din salariu, dar nu cred ca taman din impozitul datorat casei de pensii ci din "restul" si care este virata de angajator din momentul in care semnezi un contract de pensie facultativa cu o firma privata. Ce se intampla mai departe, nu mi-e clar... Daca este obligatorie nu stiu sigur, desi presupun ca daca o cheama facultativa ar trebui sa nu fie, dar who knows, totul e varza pe aici...

3. Si mai exista si o pensie privata, care insa nu e chiar pensie ci o chestie pompos denumita "plan de investitii cu asigurare de viata" sau ceva similar. Adica: vrei pensie? Pe langa cea de la stat? Complet separata de aceea? Ok, na pensie de aici insa mai ia tu si o asigurare in caz de deces si ceva protectie medicala in caz de boala, invaliditate etc, adica un soi de asigurare de viata inclusa in pensia ta si pentru care platesti rate, evident. De ce imi trebuie mie sa ma asigur??? Si de ce naiba partea asta cu viata/ sanatatea e atat de importanta in planul meu de pensii incat ocupa o halca buna, chiar aproape egala, nu, nu stiu... adica, da, primesti explicatii de genul protectia familiei si dorinta de a nu ii lasa pe cei dragi fara sprijin financiar, insa eu vreau o pensie, doar atat. Daca vreau si asigurare de viata, ma duc si imi fac.

In primul si in primul rand, nu sunt sigura ca am inteles bine acesta impartire a tipurilor de "pensii" existente pe piata. Iar din ce inteleg eu, problema e ca nu o banca/ firma anume iti baga pe gat chestiile astea, ci toate au oferte similare, incalcit explicate si prezentate, pe care ma tot chinui eu sa le descalcesc. Adica citesc de "unit-uri" si de "indemnizatia de supravietuire"... bleah... ce sa inteleg de aici???

Asa ca:
1. daca stie cineva cate pensii sunt, cum sunt si care e treaba, pls help, ca zau daca nu sunt epuizata

2. nu inteleg de ce nu exista la fiecare banca o hartie frumos scrisa pe care sa apara rezumat pe puncte ceva de genul:
- pensia propusa de noi include obligatoriu si o asigurare in caz de deces si ceva protectie de sanatate, dar aceasta din urma este formata din module pentru care poti opta contra cost
- principiul de functionare este ca poti achita o rata lunara/ trimestriala sau semestriala, rata din care se scade suma de asigurare de viata, restul reprezentand pensia propriu-zisa si suma pe care noi incercam sa o investim pentru tine
- poti alege varsta de pensionare, moment in care poti primi banii in rate sau la un loc
- noi iti garantam ca la final primesti suma depusa, nimic sau suma depusa si un 3% rezultat in urma investitiilor sau, sau... etc (dupa caz, ca fiecare tip de pensie contine altceva)
- comisioanele pe care le percepem sunt urmatoarele (si sa apara lista cu numele comisionului, situatia in care se aplica si cifra acestuia)

Pffffffffffff...

20 October 2008

My birthday

A fost frumos de ziua mea. Am mers la munte, unde intai ne-a plouat, apoi am inghetat pentru ca centrala era pusa pe vara (aaaaaaaa), dupa care a fost soaaaare si cald si gratar si veselie. Bu a reusit sa imi dea palpitatii ca in vremurile bune (= tineretile noastre :D) pierzand intai cardul (dupa ceva telefoane isterice si intors masina si borseta cu fundul in sus l-am gasit la Carrefour Orhideea, intreg si neatins, pffff) si mai apoi cheile de la magazie (le-am gasit si pe alea, dupa cautari agitate)... dupa care s-a ametit bine (ca doar e ziua lui "Tzumpi" a lui) si a lansat in eter perle de intelepciune despre familie, copii si importanta lor. Cum faza cu ametirea se petrece extrem de rar, la nivel de ani buni intre, a fost privita de catre yours trully Tzumpi cu mult amuzament. Si, evident ca am primit acea chestiune numita Wii, ca doar cand anexei mele ii intra o idee in cap, acolo ramane. Asa ca am ras cu lacrimi, a fost o nebunie, toata lumea se scalambaia in ultimul hal incercand sa schieze, sa de cu capul in mingii, sa joace bowling si alte minunatii sau, cea mai amuzanta, sa-si miste soldurile la hula hop. Eu am sarit la schi cel mai departe (153 m) si am reusit sa trec de insula o bula de sapun ce plutea pe rau (don't ask :-)) insa am esuat lamentabil la lovitul mingilor cu capul, primind destul de multi papuci in cap (again, don't ask :-) ).

Am primit multe urari dragute, iar majoritatea includeau si mogaldeata (poate cea mai simpatica a fost urarea sa am o nastere usoara :-)) iar cea mai ciudata a fost sa nasc un baiat sanatos- nu, nu stim ce sex are!!! ). Si pe blog am primit urari si m-am bucurat tare sa le vad, multumesc. Si, big realizare for me, am reusit ceva ce imi doream in secret de mult timp, deoarece am tot auzit de femei care se trezesc noaptea cu pofte si isi trimit sotul dupa castraveti murati sau alte minunatii si ma tenta si pe mine aceasta idee sadica :D... well, eu nu am avut pofte, not yet cel putin, insa am reusit sa-l trezesc/ trimit pe Bu la 4 dimineata sa incuie usa pe care o uitase deschisa, chestie care ma facea sa-mi fie frica de orice sunet din casa :-)).

Am uitat: se pare ca am primit si un cadou nesperat, pentru ca s-a votat legea cu 85% pe care o pandeam de mult timp dar la care renuntasem sa mai visez. Iar mama m-a emotionat teribil spunandu-mi pe vocea ei mica: eu cred ca o sa aiba noroc copilasul asta, uite cum s-au legat lucrurile... au renovat si spitalul iar acum au votat si legea...

17 October 2008

Oamenii de langa tine

Urmeaza un post incalcit, pe care il voi scrie doar pentru ca sper sa-mi faca bine sa ma mai descarc...

Visul meu cand eram mica era sa am o casa luminoasa, cu o bucatarie mare prin care sa misune in voie cei patru (da, patru!!! :D) copii ai mei, un sot iubitor, o droaie de animale de toate formele si culorile si o gasca bine sudata de prieteni care navaleau pe usa tam-nesam :-). Evident ca perspectiva asupra lucrurilor s-a mai schimbat de atunci: am ajuns si eu la concluzia ca doi copii umplu spatiul la fel de bine, ca animalele e mai practic sa fie doar unul- doua iar casa, well, casa... e mai greu de obtinut. Cu sotul iubitor ce sa mai spun, i-am atasat si notiunea de "compromis" undeva acolo, pentru ca am invatat si eu ca nu, relatiile nu curg de la sine. Overall nu ma pot plange, sunt in limitele firescului. Cu prietenii insa stau chiar nasol: nu mai cred.

Si ma intreb daca sunt eu dereglata. Si ma enervez si ma ofuschez si ma inchid in mine. Oamenii sunt falsi, prea falsi si asta este clar. Dar si eu sunt ciuntita si din pacate nu inteleg de ce am ajuns aici. Si nu stiu sa ma repar, asta e cel mai grav. Raspunsul nu pare sa fie la mine ci poate la o persoana care a fugit, din motive pe care imi doresc tare mult sa le stiu. Cred eu ca s-a salvat si poate ca asta nu e atat de mult de condamnat insa salvarea ei a insemnat distrugerea mea partiala. Ciuntirea sufletului meu. Si ma intreb cum de nu isi da seama de asta??? Si de ce a fost nevoie sa se intample asa??? Ce vina am sau am avut eu????

E ca acel ciob de sticla ce iti intra in ochi si iti deformeaza intreaga perceptie asupra lumii. Ma doare si nu stiu/ pot sa ma repar singura... Incerc, dar nu prea imi iese. Iar timpul nu pare sa inchida rana.

Maine e ziua mea.

15 October 2008

Lecturi



Bun venit printre maimute- Kurt Vonnegut. O carte care mi-a placut extrem de mult. Se citeste usor si repede, eu nu am mai lasat-o din mana.

E o colectie de povestiri care vor placea cu siguranta celor care agreaza genul Asimov. Nu, nu este Asimov, nici nu incearca sa fie o copie a lui, este altceva, diferit, original si extrem de personal ca stil. Vonnegut este una dintre ultimele mele descoperiri si chiar merita cercetat/ incercat/ explorat.

Iar de pe net:
- despre frustrari legate de banci, auto, alocatii si inaltime.
- si despre oameni, la modul optimist: aici si aici

14 October 2008

Borduri si inteligenta maxima

Dupa cum spuneam, nu mi-e clar ce face si cum face Videanu, insa pe cea mai minuscula alee posibila (nu, nici macar nu are nume, placuta sau apare pe harti de mica ce e) S-AU PUS BORDURI!!! Si s-a asfaltat, evident, ce daca au mai asfaltat o data anul trecut????

Dar sa ne minunam:

- unde vroiau ei sa puna borduri (se poate vedea dupa santurile deja sapate):


- preferatul meu este "trotuarul din stanga", ei chiar se gandeau serios sa puna borduri acolo...


- pana la finalul lucrarii si-au dat si ei seama ca era complet stupida ideea cu bordura din stanga, asa ca au astupat santul din stanga si iata ce a iesit:


- detaliul interesant este ca s-au oprit cu trotuarul/ bordura intr-o masina abandonata (genul cu rotile dezumflate). Nu, nici nu au mutat masina, nici nu au mai continuat bordura/ trotuarul dupa ea, iar masina a stat cumintica acolo pe tot parcursul lucrarilor:




- si iata si muncitorul roman in campul muncii:


Inutil sa spun ca si de asfaltat au asfaltat in jurul masinilor parcate in zona :D...

13 October 2008

Weekend adventures

In weekend nu prea am stat degeaba. M-am invartit in dreapta si in stanga si a iesit chiar bine pana la urma, minus o repriza de somn zdravana impusa de bebe-ul meu (care acum cica este de lungimea unei banane :D): dupa pranz m-a palit brusc somnul si am aterizat cumintica in pat, motiv pentru care ulterior am stat huhurez pana pe la doua noaptea :P.

Am fost la un seminar despre alaptare, la care a vorbit Ana Culcer, doctorita despre care mi-a spus o prietena. Foarte interesante informatii si pana la urma util daca nu ai habar de loc (sau foarte putin) despre subiect, din pacate prost structurate si prezentate (ma scuzati, defect profesional, ma tot gandeam ca puteam sa ii ajut la capitolul asta...). Dar a meritat, am aflat multe lucruri interesante si mi-am cumparat (=dat un purcoi de bani) pe niste DVD-uri cu informatii care sper sa ma ajute, pentru ca descopar pe zi ce trece ca nu, bebelusii nu vin cu instructiuni de utilizare :-).

Apoi am aterizat acasa, unde Bu picotea linsitit in universul lui si ne-am mobilizat catre o sursa de hrana... A se intelege ca eu am avut chef sa merg la un restaurant turcesc din apropiere. Bu nu e mort dupa genul asta de mancare, dar a fost surprinzator de docil asa ca am ajunsa sa mancam diverse chestii gen salata de vinete si lipie buuuuuuuuuuuuuuuuna si calda, mmmmm, mor dupa ea. Nu este un local fitos sau ceva, dar mancarea e buna si oamenii tare draguti. Interesant este ca ieri a aparut una bucata betiv homeless care a inceput sa faca show in fata restaurantului: de la sa se dezbrace pana la mai urate, asa ca patronul l-a cam fugarit nitel. Si, cum stateam noi la unul dintre geamurile localului, Bu, cu o privire concentrata, se tot uita afara, nelinistit ca "daca se intoarce asta si aruca ceva in geam"??? Nasoala ideea, ca doar stateam la geam... Si, da, s-a intors si a spart un geam, spre norocul nostru era taman in zona opusa a restaurantului, pffff...

Am mers si la film, la Ember, o poveste cu idee draguta dar nimic grozav pana la urma. Desi imi plac genul acesta de filme- basm, asta nu a fost suficient dus pana la capat.

A, si am vazut un alt potential cadou pentru ziua mea: dupa catel, acum se pune problema de Wii... iar eu nu stiu prea multe despre si nu ma pot dumiri daca vreau asa ceva sau nu????

Si am si spalat masinile, nice one since a mea era tare mizerabila saraca, insa the best part a fost cand masina lui Bu curata-curatica si sclipitoare in soare statea frumusel parcata, asteptand sa intre la curatarea interiorului, unde era a mea... Si cum stateam eu de vorba cu Bu, il vad ca se inverzeste brusc si scoate ceva sunete neinteligibile, holbandu-se la masina proprie. Ma uit si eu: un catel facea tacticos pipi pe roata lui proaspat spalata :-)). Eu am ras in hohote, Bu nu...