26 December 2011

Craciun

Craciunul meu de anul acesta pare rotund. Asta daca ma uit in jos, la burtica bombata deja ce imi dicteaza ore lungi de somn si portii mici de mancare :D, dar si daca ma uit la noi, ca familie. E bine, e frumos, avem un copil minunat si in curand o sa fim patru.

Restul... este tavalugul obisnuit, tipic noua: galop intre mai multe destinatii... balamuc si incurcaturi... cadouri si brazi impodobiti sub care copilul cauta mereu convins cate un "titi", ca doar el asta a inteles, ca primeste masinute :D... temperatura corpului meu ce s-a reglat miraculos (pe motiv de noua functie de incubator) astfel incat frigul tipic orasului de bastina al lui Bu mi se pare o nimica toata si ne jucam in zapada de-a trenuletul, plimbatul cu sania sau da-cu-bulgari-in-mami... pozam, vorbim, vizitam... pandim bomboanele din brad (omuletul ca sa le manance, noi ca sa-l oprim)... si cumva gravitam in jurul copilului carliontat, cu ceva grija si pentru copilul din burtica iar asta ne ocupa tot timpul :D.

Sarbatori fericite!

22 December 2011

Sugar, spice and everything nice...



Mai sus e cadoul facut de noi (omuletul ajutat de mami) pentru educatoare. Mai jos este surpriza ce ma astepta cuminte in cutia postala: o felicitare facuta de el la gradi, pusa frumos intr-un plic de acolo si trimisa prin posta :D. Inutil sa va descriu emotiile ce m-au cuprins cand am vazut numele expeditorului scris frumos pe plic: e  prima scrisoare primita de la fiul meu :-) (ok, nu e opera de arta dar e de la el si zau daca nu asta e tot ce conteaza)!


Intre cele doua evenimente a fost serbarea de la gradi. Iata si impricinatul (remarcati, va rog, bluza cu Mickey Mouse primita cadou de la Buna si nelipsitul iepuras):

19 December 2011

Update

Da, stiu, nu am mai scris de muuuult. Am dormit... :D. In fine, nu numai... dar in mare parte. In rest, am avut zile pline-pline de genul celei in care m-am trezit singura acasa intr-un weekend si pac-pac, am imbracat copilul de dimineata sa-l duc la mama, dau sa ies pe usa, descopar ca a facut caca pe el, schimb copilul, ma arunc afara pe usa, in masina imi aduc aminte ca am lasat cuptorul pornit acasa si checul in el, fug la mama (sta aproape, norocul meu), arunc copilul, imi dau seama ca i-am uitat acasa sacul cu schimburile, pufai, galopez acasa, inchid cuptorul, scot checul ultra-rumenit, fac dus, zac nitel, dau sa ma imbrac sa merg la un botez, descopar ca mi s-a dus firul de la ciorap... samd.

Totul urmat de petrecerea prietenului cel mai bun al omuletului care a implinit 4 ani si la care al meu copil s-a entuziasmat complet ca o sa fie ca in Mickey Mouse, unde ii fac o surpriza lui toodles si ii pregatesc un tort si sufla in lumanari si ies de sub masa si striga "surprizaaaa" - numai asta mi-au auzit urechile jumatate de zi pana cand am ajuns la petrecere unde intai s-a lasat cu lacrimi si jelanie ca nu erau dispusi sa-mi imparta noile jucarii, iar apoi tot ei s-au impacat si s-au descalcit si ajuns sa sufle relativ impreuna in tort (nu mi-am imaginat ca al meu copil va dori sa si apice partea asta din desenul animat :D).

Sau vizite la munte unde am racit cobza, de nu imi mai trebuia nimic si nici sa ies din casa sa vad veveritele cum vin la mancare n-am mai avut chef. S-a entuziasmat omuletul...

Sau petrecerea maaare in care am aniversat o tona de sfinti din familia mea, inclusiv pe cel al omuletului si al bunicului sau, de s-a lasat cu lins frisca de pe tort, tarat pe podele cu autobuzele, desfacut cadourile omuletului de catre amandoi piticii, parte-pe-parte, varat pe sub mese si fugarit pititci (Gogoasa).

Ori weekend-uri ca ultimul, in care am ramas iar parinte-singur si mi-am unit fortele cu un alt parinte singur si al sau copil (prietenul cel mai bun al piticului) asa ca doua mame am plimbat piticii prin Cismigiu, unde au mers in vizita la Mos Craciun si i-au spus ce isi doresc (un "nino waaaw" = maaare), cel mic a desenat impreuna cu un spiridus cel mai futuristo-haotic si lipsit de perspectiva nino pe care l-am vazut in viata mea dupa care ne-a plouat nitel marunt-marunt in timp ce zgatiile se alergeau prin locul de joaca... apoi i-am parcat in camera omuletului , sa doarma, si am facut o ciorba la care visa de ceva timp copilul din burta-mi, iar dupa amiaza am mai primit un copil, pe Gogoasa venita sa doarma la a sa matusa si una bucata sot (nu al meu :D) asa ca i-am indopat si pe ei si pe cine am mai prins, am mai varat niste pui si cartofi in sos de vin la cuptor, sa am de mancare a doua zi, s-au jucat care cu platilina, care cu Wii, ci-am culcat seara pe aia care au mai ramas prin casa (doua bucati copii), am prins ceva din XFactor si m-am prabusit.

A doua zi am adunat trupa, trimis unul la baie sa se spele, mobilizat altul spre imbracare, hranit pe amandoi... cautat loc de parcare de mi-a venit boala, reunit cu mama singura numarul 2 si copilul aferent si Antipa, here we come. Waaaa! a fost refrenul care s-a auzit tot muzeul, cele doua capete crete oprindu-se sa se minuneze la fiecare diorama. Gogoasa studia mai stiintific, dupa denumire, poze, panouri si, mai ales, recipiente cu formol... :D, deh, alta varsta. Mamele carau haine si incercau sa tina pasul. Grota si podeaua din zona dinozaurilor au fost mari hituri, cei mici paseau inceet... iar eu am traversat chiar intreaga pestera tinand cu fiecare mana cate un pitic si gandindu-ma ca daca picam ne rostogolim de-a valma doi omuleti si o gravida :D. La pietrele de la final... neinteresant pentru ei, deja cam obosisera, in fine, excluzand partea in care al meu copil m-a informat ca le "veau" pe toate. Bine mama, sa fie, ametiste, granate si alte alea, sa fie la noi! Ce a urmat: circ la iesire, unul vroia iepurasul, celalalt nu-l avea la el si dadeam in alta tragodie... mers in parc la Kiseleff, urcat pe toate alea, inclusiv pe cele de pe care a trebui sa-i dea joc Gogoasa, ca nu se mai puteau cobori, dat nas in nas cu Ana pe drumul catre masina (cam mars fortat cu un copil adormit si marait, altul flamad care intreba meniul zilei si unul insetat :D), ajuns acasa, hranit copiii (al meu a zis gata, veau nani si s-a dus singur la culcare, de obosit ce era), recuperat Bro' si unul dintre soti (al meu a lucrat aproape non-stop tot weekend-ul) si jucat niste jocuri extrem de caraghioase pe Wii de am ras cu lacrimi de ma durea apoi burta de la atata zgaltait (cred ca bebe a zis ca e party cu dans :D). Plecat toti, spalat copilul propriu, citit povestea cu lunaaa si culcat.

Noapte buna...

Revin cu povestile-jurnal restante despre copilul 1 si copilul 2, musai sa pun si banner cu evolutia sarcinii, stiu... sunt in urma :D.

09 December 2011

Bibi, sau cum se misca muntii

Acum ceva vreme va intrebam daca vreti sa puneti umarul la ceva mutari de munti. Ei bine, de maine un munte se urneste chiar el inspre noi si timp de o saptamana o sa fie cu mult mai usor de pus umarul la munca asta herculiana.


Timp de o saptamana Bibi va avea numere dedicate pentru sms si apeluri. Puteti dona 2 Eur printr-un simplu SMS la 848 - cat va ia? cinci minute? nici macar... si puteti salva viata unui copilas care are deja donator dar mai are nevoie de bani. 140.000 eur pentru o viata, suma din care pana acum s-au adunat 36.293 euro.

Suna crud o viata pusa in cifre, nu? Cititi povestea lui, aici si vi se va pune un nod in gat. Pentru ca suntem oameni iar emotiile si sentimentele ne domina viata si tocmai de aceea zic eu sa apelati la latura voastra umana si impreuna sa mutam muntele acesta pentru Bibi, pentru sansa lui la viata.

Preluati povestea mai departe, scrieti si spuneti despre aceasta saptamana a numerelor dedicate, puneti bannere... donati! Daruiti o picatura de viata...

SMS 2 euro/sms - 848

De asemenea, puteti dona prin Romtelecom, formand :
0 900 900 301- 10 euro/apel
0 900 900 303 – 3 euro/apel
0 900 900 305 – 5 euro/apel

*Nu se percepe TVA.

Atentie: Numerele intra in vigoare pe 10 decembrie si sunt valabile pana pe 16 decembrie ora 24:00!