29 December 2007

Bilant

Bu zice ceva de liste. Sa ne facem si anul asta o lista, asa cum ne-am facut si anul trecut. Hmmm... mda, normal ca in capul meu era o big "to do list pentru 2007", after all, capul meu e non-stop plin de liste si listute, nu stiam insa ca Bu mi-a luat chiar asa de in serios rezolutiile de inceput de an. Adevarul e ca am cam reusit mare parte din ce ne-am propus... si ca aveam o mini lista chiar aici si inca ceva de zis pe aici... asa ca merge incercarea cu punct si de la capat, adica bilant si o noua lista :-)).

A fost un an bun. Primul dupa o serie de ani sumbri in existenta mea. Nu prosti, pentru ca nu ma pot plange chiar asa de tare, insa intunecati si grei. Agitati. Acum pare ca lucrurile incep finally sa-si gaseasca fagasul. Finally, ca incepeau sa ma lase nervii.
Si a fost un an plin, in care multe dintre lucrurile dorite, sau pe care Bu si cu mine ni le-am propus, s-au realizat (plus altele, hmmm, mai neasteptate): tata e bine (yes!!!), eu mi-am gasit echilibrul (sau mare parte din el :-)), am mai mult timp de citit si pictura (nu pe lemn, dar pe ceramica :D), Bu a castigat doua premii in publicitate (eeeeee!!!- unul in tara si unul pe "afara" :-)), lucrul merge- crescut veniturile/ joburile, am investit in hobby-ul meu- fotografia si turns out ca merita asa ca trebuie sa perseverez (la fel si cu ceramica aia), ne-am luat un computer nou si, hei, ne-am mobilat biroul (mare chestie!!!), ne-am inundat sau am inundat vecini (specialitatea noastra :-))), mi-a cazut un copac pe masina, i-au spart masina lui Bu, am invatat sa ne facem mai mult timp liber si sa mai plecam naibii din oras in weekend-uri sau chiar in concedii- am ajuns in Egipt, ne-am vanturat putin si prin Bulgaria si ne-am cocotat si pe Transfagarasan, ne-am facut si mai mult timp pentru prieteni/ filme/ Rummy, ne-am luat canapea si o serie de gadget-uri absoooolut necesare (;-))... ce urmeaza???

Ooooooooooooooo, un an foarte important. Se pun temeliile unor noi inceputuri si se consolideaza ceea ce am inceput sa construim. Avem de finalizat cele neterminate pe anul acesta: nunta si un sistem de economisire bine pus la punct. Nunta is a big thing!!!! Huge thing!!! Makes it a big year for us. Iar pe langa nunta... trebuie sa invatam cu adevarat sa ne bucuram de timpul liber castigat. Altfel am luptat degeaba. Avem nevoie si de o organizare mai buna, pentru ca deja sunt multe de facut pe aici si ne cam ia valul. Apoi, conform principiului nostru "o camera pe an" :-)), sa aranjam sufrageria (wow, ce de idei am pentru biata camera...). Si sa demaram doua noi proiecte, daca se poate, big ones, unul in viata personala si un altul in cea profesionala. Sa vedem cum le dam de capat... Si Bu viseaza o imprimanta cu laser si un GPS (????!!!!). Iar eu vreau sa ma "eficientizez" :D- inca nu mi-e clar cum o sa fac asta :-))... Si mai am de invatat muuuuulte- de citit o groaza de carti de specialitate si da, vreau sa imi refac abonamentul la Institutul Francez si sa ma vantur mai mult pe la ei... si sa-mi comand ceva carti de pe Amazon- la care ma gandesc de ceva timp. Ajunge? Mai adaugam la toate astea si ce mai e si pe lista lui Bu, cu care inca nu am apucat sa discut toate cele... si o sa vedem ce iese...

2008 o sa fie si mai interesant (did I tell you ca 8 e cifra mea preferata???).

Cuvinte

Colectionez cuvinte. Din cele care imi raman agatate in minte pentru ca ilustreaza perfect ceea ce vor sa comunice, sau pur si simplu pentru cum suna cand le pronunti... sau care pur si simplu imi plac, nu stiu prea clar de ce:

- handralau
- fandacsie
- a bibili
- mirobolant
- a catadicsi
- a se frasui
- habauc
- caustic
- condescendent
- nefericit
- jumulit
- pampon
- a tropai
- a boscorodi
- neant
- pufos
- zulufi
- nevricos
- ireversibil
- implozie
- lustru
- frison
- a zburda
- paruiala
- buimac
- clipocit

... etc

Zu si inteligenta pura

Acum ceva timp Bro' se gandea sa-si cumpere un card de memorie... asa ca imi cerea informatii despre al meu. Si zice:

- Ce card ai?
- Pai... nu stiu... micro SD, cred.
Bro' imi arunca o privire mirata si mai incearca o data:
- Cat e???
- Aaaa, e mic, cam atata (si ii arat cam ce dimesiune are)...
Bro' insista:
- Nu, nu, nu, nu... Ce capacitate are????

:-)

Dupa care, cateva saptamani mai tarziu, vorbeste cu prietena mea si o intreaba:
- Cand e Craciunul?
- 25 decembrie!!! (raspuns prompt)
- Nuuuuu... in ce zi pica????

:-))

Evident. E doar prietena mea, nu???

Nunta

Sa incepem cu "the obvious": me getting married. Si mi-am propus/ ne-am propus ca aceasta nunta sa nu devina o sursa de stres... Hehehe, pe bune???!!! (am umor cateodata)...
Anyway, pana acum avem:

- restaurantul: l-au ales Bu si tata, Zu nu l-a vazut decat la plata avansului, i-a placut, totul este ok, Zu este very happy ca nu s-a stresat. Normal ca e o bataie pe restaurante, ceva de groaza (???!!!) iar in primavara, cand vroiam eu, e plin de posturi (e ceva incredibil anul viitor cum pica posturile) iar in vara mie imi era frica sa nu moara lumea de cald (si mireasa :D) la 40 de grade, asa ca ajungeam cu nunta in toamna si, pfff, am decis sa nu mai asteptam atata: februarie, nunta, gata! Check.

- verighetele: le-am cumparat din Egipt. :-)) Arata super (ne plac foarte mult), sunt o amintire speciala si nu ne-am stresat. Check, yupii!

- tinuta lui Bu: am cumparat doar costumele. Acum trebuie doar ca Bu sa nu se ingrase pana la nunta (hehehehe, cred ca asta deja s-a intamplat :D- Zu o sa se distreze). Si sa ii luam pantofi, camasi, curea, cravata... de-astea... Check (oarecum).

- domnisoara de onoare: well, la modul cel mai uimitor cu putinta, prima (cea desemnata inca din copilarie) a fugit in lume (cu banii :-)), dar it so turns out ca acum am alaturi o prietena foarte entuziasta, ajutor de nadejde la momente de criza. So: check!

- cavalerul de onoare: e ales, nu sunt sigura ca el stie ce-l paste, dar, hei, asta e departamentul lui Bu :-). Check (zic eu).

- culoarea nuntii: cum decoram sala? Pare ceva simplu si banal, insa ia doi designeri si pune-i sa faca asta :-))... Asaa... eu m-am gandit la bleu, dar toata lumea mi-a spus ca e rece. Am mai discutat ce am mai discutat... si am ramas la trei culori: verde fistic, auriu sau piersica... Ne-am dus acasa, ne-am gandit, ne-am invartit si am decis: grena :D !!! (I know, we are just amazing!). Check, cred, daca nu ne mai vine alta idee :D.

- fotograf/ cameraman: am vazut niste poze de la o alta nunta, ne-au placut, am cautat numarul fotografului respectiv, l-am gasit cu greu, l-am sunat si, nu, nu mai face poze la nunta, are alt business... Pfff. Ne stresam, discutam sa ne recomande un alt fotograf, cautam pe altcineva si, totusi, dupa o saptamana, fotograful ne spune ca, daca vrem, pana la urma o sa vina la nunta noastra. :-)) uffff, am rezolvat-o si pe asta. Check.

- nasii: well... traditia la Bu spune ca trebuie sa existe doua seturi de nasi, unul al miresei si unul al mirelui. Booon, doar ca eu m-am confuzat rau si am zis ca nu, nu pot sa ma chinui sa mai aleg si ca perechea de nasi din partea lui Bu imi este foooarte ok, imi sunt dragi, totul e perfect, care e problema??? Problema... pai problema e ca Bu tine la traditie, asa ca au urmat variate permutari de nasi, in perechi de cate doi... pana cand am decis: o singura pereche de nasi!!!! Pfui, gata si cu asta. Check. Sa trecem la biserica, shall we?

- biserica: Bu e catolic, Zu ortodoxa. Ideea era simpla: vroiam si nunta catolica si ortodoxa. Daca se poate, scurte amandoua. Si... poate... la un loc????
Am vorbit cu preotul ortodox si cu cel catolic, da, fiecare a zis "ok, se poate face intr-o singura biserica (ortodoxa, respectiv catolica) insa, eu va miruiesc". Pam- pam. Cum impaci asta??? Discutii peste discutii, variante... era clar ca asa nu ajungeam nicaieri.

Back to square one. Evident ca au urmat noi discutii: intre noi, cu parintii fiecaruia/ frati/ unchi/ matusi... ce si cum sa facem. ... nebunie... finally luam o decizie: facem la doua biserici!!! In aceeasi zi!!! Gata!!! Ga-ta, am decis, sa-i dam drumul!!!!

Booon... am calculat timpii (daca terminam la ora cutare la prima biserica, facem poze 30 de min, stam in trafic atata timp, la ce ora vor ajunge trenurile in gara, pfff, m-am incurcat, mirii la a doua biserica??? :-))) si am purces la treaba:

1. Am vanat preotul ortodox asteptand pe la diverse slujbe, am platit avansul si... ne-a spus ca trebuie nasi ortodocsi. Ha??? Pai nu-i avem ortodocsi... (si parca terminasem discutia asta despre nasi)... Well, trebuie neaparat ortodocsi si casatoriti!!! Pffff. M-am intors acasa cu coada intre picioare si 5 milioane mai putin (yep, si asta era doar avansul!!!), am reinceput o serie de calcule... permutari de nasi, seturi de nasi (ii anuntasem deja pe ceilalti si zau daca vroiam sa renuntam la ei) si, intre timp:

2. Intalnire cu preotul catolic. Daaaa... foarte amabi, trebuie sa facem niste lectii in prealabil... a inceput sa ne vorbeasca despre chestiuni gen metode contraceptive aprobate de biserica (???!!) si, well, ne-a intreabat de data nuntii... asaaa, ia sa ne uitam in catastif, o, nu, nu se poate: e post catolic!!!... ?????... Cum sa fie post catolic??? Trebuia sa ne filmeze cineva fetele la faza asta. Am crezut ca mor. Ireal. Banc prost... Bu, tu nu ai verificat cand ai rezervat restaurantul? Ba da, l-am sunat pe tata. Pai si? Pai, se pare ca a gresit...

Booooon, ne-am linistit cu slujba catolica.

Refacem timingul, continuam sa procesam chestiunea cu nasii... cand tata introduce o noua biserica in ecuatie, una la care preotul nu cere nasi ortodocsi. Platim avansul si, timp de aproximativ o saptamana (pana la recuperarea avansului de la prima biserica, alt circ, alta distractie) avem doua biserici ortodoxe si nici una catolica :D.

Acum lucrurile au intrat pe fagasul normal: avem biserica ortodoxa. Una singura. Nu, nu avem biserica catolica, insa preotul catolic face lectiile cu noi si ne recunoaste casatoria ortodoxa. Check (finally!!!).

... si mai avem: rochia de mireasa, pfff, si tinuta de la sfat... restaurantul cu tortul, fructele si bauturile... DJ-ul (playlistul- oare se poate sa cer ceva Guns sau WASP sau Ozzy, asa... pentru sufletul miresei :-)) ???)... invitatiile si temutele confirmari... florile (si nasa trebuie sa aiba buchet???)... restul hainelor lui Bu... organizarea transportului pentru rudele lui Bu... mmmm, mai era ceva??? Aaaaaaaaaa, daaaaa, luna de miere :-)).

Am uitat ceva?

Rezumat de nefacut nimic

E si asta o arta- sa nu faci nimic. Nimica nimicuta. Asta am facut eu de la Craciun incoace: Bu e pe undeva prin tara iar eu trebuia sa plec de joi insa am preferat sa mai stau singura, asa ca am citit... am cascat lenes si m-am intors pe partea cealalta... am mancat... m-am uitat la toate filmele de la TV (desi... hei, e o noua serie de "Ucenicul") si la toate pozele de anul asta... am mai scos nasul pe-afara... am ascultat muzica... am deschis geamul, am inchis geamul... am vorbit la telefon... n-am miscat nici macar un muschi, o fibra in plus fata de strictul necesar... pana azi. Azi gata, se pare ca asta mi-a fost limita de lene absoluta= incarcarea bateriilor, pentru ca m-am trezit si, hei, spre marea mea surprindere- de om care este in vacanta pana pe 7 ianuarie- m-am apucat sa organizez toate hartiile de prin casa si nu, nu m-am calmat pentru ca am simtit o dubioasa nevoie sa-mi planific cam ce am eu de facut in ianuarie (de genul: dus masina la revizie, mers la dentist si facut invitatii de nunta). So, the good side of me won. Sau the working side... Mmmm, nu stiu sigur daca asta e bine... Pe moment ma gandesc la modalitati sa o reduc la tacere, pentru ca mai am o saptamana de vacanta si intentionez sa ma duc la munte, pe partie... si sper sa nu ma trezesc organizand ceva pe-acolo :D.

Inca nu m-am hotarat cand si cu ce plec, cred ca luni de dimineata, cu masina sau cu trenul... vine si Bu, ne intalnim la munte, ne adunam cu totii si, well, sper sa fie zapada pe partie :-)). Evident ca in stilul nostru caracteristic nu, nu ne plictisim: mai nou tatal lui Bu si-a rupt piciorul la vanatoare iar robinetul de la masina noastra de spalat a decis, exact a doua zi dupa ce a plecat Bu, ca acum, dar exact acum, e momentul sa picure... asa ca n-am apa la o baie, oooo happy me.

Si... in spiritul acestei zile pline de zel, m-a apucat logoreea, asa ca voi scrie mai multe posturi, sa ajunga pana pe 7 ianuarie- pentru ca eu am de gand sa stau departe de internet, in mijloc de zapada.

24 December 2007

Craciun






Stiu ca toata lumea este indignata: ca suntem in plina isterie a shoppingului si comercialul domina si, da, Craciunul inseamna miros de portocale si de sarmale (amestecate sau separat)... colinde pana cand iti pocnesc urechile si jingle pana cand creierul tau face jingle bells singur- singurel, fara acompaniament... rosu si verde, obsesiv ... ninsoare, daca da, si de obicei da :-)... febra pregatirilor, cu ultimele alergaturi, intr-o aglomeratie de nedescris... palpitatii la raftul din magazin sau, mai tarziu, in fata cuptorului cu friptura/ borsul sau sarmalele... fosgaiala pe strazi, in blocuri, in apartamente... veselie, atata veselie ca ti se incremenesc buzele intr-un rictus ciudat... si filme/ spoturi TV/ spoturi radio/ bannere/ brosuri etc etc cu Mos Craciun, spiridusi, elfi, reni sau chiar sotia/ fiica/ fiul/ ginerele lui Mos Craciun... si multe altele la fel, intr-un amalgam nebun-nebun...

Insa mie imi place. Si cred ca poti alege sa vezi ce te intereseaza cu adevarat din toate acestea. Si mai cred ca e nevoie de toata aceasta acumulare pentru a te bucura de seara/ ziua de Craciun.

Azi am fost la ai mei- sa facem pregatirile, ca in fiecare an. Am decorat bradul, am pus luminitele pe casa si pe la geamuri, am ambalat cadourile... Si mereu e la fel: galagie, agitatie, tata da directive, Bro' cauta prelungitoare/ clesti/ sarmulite, mama proceseaza sarmalele sau friptura in bucatarie si striga sa inchidem usa (usa pe care se frasuie toata lumea, si mai si "ciupim" cate ceva din mancarea din bucatarie), eu pun trei randuri de luminite in brad si aranjez globurile dupa o logica abracadabranta (care imi apartine, evident) sau ambalez tone intregi de cadouri (pentru ca in fiecare an eu ambalez cadourile pentru familia lui Bu, pentru familia mea, dar si pe cele de la parintii mei catre tot clanul- mai putin cadoul meu, of course :-))), Biggy patruleaza prin zonele cele mai interesante din casa (= mai pline de "activitate"), iara daca se mai nimereste si Bu in zona, atunci precis mestereste si el la luminite, sub atenta indrumare a lui tata :-). Si radem. Mult. Si seara cadem lati, morti, copti, dar veseli nevoie- mare.

Si maine ne intalnim cu tot clanul. O sa fie mancare multa, veselie, agitatie, nebunie... de-abia astept :-).

Iar apoi... vacantaaaaaaaaaa :-))!!!!!

Sarbatori fericite si La Multi Ani.

23 December 2007

Cadou cu volum...

Cand pisica nu-i acasa... si cand Bu e plecat de Craciun... Zu isi primeste cadoul mai devreme :-)). Love it.

Daca ne gandim si la acest cadou, well, e clar ca 2007 a fost un an foarte muzical :-).

P.S.: Imi iau bilet la Iron Maiden :-)

19 December 2007

Ups...

Ok, sa recapitulam: doua masini, a lui Zu si a lui Bu. Si Zu. Pana aici e clar. Reusisem sa deslusesc si un mod de functionare:
- in caz de pana: just use the other car
- daca e zapada afara: definitely Bu's car (are roti de iarna)
- cand se termina benzina: ia cealalta masina

Booooon... Atunci cum am reusit sa am cadourile intr-o masina si hartia de ambalat, plus vinul, in cealalta???

Zu is confused...

La volan

Am gasit acest post si m-a amuzat. Pe bune. Asa ca, in spiritul unei polemici amicale, sa raspund, ca doar sunt femeie la volan, nu??? (pssst: nu ma luati prea in serios, ok?)

1. de ce, atunci când văd o maşină punând frână din 5 în 5 secunde, e întotdeauna o femeie la volan?
Nu se poate explica, insa, daaaa, e foarte adevarat. Presupun ca are legatura cu miscarea astrelor si ceva cromozomi :-)

2. de ce femeile nu salută când, deşi n-au prioritate, le laşi să intre?
Eu (= femeie :D) salut. Adica multumesc. Ridic mana sau clipocesc din stopuri :-). Mmmmm, si las pe altii sa treaca, desi nu au prioritate. Asa ca nu stiu sa raspund la intrebarea asta, pentru ca nu prea cred ca e valabila, sorry.

3. de ce femeile care nimeresc în blocaje se enervează aşa de repede?
Eu nu ma enervez. Ma plictisesc. De moarte. A! Si nu claxonez isteric. So, again, nu cred ca e o afirmatie valabila.

4. de ce în 90% dintre cazuri femeile care merg încet pe banda a doua nu văd flash-urile grăbiţilor din spate?
E, asta e adevarat. Si se intampla des.
Mmmmm... poate pentru ca nu au unde unde sa se mute cand pe juma' din banda de alaturi sunt masini parcate? Sau pentru ca au nevoie sa vireze la stanga in viitorul apropiat? Sau pentru ca nu sunt pe autostrada, ci in oras si, eventual, ele chiar merg cu viteza regulamentara...???

5. de ce femeile se panichează aşa de tare când li se opreşte motorul?
Ooooo, da, corect. Pentru ca se tem ca nu va mai porni again si atunci "ce naiba ma fac, ca "nu ma pricep la masini" dar si pentru ca stiu ca vine din spate unul cu flashurile, sa le streseze... :D

6. de ce femeile se blochează când trebuie să oprească în rampă?
Simplu: femeile se panicheaza cand trebuie sa opreasca in rampa pentru ca stiu ca ulterior vor trebui sa porneasca de pe rampa. Si asta e just really scary stuff, tinand de chestiuni gen gravitatie si timp...

Boon, acum sa intreb si eu:

- de ce barbatii claxoneaza asa de des??? Si isteric? Se intampla ceva: fluidizeaza traficul, ajuta masina sa avanseze mai repede, calmeaza participantii la trafic si nu m-am prins eu???

- unde se grabesc in halul asta barbatii??? Ce fac cu cele 5 minute castigate in trafic?

- de ce marea majoritate a barbatilor abia asteapta sa te cadoriseasca din mers cu un "treci la cratita", "femeie la volan" sau " cine te-a invatat sa conduci, fa"??? Really, it doesn't take that much to get them started and it keeps amazing me...

- de ce barbatii taie benzile/ cozile in mod obsesiv si tot ei se irita cand nu, nu vrei sa-i lasi sa se bage in fata ta dupa ce au depasit o coloana intreaga pe contrasens??? Nu e dreptul tau sa consideri ca nu, nu e corect???

- si de ce insista sa-ti forteze mana, varandu-se in coasta ta??? Oare e ca in restul situatiilor: they just don't get it cand sunt refuzati???

- si de ce nu semnalizeaza? Stanga, dreapta, stop, avarie... de-astea... Poate ca ma insel, dar totusi nu prea cred ca ceilalti participanti la trafic ii pot citi gandurile/ intentiile si nici ca toti se extaziaza in acel moment: "wow, ce cool e si ce manevra smechera a facut..."

Zic si eu... :-)

Fun

Ultima mea distractie: aici.

18 December 2007

About Bu si Zu

Bu si cu mine suntem logoditi. De acum doi ani, cand mi-a dat un inel si m-a cerut de la tata (!!!) si, well, eu am zis da, asa ca presupun ca suntem logoditi. Inelul nu il port, pentru ca nu simt nevoia iar cu casatoria... atunci ne-am ambalat nitel la ideea unei nunti dar dupa ce am fost la cateva targuri si am facut diabet instantaneu la vederea atator volanase si fundite (bietul Bu a cedat nervos) si dupa ce am vazut ce bataie de cap inseamna organizarea unei nunti intre doua orase si doua religii... am tot abandonat/ reluat/ abandonat ideea... Dar, well, pana la urma tot o sa ne casatorim.

In februarie

... 2008.

No kidding :-).

Weekend

A nins in weekend, asa ca am iesit duminica, impreuna cu o prietena, eu sa fac poze, ea sa se entuziasemeze la zapada. Rezultatul a fost o plimbare prin Herastrau de aproximativ doua ore in care ne-a nins de mama focului si ne-au cam inghetat picioarele, respectiv mainile dar a fost taaaare frumos.

In plus, ninsoarea acesta ma face experta la deszapezit diverse masini, pentru ca sambata, cand vroiam sa plec de acasa, l-am intrebat pe Bu ce masina sa iau. Aaaaa, zice el adormit, dintre perne, ia-o pe a mea ca tu nu ai roti de iarna. Daaaa, da' vroiam sa o iau pe a mea zic eu. Pai, a nins? Nu, doar ce e de ieri... Pfff, atunci ia-o pe a ta, daca nu e zapada pe jos, dar ai maaare grija!!! Bon, m-am dus cumintica si mi-am curatat masinuta de zapada, pana cand m-am plictisit. Evident ca dupa ce m-am intors acasa a nins si masina mea e iar sub un morman de zapada... Iar ieri trebuia iar sa plec cu masina. Bu zice, de data asta ia-o pe a mea... si imi da cheile. cand ma duc jos: masina lui sub zapada. Pffff, am curatat-o si pe asta- se pare ca am o ocupatie de baza :-).

In rest, sambata am misunat prin oras, apoi am ajuns la film: Busola de Aur care, well, imi pare rau, dar nu m-a impresionat asa de tare, ma asteptam la mai mult... inteleg ca vor sa faca o trilogie, nu stiu, poate urmatoarele vor insemna o evolutie, pana una alta mi s-a parut plina de personaje care nu sunt duse pana la capat, nu apuci sa ti le apropii, povestea nu pare totusi bine inchegata iar realizarea grafica, nu gasesc ca este ceva iesit din comun... Mi-a placut mult Nicole Kidman- costumele ei sunt superbe, extrem de potrivite, de bine gandite, excelent. La fel si demonul, foarte bine gasit cu blana aia lucioasa- aurie. De fapt, ideea cu demonii mi-a placut tare mult.

Dupa film iar am aterizat la noi si, pffff, am luat bataia vietii mele la Rummy- asta si pentru ca dupa ce m-am chinuit 3 sau 4 jocuri sa fac o mare manevra-smechera-extrem-de-dificila ce urma sa mi aduca un punctaj fabulos, Bu mi-a declarat doct ca nu, nu, nu se poate face inchiderea asta cu un jocker, stie el sigur de la mama. Pffff, m-a terminat. Si pfff, era prea tarziu sa o sunam pe mama sa verificam, dar hei, am sunat-o a doua zi si, ce chestie, Bu NU avea dreptate so... he is sooooo busted!!!!

Snow...





13 December 2007

P.S.

Ningeeeeeeeeeeeeeeeee!!!!! (ma duc sa ma lipesc cu nasul de geam)

O noua zi

Azi m-am rostogolit din pat pe la 8.00 pentru ca m-am trezit cu Bro' la usa. Care fusese la piscina si era vioi (??? did I tell u ca era 8 dimineata ???), spre deosebire de mine... asa ca a turuit vesel cam juma' de ora pana cand am reusit si eu sa-mi deschid ochii complet. Mi-a povestit despre evenimentul la care fusese aseara: o lansare de intrerupatoare de lux (:D! no kidding).

So, in cinstea fratilor in general, si a fratelui meu in particular, here we go, un citat din Mananca-ma:

"Izbucnesc in ras. Fratele meu clipeste si redevine el insusi [...]. Cand ne intalnim dupa mult timp, cand ne lipim din nou existentele, ca doua jumatati ale inelului femecat, timpul nu mai curge. Reluam atunci, cufundati in nectarul prezentei noastre comune, sirul intreg al intamplarilor pe care le-am trait impreuna. Varsta biberonului sta alaturi de cea a tigarii, capatam pansamente in loc de plasturi, putem sa pronuntam tata si mama, cuvinte care, altfel, ne sunt interzise. Ne intalnim pe terenul de joaca unde suntem doar doi frati, teren nelamurit si pe care nimeni nu-l banuieste ascuns dincolo de zidul unde se afla straturile valurite si atent colorate ale obligatiilor sociale. Pe teren, toate sunt la locul lor [...]. Cateodata, ne simtim tare bine aici: in serile cu foc de tabara, ne adapostim in lumina ce deseneaza un iglu de aur in jurul tamplelor, si lumea de-afara nu ne mai poate atinge. Hranim focul cu ramurele care nu-s decat amintirile noastre impreuna si glumele care ne fac sa radem doar pe noi. [...] Alteori, insa, ne simtim tare rau: pamantul e uscat, ne intra praful in ochi, n-ai unde sa te asezi fiindca e plin de ciulini, fumul miroase a tutun rece, iar cel din fata ta are un chip strain. Iti spui c-ai imbatranit si trantesti in urma poarta secreta din zid."

12 December 2007

Tristete si furie

Rain - I love this song...

Ma simt ciudat. Nelinistita. Ca si cum urmeaza sa se intample ceva. Parca am o gheara in stomac, nu-mi sta capul la nimic si sunt necajita.

Sunt trista. Am renuntat la ceva in care am crezut cu capul si sufletul si azi noapte am scris un mail suparat, dur, care nu, nu ma caracterizeaza. Insa era necesar. Pentru mine si pentru ea. Am pus punct. La aproape un an dupa ce fusesem oricum bagata undeva :-(- era si cazul sa ma trezesc si eu, nu??? Am multa furie in mine. Si o opinie extrem de low despre o persoana care practic si-a batut joc de mine. Si tristete. Nu inteleg. Si imi vine sa plang.

Ce fraiera sunt! Oamenii sunt atat de urati, rai, meschini si eu asa o idealista tuta, ceva fantastic. In momente ca acestea imi vine sa renunt. Toata fiinta mea urla ca e absurd, NU e corect, ma revolt, sunt scarbita... dar nu se intampla nimic, nu e nimeni sa ma auda, viata isi continua cursul implacabil- cine a spus ca viata e corecta, anyway??? Nu e vorba doar de o persoana, cu totii suntem asa, mai mult sau mai putin vizibil... si e atat de greu sa incerci sa-ti pastrezi seninatatea si sa continui sa construiesti migalos lumea ta, in care sa existe incredere si corectitudine si zambete, sprijin si lumina multa si frumos si, la naiba, flori in fereastra si turta dulce pe masa.

"I tried so hard
And got so far
But in the end
It doesn't even matter "

- imi plac tare mult versurile astea. O melodie foarte, foarte buna pentru starea mea de spirit. La volum maxim. Buna de urlat pe ea :-).

Gata, ma duc la shopping- terapia universala: la Universitate, la targul de la Dalles. Cu metroul :D. In cizmele mele cele noi :D- o sa-mi rup picioarele. Si spinarea, daca nimeresc la carti- precis o sa ma infig in ceva. O, and I just have to stay away from chocolate :-)!!!

Pfff... M-am uitat in put.
(mai vorbeam eu despre uitatul asta in put, pe aici).

11 December 2007

Pana

Acum doi ani, in iarna, Bu a cumparat pentru masina cea noua super roti de iarna. Zu s-a cocotat pe trotuar cu masina si, fssss, a facut pana. Cum Zu nu umbla cu jumatati de masura si cand face pana, apai o face bine, Bu a trebuit sa cumpere roti noi (doua, pentru ca erau la set). Circul a fost complet atunci, cu Zu sunand dupa Bu sa vina sa-i repare pana, cu Bu si Zu reparand roata in ploaie si cu, stupoare!!!!, o roata subtiiiiiire- subtire in portbagaj, din cele menite sa te tina doar pana la service si atata... si mutra socata a lui Zu la vederea acesteia, pentru ca nu, habar nu avea ca exista asa ceva si nu intelegea prea bine ce era cu "chestia" aia din portbagaj...

Bon. Au trecut doi ani. Iar e iarna, ce chestie!!! Si, ce chestie, masina lui Zu a facut fssssss. Norocul lui Zu ca de data aceasta era in parcarea de acasa, astfel incat a putut circula o saptamana cu masina lui Bu, pana cand acesta si-a adunat energia si s-a apucat sa-i repare roata. Duminica trecuta. Cand Zu mosmondea prin casa... Si o suna Bu (care era in parcare), asa ca Zu se uita pe geam si il vede pe Bu tropaduind pe langa portbagajul deschis al masinii, cu o mutra usor nedumerita... si aude: "Zuzu, tu cand ai dus sus tot ce era de dus sus, n-ai avut o scula??? Da' stai o secunda, te sun inapoi"...si Bu inchide telefonul... Nu, Zu nu a inteles nimic... insa cunoscandu-l pe Bu asta nu e de mirare, asa ca si-a vazut de treaba, razand in sinea ei. Nu, nici acum nu stie despre ce era vorba, insa intre timp a aflat ca i-a intrat in roata un cui maaare-mare, care a gaurit-o dintr-o parte in alta si ca se pare ca va trebui cumparata o roata noua.

Ooooooo da: Zu nu se dezminte.

Carte cu citate

Una dintre ultimele cati citite (dintre cele cumparate la Gaudeamus):



Mi-a placut mult. Usoara, ciudata, confuzanta, am citit-o intr-o zi.

Si, parte a "rebrandingului" :-), m-am decis sa inaugurez o noua idee- pasaje/ idei de retinut (=citate). So, din "Mananca-ma"- Agnes Desarthe:

"Ma gandesc la un desen animat din copilaria mea, care se numea, parca, La Linea. Emisiunea mea favorita. Eroul era un omulet pe care nu-l vedeai decat din profil, facut dintr-o singura linie continua. De jos in sus, linia asta ii trasa corpul si capul, apoi se intorcea catre pamant, conturand si decorul si orizontul. Omuletul mergea, mormaia sau fredona un cantecel, era tare fericit. Deodata, linia care il desena se intrerupea, la doi pasi in fata, si el striga intr-o franceza cu accent italienesc:E, da' de ce nu este linie aici? De multe ori, cadea in prapastia facuta din intreruperea liniei, se desira ca un tricotaj, urland Aaaaaah!. Se ridica apoi, dar nu mereu. Putea sa acopere golul cu un fir pe care-l tragea din urma, de pe unde trecuse. Era un om care trebuia sa aseze zi de zi sinele pe care sa mearga cu locomotiva. Omul adult, se intelege, omul in obositoarea lui ascensiune catre neant. Uite-asa se intampla cu noi intr-o zi, ca in desene animate, te trezesti in fata vidului si nu e nimeni de care sa te agati. Esti inspaimantat de moarte, fiindca nu te pregatisesi pentru asa ceva, esti si furios, pentru ca nimanui nu-i pasa. Ah, da' de ce nu e linie aici? Nu e linie pentru ca si aici e minciuna, e inselatorie. Ca sa fie bine nu e de ajuns sa mergi pe drum, trebuie mereu sa-l asfaltezi cu onctuosul bitum al viselor si sperantei, sa-l pavezi in minte si sa nu uiti sa prevezi inevitabilele viraje si denivelari."...

"Fratele meu e velier, eu sunt un pachebot, dar unul cu chila prea scurta si cu carma prea mare. Orice miscare, cat de mica, ma face sa ma trezesc la mii de mile departare de locul unde trebuia sa ajung. Am inertia navelor de mare tonaj. Chiar daca ma aflu in port, tot degeaba ma orientez dupa rada: ma arunc in peretele digului, cu capul inainte. Viata mea, asa greoaie si fara stralucire cum a fost, a produs o serie de pagube. Am auzit de nenumarate ori semnalul de alarma al farului din departare, am primit mereu mesajul sau de avertizare. Am zis mereu da-da, lasa ca stiu, n-o sa patesc nimic, dar a fost intotdeauna prea tarziu."

07 December 2007

Cum si-a cumparat tata televizor...

... mai precis "de ce si-a luat tata televizor" :D...

Totul a inceput (si s-a terminat) intr-o vineri, cand tata m-a sunat sa intrebe ceva de genul: "eu pot sa vad pe laptop, la munte, filmarile de pe camera???". Eu, in rolul de odrasla inteligenta, am stiut imediat la ce se refera: are o camera video digitala si vrea sa faca la munte cumva sa vada doata lumea imaginile din ultima vacanta. Asa ca, bon, i-am raspuns lui tata ca nu, nu cred ca poti pune pe laptop pt ca nu ai placa video de nu-stiu-care si programele necesare ca sa poti vedea cele 6 sau 9 ore de filmare, insa, zic eu (lovita de inspiratie fix in moalele capului) de ce nu pui pe televizor??? (uitand complet ca la munte exista un televizor din cele mai antice posibile, cu o cutie maaare-mare, imbracata in ceva ce aduce a lemn si care masinarie nu cred ca are habar de era digitala si conexiunile cu o camera video :D).

Atat a trebuit sa zic si ideea a incoltit deja in capul lui tata, care a inceput sa studieze problema. Well, ai mei erau deja pe drumul spre munte iar noi taman plecam (adica echipa completa: Bu, Bro', Bebel si eu). Dar asta nu l-a impiedicat. S-a oprit cu mama la Selgros dar nu s-a putut invarti prea mult pentru ca, de, era cu catelul in masina. Plus ca nu avea cu cine sa se sfatuiasca, adica lipseam noi :-). Dar nici asta nu l-a impiedicat, nu, nu. Ne-a sunat sa nu-care-cumva sa trecem de Ploiesti, a dus-o pe mama la munte si s-a intors sa ne intercepteze la Ploiesti- Selgros, sa luam televizor!!!! :-)) Pfff, evident ca masina noastra s-a socat ca ce-i veni lui tata, de unde pana unde televizor si ce-i cu graba asta... doar eu stateam cuminte-cumintica, simtindu-ma cu musca pe caciula :-))...

Booon. Ne intalnim la punctul strategic cu tata si purcedem la cocotat copil in carucior si analizat televizoare. Analize peste analize, dimensiuni, mufe, rezolutie, chestii... tata are stilul de a se suci si invarti de n ori pana cand cumpara ceva (mda, si eu l-am mostenit dar, hei, cand luam ceva e cea mai buna alegere :-)) ) asa ca, incetisor- incetisor fiecare am taiat-o in alta directie. Mai intai am taiat-o eu, catre raionul de lenjerie, holbandu-ma cu sarg la toate maieutele de pe-acolo si well, ma mai intorcem din cand in cand la baza, sa vad ce fac, doar ca faceau cam tot aia asa ca finally am reusit chiar sa-mi si aleg doua maieute, cand, stupoare, la o noua intoarcere la raionul tv decopar ca tata se cam dumirise care era treaba cu televizoarele si se mutase la masini de spalat!!! Uuuuuuuu, weird, da, e adevarat ca mama zicea ceva de faptul ca ar vrea o masina de spalat la munte, dar tata se declarase clar contra... Boooon, m-am reorientat rapid, am vazut ca treburile sunt serioase, tata deja cauta un "raspandac" sa-l intrebe diverse, asa ca l-am inhatat de o aripa pe Bu si am plecat sa-i cautam si lui ceva. Atata mi-a trebuit. Bu a vazut hainute, a probat cam patru perechi de pantaloni... si-a luat doua, a mai agatat si un pulover din zbor... iar cand s-a uitat pofticios si la pantofi am decis ca e cazul sa-l cautam pe tata. Intre timp cedase nervos si Bro' asa ca l-am gasit pe tata plimband o masina de spalat si un televizor, cautandu-ne.

Am recuperat trupa completa, televizorul, masina de spalat (ooo, da), hainele mele (:-)), hainele lui Bu (pfff), noua jucarie pentru Bebel (pai da, normal ca s-a proptit la raionul de jucarii)... am realizat cu stupoare ca trecusera trei ore si era deja opt seara, ne-am grabit sa cocotam inventiile in masina (alta distractie :-)) si repede-repede la munte, unde mama deja se invartea in cerc nestiind ce facem noi atata timp. Avea ea multe de zis, insa s-a blocat cand a vazut si masina de spalat :-))- ea credea ca ideea achizitionarii unui televizor asaaaa, cam la 5 ore dupa ce incepi macar sa te gandesti la asta, era suficient de ciudata insa, well, tata i-a facut o surpriza si i-a adus si o masina de spalat la usa ... (astfel incat ne-am petrecut urmatoarea zi in discutii de genul "unde sa montam noi masina de spalat", dar asta e deja o alta poveste :-))).

06 December 2007

I could be blue...

Nice song... imi tot lalaie prin cap lately.

Calul Alb

Stiu ca e mai vechi, insa e atat de adevarat... genial:

Sa presupunem ca un tip pe nume Radu este atras de o femeie pe nume Elena. O invita la un film; ea accepta; se simt bine. Cateva seri mai tarziu, o invita la cina si iar se simt bine impreuna. Continua sa se intalneasca in mod regulat si dupa o vreme nici unul din ei nu se mai vede cu altcineva.

Apoi, intr-o seara cand se duc spre casa, un gand ii trece Elenei prin minte, si fara sa se gandeasca prea bine, spune cu voce tare, "Iti dai seama ca azi se fac sase luni de cand ne vedem?" Liniste in masina. Pentru Elena, este o tacere acuta. Se gandeste: Doamne, ma gandesc daca l-a deranjat ca am spus asta. Poate se simte restrans de relatia noastra; poate crede ca incerc sa-l imping in vreo obligatie pe care nu o doreste, sau de care nu este sigur.

Iar Radu gandeste: Doamne. Sase luni.

Gandurile Elenei zboara: Dar, hei, nici eu nu sunt sigura ca vreau acest fel de relatie. Cateodata as vrea sa am mai mult spatiu, sa am timp sa ma gandesc daca chiar vreau sa continuam relatia in acest sens, indreptandu-ne sigur spre... Adica, spre ce ne indreptam? Doar ne vom intalni si vom pastra acest nivel de intimitate? Ne indreptam catre casnicie? Catre copii? Catre o viata impreuna? Sunt eu pregatita pentru un astfel de angajament? Chiar cunosc aceasta persoana?

Radu gandeste: Asta nseamna ca a fost... sa vedem... in februarie am inceput sa ne vedem si a fost chiar dupa ce mi-am luat masina, ceea ce inseamna... off...trebuia sa schimb uleiul de mult.

Elena ..in valuri: S-a suparat. Vad asta pe fata lui. Poate ca interpretez gresit. Poate vrea mai mult din relatia noastra, mai multa intimitate, mai mult angajament; poate a simtit, inainte sa fi simtit eu, ca simteam o oarecare rezerva. Da, sunt sigura ca asta este. De aceea nu vrea sa spuna ce simte. Ii e teama sa nu fie respins.

Radu: Si o sa ii pun sa se uite la transmisie iar. Nu imi pasa ce spun cretinii aia, nu merge bine. Si ar face bine sa nu mai dea vina pe vremea rece de data asta, sunt peste 30 grade afara, iar masina asta merge parca ar fi masina de gunoi si le-am dat hotilor o groza de bani!

Elena gandeste: Este suparat. Si nu il condamn. Si eu as fi suparata. Doamne, ma simt atat de vinovata ca il fac sa treaca prin asta, dar nu pot sa nu simt ceea ce simt. Pur si simplu nu sunt sigura.

Radu: Probabil vor spune ca garantia este doar de 90 zile. Exact asta vor spune, jigodiile.

Elena gandeste: Poate sunt prea naiva, asteptand un cavaler calare pe calul lui alb, cand de fapt stau langa o persoana normala, o persoana cu care imi place sa fiu, o persoana de care chiar imi pasa, o persoana careia pare sa ii pese de mine. O persoana care sufera din cauza egocentrismului meu, fanteziilor mele romantice de scolarita.

Radu gandeste: Garantie? Vor garantie? O sa le dau naibii o garantie. O sa iau garantia lor si o sa le-o bag...

"Radu," zice Elena cu voce tare.

"Ce?" zice Radu, tresarind.

"Te rog, nu te tortura asa," zice ea, cu ochii care incepeau sa se umple de lacrimi. "Poate n-ar fi trebuit... O Doamne, ma simt asa de..."

(Se opreste plangand in hohote.)

"Ce?" zice Radu.

"Sunt o proasta," suspina Elena. "Vreau sa spun, stiu ca nu exista cavaleri. Chiar stiu asta. Este o prostie. Nu exista nici un cavaler si nici un cal."

"Nici un cal?" zice Radu.

"Crezi ca sunt o proasta, nu?" zice Elena.

"Nu!" zice Radu, bucuros ca stie in sfarsit raspunsul corect.

"Doar ca... Doar ca eu... Eu am nevoie de timp," zice Elena.

(O pauza de 15 secunde, timp in care Radu, gandind cat de repede poate, incearca sa gaseasca un raspuns sigur. In sfarsit gaseste unul care crede ca s-ar putea sa mearga.)

"Da," zise el.

(Elena, profund miscata, ii atinge mana.)

"Oh, Radu, chiar simti asa?" zise ea.

"Cum asa?" zice Radu.

"Asa despre mine," zise Elena.

"Oh," zice Radu. "Da."

(Elena se intoarce spre el si se uita fix in ochii lui, facandu-l sa devina foarte nervos pentru ce ar putea spune ea mai departe, mai ales daca implica un cal. In final ea vorbeste.)

"Iti multumesc, Radu," zice ea.

"Iti multumesc," zice Radu.

Apoi o duce acasa. Ea se intinde pe pat, un suflet in conflict, torturat si plange pana in zori, in timp ce Radu deschide o punga de alune, deschide televizorul, si imediat este puternic absorbit de o reluare a unui meci de tenis intre doi cehi despre care nu a auzit niciodata. O mica voce din adancul mintii ii spune ca s-a intamplat ceva important acolo in masina, dar este destul de sigur ca nu va putea intelege niciodata ce, asa ca se gandeste ca este mai bine sa nu-i de importanta.

A doua zi Elena isi va suna cea mai buna prietena sau poate doua din ele, si vor vorbi despre aceasta situatie timp de sase ore in continuu. In detaliu, vor analiza tot e ea a zis si tot ce el a zis, trecand peste asta iar si iar, analizand fiecare cuvant, expresie si gest pentru subintelesuri, luand in considerare orice ramificatie posibila. Vor continua sa deschida acest subiect, din cand in cand, timp de saptamani, poate luni, neajungand niciodata la o concluze definitiva, dar nici neplictisindu-se niciodata de subiect.

In acest timp, Radu, in timp ce joaca tenis cu un prieten comun de-al lui si al Elenei, va face o pauza chiar inainte de a servi si va spune:

"Nelule, Elena a avut vreodata un cal?"

05 December 2007

Etichete, etichetute

First, I must say ca am ramas cu gura cascata cand am citit acest post. Oooooo, ce mai pot sa spun, e scris totul acolo, suna tare frumos, m-am simtit tare bine si... pfff, multumesc.

Second, etichetez. Cum ce? Posturi... Adica mosmondesc la blog... (nu, inca nu l-am aruncat in aer).

Third, lucrez. Mult si nu-mi sta mintea la asta. imi sta la altceva despre care o sa vorbesc in cele din urma dar inca nu, pentru ca daca incep sa povestesc... nu ma mai opresc :-). Sunt usor obosita, e final de an si toata s-au adunat, am multe pe cap, calculez bani si alte de-astea. Plus ca in fiecare seara ma vad cu cineva, e ceva de groaza, nici nu apuc sa mai stau si eu linistita sa spal rufe si alte de-astea. Ieri am fost la ai mei. Cu Bro' si Bu... Am ras cu lacrimi. Mama si tata erau in mare forma, a fost o chiraiala si o hahaiala ceva de groaza, vorbeam cu totii, fiecare trantea cate o replica amuzanta, catelul se agita... eu vroiam sa explic ceva important, Bu si Bro' vorbeau intre ei, eu ma strambam, mama radea, tata afisa o figura serioasa si imi spunea ca "eu te ascult" :-))... Bu zicea ceva, mama ii raspundea in gluma, el o lua in serios si ii cerea detalii suplimentare, noi ne tavaleam pe jos de ras... a fost o nebunie generala.

Acum urmeaza Mos Nicolae. :-) Ma duc sa fac ceva cumparaturi... sa iau niste dulciuri??? Mmmmmm... Apoi ma vad cu o prietena care imi aduce cosmetice si geluri de dus Bourjois :D. Oh, me happy.

04 December 2007

Bu

Ma suna Bu:

- Zuzu, vezi ca afara ploua.
- ???!!? A, da????
- Da, sa ai grija cu masina ca se circula greu.
:-)

Sometimes Bu is just adorabil.

Asaaaaaaaaaaaa...

... sa purcedem la curatenie, pffff, pfff, sa scuturam putin praful pe-aici , sa ne dezmortim si sa tastam.

Turns out ca me like my blog, kind of still need it, dar rebranding required. Astfel incat acum purced la curatenie. Si ma tot gandesc:

- sa fac categorii sau cum-se-cheama-alea... Vad ca anumite tipuri de post se repeta: de ex "lecturi", sau "Bu si Zu", asa ca pare o idee buna. Acum trebuie doar sa ma dumiresc cum se fac si cum se pun la posturile anterioare :D

- sa inaugurez doua noi categorii (ma mai gandesc la asta...)

- sa fac la loc sa se vada diversi smile pentru ca eu scriu mult folosindu-i si, hei, chestia asta ma caracterizeaza. Da, normal ca am uitat cum am facut asta data trecuta, trebuie sa-mi aduc aminte...

- sa fac o zona cu "ultimele comentarii postate"- nu, habar nu am sa fac asta :-)

- sa umblu putin la header- nimic major, poate doar sa modific putin fundalul... pfff, nu, nici asta nu stiu sa fac :-)

Mda, declar curatenia lansata. Sper doar sa nu-mi arunc blogul in aer taman cand m-am hotarat sa-l pastrez :-))

P.S.: did I tell u ca blogul meu a facut un an???? :P

28 November 2007

ING pisses me off

Bu si Zu au cont impreuna la ING. Zu e titular, Bu e mandatar.

Azi m-a sunat o doamna de la ING insistand ca Bu trebuie sa mearga la banca, sa-si actualizeze datele de contact. Ok, zic eu, pasnica (inca!!!), datele lui Bu nu s-au modificat asa ca, have a nice day. Nu si nu, ca Bu trebuie musai sa mearga la banca sa-si actualizeze datele el personal. Care date actualizate, ca doar nu e nimic nou, nu intelegeti???? Doamna, zice ea, eu nu stiu, doar ca trebuie sa vina personal la banca sa-si actualizeze datele si sa semneze... Adica trebuie sa vina pana la voi sa va spuna ca nu, nu s-a schimbat nimic de anul trecut incoace si sa mai si semneze pentru asta???? Daaaa... Chestia asta e destul de absurda, zic eu, mai ales ca pentru Bu e mai greu sa ajunga pana la banca... Well, zice ea, daca nu vine pana pe 20 dec. il scoatem de pe cont ca mandatar. Ha????

Pffff. Absurd. Drove me nuts. Crdeam ca ING sunt ceva mai zdraveni la cap. O sa ii spun lui Bu sa se duca sa ii informeze ca, hei, ce chestie, nimic nu s-a schimbat !!! (optional sa le zica si ceva din suflet pentru ca l-au deranjat cu aberatii de-astea).

27 November 2007

Lecturi

Sunt tare ocupata asa ca nu am avut prea mult timp sa ma gandesc la viitorul blogului meu. Cred insa ca nu il voi omori (pffff, latura mea sadica nu va invinge :D). So:

De vazut:
Stardust. Actori buni, foarte bine jucat, bine facut, e un basm care (din fericire) nu se ia prea in serios, "condimentat" cu umor... un film tare bun pentru o seara linistita in care ai chef sa te binedispui.

De citit pe net:
- despre femei... nu mai stiu daca am mai scris despre acest post. Si "definitia anului":-))- great one (hei, exista si "intrebarea zilei" :-) )

- in caz de nunta: aici (imi permit sa adaug si "Brasoveanca" :-) )

- merita, merita vizitat si jucat, pentru ca "for each word you get right, we donate 10 grains of rice" si e si fun (link gasit aici)

- un proiect super simpatic, o poveste care merita citita si o intrebare de 1000 de puncte

- :-) good one here

- is this for real??? Dar asta????

- despre ordine, vecini ireali (sunt inca socata...) si porumbei

- si un site plin de inocenta

Despre carti intr-un post viitor pentru ca, hei, am fost la Gaudeamus si m-am intors happy posesoare de carti noi... :D

23 November 2007

Bu si Zu...

Well, blogul meu este usor suspendat insa asta nu inseamna ca Bu si Zu se plictisesc... No way:

1. Dialog pe messenger, Zu foarte ocupata, Bu vorbind despre mai multe lucruri deodata. Basic, Bu trebuia sa downloadeze ceva de pe ftp pentru Zu. Si da, evident ca am intervenit asupra dialogului pt a ascunde ceva nume.

Bu: a vb o ora
Bu: la tel
Zu: despre?
Bu: despre "x"
Bu: cum inchid
Bu: ftp-ul?
Zu: inchizi fereastra
Bu: ...
Bu: care?
Zu: cu ftp
Bu: :-)
Bu: am crezut ca ai lasat fereastra in buc deschisa
Zu: :-))
Zu: avem un dialog naucitor
Bu: :-))

2. Azi de dimineata. Exact cand ne imbracam sa iesim din casa am inceput sa-l bat la cap sa duca gunoiul, asa ca a inceput sa ma tachineze: "esti o terorista!". Eu aveam treaba intr-o parte a casei, el in cealalta, asa ca vorbeam destul de tare... si el, foarte incantat, a continuat explicandu-mi: "esti o terorista mica... terorista mica ce esti" asa ca mi-am intrat in rol si l-am amenintat ca ii torn laptele batut in cap. Moment in care am iesit pe usa grabiti si am dat nas in nas cu vecina noastra, o batranica simpatica si linistita... care astepta liftul si precis auzise cum ne complimentam noi de dimineata :-))...

3. Tot azi. Am mers impreuna cu metroul. Si cum tropaduiam noi catre statia de metrou, eu vioaie, el sobru, Bu zice:

- Nu e bine cum mergi. Trebuie sa mergem impreuna. Sa mergem ca un grup...
- ????
- Da, nu sa merg eu langa tine si tu sa te balangani...
- ... sa ce???
- ... te balangani...
- :-))

Dupa inca cinci minute de mers... Bu, pe un ton preocupat:
- Uite, vezi??!! Iar te balangani...

15 November 2007

Hello

Cand crezi ca esti intr-o fundatura, suddenly se deschide o alta usa...

Am aflat ca sunt citita de persoane pe care, hei, eu le citesc. Feels good. Si, pfff, makes you wonder... Asa ca lansez si eu un mesaj in eter, pentru cei care trec pe aici si, well, au bunavointa sa-mi acorde cateva secunde:

Hello, I'd like to know who you are. If you don't mind, bineinteles. Si,well... ma intreb: cum ati ajuns aici (=la "Zu" blog)???

13 November 2007

Apus de blog?



Yep, I'm back.

Si ma gandesc sa-mi las blogul in abandon. E oare un gest de mama denaturata???

Oare i-ar simti cineva lipsa? Sorry, stiu cum m-am simtit eu cand mi-au disparut de sub nas cateva bloguri pe care le citeam frecvent... insa, hei, are sens blogul meu??? Pentru ca, as far as I'm concerned, acest blog pare sa-si fi atins scopul si inca nu-mi dau seama ce alt sens sa-i dau...

Dilema.

Probabil ca o sa incerc sa ma explic la un moment dat, pe moment sunt cam multe idei in capul meu. Insa pana la urma intrebarea de baza este: ce sa fac cu blogul, sa-i dau shut down????

22 October 2007

Da muzica mai tare!!!!

Asaaaaaa, pana acum am organizat/ impachetat/ coordonat- maine bag totul in valize si miercuri am plecaaaaat. Evident ca am avut parte de peripetii: de la evenimente triste la spalat rufe pe ultima suta de metrii, in stilul clasic cu care ne-am invatat cu totii deja (mai ales eu :-))). Si evident ca sunt totusi foarte happy, asa ca sa trecem peste momentul in care eu ma umflu in pene de fericire direct la faza in care eu imi manifest entuziasmul fata de unul dintre cadourile primite:tadaaam!!!!

Imi duduie capul!!! Sunt moarta de incantare. Nu stiu ce parere au vecinii mei si, la ce zile fripte mi-au facut, zau daca-mi pasa- eu ma simt excelent, imi vibreaza creierul si aud basii pana in fundul sufletului. Cadoul este de la Bro', cu care impartasesc multe din preferintele muzicale si pe care l-am asasinat deja cu telefoane in care ii explicam cat de bine se aude "bubuitura" din cutare melodie sau bateria din alta :D.

Pffff... Bu' face demonstratii cu Guano Apes si eu ascult din bucatarie cum duduie.

Gata. Trebuia sa-mi manifest entuziasmul altfel pocneam singura in neant: se aude super!!! :D

17 October 2007

Paragina

Blogul meu (care oricum suferea de ceva decaderi lately) va intra intr-o perioada de relativa paragina pe motiv de:

- intrat in concediu (niceeeeeeeee)
- terminat lucrari inainte de plecare (pfff)
- mers la coafor (eeeeeeeeeee)
- mers la shopping (uuuuuuuuuuuu)
- dat party mare (woooooooooooow)
- aniversare (a meaaaaaaaaaaaaaa!!!!)
- plecat in ... tadaaam: Egipt (pramide, soare- o nebunie!!!)

:-) me happy. In fine, me furious, actually pentru ca m-a enervat una la telefon de mooor si imi vine sa ma sui pe tavan si vai ce m-a stresat, aberanta si vorbind aiurea, asa de tare incat am ajuns sa ma intreb daca sunt eu zdravana la cap sau nu si l-am sunat pe Bu pentru confirmare si descarcare, da' mi-a zis sa stau linistita ca si pe el il sunase inainte si il enervase tare-tare!!! :-)) Si Bu se enerveaza ceva mai greu decat mine...

Anyway... in ultima mea zi inainte de concediu: am fost la banca... de dimineata m-am gasit cu Bro' care umbla bezmetic sa-si duca pantalonii la croitor dar habar nu avea ca trebe' sa te duci cu fermoarul propriu, asa ca l-am deturnat si l-am trimis inainte la mercerie... l-am adunat pe Bu din pat si l-am trimis la office, explicandu-i variate lucruri despre cum nu se asorteaza pantalonii cei noi cu puloverul gri... am bagat rufe la spalat... m-am certat cu femeia-sucita-rau-rau si acum ma duc s-o interceptez pe mama prin oras.

Si maine: my birthday!!! No kidding. Astept felicitari, cadouri si tratament de regina... hehehe... ;-)

15 October 2007

Imi place



Mereu ma vaicaresc si boscorodesc... well, today I feel good, a fost ziua lui Bu si vine ziua mea, ma simt linistita si mi-e bine, asa ca, for a change :-)), iata si cateva dintre lucrurile care imi plac/ ma bucura lately:

- sa ascult muzica buna (am tot gasit in ultimul timp)
- sa vin din frigul de afara si intru la caldura... feels cozy
- sa astept surprizele (aniversarile aduc surprize... nerabdare... emotie...:-))
- sa ma uit la birou- care a iesit super, am cumparat si montat lustra, mai e doar covorul si gata- e o camera in care ma simt tare bine si toata lumea ne felicita
- sa visez la concediu care e tare aproape, "aicisa", dupa colt
- sa am asternuturi noi (tocmai am luat unele), sa arate patul frumos infasat- imi da o stare de confort...
- sa fotografiez momente, clipe
- sa planific, iar acum organizez un party si un concediu si chestia asta imi place tare mult
- sa ma scol dimineata si sa ma apuc de treaba
- sa ma uit la Bu si sa imi fie drag
- sa ma infofolesc, sa citesc si sa mananc dulciuri
- sa simt ca aroape ca a trecut un an si sa fiu multumita ca a fost unul bun
- sa nu am prea multe griji
- sa conduc in afara orelor de trafic :-)
- sa ma simt bine in pielea mea
- sa visez cu ochii deschisi, pentru ca "viitorul suna bine" :-). si sa astept (aticipez)... lucrurile bune care vor veni :-)

12 October 2007

Editorial

Nu lucrez in presa. Nici nu ma pricep. Dar, as I said, mama cumpara toate revistele de pe piata. Asa ca le citesc...

Si ma nedumeresc editorialele. Din ce stiu eu, in editorial se prezinta opinia asupa unui subiect de actualitate. Basic, "exprima punctul de vedere oficial al redactiei intr-o problema actuala si importanta; articol de fond" (conform Dex online). In Capital, Gandul sau in Adevarul, de ex, cam asta este. Insa in reviste...mister: de ce dupa un bla-bla mai mult sau mai putin interesant prezinta cuprinsul (cateva exemple: aici, sau aici)??? Nu pot sa il vad si eu la cuprins, multumesc frumos????

Repet: nu ma pricep, mai mult, chiar nu am ceva personal cu revistele respective, dar zau daca inteleg: la ce bun editorialul? Din punctul meu de vedere, ca cititor, nu al organizarii sau al numarului de pagini necesare la revista...sau al banilor luati sau nu pe editorial...la ce imi foloseste mie editorialul? Ce imi comunica? Pentru ca mie imi pare doar o prezentare cu mai multe cuvinte a cuprinsului. Autorul o ia pe ocolite, vorbeste despre un subiect oarecare... ceva mai mult sau mai putin profund... dupa care se chinuie mort-copt sa faca o legatura inteligenta cu insirarea continutului revistei, o trecere subtila si perfect justificata, un fel de "hei, ce chestie, nu vroiam sa ajung aici, dar daca tot am ajuns hai sa va insir ce am in sacosa"...(facand ca cele la inceput sa sune doar ca un pretext dragutel sa ajunga la cuprins).

Imi pare rau, dar nu inteleg. Si nici nu mai citesc editorialele, multumesc frumos, am cuprinsul tot pe-acolo pe la inceputul revistei.

Sa fie clar!

Bai, deci, adica, zau asa, NU stiu ce fac de Revelion, ok????

Inca din toamna toata lumea incepe sa intrebe sprintar: "ce faci de Revelion?". Oamenii se agita, fac planuri, si se mira daca afisezi o privire inocenta in timp ce spui ca "mai e pana atunci...". Zau ca mai e: e octombrie, e noiembrie si e tot decembrie, cu aniversari, concediu, zile de nume, cadouri in ghetute si Craciun. Revelionul este dupa toate astea. Si o sa ma gandesc mai incolo ce fac eu de Revelion.

Pffff... o sa dorm, aia o sa fac!

11 October 2007

Bricheta lui Bu

Boooon, a venit Bro' pe la noi sa ne ajute sa montam lumini si alte chestii. Basic, era vorba de tras fire, mutat mobila, dat gauri si prins in suruburi. Si mosmondea el de zor acolo, usor pufaind pentru ca deja trecuse ceva timp si era obosit si stresat, cand ajunge la niste surubele micute, mai dificil de montat pentru ca nu prea era lumina...

Moment in care Bu, personaj atehnic recunoscut, murmura un "bricheta". "Ha?" zice Bro' intre pufaieli. "Stai asa, sa aduc bricheta" zice Bu si dispare, lasandu-l pe Bro' sa se chinuie singur...

Eu uitasem de faimoasa bricheta-generatoare-de-fugere asa ca intreb: "ce a zis???". Bro' raspunde pufaind: "ca se duce sa aduca bricheta..." "bricheta??? pentru ce???" intreb eu confuza... "nu stiu, poate doar sa ne dea foc" raspunde Bro' si mai confuz, chinuindu-se sa monteze in continuare ce facea el acolo...

Evident ca dupa ce a aparut Bu si a bagat un flash albastru de led in surubul lui Bu lucrurile s-au clarificat. Si evident ca in continuare Bu i-a povestit cum mi-a facut el show de fulgere si cat de destept a fost ca facea click-click, adica de doua ori, rapid, ca sa fie fulgerul cat mai veridic :P... de murea Bro' de ras...

10 October 2007

Hehehe

Remember faza cu politia de aici? De ce nu m-a dus si pe mine capul sa fac asta??? :-))

Inceputuri de relatii

Ca ziceam de aniversari... it just hit me: eu nu stiu prea clar de cati ani sunt cu Bu, desi daca ma concentrez aflu si chestia asta, insa cu siguranta nu am habar cand anume a inceput, in ce zi anume... Chestia asta ma nedumereste pentru ca atata lume pare sa stie exact ziua in care sa se aniverseze...si ma intreb: cum stabilesti exact momentul inceperii unei relatii???

In cazul unei casatorii e simplu: "in ziua x ne aniversam n ani de casnicie". In cazul unei relatii de genul "ne-am intanit, te-am placut, asta este" e ok, te duci si spui "aniversam n ani de cand ne-am intanit... it amintesti draga cum ca tu purtai rochia aia roz si afara batea un vanticel caldut de toamna???!" :-))

Dar in rest? Cand se spune ca a inceput o relatie: cand te uiti la el si te gandesti ca scrie pe fruntea lui "my next victim"??? :D). Sau cand ai confirmarea ca, hei, "mission accomplished", eu stiu...primul sarut poate, sau primul "te iubesc"??? Sau cand il prezinti celorlalti spunand "prietenul meu"???

Days of our lives

I'm in such a good mood today... Am redescoperit Guano Apes si imi zdrangane rau in cap. Sunt plina de energie, in jurul meu lumea se agita in draci, e nervoasa, hell, ma astept ca in curand sa si zboare chestii pe aici, iar eu stau cu castile pe urechi si batai din cap :D.

Asaaaa... ideea e ca pe motiv de fosgaiala generala nu pot sa lucrez asa ca m-am gandit sa mai destelenesc lucrurile prin blog- in ultimul timp n-am prea avut timp sa ma gandesc la scris chestiuni serioase. Cica sunt ocupata. Dar nu stiu nici eu prea bine ce fac pentru ca pe moment imi aman intalnirile (tocmai am amanat-o pe cea de ieri pentru azi si pe cea de maine pentru sambata :-)) iar teancul de cutii din hol nu pare sa scada. Concret:

- aproape ca am amenajat biroul! Esteeee... mai am de pus perdeaua si de cumparat covorul si lustra. Evident ca birourile vechi sunt proptite in mijlocul casei, ca sa avem noi ce ocoli (o sa vina cineva sa le ia, nobody knows when). Evident ca lucrurile din birou s-au conformat principiului general al expansiunii, adica, odata scoase de pe unde erau varate si-au dublat in mod miraculos volumul...

- plec in concediu! Sigur, sigur, la nisip, soare, palmieri si forme piramidale :-) Mama, adica, deci, o sa fac toooone de poze! Howgh!

- Bro' este un mic geniu tehnic care mi-a pus luminite dragute in birou si mi-a facut faxul sa mearga (treaba seriasa, de mufe cu doua sau patru cabluri, intre care nu exista comunicare)

- Bu este un mic geniu creativ pasibil de alte premii

- agat tipi la sala. No kidding. Cand mergeam linistita pe banda m-am trezit cu un tip care tot facea conversatie cu mine. Cred ca l-a impresionat programul pe care mutasem tv-ul: un documentar despre crime in Irak. Foarte girl-like :-))... Pfff, tot eu sunt si cea care pedaleaza la bicicleta si citeste :-)...

- mi-am recuperat "Ma numesc Rosu"- Pamuk. Doar ca acum citesc "Dans, dans, dans"- Murakami. Asta cand nu montez/ mut mobila.

- catinel, catinel, incepem sa ne aniversam. Bu si cu mine :-). A, nu, nu de-alea cu anii de relatie, nu, noi avem treaba cu zilele de nastere, care sunt foarte apropiate.

- mai fac ceva? Mda: display-uri, packaging si insert in reviste.

- si? Clatite.

Adrenalina pura

My song for today.

09 October 2007

Dove

Yep.

Imi place Dove pentru campania asta dar hei, e si o foarte buna modalitate de a te diferentia pe piata si de a iti apropia consumatorii, super pozitionare... si tocmai asta este, suna usor fals, nu???... De ce trebuia sa faca asta un brand??? E o idee de bun simt, ar trebui sa fie a tuturor, sa o spunem/ sustinem cu totii, nu sa fie asociata/ insusita de un brand.

Gasita aici.

Nostalgii

E sfarsit de an si la mine se termina in tromba. Desi... daca ma gandesc bine, va reincepe tot in tomba, dar despre asta vorbim alta data. Pe moment in capul meu se invart de-a valma proiecte, plati, concediu, pensii obligatorii sau facultative, intalniri, covoare, lustre, perdele, faxuri si gunoaie, multe gunoaie (de aruncat, evident). Liste, listute, se insira tacticoase pana undeva catre linia orizontului.

Culmea e ca ma simt bine in pielea mea. Hei, e si normal, imi place sa organizez lucruri... sunt pe val in tot haosul asta- pentru mine e adrenalina pura :-)!!!

Anyway, am revazut Pretty Woman la tv. Pe langa faptul ca mi-a umplut placut o seara in care nu vroiam decat sa stau linistita pe canapea... (of, da, reamenajarea biroului implica si scoaterea si organizarea tonelor de hartii varate bine-bine in birourile vechi, damn')... in fine, dupa cum spuneam, pe langa faptul ca m-a distrat mi-a amintit de Roxette. Pe care ii ascultam. Si imi si placeau :-) (hmmm... cred ca primisem si o caseta de la Bro'...).

Asa ca azi am dat un quick search, in amintirea vremurilor de-altadat'. Here it goes:

Spending my time (favorita mea- nice lyrics)

It must have been love (cauza nostalgiilor mele)

How do you do (f. vesel refren)

Joyride

Listen to your heart (clasica deja)

Dangerous

Fading like a flower

Wish I could fly

Milk, toast and honey

08 October 2007

Biggy


Catel frumos pe canapea noua...:-)

Bu si Zu

Bu calm, Zu agitata:

1. Zu era in bucatarie, masacrand niste creveti. In spatele ei Bu isi aprindea o tigara cu noua lui bricheta cu led, culeasa cine-stie-de-unde. Afara ploua destul de tare. Deodata, cu coada ochiului, Zu vazu o lumina reflectandu-se in mobila: "Ia uite, afara fulgera!" ii zise ea lui Bu. Mai trecura cinci minute, hop, alta lumina: "Inca un fulger! Wow, ce-i afara!" zise Zu intorcandu-se spre un Bu care zambea laaaarg, foarte incantat de el, agitand bricheta cu led...

2. Zu se invartea prin casa. Ca faxul, ca hartiile, ca nu-stiu-ce ii mai trebuia... era grabita. Bu vine si el cu ideea sa caute ceva pe net. Deschide Zu repede-repede laptopul, tasteaza site-ul, nu merge netul, mai tasteaza o data, nu, nu merge, incepe sa scoata fum pe nari ca era tare-tare grabita... moment in care Bu se apleaca liiiiiiiiinistit si se uita la laptop... rostind alene: "Mmmmmmmm... nu e bagat cablul de net"...

04 October 2007

Yep, that's me

Chiar ma gandeam zilele astea ca parca mereu ma plang, ca viata mea prea e asa agitata si plina de neprevazut... Avem prieteni cu care ne intalnim la distante mari de timp si nu au ce povesti. Intrebam: "voi? ce-ati mai facut" si raspunsul este un "aaa, noi... pai nimic deosebit...". ???? Noi mereu avem ceva de povestit. Mereu ni se intampla ceva. Eu ma stresez/ alerg/ organizez, Bu isi pierde cheile/ telefonul/ capul, Bro' face si el ceva... sau ai mei, sau, whatever, ceva, cumva se intampla... ne inundam, cade un copac pe masina, ne fura bicicleta, ne inundam again, ne sparg masina, spunem lucruri comice, ne chinuim sa tinem haosul sub control, ne luam mobila/computer/ concediu- toate cu peripetii... sau un mic detaliu, undeva, candva, cineva zice ceva... si mereu am ce sa critic, sa boscorodesc si, in cele din urma, sa fac haz. E bine... e rau... si care este algoritmul???

Si... tot procesand eu la chestiuni similare, azi am dat peste descrierea perfecta a modului in care evolueaza unele zile din viata mea:

But that day, events conspired to create one of those perfect-storm moments without which my life would just not be complete.

... cu accent pe "without which my life would just not be complete". :-)

03 October 2007

Dialog

Vroiam sa lucrez. Am mult de lucru. Doar ca e o fosgaiala ceva de groaza in jurul meu. A sunat telefonul, au misunat oameni, au vorbit, au venit la mine sa le scriu DVD-uri, au venit sa-mi fure pixurile (yep, apare cate o mana in campul meu vizual, discreta, cica "sa nu ma deranjeze" :-))... bref, s-au agitat rau. Cu chiu cu vai si mare stres am terminat o lucrare. Acum sunt la a doua si ma simt cam jumulita.

Si ma suna Bu:

- "Ce faci Zuz???"
- "Pffffffff... uffff" (oftez eu, ofilita). "Tu?"
- "Pffffffff, si eu" (a oftat si el, la fel de daramat)
- "Si tu?"
- "Mda, naspa"
- "Mda... hai ca vorbim acasa"

02 October 2007

Alive and kicking

I feel much better.

Doar ca acum am de recuperat multe. Raspuns la mail-uri, lucrat, pus viata in ordine... mai ales ca pe 24 plec in concediu.

Si vreau sa ies in oras. Sa traiesc :-). Sa vad persoane- sa nu ii uit si sa nu ma uite :-), locuri noi, sa cumpar diverse (mi-am luat un sacou nou, vai, am spart pusculita)... Pana una alta, saptamana asta deja mi-am umplut-o cu intalniri... Me happy.

In plus, colac peste pupaza, m-a apucat reamenajarea biroului. Da, aia despre care vorbesc de ceva timp. Pe moment am montat mobila in jumatate din camera, urmeaza birourile si perdelele (hei, nici macar galeria nu a scapat) si acum caut covor si lustra. Iar lustra... e suferinta pura. Nu se mai fabrica dom'le lustre cu lumina puternica, sa vezi naibii ceva, ci doar cu spotulete de 40 W, sa ai lumina de ambient. E un birou, zau asa, vreau sa vad ce fac!!!

Iar in paralel ma si documentez pentru penisiile obligatorii, facultative si alte modalitati de a depozita bani. Well... ne-a fost recomandata cu caldura o consultanta cu care ne-am si intalnit. Foarte dezghetata, extrem de simpatica doar ca nu vorbea prea mult pe chestii concrete (cifre, procente etc), care pentru mine reprezinta esentialul (ca doar de-aia imi bag banii in ceva) si, nu stiu prea bine de ce, se astepta by default sa semnam cu ea repede-repede. I-am explicat cu binisorul ca noi intai ne documentam privitor la majoritatea ofertelor de pe piata apoi luam o decizie, dar nu a prins ideea. A fost chiar funny, pentru ca ne-a intrebat ce ne mai trebuie ca sa fim multumiti. Eu i-am raspuns dealiat cum ca ca am nevoie sa studiez ofertele si sa o aleg pe cea mai potrivita cerintelor mele, astfel incat la final sa fiu convinsa ca am luat cea mai buna decizie. Iar Bu, well, Bu a raspuns scurt ca el vrea ca eu sa fiu multumita :D. Si tata :D. Ca el in noi are incredere :-)...

Anyway, la finalul intalnirii am rugat-o sa imi trimita pe mail contractele si orice alte conditii/ bonusuri etc sa le pot citi clar, sa inteleg ce implica... Si le-a trimis. Intr-un mail (politicos de altfel) care se incheia cu: "In speranta ca vei intelege ceva iti urez lectura placuta."

...

???

26 September 2007

Lecturi

Am citit recent un numar mai vechi din Dilema veche, din care am retinut urmatoarele articole:

- 1, 2, 3

Iar de vazut: Ratatouille. Foarte placut film, mi-a dat o stare de bine ceva fantastic.

Sick

Sunt bolnava. Gripa. Bleah.

Aveam alte planuri pentru saptamana asta.

25 September 2007

Business voice

Bro' este un arici uracios. Il cunosc de mult si stiu ce spun. Cand la el tuna, apai trebe' sa tune in toata tara, nu ne jucam aici. Vocea lui te omoara scurt si painless. Cand a inceput sa lucreze pe cont propriu a suferit o schimbare tare confuzanta pentru urechile mele: devenise extrem de politicos si vocea lui parca era incarcata de miere... (mai ales cand avea nevoie de ceva). Suna straniu. Ma suna, vorbea in telefonul meu si mie imi venea sa ma uit in receptor mirata si sa intreb: hei, uuuu, cu mine vorbesti??? Alo! Sunt eu, lasa balta chestiile astea care-mi dau diabet instantaneu!... Din fericrire pana la urma si-a gasit echilibrul si acum nu mai vorbim business-like, ole!

Atunci mi-am dat seama ca oamenii care interactioneaza direct cu clientii au un anumit tip de a vorbi, fraze-standard, o anumita politete-falsa intrata in sange, usor obositoare daca e vorba de o persoana pe care o cunosti bine.

Dar si mai greu e sa te controlezi, sa poti sa "switch back" pe vorbirea normala. Asta incerc sa fac eu :-) acum, dupa ce i-am explicat unei prietene ca "e perfect, atunci revin eu cu un telefon marti si stabilim detaliile" :-) (era vorba sa iesim in oras)...

24 September 2007

Momente Bu

1. Il suna un "amic" (mai mult cunostinta decat prieten): bla bla bla, sa mergem intr-un weekend cu masina la Budapesta. Hmm... Bu ii spune ca noi am fost once cu masina pana acolo si drumul e lung si obositor, asa ca preferam trenul sau avionul, insa respectivul insista: ca se gandea sa mergem cu masina lui Bu, nu cu a lui si sa o conduca si el, ca sa o sa fim mai multi soferi...
Bu isi iubeste masina. O trateaza foarte frumos, are mare grija de ea si viseaza ziua in care isi va lua un model mai nou, aceeasi marca.... Asa ca vine la mine si imi explica pe un ton bosumflat: "Pffff...eu nu vreau sa-mi conduca nimeni masina. Nu am incredere decat in tine, in Bro', in tatal tau si poate in tatal meu..."
:-) (sunt in categoria privilegiata)...

2. Ne-am intalnit cu un cuplu de prieteni care asteapta un copil, chestie care i-a dat lui Bu ocazia sa calculeze "de cate camere vom avea nevoie ca sa traim confortabil cu cei doi copii pe care ii visam/ dorim, etc". Cifra este an amazing one, extrem de tipica pentru gandirea de tip Bu: vom avea nevoie de 8 (opt) camere... Yep, Bu thinks big (hei, daca ii si iese, eu nu ma supar :D... mai ales ca o camera e ca sa imi insir eu hainele:-))

3. Bu isi pateaza tricourile. Constant. Eu boscorodesc, el se uita inocent la mine si ofteaza ca "nu mai are tricouri", jucam jocul asta de ceva timp. Intr-o zi eram grabita-rau, imi cautam un tricou si... am inhatat unul de la el. Zis si facut. Mi-am vazut de ale mele etc, etc, si... la masa m-am patat. Pe tricou...
Ceea ce eu nu fac, never, ever.
Cred ca m-a urmarit "blestemul tricourilor lui Bu" :-)...

4. Am fost la film, impreuna cu o prietena. La sfarsit Bu s-a dus afara sa fumeze si noi doua am mai intrat prin magazine, asa... rapid :-). Si, it turns out ca am uitat sa-mi scot telefonul de pe silent asa ca nu am auzit cele trei apelui de la Bu, care presupun ca tropaduia agitat pe-afara si care, in ultima instanta, mi-a trimis un mesaj pe telefon.
Confuz si adorabil: "Zuzu?"...

21 September 2007

Tristeti de toamna



Asta a fost o saptamana de vaicareala. Big time. Asta este, o iau ca atare si move on.
Azi e mai bine (se apropie saptamana viitoare :D). Plus, bonus, am dat o micuta tura prin magazine, iar asta face oricand bine la moral. Pretextul: cadou pentru o prietena. De a carei zi am uitat :-) (facut mea culpa, pus cenusa in cap). Si in urma scurtului raid m-am procopsit cu: doua carti- Murakami, ca, de', aflasem de Dans, dans, dans si trebuia s-o am :D si daca tot eram pe acolo am mai si cumparat "In noapte", plicuri, Dvd-uri, Cd-uri, cartuse de imprimanta (trust me, si astea fac bine la moral) si, my very favourite ones, cercei-cu-catei. Yep. Cercei mici de argint in forma de catei. Pe care m-am grabit sa ii pun in urechi inca din masina. La stop. Hei, eu sunt mic copil, sunt multi nebuni in trafic... Ieri in masina de langa mine era o tipa care isi facea poze singura. Cu un aparat foto, frumusel, il tinea in fata ei si facea cilck-click... Iar azi am vazut alta tipa care tot arunca pe geam firimituri- o fi zis ca e in Hansel si Gretel...

Si... s-ar zice ca sunt ok, insa ceva nu-mi da pace, ca o rana veche ce te racaie din cand in cand. Oare este posibil sa te trezesti judecat, condamnat, impachetat, trimis la inchisoare, inchisa usa, aruncata cheia si tu nici macar sa nu ai habar ce crima ai comis, ca ai ai comis o crima pana la urma??? Si cum e posibil sa te inseli asa amarnic in privinta unui om incat sa-l girezi complet si sa-i detemini si pe altii sa-l gireze si, culmea, chiar dupa ce faptele iti arata ca nu are de gand sa-ti adreseze un cuvant pe tema asta, tu inca sa crezi cu putere ca nu, nu este posibil, este o persoana extrem de integra, care orice ar fi fost, isi rezolva problemele practice sau macar dadea un semn ca intentioneaza sa o faca de indata ce va putea...??? Cum e posibil ca inca sa mai crezi asta despre un om, ca, hei, poate are alte defecte, dar e o persoana mandra si extrem de corecta, cand realitatea te contrazice??? Si cum poate sa iti fie tot tie jena sa aduci vorba despre asta??? Cata naivitate...

Toamna melancolica, tristeti de toamna. Desi, in ansamblu, septembrie- octombrie arata bine:
- vine weekend-ul si am de gand sa ma relaxez/ rasfat
- daca reusesc sa gasesc "negrisorii" :D necesari (nu, nu i-am gasit inca, pfff), o sa am mobila noua in birou
- vine dubla aniversare (Bu si Zu)
- in octombrie plec in concediu
- daca nu se suprapune cu concediul, merg la concertul Deep Purple

20 September 2007

Gripa???

Dimineata cu gust amar. Nu imi place ziua asta. Am decis. E destul de trist sa te lamuresti inca de la primele ore ale diminetii ca o zi o sa fie proasta- ce te faci restul de ore pana cand se termina ziua??? Iti tarasti sufletul obosit peste minutele care trec incet? Ca doar nu poti sa te tarasti la loc in pat, sa tragi plapuma peste tine si din cand in cand sa scoti nasul pe-afara, sa vezi daca s-a schimbat atmosfera si e safe sa iesi...

Nu-mi place vremea de azi. Mi-e frig si cred ca am racit. Vreau o ciocolata calda cu aroma de portocale, dar de unde una? Aici se da cu aspiratorul, cred ca e o moda- am vorbit cu o prietena si si la ea se aspira... Weird. Verisoara mea ma intreaba de inot- care inot ca mie mi-au inghetat oasele??? Am dormit prost. Nu stiu de ce- am visat chestii ciudate si totul era ca o pacla cu care ma luptam. M-am rostogolit din pat pe la 9.17. Tarziu. Si pentru ca m-am rostogolit asa aiurea din pat m-am si boscorodit cu Bu. Si nu, nu ma simt mai bine. Inca mai am multe sa-i spun dar a trebuit sa mergem fiecare la birou. Doh! Acum cica ar trebui sa fac niste blocuri in 3D dar nu vreau sa ma gandesc la inaltimi, mie imi e frig si am chef sa stau cat mai aproape de sol, in locuri cozy si prietenoase, sa feel safe, asa ca azi o sa ma reprofilez catre lucrari simple, work on the safe side- etichetute si alte de-astea, ca neuronul meu e zgribulit si usor gripat, trebuie sa-l protejez. Am citit pe bloguri, in scopuri de inveselire si iata peste ce am dat... adica, de la titlu la melodie, tare auch pentru ziua mea de azi.

Si Bu e in messenger-ul meu, all happy and shiny, este incredibil cum pot barbatii astia sa revina, ca hopa-mitica, dai cu ei de pamant si bounce back linistiti... Poate ca e mai bine, have no idea... se pare ca mai pe seara ma duc cu Bu sa-si ia pantaloni/ costum, whatever.

Anyway, not a bad day, nu sunt trista sau ceva, ci doar e totul rece si gri si me not like it, need caldura, nice music, nice food, sleep si leneveala... after all, e vreme de... sau de..., dupa cum se spune, iar eu sunt la birou si don't feel like working cu entuziasm. Cred ca am gripa.

Ma duc sa work on my inveselire. Sau sa visez la zile mai bune... :-)

Update: dupa ce mi-am scris postul iata peste ce am dat.

Ma duc sa visez la saptamana viitoare. Asta a fost o saptamana proasta...

18 September 2007

Pauza

Ce zi... nimic nu a mers in directia normala azi- asa ca am decis sa fac o pauza, sa ma descarc si sa-mi regasesc zen-ul interior.

Ziua mea a inceput cu ceva care m-a nemultumit destul de tare, don't remember ce (long time ago :-)) dar stiu ca am boscorodit de zor pe langa Bu. Dupa care am plecat cu Bu catre office. Pe drum ne-a taiat fata urat de tot o Dacie in timp ce o tanti politista se uita tulbure in zare. As in "fara griji in viata". Nici nu am avut timp sa incep sa ma indignez, ca pe langa noi a trecut si politistul doi, calare pe motoreta si care, ce chestie, nimica-nimicuta nu vazuse... Deja am inceput sa boscorodesc, cand a aparut in stanga lui Bu ditamai masina de politie cu trei bucati politisti in interior. Spooky. Si astia erau perfect linistiti. Basca, au schimbat vro' doua benzi fara sa semnalizeze, moment in care am inceput sa gesticulez iritata, explicandu-i situatia lui Bu. In secunda doi, trei capete de politisti se holbau la mine cum gesticulam inspre masina lor. Na, ca asta au vazut... Foarte bine, sa vada.

Plecasem de acasa cu mare chef de lucru in mine. Pfff, si ce, am apucat sa fac ceva??? A sunat telefonul in draci, ceva de groaza, inchideam si iar suna altul , am simtit ca imi explodeaza capul... incredibil, incredibil. Ca... ati dat BT-ul, da am dat BT-ul, unde ca eu nu-l vad, pai uita-te bine acolo, nu este, ba da, este, ok... sau ce ai facut tu luna trecuta, pai aia-aia-aia, nu ca la mine nu apare, pai hai sa vedem aia-aia si aia... sau hei, cum facem noi chestia aia, hai sa vorbim putin despre asta... sau, uite detaliile pentru paletul ala, bon, asa ca a trebuit sa sunt si eu mai departe sa discut detaliile... sau, ultima faza... ma suna o tipa: "buna ziua, buna ziua, sunt de la fima x, noi lucram cu fima y si ei au nevoie de macheta cutare-cutare editabila, puteti sa ne-o dati? da, pot, e ok, haideti sa vedem cum. pai un ftp e bun? e bun, dati-mi datele. pai le trimit eu pe mail. perfect asa. si va rog sa puneti si varianta landscape si pe cea portrait. ok, gata, astept mail-ul si pun pe ftp". Inchid telefonul, stau doua secunde, suna again: "buna ziua, buna ziua. sunt de la firma y, am telefonul dvs. de la firma x. ok... avem si noi nevoie de macheta cutare-cutare. da, stiu. pai... puteti sa ne-o dati? da... (deja aveam senzatia ca toata conversatia se repeta). cum sa facem- va trimit un sofer dupa cd? pai nu era vorba de ftp? ba da, va trimit acum datele... ok, bine, astept atunci (de ce ma sunase, pana la urma???)". bon, vine mail-ul cu ftp-ul, incep sa... cand, ce chestie, suna telefonul: "buna ziua, tot eu sunt, va trimit in 15 min. soferul dupa cd. Ha??? pai ftp-ul??? A, e mai rapid cu masina. (nu serios??? bai, eu am treaba de nu-mi vad capul si suna telefoanele in draci pe aici, decideti-va ca nu am timp si stare de de-astea). bon, cd sa fie, ma apuc sa il scriu". Inchid, dau sa caut un cd... suna again: "va rog sa ne dati si landscape si portrait" Bine, bine, numai lasati-ma cinci minute sa respir. Asaa.. n-am gasit cd, am gasit un dvd, asta este, nici nu am apucat bine sa-l pun la scris ca iar suna telefonul: "buna ziua, sunt soferul de la firma y, am ajuns". Baiiiii, zau asa, stai putintel acolo pe fundul tau ca vin acusica, daca nu cumva fac implozie intre timp...

Si uite asa am tinut-o toata ziua, si zau ca vroiam/ trebuia/ aveam chef sa lucrez, iar acum cheful meu s-a dus pe coclauri si si si zen-ul meu s-a carat, se vede treaba ca s-a sictirit si el, iar energiile mele pozitive s-au plictisit sa mai fie pozitive si au decis sa devina negative...of, si da, m-am gandit si eu sa-mi inchid telefonul dar era deja prea tarziu... toate cele de mai sus legate de starea mea de bine se carasera deja in cele patru zari...si acum am ramas doar cu turma de pitici care face tropa-tropa pe creierul meu.

17 September 2007

Believe

In buna traditie a zilelor de luni, azi nu e o zi buna. Am simtit-o inca de dimineata cand m-am chinuit sa-mi scot masina din spatele unor tomberoane (don't ask). Apoi, pe masura ce inaintam prin trafic, m-a izbit stirea zilei: azi incepe scoala!!! Ok, ok, zic eu, da' copii aia de ce nu se duc si ei cu autobuzul la scoala, ma rog??? Adica, zau, am facut pitici pe creier in trafic, n-am mai pomenit sa fac un drum de maxim 20 min intr-o ora si ceva, si am trecut prin multe in Bucurestiul asta...

Asa ca m-am intors la ascultat Brother Lee, in scopuri de inveselire. Insa nu acesta este song of the day, ci o melodie regasita care ma obsedeaza lately: Savatage- Believe (poza aia din fundal e un omagiu, dar just listen to the song): "I wasted my time / Till time wasted me"

In rest... mmmm... pai vineri Bu s-a operat la masea, chestie destul de dureroasa si stresanta iar eu i-am cumparat canuta cu lingurita si supe Knorr in cantitati industriale- cat sa manance si la anu' cred (what was I thinking???), dupa care mi-am petrecut restul zilei fugarind pacientul prin casa sa nu fumeze sau sa bea lapte (doua chestii extrem de dificil de realizat pentru Bu). Apoi, in weekend am facut o very very big si important thing despre care o sa vorbesc alta data... si am fost la Ikea, unde ne-am uitat la mobila, am masurat, calculat si toate cele (acum trebuie sa gasim timp si ajutoare sa ne luam tot ce dorim si sa montam)... si unde Bu a vazut doua paturici asortate, pufoase si dragute si a zis sa le luam, asa ca acum avem fiecare paturica lui sa stam infofoliti la tv ca doi batranei simpatici :-). Si ce-am mai facut? Facturi, organizare, pizza, Murakami- "In cautarea oii fantastice", instalat programe, Rummy...de-astea.

Auch, it hurts

OMG!!!

13 September 2007

Happy

Am o zi buna ceva fantastic, primesc numai vesti bune din toate partile, bring it on, bring it on... just don't stoop, don't stooooop (yep, melodia aia).

:-)

Update: I'm soooo good... Diseara vine o prietena cu inghetata, facem clatite si ne uitam la film (ceva cu camera 104, cred???). Acum fug sa iau Nutella- pentru clatite :P.

Despre masini

Happy song (cel din postul anterior). Happy me. Am primit the nice song de la Bu (pe mail) si m-am lasat corupta la pateute de un coleg, astfel incat acum ma lalai pe net ascultand brother lee si mancand pateute bune-bune (le cheama pateute pentru ca sunt micute, da???). Si afara miroase a ploaie si eu stau inside, unde e bine si cald, dar nu prea cald cum a fost toata vara... si e liniste... si maine e vineri si dupa vineri vine weekend-ul... si mi-am luat masina inapoi, oooooo, ce chestie grozava. Azi am mers noi amandoua pana la Prince si Mobexpert, sa cautam mobila pentru birou si m-am simtit atat de bineeeeee. Adica, masina lui Bu e super, tare super, cu viteza si toate-cele, insa asta e masina mea, pe care o conduc si in vis si stiu exact cat sa o rotesc de volan si exact cat sa franez si cat pot sa ma bag cu ea si asa imi place sa ascult muzica buna si sa o conduc cu o singura mana (the "I feel cool way") si sa ma simt bine eu in masina mea...

Asaaa... si legat de masini, doua ganduri razlete:

1. Daciile si taximetristii nu lasa. Evident ca vorbim despre o majoritate aici, insa din studiile mele detaliate de soferita in Bucuresti reiese ca nu te lasa domne' sa treci/ te bagi/ schimbi banda.

2. Ceva legat de perceptia brandurilor... Mai precis: ma gandeam eu... ce masina i s-ar potrivi cui. Pe moment am ajuns cu procesul gandirii la:
- Volvo pentru tata. Pentru ca este o masina care spune putere si echilibru. Este exact masina- echivalent pentru ideea cu cainele mare care nu are nevoie sa mai latre. Dupa mine, isi iau Volvo oamenii ajunsi la un anumit nivel care nu au nevoie sa epateze, sa "show off". Este masina unui om asezat, avand acel echilibru dat de varsta si experienta, un om implinit.
- Audi pentru Bro'. Pentru ca spune viteza, dinamism, realizare profesionala, ceva fite (care sunt ok la o anumita varsta) si putere. Si calitate. Ceva de genul "sunt in plina ascensiune si ma simt bine".

Pentru Bu inca nu am gasit. Nici pentru mine, pfff. Ma mai gandesc...

...press play

Asa... de dimineata :-)

12 September 2007

Transfagarasan

Well... a trecut ceva timp de cand am fost pe Transfagarasan... Si de atunci... zi de vara, pana-n seara... m-am "distrat" prelucrand fotografiile... (did I tell you ca si-a pus si o amprenta pe lentila mea si ca a trebuit sa decupez/ sterg o parte din fotografii???).

Anyway, ce-am invatat noi din asta, copii??? NU lasati oameni care zic ca se pricep sa umble la aparatul vostru foto!!!

Boooon, acestea fiind spuse, here are some photos. Si daca zice cineva ceva despre contrast sau granulatie, e mort. Capisci?!!