19 April 2008

Bunatate

Am tendinta sa boscorodesc mult. Stiu. Hei, mie imi place sa spun ca am un "spirit critic foarte dezvoltat" :D (suna bine, nu???)... Culmea e ca in paralel ma scot din sarite stirile pline de vaicareli, de negativism, of, prapastioase de-a dreptul. Nu rezist sa aud la tv si radio numai despre cum romanii sunt hoti, smecheri, mereu pusi pe un chilipir mic... intamplari povestite ca "o poanta buna".

Pana la urma toate acestea ne inraiesc si ne determina sa privim lumea cu suspiciune. Sa ne ferim si sa cautam motivatia ascunsa, caci mereu trebuie sa fie una, nu??? Well, eu cred in chestia cu "daca gandesti de rau, ti se va intampla ceva rau", asa ca... ce chestie buna poate iesi din privitul lumii cu ochelari gri??? Let's wear some pink glasses for a change. Sa povestim si despre gesturi frumoase. Poate reusim sa privim lucrurile cu ceva mai mult optimism... Poate vom invata si noi sa facem "mici lucruri bune" cu mai multa usurinta si prima noastra reactie sa nu fie una defensiva.

Ochelarii roz pe care ii propun eu se numesc "mic jurnal de fapte bune" si se gasesc aici.

17 April 2008

Investitiile lui Bu :D

Bu este un artist. Prin capul lui umbla vizualuri, concepte, ad'or-uri, golden watch-uri si fotbal. Mult fotbal. Si shootere. Dupa cum se vede treaba, capul lui e plin, asa ca partea cu finante/ gestionare bani a trebuit lasata in seama capului meu. De ce spun toate acestea? Well, sunt amanunte utile pentru a prinde si ultima nuanta de absurd din recenta mea conversatie telefonica:

"Buna ziua, pot sa vorbesc cu domnul Bu?" - spuse vocea din telefonul meu mobil, la care m-am holbat usor nedumerita incercand sa pricep de ce il cauta cineva pe Bu pe telefonul meu... Era o voce de agent de vanzari, asa ca m-am hazardat si am intrebat despre ce este vorba, relativ timida, pentru ca vocea era la costum si cravata, masculina, dura si foarte-foarte eficienta...

"Doresc sa vorbesc cu dansul despre investitii, doamna" spuse vocea, foarte grabita. ???? cu el? despre investitii??? nu serios??? si pe telefonul meu??? si de ce taman cu el, nu puteti vorbi cu mine??? zic eu inocenta, moment in care he just hit me in moalele capului cu replica urmatoare:

"Nu trebuie sa va deranjati dumeavoastra, doamna, este vorba de investitiile domnului Bu pe piata de capital". Jur ca era sa cad de pe scaun la faza asta, pe bune, e geniala, imi pare rau ca nu pot reproduce si intonatia folosita, insa, basic, mi-a spus ca sunt o blonda neinteresanta pentru el, m-a batut parinteste pe cap si a insistat in continuare sa treaca la treburile serioase cu marele om si barbat Bu. Stupid, stupid agent de vanzari, bad, bad mistake my friend...

Well, marele om era langa mine, ocupat sa impuste cateva creaturi virtuale care pur si simplu "trebuiau" sa moara, asa ca i-am dat telefonul meu si i-am spus smechereste "e pentru tine, legat de investitiile tale" (ooo, ce fata a facut :-))... Si povestea s-a incheiat rapid: Bu fiind foarte grabit (ca doar il omorau aia pe ecran) a luat telefonul si a spus atat: "nu ma intereseaza si nu ma mai sunati".

:-)) cred ca vocea aia la cravata mai bine vorbea cu mine...

14 April 2008

Nedumerire

La inceputul erei supermarketurilor in Bucuresti, in fiecare weekend, Bu si cu mine ne trezeam vioi si ne duceam in oras. La supermarket :D. Teoretic noi faceam "aprovizionarea" (o treaba extrem de serioasa), practic insa... ne duceam ca la promenada. Aveam o mica discutie pe tema "si la care magazin mergem azi", faceam o listuta si well, evident ca ne intorceam cu mult mai multe lucruri decat ne trebuiau, dupa o zi intreaga petrecuta pe-acolo. Da, dupa cum spuneam, asta se intampla in majoritatea weekend-urilor.

Din fericire ne-am trezit destul de repede: ne-am dat seama ca "Supermarket" nu e egal "Mecca" si ca avem chestiuni mai bune de facut in putinul nostru timp liber. Asa ca acum "aprovizionarea" este un mare no-no in weekend, s-a mutat in special pe la magazinele din zona si seamana mai mult cu "dau o fuga sa iau lapte". Oooo, da "Mall" este in continuare un loc de pierzanie, insa, hei, acolo sunt si cinematografele si hainutele alea foooarte tentante pentru mine.

Insa, exceptie, am ajuns weekend-ul asta in zona Carrefour Feeria (da, am cumparat alt fier de calcat :-)). La Ikea: omor. Cafteala. Sufocare. Nu mai erau locuri de parcare. Lume, lume, multa lume, ceva teribil... si tot mai veneau, veseli, vioi, trepidand de parca faceau ceva important cand tot ce faceau era sa se frasuiasca prin Ikea duminica la pranz. In loc sa fie in parc. Sau la restaurant. Sau la film. Sau la munte. Sau macar acasa... oriunde pana la urma, dar nu cascand gura la rafturi ca modalitate de distractie si relaxare. La Carrefour: plin de familii (mama, tata, copii) impingand veseli carucioarele incarcate cu "prada" adunata cu greu in aglomeratia dintre rafturi. Hmmmm, stop cadru... sa recapitulam: familii. Se duc cu tot neamul la supermarket. Ca la distractie. Si copii sunt fericiti, nu refuza sa mearga, nu fac mofturi, no-no... after all, este maximum de highlight intr-un weekend normal.

Da, stiu... societate de consum si tot bla-bla-ul de rigoare. Plus inlocuirea pietelor publice, centrului orasului si locului de promenada cu centrele comerciale (dominate de reclame si unde regulile sunt facute de firme/branduri etc). Toate astea le stim cu totii. Nu este ok, dar exista explicatii- stim de ce se intampla toate acestea. Putem doar observa ca lumea merge intr-o directie ciudata (dupa mine, una trista si descurajanta...).

Insa intamplarea face ca azi a trebuit sa dam din nou o fuga la Carrefour Feeria (da, evident ca fierul de calcat cumparat avea o hiba si a trebuit schimbat :-)) - care totusi este inspre Otopeni, nu chiar "in oras"... Luni, pe la 12.00- 13.00. Si am remarcat doua lucruri pentru care nu, nu am explicatie:

- parcarea la Carrefour era aproape plina de masini si tot ieseau oameni cu carucioarele incarcate. Toti oamenii aia erau la cumparaturi in miezul unei zile de lucru??? Repet, parcarea era aproape plina... Cum fac asta???

- nu doar parcarea, dar si orasul era plin de masini. Trafic. Cum poate sa fie trafic in miezul unei zile de lucru??? Un om normal se duce la birou dimineata si vine seara. Orasul ar trebui sa fie aglomerat la prima ora si dupa amiaza, cand se duc toti acasa, in rest ar trebui sa fie liniste pe strazi, ca doar majoritatea sunt in birouri, muncind, nu??? Si atunci cine sunt toti "aia multi" care se invart pe strazi intre orele de varf? Care sunt atat de multi incat este trafic aproape la orice ora in Bucuresti??? Cine sunt ei? Cu ce se ocupa? Cum reusesc sa fie pe strazi???

11 April 2008

Film

Si pentru ca tot am zis eu de recomandari in postul anterior, iata un film care mi-a placut: Slevin. L-am descoperit recent pe un DVD de la o revista si a fost o surpriza placuta.

Prefer suspansul

Aveam o prietena care facea o chestie interesanta: citea ce citea o carte si cand deja era prinsa in intriga si nu mai rezista sa nu afle ce se intampla, dadea frumusel paginile, citea finalul si apoi isi continua linistita lectura. Ideea continua sa ma uimeasca, eu fiind genul "aaaaaaaaaa, nu-mi povesti cartea/ filmul, nu vreau sa stiu!!!!!!!"...

Nu vreau sa stiu ce se intampla si intrerup pe toata lumea care incearca sa imi povesteasca . De aceea nu sunt multe recenzii de carti pe care sa ma simt in stare sa le citesc- pentru ca majoritatea incep sa-ti spuna ce se intampla si sa-ti descifreze cheile... iar eu chiar nu vreau sa stiu asta, zau!!!... Si am mari probleme in a scrie ceva despre cartile pe care le citesc, tocmai din cauza ca nu vreau sa le povestesc si ma tem mereu ca am sa le dezvalui clu-ul.

O carte (sau un film, pentru ca ideea e similara) este construita de catre autor in asa fel incat sa te conduca spre final in modul dorit de acesta. Si tu strici tot esafodajul migalos construit, luand-o pe shortcut. Cartea este o calatorie pe care o faci umar la umar cu autorul, pe post de ghid... inseamna o serie de acumulari, trairi, intrebari pe care ajungi sa ti le pui si, finally, satisfactia iluminarii de la final (sau nu, evident, in functie de carte). Cum sa mai percepi toate astea cand tu deja cauti printre randuri exact acele elemente care te vor duce la finalul deja cunoscut??? Intr-un fel mi se pare si un fel de lipsa de respect fata de autor, de omul ala care s-a chinuit sa-ti construiasca acolo un drum si tu pleci la plimbare prin balarii, calcand totul in picioare.

Cartea este o decoperire, it's the journey itself- altfel la fel de bine pot sa-ti spun ceva de genul "e o carte in care ala o iubeste pe aia si ea nu-l iubeste, se cearta si se regasesc pestre trei ani si se impaca- the end".

Plus ca fiecare carte este perceputa de fiecare in mod diferit. Daca eu iti spun tie trairile mele, nu inseamna ca, undeva, cumva, ti le induc si tie??? Si ca vei cauta in acea carte exact acele lucruri asupra carora ti-am atras eu atentia???

Normal ca recomandarile sunt extrem de utile- la cate carti se publica... alegerea e tare dificila, eu una deja ma simt depasita cand intru intr-o librarie. Dar prefer informatii de genul: mi-a placut sau nu si cateva informatii care sa iti sugereze cam ce gen de carte este si ce fel de atmosfera construieste. Dupa care... aventura sa-ti apartina. Si sa fie una personala.

Prefer discutiile de dupa lecturarea unei carti. Cand ambele persoane au citit cartea si o pot comenta, fiecare cu interpretarea si trairile ei... Atunci putem vorbi :-).

Cand deschizi o carte pasesti in necunoscut, nu??? Iar mie imi place senzatia asta. Si asa vreau sa ramana.

09 April 2008

Noi aventuri cu Bu si Zu

Remember this? Well, I forgot to tell you ca in Austria Zu nu a cazut la schi, insa s-a intins cat era de lata in parcare, langa masina. Mda... I guess I have a thing for parcari.

Zu la Diverta... intreaba un tinerel- vanzator: "aveti Unreal Tournament 2007?". Nope, primeste ea raspuns... si se indeparteaza, in timp ce in spatele ei se aude: "Io'te ma, joaca si fetele!!!"... :-))

Bu si Zu se uita la filmarea nuntii... moment triumfal: ei doi intrand in primarie, tinandu-se de mana... cand Bu exclama: "Vaaaai, merg ca un betisor!!!! Si tu te balangani langa mine, vezi???!!"... :-))

Zu taman a observat ca pe eticheta bluzei ei noi (de la Debenhams) scrie cu rosu: KEEP AWAY FROM FIRE... ??? Wtf???? (si e 66% cotton, daca se intreba cineva...)

08 April 2008

Oamenii care conteaza

Azi m-a scos din sarite un tip care mi-a spus ca nu, nu poate pune un adjustment layer cu corectie de culoare in After Effects. Incercand sa ma abureasca. Zau asa, cat tupeu trebuie sa ai ca sa te apuci sa vinzi castraveti gradinarului???? Nu, nu am pretentia ca sunt un geniu, este insa o scuza ieftina, echivalenta cu "mi-a mancat cainele lectia", diferenta fiind ca suntem adulti, ce naiba!

Si vin si ma intreb unde sunt profesionistii aia cu bun simt si responsabilitate fata de ceea ce fac? Era un articol tare interesant aici care sublinia exact criza prin care trece industria publicitatii. Ma tot gandeam ca agentiile nu stiu/ nu au o politica prin care sa-si tina oamenii valorosi. Aia "vechi, da' buni", care au experienta si isi stiu bine meseria. Cei cu care mergi la sigur la un client. Ciudat lucru, nu sunt incurajati, rasfatati, ingrijiti, motivati... nimic... ca si cum doi angajati noi ("cu cas la gura") pot inlocui experienta unuia vechi (si bun, ca despre aia vorbim aici). Cred eu ca pierderea e mare cand iti pleaca o piesa importanta din firma, un om care reusea 90% din proiecte, pe care te puteai baza si care deja stia sistemul tau si chiar si pe cel al clientului... plus ca o echipa puternica se sudeaza in timp. De ce sa nu incurajezi asta? Oameni buni, loiali, echipe stabile, sudate... Iar motivarile pot fi de mai multe feluri, nu doar de ordin financiar, se poate vorbi si de programul de lucru, facilitati etc... lucrurile astea nu sunt greu de aflat, cu putina bunavointa se poate gasi pentru fiecare acel "ceva" care sa faca diferenta si sa-l castige pe termen lung.

Si totusi, in loc sa le mareasca lor salariile sau sa se chinuie sa vada ce anume i-ar putea motiva mai mult si eventual sa-i impiedice sa plece in alte agentii... aduc oameni noi care sunt pusi din start pe pozitii similare, atat ca nivel de responsabilitati cat si financiar (deja salariile se apropie simtitor), iar chestia asta nu poate decat sa transmita un mesaj negativ celorlalti, nu???...

Cred ca unul dintre pasii urmatori logici este recunoasterea angajatilor valorosi pentru firma si o politica de "pastrare" a acestora. Identificarea acelor oameni "care conteaza" si, well, "fidelizarea" lor (ca in fotbal: jucatorii cheie se pastreaza, nu??? :-D)... Nu prea se practica si nu inteleg de ce.

07 April 2008

Nervi

Nu se leaga. Vreau sa fiu draguta si imi iese scarboasa. Pentru ca nu mai am rabdare si nu mai pot juca jocul cu "sunt draguta si politicoasa", cand ceilalti insista in rolul de "neandethalian cu tupeu".

Si ma enerveaza vecinul care mi-a luat locul de parcare si si-a pus un stalpisor de metal acolo, complet ilegal. Pentru ca nu e un loc de parcare pe care sa il poti lua de la ADP, e doar unul dintre acele cotloane pe care amaratii soferi mai reusesc sa cocoate masina si, pffff, sa mai scape pentru o zi de dilema parcarii. Si pentru ca vecinul "asta" a decis ca-i trebe' lui si a inceput prin a plati una bucata tigan din zona sa-i tina locul de parcare... tigan care m-a lasat cu gura cascata cand mi-a spus ca nu, nu, nu se poate sa parcati aci, e locu' lu' domnu' de la 7, aici parcheaza de ani buni. No kidding??? Era sa mor de soc: pai si eu atunci unde naiba mi-am tot parcatt masina toti anii astia, pacatele mele, ca eu stiam ca taman pe delusorul asta si nu, nici macar nu imi aduc aminte sa fi vazut dacia asta alba prin zona, dar, hei, cu cine naiba poti sa discuti rezonabil in flmul asta???... Si am glasuit: da' domnu' are drept de proprietate aici???? Ca nu e loc de cumparat de la ADP... Ca daca are, ma retrag, cu umilinta, da' daca n-are (si eu cred ca n-are) atunci sa parcheze ala de gaseste locul liber, nu? Nu. Domnu' n-a fost de acord. Si mi-a blocat masina cu a lui. Si si-a pus stalpisor de metal, turnat in beton... Cu tupeu. Maxim.

Si de atunci ma gandesc... sa ma tatesc, sau nu? Ca nu-mi vine sa ma duc cu para la toate forumurile alea si sa ma dau de ceasul mortii pentru un nesimtit si un loc de parcare... mai ales cand trebuie sa stau sa descalcesc itele birocratiei si nepasarii si sa mai si suport diverse priviri sictirite. Si nu vreau se devin "nebuna aia care scrie reclamatii". Insa, pe de alta parte, cat sa mai indur chestii de-astea? De ce sa fiu eu mereu aia corecta si fraiera??? Pe mine nu ma vezi sa-mi pun stalpisori ilegali pe langa bloc, nu? Nu fac de-astea, nu???... Si? Vine un taran nesimtit, cu tupeu cat muntele si o face. Pen'ca poate, nu? Si castiga, nu? Si nu ies eu fraiera??? Si nu se intampla asa mereu, cu orice nesimtit care se baga in fata ta la coada, sau care iti ia fata in trafic, sau care... si care... ca exemple sunt nenumarate si tare m-am saturat si ma intreb daca totusi nu e corect sa faca cineva ceva, sa se ia actiune, pentru ca altfel vor vedea ca le merge si vor face asa tot mai multi... si asa o sa o ducem la infinit... Si zau daca nu o sa o meritam pentru ca am fost prea cuminti si "plini de bun simt" sau prea fricosi sau poate "prea sus" pentru asa "probleme minore" sau pur si simplu prea lenesi ca sa ne asiguram ca legea e lege pentru toti si sa le cerem alora responsabili cu amenzile sa-si faca naibii datoria.

04 April 2008

What next?

Din categoria "ce se mai putea intampla", primesc telefon de acasa: "am bagat fierul de calcat in priza, a facut flama si a sarit siguranta- acum nu e curent in sufragerie si dormitor".

Inutil sa intrebam cum de s-a apucat fierul de calcat (de super-firma, cumparat acum patru ani) sa faca flama, am invatat deja ca things just happen, so o luam ca atare si constatam cu neliniste ca:

1. ce facem cu fierul? mai incercam sa-l bagam in priza ??? daca da, cine se incumeta???? daca nu, cumparam altul???

2. sa intelegem ca ne-am reprofilat pe electrice si, dupa ce am inundat tot ce se putea inunda, am trecut la distrugerea sistematica a diverselor electrocasnice, insotita de cate un scurtcircuit mic, pour la bonne bouche???!!!

Aaaaaaa, presimt ca viitorul ascunde nebanuite surprize...

Promo

Love it. Un promo genial, impecabil realizat... idee, montaj, coloana sonora, joc de decor... totul... superb. Chapeau.

03 April 2008

Pă’ piept o dungă...

Si da-i si lupta, si da-i si sufera neicusorule! Uite aici suferinta pura- in limba romana cea curgatoare si plastica :-))...

Mosi

Azi a fost o zi cu mosi...:

- mosul care vroia sa faca pipi langa coltul blocului meu- dar l-a deturnat aparitia mea in decor...

- mosul care si-a pus mainile in cap (la propriu), gestionand isterico-tatesc, pentru ca se inscrisese pe banda gresita si tot el era nervos...

- mosul care s-a oprit cu masina in mijlocul intersectiei si se holba la mine, dintr-un exces de zel care il determina sa se asigure nu numai ca eu nu o sa vin cu viteza peste el (eram deja oprita, pacatele mele), dar nici potentialele masini din spatele meu- noi aflandu-ne intr-o amarata de intersectie pustie-pustie...

Mix de aprilie

Imi place summit-ul asta. E asa liber pe strazi... fantastic. Mai vreau politisti in oras. Non stop. Oare ce se poate face sa ramana pe strazi, la datorie :P? Ca e bine cu ei...

Aseara am vrut sa mergem la film. Woooooooooooooow, n-am vazut de cand sunt asa coada la bilete la mall. Nici macar in weekend, never, ever. Incredibil. Si lumea statea la cozile alea... Nu, noi nu am stat si nu am mai vazut nici un film. Am mers la Diverta si mi-am luat o carte. Da, doar una, pentru ca nu imi place cum sunt organizate rafturile acolo si nu inteleg nimic din ce vad sau caut... mai mult ma naucesc.

Nu am buletin. M-am dus la politie sa mi-l schimb si mi l-au luat. Pfff, si de-abia dupa ce am plecat de acolo m-am prins ca nu mi-au dat nimic, nici o adeverinta, ceva. Daca ma opreste un politist va trebui sa ma creada pe cuvant ca, nene, eu m-am casatorit si stai sa vezi ca acum buletinul meu e la politie... In fine, va trebui sa-i explic si de ce naiba circul cu permisul de conducere expirat inca din ianuarie, dar asta e alta treaba :P....

Am mers la alt departament, sa cer o informatie de ordin personal. Si am explicat ca nu e pentru mine, ci pentru prietenul meu. Dupa inca doua paragrafe mi-am adus aminte ca vorbeam de sotul meu. Doh...!!!!...

Azi nu e o zi grozava. In primul rand pentru ca nu e soare. Apoi, pentru ca mi-am dat cu portiera in barbie, tot uitandu-ma dupa diverse chestii pe strada. Si pentru ca am primit un mesaj tulburator si enervant.

Si totusi e o zi grozava (da, stiu, femeile astea, cu nehotararile lor...), pentru ca e ziua cuiva si, well, sarbatorim :D. Apoi pentru ca am primit poza nou nascutului unor prieteni. A, si pentru ca am bilet la Iron Maiden :-). Si oricum imi place summit-ul asta... So, e de bine.

02 April 2008

Me liike

Pentru ca daca adunam zilele da cu summit si lumea cam hiberneaza, sa vin si eu cu ceva sugestii de lecturi:



Marius Chivu- Cartea cu bunici. Pentru ca e o carte in care te scufunzi cu placere, regretand din suflet ca, of, au avut limita de spatiu. Pentru ca faci cunostinta cu fel si fel de bunici: calzi, sfatosi, severi, naivi... sau chiar absenti. Si pentru ca modul in care se prezinta fiecare "povestitor" (cateva randuri) este savuros. Ca toata cartea de altfel...

Am gasit un blog excelent, care m-a amuzat teribil: aici. Favoritele mele? Poate asta, sau asta...

Pe aceeasi linie- cum arata mancarea in realitate, in comparatie cu ilustratia de pe ambalaj.

Un post despre oameni cu care iti face placere sa interactionezi.

Despre vise simple- sau idei care mi se invart si mie in cap lately.

Ziarul Cotidianul isi face publice o parte din gafe :-)...

Fun

A, si daca va bate gandul sa megeti la film, nu incercati 10000 BC. E o combinatie nereusita intre Apocalypto si 300. Zau asa: ca faza aia din afis NU apare in tot filmul si ca tigrul ala are un rol de aproximativ 5 minute sa zicem ca mai e cum e, ca abereaza cu legenda in legenda de legenda cu legenda mai inteleg, insa mamuti dometiciti in desert??? care ajuta la construirea unor piramide???? No kidding...

Bu si Zu

Din categoria "am cazut din copac, da' n-am nimic", azi i-am urat La Multi Ani cuiva cu o zi inainte... Am I good or what?

Iar Bu, in timpul unei discutii absolut banale despre "ce ai mai facut la job?", tranteste un "vreau sa facem copil in mai". Chestia asta ma opreste brusc din trancaneala: "???? Whaaat???". "Copil... mai" continua el senin, ca si cum vorbeam despre ce avem la masa... "Care copil, de ce copil, unde copil si pana la urma de ce taman in mai???" pornesc eu avalansa de intrebari si primesc naucitorul raspuns: "pai ca sa fie Varsator". Pam pam.