09 October 2013

Pauza

Pauza... Nu sunati, ies eu din cand in cand. Sau sunati, daca ma cunoasteti in viata reala :D...

03 October 2013

:-(

Imi este ingrozitor de rau. Cred ca de mult nu m-am simtit atat de neputincioasa si bolnava si obosita si.. pur si simplu nu stiu cum am sa razbesc pana la sfarsitul zilei.

Urasc sa fiu bolnava si batranetea ma sperie.

02 October 2013

... sau Lucrezia Borgia

Prima jumatate de zi am fost convinsa ca sunt creatoarea prajiturii-care-mi-a-omorat-sotul. Am incercat sa ii explic bietului om ca nu vroiam sa scap de el, insa ii era mult prea rau ca sa ma asculte. Atat de rau incat am chemat Salvarea, care a dat verdictul: enterocolita. A, bon. Ati mancat ceva ou ieri? Da, un sandvici la birou.

Eh, well, prea tarziu pentru deja condamnata prajitura pe care o banuisem de toate cele. Realitatea e ca mancase mult din ea si ca si eu paream sa ma simt usor rau, dar bon, eu mancasem si vinete inainte si mi-or fi picat mai greu si oricum sunt de ieri incoace cu spatele in pioneze (rau-rau) insa copiii care au mancat si ei au ramas la raceala pe care o aveau deja, altceva n-au patit. Apropo de raceala: ce bine m-am simtit astazi in varianta "stalpul familiei" pastorind peste oile mele aflate toate acasa: unul clatinandu-se alb si aratand ca si cum imi pregateste o vizita la spital si ceilalti doi cu nasurile curgand si mult prea multa energie pentru incovoiata de mine care abia reusesc sa stau dreapta sau sa ma asez!

Peste toate acestea, de dimineata trebuia sa vina cineva sa ne instaleze un filtru de apa - minunat, minunat cum se nimerise asta fix in tot balamucul nostru, cu noapte nedormita pentru ca cea mica nu putea respira si sotul complet scos din functiune! In fine, cum s-a apucat sa umble pe sub chiuveta, cum s-a spart o teava si a tasnit apa peste tot. Dupa care am sters cu mopul. Si cu carpa. Si cu mopul  apa care tot iesea de sub mobila. Si a venit cineva sa repare. Si a lucrat doua ore. Teoretic a reparat si da, corect, nu mai curge apa de sub chiuveta insa acum nu mai curge nici la chiuveta, ca sa stim o treaba. Nu mai am apa deloc. Bun asa. Vine si maine.

01 October 2013

Sisif. Numele meu e Sisif

Duminica dupa pranz am decis sa fac orez cu lapte, sa manance seara copiii - le place, merge si pentru cea mica, se face repede... bun asa. Ok, fac orezul insa nu stiu cum se potrivesc lucrurile ca bebeluna era prea flamanda ca sa mai astepte iar copilul mare era in plina manifestare de personalitate cuinara: nu vreau aia, vreau aia. Nici eu nu m-am stresat, nu-i nimic, mananca maine amandoi, mi-am zis.

Doar ca peste noapte sotul meu a gasit cratita si a mancat tot orezul. Tot.

Eh, well..

Luni zic totusi sa fac din nou orez cu lapte, sa manance totusi si copiii, asa ca ma apuc si fac o portie ceva mai mica de data aceasta. Omuletul mananca un castron iar bebeluna iar ma fenteaza, furand un mar din sacosa adusa de Bunu - s-a cocotat in fotoliu si musca lacoma din el, cu tot cu coaja, nu conta ca are doar sapte dinti. ... ok, zic, asta e...ii dau maine si il avertizez pe Bu sa nu manance tot orezul, sa lase macar cat de un castronel si pentru cea mica.

Seara tarziu ma duc in bucatarie si vad cratita goala. Pai Bu, nu ti-am zis sa-i lasi si copilei? Aaaa, dar i-am lasat! Unde? Uita-te bine, e acolo. Ma uit la biata mea cratita fosta plina cu orez cu lapte: intr-o margine mai era o ramasita, nici cat o lingura - asta nu-i ajunge nici pe o masea copilei :-))!

Mda. Nu ma deranjeaza, ma bucur ca a fost apreciat dar cum din doua randuri de orez cu lapte copila n-a mancat nimic si omuletul a prins un castronel si e marti (o noua zi), ma intreb: oare sa mai fac si astazi orez cu lapte???
There was an error in this gadget