30 May 2009

Pit stop

O vreme am sa scriu mai rar sau deloc... asta pentru ca s-au adunat multe, multe si trebuie sa le decantez pana cand nu ma dovedesc. Am nevoie sa ma focusez si sa le iau in ordinea prioritatilor, altfel ma napadesc :D.

So: pit stop for me.

27 May 2009

Fazan cu gogoasa

Gogoasa are deja un vocabular impresionant si este mare fan al jocului fazan. Sunt mandra de el, joaca bine, dar mai apar si faze nostime... L-am urmarit recent jucand cu Bro' si cu Buna si dupa ce l-a inchis scurt pe Bro', incepand din prima jocul cu cuvinte ca urs sau lalea, a ajuns la punctul in care trebuia sa spuna un cuvant care sa inceapa cu an si a replicat convins: a nins :-))...

M-au ciuruit nitel

Ma rog frumos, cum e corect la concediul asta postnatal, ca EU am calculat 126 de zile fara sambete, duminici si alte sarbatori, ca orice om muncitor care se trezeste cu un concediu in brate, ca doar nu imi da statul weekend-ul liber in marinimia lui marinimoasa, ce, era sa ma cheme la lucru duminica???, insa EI au pus toate zilele la gramada si mi-a iesit mai scurt cu o luna jumate' si planurile mele de huzureala s-au scufundat brusc si acusica va trebui sa fug dupa hartiile pentru concediul de maternitate, vai mie....

26 May 2009

E "mumos"

Inca de dinainte de epoca de piatra, adica inainte de Bu, casatorie, odrasla etc., imi propusesem sa nu ii spun copilului meu ca e frumos ci ca e destept, inteligent, descurcaret, ca poate face orice isi doreste, ca am incredere in el si alte de-astea... motivationale :P.

Ok, acum am odrasla... ma uit la ea, ce stiu eu ce se petrece in capul ei??? Probabil ca e destept, ca doar e al meu :-)), trebuie ca elaboreaza ceva teoreme si axiome nemaivazute as we speak, insa realitatea care te izbeste este ca, vai mie, ce frumos e!!!! Puiul ciorii, normal. Si cum sa nu ma minunez la toate mutritele pe care le face si sa nu il fotografiez in toate ipostazele posibile??? Si evident ca atunci cand imi cad ochii pe el prima idee e, pfff, ce frumos e si nu, nu bantuie prin capul meu nimic legat de coeficientul lui de inteligenta... Mda, pana aici mi-a fost cu teoria...

24 May 2009

Naduf

M-am cam saturat:

- sa ajut pe cineva cu draga inima si total dezinteresat si sa nu primesc un simplu multumesc in schimb
- sa ma tot chinui sa pastrez legatura cu unele persoane care nu fac eforturi similare si nici macar nu dau un telefon
- sa ma intalnesc cu persoane care it turns out ca doar vor sa se holbeze la mine si cam atat si nu fac eforturi sa si poarte o conversatie ceva mai inchegata

M-am tot ciocnit de astfel de persoane lately, chiar e cam ciudat ca am mai multe exemple pentru fiecare caz... asa ca, guess what, incepand de azi imi propun in mod solemn sa evit sa mai investesc in astfel de oameni.

Howgh!

20 May 2009

Big one

Era sa o facem lata. Astazi o terta persoana a facut curat la cadita lui bebe (sistem de masa de infasat plus cadita) si se pare ca a fost prost pusa, astfel incat la baia de seara era sa o patim rau de tot. Noi il spalam impreuna: Bu il tine si eu il sapunesc. Si azi, cand ii faceam baie lui bebe, cadita a cazut de pe suport pe una dintre laturi si copil, valuri de apa, sapun, tot... au luat-o la vale. Bu l-a apucat pe bebe de mana in ultima secunda, iar apoi eu l-am prins cumva in aer, varand mainile sub capul si fundul lui... l-am luat pe sus, el plangand de spaima si siroind tot de apa, l-am strans tare la piept, am inhatat prosopul si l-am infasurat repede. Abia dupa aceea am respirat si am realizat ce s-a intamplat. Totul a durat o fractiune de secunda, iar reactiile lui Bu si ale mele au fost pur si simplu reflexe. Bebe nu a patit nimic, nici macar nu s-a lovit: practic el a "plutit" nitel pe apa si imediat a si ajuns la mine in brate. A plans de soc si spaima, s-a linistit repede la mine in brate si singurul motiv de grija este bratul, poate a fost fortat cand l-a prins Bu, insa i l-am miscat si pipait si nici macar nu a scartait... iar acum doarme dus. O sa ma mai uit maine la el, sa fiu sigura ca totul e ok, dar am avut un noroc fantastic: pur si simplu nu s-a lovit.

E cel mai grav lucru ce s-a intamplat cu bebe de cand s-a nascut si sunt uimita de ce reflexe am avut amandoi, de cat de aproape am fost de ceva cu adevarat rau si de cat de tare am murit de frica. Eu am functionat pe pilot automat, am ramas calma si i-am vorbit vesel, i-am dat de mancare etc. insa acum ca incep sa procesez ce s-a intamplat imi bate inima ingrozitor de tare si nu sunt sigura ca nu imi tremura picioarele...

19 May 2009

Zile pline

Cred ca iesim mai mult acum, cand avem copilul, decat ieseam inainte :D. Intai am fost la o intalnire cu colegii de generala, unde nu, nu mi-am recunoscut propriul coleg de banca, cel caruia ii dadeam cu cartea de romana in cap (era cea mai groasa...) :-)). Evident ca a fost si odrasla, ca doar am stabilit ca ii place la terase... E fantastic: doarme cumintel in carucior si daca totusi se trezeste afiseaza o privire inocenta... toata lumea il ia de ingeras. Dar eu stiu cum poate sa si urle... :-))... Ziua urmatoare i-am facut cunostinta cu o fetita nascuta exact in aceeasi zi cu el, acelasi an: mai grasuta ca piticot (domnul are 6, doamna 7 kg..) si somnoroasa nevoie mare... Mai apoi l-am facut pachet si dus la munte, unde a fost rasfatat de ambele perechi de bunici. Pentru ca, dupa ce nu il mai vazusera de la nastere (traim in orase diferite), bebe a ajuns sa se reintalneasca si cu socrii mei. Ooooooooooo, ce surpriza a fost pentru ei cat de mare e piticot, chiar eram curioasa sa le observ reactia, stiind cat de mic era la nastere, cand il vazusera ultima data ... Iar pe final l-am dus si la intalnirea cu colegii de facultate, unde a dormit bustean, nefiind impresionat de lumea publicitatii :D... A! Si undeva intre toate astea parintii mei ne-au dus (pe bebe si pe mine) la plimbare in Cismigiu, sa vedem lebedele negre...

Ce avem in plan? Maine il duc la coafor, ca tot ii cade parul in draci :-)) si cred ca vineri la Baby Expo, unde am si castigat o invitatie :D. Joi ma duc sa ii atac pe aia de la primarie, cu trusoul si prima de nou nascut, ca nu mi-am ridicat banii prima data (long story). Iar in weekend se intrezareste o aniversare, adicatelea un nou prilej de terasa :-)).

Animalele copilariei- epilog

Continuarea povestii cu creatura verde de mai jos este ca vine Bro' in vizita... Si copilul era usor agitat, asa ca Bro' inhata animalul din poza de mai jos si ii spune odraslei: uite hipopotamul... Hait, asta e de-al meu, imi zic eu in barba si, deja patita, trantesc si eu un: da' nu e crocodil??? Bro' se opreste brusc, se holbeaza la jucarie si zice: mda, probabil ca e un crocodil, da' e ciudat...

Q.e.d.

14 May 2009

Animalele copilariei



Acum ceva timp piticot a primit jucaria de mai sus de la colegii mei de birou. Mai mare decat el :P... Tare draguta, pufoasa, toate-cele, ce conteaza ca nu exista asa animal dungat si cu picioare bleu in realitate, intelegem cu totii licentele poetice ale producatorilor... eu am categorisit-o drept hipopotam si mi-am vazut linistita de viata. Pana cand a venit mama in vizita si m-am gasit sa-i arat hipopotamul: Mmmmmmm, foarte dragut, dar asta nu e hipopotam, e crocodil, zise mama... Crocodil ??? M-am uitat mai bine la creatura si me confused: dupa proportii e crocodil, dupa mutra e clar hipopotam... Nici acum nu sunt dumirita ce identitate sa-i dau.

Zilele urmatoare am nimerit peste un post tv cel putin inedit: BebeTv. Intai am crezut ca urmeaza sa inceapa o emisiune, ceva, insa mai apoi m-am prins ca toata emisia consta, basic, in frasuirea pe ecran a diverse animale sau forme. Ok, poate sa fie interesant, m-am gandit eu, in timp ce ma holbam hipnotizata la o ratusca ce se balanganea tembel pe ecran... after all ii arati copilului animalele si puteti discuta despre ele, ajutandu-l sa invete. Chestia e ca unele dintre animale sunt desenate teribil de incert si nu e clar ce sunt. Daca ajung sa ma intrebe odrasla ce e aia si eu ezit intre cartita si bursuc??? Ce ii zic? Cum identific animalul ca sa-l pot ajuta sa invete lucrurile corect???...

Iar azi, well, azi, in timp ce ma jucam impreuna cu odrasla cu balena mov rostogolind o minge galbena, it just hit me: balena e de fapt foca !!!! Are mustati portocalii :D! Si are clar o atitudine de foca, acum ca ma uit mai bine la ea...

Asa ca ma declar complet tembela in lumea asta a animalelor care nu sunt ce par si din care nu stiu ce va intelege piticul meu... Ok, ca un iepuras poate avea labute roz si un crocodil (sau hipopotam???) poate avea dungi mai reusesc sa inteleg: jucariile e bine sa fie vesele, sa-i atraga pe copii. Insa, atata timp cat incearca sa imite un animal real, ar trebui sa fie posibila identificarea acestuia, nu??? Sa se regaseasca niste caracteristici de baza dupa care sa il poata deosebi bietii parinti si sa i-l poata prezenta coerent copilului: asta e iepure pentru ca are urechi lungi, who cares ca are labute roz... Eu ce ma fac cu fauna asta noua care ma inconjoara???

12 May 2009

Suprarealism

Caz real, petrecut in minunata mea familie:

Domnul X are doua masini proprietate personala pe care, din varii motive, le tot imprumuta diversilor membri ai familiei, care patruleaza cu ele pe ruta Bucuresti- Valea Prahovei. Din acest motiv domnul X primeste diverse amenzi, la cele mai variate ore si in cele mai variate localitati posibile, chiar daca el era bine mersi la Bucuresti. Intamplarile fac parte din folclorul clanului, ca si imparteala frateasca a punctelor, ca doar nu era sa le ia pe toate domnul X, zau asa! After all, are si el amenzile lui...

Bon, situatii din cele mai hilare posible au avut loc so far, iar domnul X se obisnuise cu sistemul acesta... ce sa mai zicem, probabil ca si politia de pe Valea Prahovei a ajuns sa il cunoasca si sa il indrageasca pe domnul nostru care misuna de mama focului pe ruta lor si incaseaza amenzi fluierand (pesemne ca este la panoul cu cei mai mari infractori rutieri :D) insa culmea a fost atinsa atunci cand domnul X a primit doua amenzi, fiecare pe o alta masina, in aceeasi zi, aceeasi localitate si la o distanta de 40 de secunde intre cele doua, in conditiile in care in realitate el nici macar nu era in tara :-)). Agentul constatator, aceeasi persoana la ambele amenzi, probabil ca si-a zis ca vede dublu... Just imagine: trece domnul X cu masina 1, incaseaza radarul, opreste brusc, fuge tiptil-tipltil sa schimbe masina si treceincaseaza vijelior radarul again, la doar 40 de secunde distanta, cu masina 2 de data aceasta... :D. A! Sensul de mers era acelasi, evident :D...

Clanul asteapta acum sa vada figura domnului X, care inca nu a aflat de amenzi...:P.

P.S. Evident ca explicatia reala este mult mai simpla de atat si ca se pot gasi numeroase alte explicatii logice, dar noua ne place sa ne amuzam :-))...

10 May 2009

Final de weekend

Trecem peste faptul ca la mine, mai nou, toate zilele sunt un weekend continuu sau, well, toate zilele sunt zile de lucru, deprinde din ce unghi privesti problema... :D... si, considerand weekend momentul din care Bu e liber sa stea cu noi, pot sa spun ca pana acum a fost teribil de plin:

- m-am intalnit cu "gasca" mamelor din Ioanid. Eeeeeeeee... bebe si cu mine suntem de la grupa mica, ele sunt deja la grupa mare... M-a impresionat modul in care se purtau: volubile, deschise, mereu in miscare. Eu cred foarte tare in ideea de clan, de tipicul unui clan italian in care se aduna cu totii si vorbesc, rad, se agita, se si cearta (de ce nu, dar se si impaca), se sustin si se sprijina reciproc. Cred in familiile si in prieteniile de tipul asta. Insa ajunsesem la concluzia ca nu mai exista asa prietenii, ca oamenii sunt inraiti/ grabiti/ ocupati si nu mai vezi asa ceva si iata ca in Ioanid am dat peste un astfel de clan, al mamelor care isi treceau copii de la una la alta in brate, se ajutau complice si pur si simplu se simteau bine impreuna. Mi-a placut mult asta.

- cat eram eu prin Ioanid, incercand sa asociez mame cu copii si bloguri citite (:D), culmea coincidentelor, descopar ca matusa, verisoara mea cea insarcinata si viitorul tata erau la plimbare tot pe acolo... Adica imi apar brusc in fata :-)). Asta da coincidenta, nu-mi venea sa cred. Well, piticot s-a bucurat de o pimbare prin parc (voluntar: viitorul tata, eee, eu il angajez permanent pe post de dadaca) iar eu am incercat sa mai raspund la ceva intrebari despre ce si cum cu un nou nascut. Ok, ok, am povestit detaliat despre alaptare- biberon- lapte praf si altele, dar numai pentru ca ea m-a intrebat, bine??? :P

- apoi a aparut Bu, caci tot eram in drumul lui spre casa, asa ca am plecat la pas impreuna. Era frumos afara, noi eram relaxati, ne-am luat ceva de mancare si am trancanit diverse pana acasa... Mi-a placut si ma gandesc sa mai repet experienta, ok, nu prea des, ca o sa cedeze Bu daca il plimb in fiecare seara :-)), dar din cand in cand merge...

- iar ieri iar am atacat orasul in forta, oferindu-i lui bebe experiente noi si variate :D. Mai intai si mai intai l-am dus la magazin, sa-i aratam cum se cumpara un aspirator (nu prea stiu ce a inteles el din asta, astept sa vad cum o sa faca prin casa cand o sa auda masinaria in functiune :-))... Dupa care i-am mai facut cunostinta cu ceva prieteni care au inceput sa se scalambaie in toate felurile la el si sa il analizeze pe toate partile si i-am dat de mancare la o terasa, ca doar il invatam odrasla nomada, nu???

- azi? Hmmm... inca nu stiu sigur, o sa mergem in parc, undeva- cumva... so far tati a tulit-o la bowling iar bebe se chinuie sa traga un iepuras-zdranganea de picioare si sa-si bage labutele lui roz in gura...

07 May 2009

Oftat

Sa zicem ca sunt necajita: mai mereu cand s-a nascut sau s-a aniversat un copil in jurul meu, am mers in vizita cu un cadou, sau am transmis mesaje de felicitare... Stiu ca este un motiv de mare bucurie pentru parinti si mi se pare firesc sa ii fac sa se simta bine- chiar e un eveniment de care merita sa se bucure din plin. Insa se pare ca atunci cand a fost randul meu/ nostru nu s-a intamplat la fel si asta doare putin.

Plus ca se spune ca dupa ce ai copil cercul de prieteni se schimba- este adevarat ca majoritatea cunostintelor mele nu au copii si ori gasesc subiectul neinteresant, ori ma invidiaza. Ma simt aiurea si usor obosita, bebe a facut trei luni deja si totul se petrece pe muteste...

Sleep




Iata cum a dormit odrasla la munte :-))...

06 May 2009

Jurnal de piticot (3 luni)

Piticot implineste astazi 3 luni. E voinic, cam la cinci kilograme jumatate si 60 cm., plin de cute si curbe :-). Cand imi aduc aminte cum arata cand am venit de la maternitate... parca a fost in alta viata. In doar trei luni am ajuns de la picioarele slabanoage (de somalez) de mai jos, la copanelele dolofane din poza urmatoare :D.




Am reusit sa ne tricotam o viata frumusica impreuna. Deja vorbim (eu cred ca o iau razna pentru ca emit cele mai suspecte sunete si ma scalambai in ultimul hal :-)), iar bebe exerseaza prinderea obiectelor si varatul in gura. Nu prea ii iese bine dar insista. Sta pe salteluta si se uita la jucariile de deasupra, incearca sa le loveasca, sa le prinda, sa le duca la gura sa le gusto- mozoleasca... Insa ce ii iese teribil de bine, mai nou, este faza cu suptul degetului. Dupa ce a muncit de zor cateva saptamani bune sa isi aduca degetul la gura si sa il vare bine acolo (cu icnetele si frustarile de rigoare) si eu radeam cu lacrimi cand il vedeam cu cat sarg isi indesa singur pumnul in gura (cu greu a reusit sa bage doar degetul mare, mergea muuult mai usor cu tot pumnul), acum scuipa suzeta si isi vara degetul mare in gura cu dexteritate. Nu stiu daca sa rad sau sa ma crizez... Eu pun suzeta, el o scuipa cu dispret, isi arcuieste savant degetelul si, pac, se mufeaza...

Deja priveste in jur si adora sa fie plimbat prin casa. Oricat de tare urla inainte, amuteste brusc si ramane intr-o stare de imensa satisfactie si mirare, cu ochii holbati la tot ce e in jur. Daca il pui jos, urla :P. Zici ca e papusa cu senzor. La verticala tace, la orizontala urla.

Cheleste. De data aceasta prin partile laterale si la spate. Are deja goluri mari in par... Nu stim inca ce culoare o sa fie. Nici culoarea ochilor nu e clara, cred insa ca nu o sa fie albastru, parca sunt mai inchisi de atata.

Eu am invatat Cutiuta Muzicala pe de rost si o lalai cu mult sarg. Asculta bebe si Baby Einstein si Rockabye Baby (multumesc again de sfaturi, le-am cautat si gasit pe net) insa daca e nevoie de linistire, cutiuta face minuni. Si iPod-ul. Ascultam oriunde, oricand si oricum si ma bucur sa vad ca il ajuta sa se calmeze. E de mare folos si cand plecam undeva si e mai nelinistit. Desi nu e un copil stresat. Am fost deja la restaurant, de mai multe ori (azi am fost la unul mexican :D), am ajuns si la intrunirile de familie (a fost vedeta de Paste), iar la munte s-a comportat super ok. Impreuna (el in carucior, eu cu febra musculara) atacam toate obstacolele, mai greu cu locatiile fara rampe, dar nu ne lasam noi doborati de asta. Azi am fost chiar la Administratia Financiara (un etaj si jumatate de scari fara rampa, yupiii!!!!).

Si trage niste ragete, brusc, fara avertisment, de zici ca acum il taie cineva. Sa mori de inima, nu alta. Si mai face chestia asta si in somn: un raget scurt, cat sa sar eu in picioare si... liniste... doarme dus in continuare, ingeras adorabil :D. Sau face crize de plans, mai ales cand il pun dupa amiaza la el in patut, sa doarma... de mi-a spus un baiat care imi livra ceva mancare ca "vedeti doamna, de asta nu vreau eu copii" :P.
There was an error in this gadget