27 April 2011

De Paste

Ce facuram noi de Paste? Ah, oh, vai mie, povestea e lunga si intortocheata... Partea interesanta este ca totul porneste de la planuri minime, ca dupa ce am tot trait in ultima perioada, numai somn si somn visam. Familia si ea, se raspandise care incotro... weekend-ul se anunta cumva dezolant de linistit, doar ca, hei, e vorba de noi si noi nu ne putem plictisi, nu??? :D.

Cum nu aveam planuri de Inviere, doar recomandarea doctoritei de a duce copilul la salina, preferabil nu una artificiala de prin Bucuresti, daca tot ne-am vazut cu o zi ibera in fata si nu aveam cu ce sa o umplem, pac, am plecat din oras, noi si familia-prietena-cu-copil-cret. Trei ore in masina, o oprire la o benzinarie unde piticii si-au baut sucurile de portocale si au escaladat fericiti scaunele din incinta, o invarteala mica dupa GPS si gata, iata-ne in aer de sare si o zona de joaca pardosita cu nisip-sare si dotata cu camioane mari de jucarie, deliciul celor doi care au impins la ele cu sarg (ei erau dispusi sa le plimbe prin toata salina, dar o doamna cam prea serioasa ne-a apostrofat ca "nu e voie"). Pantofii de 2 milioane ai copilului s-au umplut de un praf alb (nu e fita, e Ortopedia :D... note to self: data viitoare ia cizmele de cauciuc, zau asa!) iar nasul a inceput sa ii curga ca o fantana arteziana. In timp ce sotii din dotare testau ba biliardul, ba fotbalul mecanic... noi am tricotat un plan: sa ne reunim pe seara, fiecare cu ce avea in frigider si sa petrecem Invierea impreuna.

Zis si facut, la 3 am iesit din salina, pe la 5-6 eram in Bucuresti, unde ne-am despartit doar cat sa ne galopeze prietenii pana la ei acasa, sa inhate ceva cartofi, ouale vopsite si ce zacusti mai aveau prin frigider, timp in care eu am bagat rapid un pui intreg in cuptor. Inutil sa spun ca eram lihniti si ca am executat rapid aperitivele in asteptarea minunatului "festin" compus din piure cu pui si salata (hei, va spun eu, ceva mai bun nici ca ati mancat, noi ne-am batut pe ele :D). Am fost si la biserica, doar o parte dintre noi si fara cei mici, pentru ca desi vroiam sa-i ducem si pe ei, pe la 10 deja picau de somn asa ca i-am instalat in camera piticului, unul in patut, altul pe o salteluta bine garnisita cu asternuturi (prima data cand culcam copiii impreuna, amandoi cu iepurasul din dotare si biberonul de apa alaturi :D)... Prin bunavointa mamelor din dotare (ambele out of the city) aveam si cozonac si pasca, asa ca a iesit totul bine si imediat dupa toate astea am picat lati cu totii si duse au fost planurile noastre de stat pana mai tarziu. Deh, oameni obositi...

Iar prietenii nostri au dormit pe canapea, prilej sa admire adoua zi doua capete crete defiland unul dupa altul prin casa in pijama, fiecare morfolind linistit la iepurasul propriu... Cei doi sunt absolut dementiali impreuna, mi se pare fantastic cate de bine se inteleg si cat de simpatici sunt.

So, a doua zi ne-am adunat cu greu, am ciocnit oua, hranit copiii, mobilizat sotii, imbracat piticii si expediat gasca in parcul de langa blocul meu, in timp ce noi, sotiile, ne-am prabusit fiecare pe unde putea. La intoarcere, au picat si copiii, tot asa, impreuna, in camera piticului - de unde nu s-a mai auzit nici un zgomot pana pe la 4 dupa amiaza (!!! - cred ca au dormit 3-4 ore, wow!), asa ca noi am avut timp si de o canasta castigata de yours trully si a sa partenera de joc, ha!

Iar au aparut piticii, iar ne-am mobilizat, de data aceasta catre Mogosoaia, unde speram sa-i obosim. Nah, nu ne-a iesit prea bine, asa ca a trebuit sa-i mai lasam nitel sa ne si demoleze casa (deja stim ce jucarii sa ascundem: pe cale care fac muuuult zgomot si pe cele din care avem un singur exemplar si risca sa devina controversate :D) pana cand iar i-am culcat impreuna si noi am jucat pana noaptea tarziu o noua canasta (am pierdut, bleah) iar prietenii nostri iar au aterizat pe canapea.

Asta a fost duminica, luni i-am despartit cu tristete pe cei doi frati "de iepurasi" si noi am purces cu al nostru pitic catre masa in familie cu tot clanul - mutata luni pe motiv de mers la restaurant, ca deja suntem atat de multi ca nu mai incapem in casa nimanui (cred ca de data aceasta am fost 16 si 2 copii, iar acum ne-au lipsit o verisoara si sotul ei plus copilul lor, plus Gogoasa... dar a venit verisoara din strainatate cu sotul ei :D). Primul an cand am petrecut la restaurant, fara mancarea facuta de mama (:D) si exceptand faptul ca, sincer, ciorba ei de miel e totusi mai buna, totul a fost grozav - piticul a mancat ou si putin drob (!!!), plus un castron de ciorba... s-a declarat fascinat de un joc cu cuburi primit de la Bro' (pe care l-a raspandit peste tot in jurul mesei) si de o carte cu trenulete de la Buna.

A fost fun, a fost inedit si da, cu siguranta spontan :D. Acum ca a venit si vremea mai frumoasa, pfff, gata, planuim sa stam mai mult afara asa ca pe moment ne adunam fortele pentru 1 Mai :-) - ne gandim la un soi de reeditare a variantelor cu obositul piticilor la maxim, dormitul lor impreuna si poate ceva canasta pentru parinti (drept recompensa dupa o zi grea de fugit dupa copii), daca nu iesim cumva prea epuizati din toata ecuatia asta...

So far... Paste ca la noi la nimenea :D.

26 April 2011

Houdini in miniatura

Mama pe jumatate adormita isi taraste corpul prin casa, visand la macar cinci minute de liniste in care sa isi restarteze sistemul si sa se pregateasca pentru o noua zi de giumbuslucuri alaturi de pitic. Se prabuseste epuizata pe un scaun si prin jumatatea treaza a creierului trece un gand razlet cum ca e cam liniste dincolo, unde e copilul... insa cum inca nu s-a trezit de tot si toate sistemele nu sunt inca active, abandoneaza ideea si zace in continuare pe scaun, visand la concedii si vremuri demult apuse, cand avea timp liber si lumea i se intindea la picioare.

Firul gandurilor si zambetul sugubat din coltul gurii se sterg rapid la aparitia dracusorului mic si cret, dracusor gol, chiar gol la propriu, ca nu mai avea decat sosete pe el. Puteam sa jur ca avea si un scutec si body pe el, isi zise mama jumulita, admirand odrasla nuda si incantata de ea... asa ca pleca in cautarea obiectelor vestimentare, doar pentru a le descoperi abandonate pe podea, dar temeinic inchise, asa cum le era menit sa sada pe trupul zvarlugei mici. Adica scutecul avea benzile de lipici intacte, iar body-ul toate trei capsele inchise, dovada ca piticul iesise dintre straturi prin miscari ondulatorii de Houdini pornit in evadare.

17 April 2011

Pauza?

Pauza. For a while. Nu sunati, ies eu din cand in cand :D.

12 April 2011

Jurnal de omulet - 2 ani si 2 luni

Nici nu stiu cand a trecut ultima luna. Stiu doar ca el, piticul meu, a stat la mama trei zile si cand l-am revazut mi s-a parut mai mare. Mai inalt, de parca a crescut cumva peste noapte :-).

Daca era posibil, ei bine, e si mai capos. Sau ma decis in ce vrea si ce nu vrea :D. A fost dragut ieri, cand am mers in parcul de langa bloc, impreuna cu mama lui Bu. S-a jucat el ce s-a jucat, dupa care a venit la noi (stateam pe o banca) si fara sa zica nimic i-a pus bunicii punga in care aveam diverse in brate, a luat-o de mana sa se ridice... m-a luat si pe mine de mana, sa ma ridic, mi-a aratat masinuta lui rosie: "Mami, titi!" (adica sa o iau) si a pornit decis spre iesirea din parc. Pasamite se terminase cu joaca, dar ca sa fiu sigura, am intrebat omuletul care pasea hotarat in fata mea: "Gata, mergem acasa, mama?" "Da! Ati!" a venit raspunsul ferm.

Asta pentru ca ati inseamna acasa. Iar ue inseamna elefant, sau floare, sau baloane de sapun sau chiar suc, dupa context... Vocabularul copilului meu este naucitor si imi pot da doctoratul pe acest subiect, fiind poate persoana care il intelege cel mai bine, cu o precizie care ma mira si pe mine uneori :-). Ah, si iata ca si bunica din partea lui Bu a capatat un nume, naucitor ca toate numele date de omulet: toto :D.

Adora autobuzele, pe cele reale pe care le vedem pe drumul dinspre gradinita si vazandu-i mutrita si jelaniile mute mi-a devenit clar ca musai sa merg cu el intr-o plimbare cu autobuzul. Sau cu tramvaiul, ca si ala il fascineaza... De oprit, tot asa, se opreste si la toate sirenele auzite mai mult sau mai putin aproape... si exclama un "Oooo!" lung, rotunjind gurita a surpriza si incantare.

Pocoyo a fost detronat de o mai veche dragoste: Clubul lui Mickey Mouse, iar aici Pluto este wow-wow, Minnie e nini iar Mickey, ei bine, Mickey este unul dintre cele doua "personaje" pe care le denumeste folosind chiar numele lui de alint, cel cu care se identifica :D: Aaa'pi.

Cine mai este numit asa? Prietenul lui de joaca, baietelul cret al prietenilor nostri... cel cu care abia asteapta sa se vada si al carui "nume" (in fine, foloseste numele lui, dupa cum spuneam) il intoneaza la infinit, pana cand ajungem la el. Daca facem greseala sa ii spunem ca ne vedem mai tarziu cu prietenul lui, el va sacada din cand in cand un Aaa'pi, ducandu-se la usa, pe principiul picaturii chinezesti... iar daca purcedem sa traversam cu masina jumatate de oras pana la Robi acasa, in masina vom avea repetitiv acest dialog: "Mami!" "Poftim, iubitule?" "Aaa'pi!" "Da, mama, acum mergem acasa la el, mai e putin" si tot asa, again and again. De partea cealalta inteleg ca piticul cret numarul 2 intoneaza si el numeroase replici similare, pana cand ajung, in sfarsit sa se vada. Moment in care se evita :D cam jumatate de ora (noi ii spunem "faza de incalzire"), iar apoi se dezlantuie nebunia: alearga, rad, se vara dupa canapele, se fugaresc pe motociclete, se cuibaresc pe canapea fiecare cu iepurasul din dotare... si nu se mai dau dezlipiti pana la ore tarzii din noapte.

In rest... Ii place sa faca puzzle si deja are o dexteritate fantastica. Ma uimeste cat de repede se descurca si la unele la prima vedere, mai ales daca e vorba de forme - astea ii plac cel mai tare. Nu ii place sa incerce mancaruri noi si nici nu e mare mancau. Nope, nu il intereseaza mancarea si e o adevarata provocare sa il convingi sa manance cu adevarat ceva. Are favorite = adevarate pasiuni din care ar manca la infinit: acum taieteii de orez sunt la mare cautare.

Din cand in cand vine in fuga si se lipeste alintat de mine, fie ca se agata de picioarele mele si se uita in sus zambaret, fie ca se cuibareste la pieptul meu, agatat tot de mine... cu un "mamiiiii" dragastos si lipicios. Si il pup si intinde fruntea sa il mai pup nitel, sufletel mic si cret, frumos si capos, bucatica mea de om.

08 April 2011

Gadilici

Remember animalele? Dupa o repriza de gadilat omuletul la talpi mi-a fost adusa fiecare jucarie in parte, sa le gadil si pe ele... Am gadilat oaia, rotile iepurasului, ba chiar si o masinuta D.

06 April 2011

Down

Viata mea nu e happy acum: multe boli, operatii, spital pe capul familiei mele ne-au facut sa fim cam haituiti si chinuiti. Piticul e bine, sub tratament si campat la mama (aleluia!) pentru ca mama lui Bu, venita sa ne ajute dupa interventia mea de sambata la alunite, ne-a dat palpitatii cu o pietre la bila si o infectie naravasa, motiv pentru care luni seara a fost luata pe sus si operata, chestie care ne-a speriat destul de tare. Fiind internata in spital, facem ture cu randul, sa o vedem pusa pe picioare si sa stim ca am trecut de tot hopul acesta - infectia rebela inca mai are urme. Bonus, eu am reusit sa ma gripez de zile mari si duc boala pe picioare, taman cand mai sunt si ciuruita in vreo sase locuri, pe motiv de alunite scoase (not nice at all) - mama imi spune "peticel" :D.

Bu alearga intre spital, work si pansatul meu si cum era cam nedormit de ieri incoace, asta seara l-am gasit pe canapea, aproape stand in fund cum era el sprijinit in perne, cu ochelarii infipti intelectual pe nas si dormind in fata televizorului care tiuia de zor si afisa mesajul de "revizie tehnica"...

01 April 2011

And again

... pai sa spunem cu totii, in cor: tuse, febra, crize de tuse,nopti chinuite, stat acasa dupa doar trei zile de fericita frecventare a gradinitiei, timp suficient pentru ca bietii parinti sa isi faca sperante ca pot sa se mai adune nitel. Vestea buna e ca e bine, a fost doctorita ieri si toate se pot repara :D. Vestea proasta e ca ramane cum am stabilit :-).

P.S. Nu, nu ma vaicaresc, sunt chiar calma. Sa indraznesc sa spun zen? :P. Serios acum, daca raman fara job pot oricand pot sa imi deschid o farmacie...

Dar sa va povestesc cum ne facem noi somnul de dupa amiaza (adica el, ca eu fac supa :D)... Chestiunea cu compromisul e clara, musai stam langa el 15 minute pana cand adoarme (cam cat o tura completa de carusel), insa mai nou omuletul vrea sa-si ia "diverse" cu el la culcare. Si cum nu are decat o pereche de maini si dorintele sunt multe, adesea ne regasim plecand agale pe hol, amandoi cu bratele pline. Eu car masinuta rosie, cutia cu suporturi de pahare (devenite jucaria piticului), remorca de la alta masinuta si, agatat cumva de degetul mic, avionul. El plimba tantos iepurasul si tractorul, ezitand pofticios si in fata trenuletului care ajunge tot la mine in brate, ca, de, el e mic si eu sunt mare :D, iar cu o ultima rasucire brusca inhata si farfurioara cu bucatele de morcov (gustarea onorabila a piticului), pe care o duce cu grija intr-un echilibru precar. Ajunsi in camera insiram toate ofrandele la baza patutului, iar omuletul se asigura ca toate sunt corect puse si ca "fac nani" (da, inclusiv farfuria cu morcovi) iar daca mami cea somata si ea la "nani" clinteste vreunul dintre obiecte din miscarea ei grabita, ochiul vigilent al piticului e pe faza si capsorul cret se iteste prompt peste marginea patutului, sa aranjeze lucrurile.

Ma intreb doar: cum in fiecare zi ducem alte jucarii din sufragerie si nu izbandim sa le ducem inapoi pe cele mutate, dupa ce reusim sa caram toaaate jucariile in dormitor, ce mai ducem???... :D