30 July 2010

Bad mojo

Nu inot in apele mele caci sunt usor obosita de niste situatii si persoane carora nu le dau de capat, asa ca planuiesc sa ma retrag la munte (ha, in sihastrie :D), poate acolo imi voi regasi the good mojo.

Wish me luck.

Prima scena

Azi am avut prima criza de urlete si lacrimi imense in parc. A lui, nu a mea :D. Copilul meu linistit si cuminte a tipat si s-a zbatut de a incremenit toata lumea din jurul nostru. Si pentru ce? Pentru un carucior roz, de papusi, pe care il impingea vesel nevoie-mare peste tot... El are o pasiune pentru chestiile de impins, la viata lui a plimbat prin casa tot ce a putut, de la scaune de masa la taburet, carucior (cel real), tricicleta si tot asa, so, probabil ca va trebui sa-i cumpar un carucior de jucarie (oare exista si pe alte culori decat roz??? :D). Iar caruciorul acesta avea, mot, un animalut de plus (leu, catel?) care a fost repede tradus drept catel in mintea piticotului si dragalit ca atare.

27 July 2010

Leapsa cu desktop

Danae mi-a trimis o leapsa: trebuie sa arat ce imagine am pe desktop. Imi place leapsa asta, multumesc - e tare interesant sa vezi cum isi aranjeaza fiecare computerul... De obicei nu sunt adepta chestiunilor care incarca memoria, deh, grafica papa multe resurse... insa iata ce imagine relativ neutra, dar foarte potrivita noua, avem pe computer Bu si cu mine:



Leapsa mea merge mai departe catre Creata la patrat, Dudu mic si capos, Jurnal de Muţunau, Matei goes public si Vorbe-n vânt, daca doresc sa-si "dezveleasca" desktopurile...

Lecturi

Da, nu am mai scris de mult ce am citit eu interesant. Sa incepem cu net-ul, ca e la indemana :D:

- cum sa fotografiezi copilul din dotare :-)
- incredibil dar perfect posibil in lumea in care traim: aici
- recomadari de lecturi pe care taman le studiez si eu...
- despre mame, parcuri, bunici si cum ne crestem copiii
- de servit cu multa gheata: aici
- o recenzie de film pe care inca nu l-am vazut (shame on me)
- un manifest :-) la care subscriu
- un post scris frumos: aici
- o postare trista si una vesela...
- si niste imagini de vis

25 July 2010

Piticot la munte

A bagat pietricele intr-o sticla mare de plastic, culeasa te miri de pe unde.

A iesit ud tot de la cismea, de unde nu se mai lasa dus.

A hranit-o insistent pe Biggy, lasand sa-i cada din mana orice fel de mancare atunci cand o vedea. Daca totusi nu era suficient de rapid, Biggy se servea singura, furandu-i mancarea din mana.

A facut baie in piscinuta, unde a intrat chiar si incaltat cu sandalele (in rest era gol).

A infulecat o palarie de ciuperca maaare (cam cat trei mici) facuta la gratar.

A patrulat gol prin curte.

A facut pipi pe terasa.

A luat boabele lui Biggy si le-a varsat in castronul ei de apa.

A insistat sa-l ajutam sa intre intr-o galeata (bagat picioarele in ea).

A tarat dupa el lantul mare de metal de la poarta.

A aruncat pe jos cu pepene galben, bucatele de pui si biscuiti organici (pentru Biggy).

A stat la volan si a claxonat.

A incercat sa fure de pe masa tot ce putea (de la cutite pana la telefonul meu mobil - nu, nu a reusit).

A aruncat in piscinuta toate jucariile pe care le-a gasit.

A urlat si s-a dat cu fundul de pamant, capos.

A mers descult.

A intrat in lighean, unde s-a asezat in fund.

A incercat sa indese un ambalaj de napolitana pe burlan.

A patrulat in picaturile de ploaie, cu pelerina pe el.

A incercat sa spuna "pitic" si "degetele".

A aruncat sapca din cap, in toate directiile.

A sters de praf toate masinile din curte, pipaindu-le pe toate partile.

A urcat si a coborat trepte la infinit - singur.

A ras cu gura pana la urechi si s-a simtit bine.

21 July 2010

O noua era :-)

Copiii cresc in salturi, nu treptat. Da, exerseaza diverse miscari pana cand crezi ca o sa mori daca mai deschizi nesuferita aia de catarama doar pentru ca el sa o poata inchide la loc, insa cand este sa se intample, se intampla mai mereu peste noapte si te ia prin surprindere, pentru ca, da, credeai ca mai ai timp.

Dar nu, te trezesti intr-o dimineata aparent banala, cu asteptarile normale de la o zi cu cel mic, asa ca il lasi singur o secunda in baie, avand grija sa cobori capacul de la WC (caci esti patita). In urma ta se aude un "troosc" suspect si ajungi la baie la timp ca sa vezi ca tooate lucrurile sunt exact cum le-ai lasat, doar ca piticotul o sterge cu o mutra suspecta. ??? Neeee, nu se poate, nu stie sa ridice capacul de la WC... iti spui singura in gand si ridici totusi capacul, intr-o doara, taman bine ca sa vezi cum pluteste o jucarie in WC. Da, tot un telefon, dar ala de jucarie, ala lovit deja de soarta - acum e ragusit de tot :-). Oftezi adanc si te rasucesti pe calcaie la timp ca sa-l interceptezi pe piticotul cel victorios ce vira rapid catre baie tinand strans o masinuta - hmmm, oare care puteau sa fie planurile lui???

Of, inchizi frumos usa de la baie si te duci in dormitor sa mai faci una-alta, urmata, evident, de micutul curios. Micut la care te uiti cu stupoare cum inhata tricoul lui Bu de pe pat, deschide (si subliniez deschide, caci apasa pe clanta si chiar deschide!!!! OMG) usa, azvarle tricoul pe hol si inchide tacticos usa (ok, partea cu inchisul e prin impingere-trantire), dupa care inhata pantalonii lui Bu, deschide usa, arunca pantalonii si inchide usa. Nu, de data aceasta nu mai ai reactie, te uiti doar la maldarul de haine ce se aduna pe hol si la clanta devenita acum o piedica depasita in drumul lui piticot si ridici resemnata din umeri.

Pleci cu el in oras si observi ca parca e mai sigur pe el, se cocoata pe diverse lucruri cu mai multa usurinta si cand il sui in portbagajul masinii sa-l schimbi de scutecul cel mirositor (nu radeti, eram in parcarea subterana si, oricum, prea multe alternative nu sunt), realizezi ca se tine foarte bine singur intr-un picior atunci cand ii ceri sa ridice un picior sau altul ca sa ii poti pune pantalonii.

Creste. In salturi. Azi a fost unul, pazea! :-)

18 July 2010

34 !!!???

Am fost la munte. Era sa plac la mare, insa asta e alta poveste - pana la urma am ajuns la munte unde a fost, cum altfel, decat bine: copilul vesel, natura, liniste, miros de iarba si flori, ceva mierle, mancare buuna, relaxare, fara caldurile din Bucuresti...

Si, revenita acasa: caldura. Mare. Bu ne-a ventilat pe mine si pe piticot cu toate "aerele" conditionate din dotare si tot se scurgea de caldura, pufnind si bombanind incontinuu, iar eu am facut prostia sa ma uit la meteo: maine 34 de grade in Bucuresti???

Pe bune?????

Pai eu mor. Ma topesc, ma dezintegrez, ma usuc si ma conserv perfect, ca in desert.

13 July 2010

Spatiu, freedom

Mie imi plac spatiile deschise, casele aerisite si luminoase, dezordinea organizata, minimala (cat sa se vada ca acolo sta cineva, daca e prea curat si organizat e neprimitor) si spatiile deschise. Cam asa imi si propun(eam) sa traiesc, in limitele bugetului, evident. Doar ca de ceva timp incoace incep sa cred ca obiectele din casa sunt ca buruienile, daca nu le plivesti din timp te napadesc.

De unde am atatea lucruri, zau??? Ca nu mai razbesc printre ele, atatea troante si catrafuse... Si de unde tot vin???

12 July 2010

Apa

Profit de faptul ca piticotul e ocupat sa se tot vare si sa iasa din valiza (la propriu, pe podeaua din sufragerie), ca sa scriu ultima lui "realizare".

Ne uitam la enciclopediile acelea de copil, el imi aduce cate una si eu incepeam cu explicatiile, exclamatiile si interpretarile personajelor. Eh, enciclopediile sunt structurate pe subiecte: mamifere, plante, desert etc... asa ca atunci can am primit-o pe cea intitulata "Apa", m-am pornit cu "uite mama, asta este despre apa, bla bla bla..." doar ca piticotul nu ma mai asculta. Ramasese cumva incremenit langa mine, procesand ceva. M-am uitat confuza la el, doar ca sa-l vad cum sare ca un arc, zice ceva gen un "-pa" vag si dispare in camera de alaturi, de unde se intoarce rapid cu biberonul de apa. :D Omuletul auzise "apa" si percutase :-))).

Gata, gotta go, ca a venit dupa mine. Sper ca nu vrea sa ma vare si pe mine in valiza :D...

10 July 2010

Penelopa moderna

Am avut ieri o zi, of, una dintre acele zile in care piticotul a reusit sa-mi faca tensiunea sa creasca: am vrut sa intind rufe si m-a lovit cu usa de la balcon peste fund tot incercand sa o inchida, am intrat in casa sa mai iau alte rufe si m-am trezit ca inchisese usa de la balcon si nu ma lasa sa o deschid,m-am apucat sa pun o pereche de pantofi de-ai lui la loc si si-a adus aminte de sertarul de pantofi si a inceput sa-i scoata pe toti, a imprastiat prin casa pantofi si jucarii, a gasit o cutie cu jucarii uitate si le-a carat pe toate pana la el in camera unde le-a aruncat in patut, a carat si papucii lui Bu pana la patut si i-a aruncat si pe ei acolo, am intrat in baie si a venit si el repede cu ceva de aruncat in WC, mi-am scos o pereche de sosete sa ma incalt cu ele si le-a inhatat rapid iar eu nici acum nu stiu unde le-a varat, am pus in hol caruciorul ca sa iesim afara si cat m-am intors doua secunde deja impinsese dracia pana in sufragerie, am vrut sa ma incalt si s-a apucat sa-mi mute pantofii, am iesit pe usa zaluda si cu alte sosete ca pe alea nu le-am gasit, am fost cu el in magazin si a urlat pe toate partile, l-am lasat jos si se pregatea sa plece din magazin cu un pantof din cei expusi la vanzare (strans bine la piept), am bantuit in duet prin ploiaia de vara (el echipat cu gecuta de fas, teribil de caraghios) si s-a dat cu fundul de pamant prin udatura, i-a dat vecina de jos cheile ei de la masina si ca sa i le dau inapoi am facut schimb cu ale mele dupa care l-am pandit disperata sa nu cumva sa le arunce intr-un canal sau sa zgarie o masina (incerca sa descuie tot ce prindea), a venit administratorul si i-a dat si el un teanc imens de chei asa ca iar am dus negocieri cu piticul si am decis ca ii fac si lui un set de chei sa nu ma mai stresez atata, i-am descuiat usa de la bloc si a deschis-o inchis-o pana cand m-a luat cu ameteala... si tot asa, tot ce faceam eu el desfacea.

06 July 2010

Jurnal de piticot ( 17 luni)

Azi implineste un an si 5 luni, aproape un an si jumatate.

Luna aceasta s-au intamplat multe, piticotul transformandu-se brusc intr-o furnicuta strangatoare care aduna cu grija diverse comori pe care le piteste te miri pe unde. In continuare mai scoate lucruri din dulapuri, dar distractia cea mai mare este relocarea obiectelor, combinatiile cele mai inedite facand deliciul lui: iepurasul in sertarul de sosete, biberonul de apa in dulap (l-am cautat jumatate de zi), telecomanda in masina de spalat, telefonul in WC, iar tot ce mai ramane se baga constiincios in gunoi, ca doar asa face mami: deschide usa, baga ceva, inchide usa. Motiv pentru care ne chinuim sa nu uitam sa inchidem tot iar la gunoi am pus un sistem de blocare, satula sa ma mai tin dupa el ca sa il interceptez. Aici a fost chiar dragut, pentru ca a venit lipa-lipa lipa, tunsulica mititel, sa mai arunce ceva, repede-repede. A tras de usa, nimic, era blocata. A mai tras o data, nimic. S-a uitat la mine: i-am zambit condescendent si i-am spus ca gata, s-a terminat distractia cu gunoiul, mami e mai desteapta la faza asta. M-a privit luuung, cu mutrita aia a lui serioasa si, fara sa intoarca, fara sa clipeasca, fara se uite macar, a aruncat scurt obiectul in chiuveta. Dupa care s-a intors pe calcaie si a plecat :D. Damn!!! Acum trebuie sa ferim si chiuveta. Iar in paralel Bu isi cauta telefonul (da, ala inundat, pe care nici macar nu il putem suna ca sa-l gasim) si eu o canuta de plastic verde.

Cand nu relocheaza obiectele mi le da mie, ofranda. E foarte darnic, si in parc da oricui tot ce are in mana, de multe ori lumea nici nu se prinde ca el le ofera ceva, crezand ca le intinde obiectul doar ca sa-l vada. Si stie sa mangaie lumea, ba chiar cred ca s-a si indragostit cu acte in regula intr-o zi, caci a vazut o fetita in parc si i-a dat tot ce avea (lopatica, grebla, forme, ii intindea supus tot), dupa care daca ea s-a dus pe banca, s-a dus si el... si incontinuu o mangaia :D. Grrr, credeam o sa mai dureze ceva pana cand ajungem la faza asta...

The next important thing, pe care bebe il face de ceva timp dar am uitat eu sa il mentionez, este ca ne anunta cand a facut caca. Nuuuu, nu face la olita, asta e o batalie pe care eu nu am avut inca puterea sa o duc, insa cand a umplut scutecul cu ceva mai solid vine la unul dintre noi si incepe sa "scartaie". La inceput nu l-am bagat in seama, caci mai scartaie si la alte chestiuni (cam des, daca ma intrebati pe mine), asa ca doar dupa ceva timp am ajuns sa percutez la idee, coroborand scartaitul cu orele predilecte pentru asa o actiune. Acum incerc sa-i explic ideea lui Bu, sa stie si el :-).

In rest, mergem mult in parc. Ne facem program impreuna si mai mereu am saptamanile ocupate, ceva de facut in aproape toate zilele. Azi ma vad cu o prietena, maine merg la Ferma Animalelor, poimaine ma campez cu copilul la alta prietena acasa (in curte)... si tot asa. Cand stam acasa, mergem in parculetul de langa bloc unde ne cam stim deja cu copiii si mamele. Ne salutam cu ele si pe strada, mai schimbam doua vorbe, incep sa cunosc lumea din cartierul meu iar piticot se joaca impreuna cu cei de varsta lui: ori fix-fix aceeasi varsta (o fetita nascuta in aceeasi zi), ori cu cateva zile sau luni in plus sau in minus, sunt o trupa de pitici care se invata unii cu altii. Dintre ei, piticot este cel mai linistit, mereu sta si se uita cuminte la ce fac ceilalti, toata lumea se mira ce pasnic e si zau daca am facut eu ceva sa fie asa, pur si simplu mi se pare ca asta e firea lui: analizeaza, studiaza, baga totul la cap si cand vrea el, face. Adica se suie singur pe tobogan si chiar se cocoata pe "aragazul" unei casute din parc, chestie pe care nu ar trebui sa o faca pentru ca e periculos. Daca ma apuc sa strang jucariile, ma ajuta si el si le bagam impreuna in sac (de multe ori copilul meu strangator le inhata si pe ale altora si eu le scot pe partea cealalta :D). Are tricicleta, una mare si rosie, caci si el si al sau tata au tropaduit de mama focului pana am luat una - asa ca acum mergem cu tricicleta in parc :-).

Acasa ne uitam la cartile cu animale. Avem mai multe, inclusiv seria aceea de enciclopedii care s-a vandut cu un ziar si ma "fugareste" cu ele prin casa: ia una si vine la mine, sa ne uitam impreuna in ea. Mai are o carte foarte groasa care scoate si sunete si este o distractie sa-l vezi carand ditamai cartoiul, grabindu-se sa vina la tine :-). Ii place in special pisica, o mangaie si uneori o si pupa - si e fascinat de catel, la care latra el singur, pe o voce groasa. Mai avem si un puzzle care scoate sunete (tot cu animale) - se chinuie sa-l faca. Inca nu ne iese figura bine, nu stie sa roteasca piesele ca sa cada in pozitia buna, insa insista sa ne jucam cu el. La capitolul jucarii, mai este fascinat de una cu diverse sisteme de butoane: apasare, comutare, rasucire etc. ce declanseaza aparitia a... yep, diverse animale. Aici e mort dupa ursuletul Panda, la care rade cand apare si pe care il mai si mangaie.

Evident ca eu fac ca toate animalele, spre deliciul lui si amuzamentul meu cand ma gandesc ce tot behai sau cucurigesc eu de zor prin casa.

Si il pup: dimineata, la pranz si seara :-). Cum il prind il pup, pe capsorul ala tuns, obrajorii bucalati, copanelele apetisante si piele catifelata... il mananc tot de drag ce imi e.

05 July 2010

Trosc!

Noi avem masina de spalat cu incarcare verticala si de multe ori o tinem deschisa si doar mai aruncam prin ea diverse haine de spalat, pana cand se umple, moment in care o inchid si gata, ii dau drumul. Guess ce am spalat ultima data, courtesy of piticot (care probabil ca a profitat de un moment de neatentie ca sa depoziteze si aici ceva)???

Telecomanda pe care Bu o cauta cam de doua zile incoace. Interesant este ca inca mai functioneaza...

Pleosc!

Stiam ca urma sa ii vina ideea si il pandeam de cateva saptamani, intrebandu-ma care o sa fie primul obiect condamnat. Il urmaream cu grija, tresarind la fiecare apropiere a lui de vasul de WC, pregatita sa intervin la cel mai mic gest de aruncare, doar ca acesta intarzia sa apara. Dupa un timp m-am obisnuit cu ideea ca nu il tenteaza chestiunea si nu m-am mai agitat. Prost am facut, subestimand incapatanarea piticului si predilectia lui pentru gesturi grandioase: in weekend a trecut vertiginos pe langa mine si cu un gest abil, de prestidigitator experimentat, a aruncat in WC ceva, un ceva ce s-a dovedit ulterior a fi telefonul lui Bu...

Acum pe ecranul acestuia se vad valurele-valurele iar Bu este bosumflat complet.

03 July 2010

If you can't beat them... part 2.

Remember dulapul de aici? Bon, pentru ca si piticot si-l aminteste, doar ca acum nu mai scoate toate cele din el, ci baga inauntru, cu mult sarg, tot ce gaseste: iepuras, biberoane, masinute... Orice i se nazare lui ca s-a potrivi in dulapul minune este carat cu sarg de furnicuta grabita si neobosita care tropaie marunt intre sufragerie si bucatarie. E mic, "cheliuta", strange bine-bine jucariile la piept si afiseaza o mutra serioasa, de genul "a man with a mission", in timp ce te depaseste grabit. Totusi, ca bonus, mai extrage cate ceva din dulap si ii duce ca ofranda masculului alfa tolanit pe canapea, desi zau daca stiu la ce ii trebuie masculului alfa un ibric...

Ai zice ca e suficient sa il las sa le puna inauntru si apoi sa le scot linistita, ei bine, nu, caci daca duc masinutele la loc in parcarea din sufragerie, omuletul constiincios reapare cu ele in brate, dandu-mi tarcoale prin bucatarie.

02 July 2010

L-am tuns!!!

"Puscariasul" misuna prin casa fara grija, doar noi ne mai trezim zambind lang cand il vedem: parul e tuns scurt-scurt si lasa sa se vada mai bine ochii mari, genele lungi si obrajii bucalati.

Nu a fost prea incantat de operatiune dar nici nu a plans, a marait doar, dar am avut grija sa-i pasam strategic un biscuite. E mai bine asa: carliontii, la cat erau ei de incovrigati, nu pareau chiar asa de lungi, dar erau... si pe timp de vara e mai usor si pentru el. Acum Bu spune ca seamana mai mult cu Bro'-cel-ras-in-cap :-)). Ma batea gandul sa pastrez buclele, dar apoi mi-am amintit ca am deja o suvita de la taierea motului, asa ca m-am abtinut stoic - inima mea era oricum emotionata pana la topire.

01 July 2010

Review: Prova.fm

Intoarsa de prin parcurile mentionate anterior, am fost readusa pe meleagurile mele profesionale de rugamintea de a ma uita la Prova.fm, un site ce isi propune sa puna in legatura designerii si potentialii lor clienti. Asadar, redevenind serioasa, iata opinia mea:

Sistemul este cunoscut, fiind destinat in special firmelor cu bugete reduse si designerilor care isi doresc sa lucreze pe cont propriu (freelancing). Alternativa este apelarea la marile agentii din domeniu, doar ca multe dintre companiile existente pe piata sunt de multe ori prea mici pentru a dezvolta proiecte de anvergura ce implica bugete mari si proceduri complexe - pentru ele aceasta este oportunitatea de a avea materialele grafice dorite, la nivelul pe care si-l pot permite.

Aceasta pentru ca de multe ori un cost mai mic inseamna si renuntarea la o parte dintre pasii (serviciile) de care ar trebui sa beneficieze atunci cand realizeaza un material grafic. Unul dintre acestea este si testarea pe piata, iar aici Prova.fm vine cu ceva interesant: proiectele si variantele propuse se promoveaza pe majoritatea retelelor sociale si vizitatorii sunt incurajati sa voteze designul preferat. Astfel se obtine un feedback din partea potentialilor viitori "consumatori" ai brandului inainte ca materialele grafice sa fie finalizate. Acest lucru ajuta cu siguranta firma care lanseaza proiectul, ea putand tine cont de votul publicului atunci cand opteaza pentru o varianta sau alta.

Si pentru designeri este un element util: iti poti promova protofoliul, castiga notorietate si, ca bonus :D, obti si feedback din partea utilizatorilor, a clientilor tai finali...

Sssssst

Ssssst... sunt in pauza. Ma gasiti prin parcuri.
There was an error in this gadget