28 February 2013

Blog of the year 2012

Eu, eu! Sau, in fine, una dintre castigatoare, pentru ca blogul meu a primit acest premiu de la Cristina (multumesc frumos, am zis eu ca am fost rasfatata, are si un mesaj tare dragut, mai ales ca da, noi ne-am cunoscut si descoperit dintr-o intamplare- stateam una langa alta fara sa stim cine suntem :D).


Iata si regulile:

1. Selectează blogurile ce vor primi premiul Blogul Anului 2012.

2. Postează un articol în care nominalizezi blogurile respective (nu există un număr minim sau maxim admis) și acordă-le premiul.

3. Include un link către această pagină: ‘Blog of the Year 2012′ Award –http://thethoughtpalette.co.uk/our-awards/blog-of-the-year-2012-award/, menționând regulile de față în postul tău – a nu se altera regulile sau banner-ul premiului!

4. Anunță autorul fiecărui blog căruia îi acorzi premiul și împarte regulile cu aceștia

5. Te poți alătura grupului Facebook creat pentru acest premiu – dă “like” pe pagina pe care o poți accesa aici, putînd astfel să îți împarți blogul cu o audiență mai largă<
6. Adaugă un link către blogul persoanei care ți-a înmânat premiul și încarcă banner-ul premiului pe blogul tău, continuînd colecţionarea stelelor (maximul este de 6).

Asaaa, sa vedem, e un premiu, cam ca mai toate premiile, prin care sa iti faci cunoscuta lista de bloguri pe care le citesti si sustii si astfel sa le descopere cat mai multa lume. Suna bine.

So, hai sa va zic ce perle am mai gasit eu... mai precis sa va insir o parte dintre descoperirile mele in anul ce a trecut, din cele de care poate ca nu stie toata lumea (nu va spun de ce, va spun doar ca daca le deschideti o sa va topiti de dor si jale :D):


Madalina Andronic
Oana Belfort

Eeeee???

27 February 2013

Liebster award - for me :D


Luna aceasta am fost rasfatata cu premii pe blog. Primul vine de aici (multumesc frumos) si de aici :D (multumesc frumos) siii... are reguli. Oook, sa vedem:

1. Numeste si multumeste persoanei/blogului care ti-a acordat premiul; Ahaha, asta am facut deja, cu link mai sus, multumesc mult ca "m-ati pus la treaba", e amuzant sa raspund la intrebari.

2. Scrie 11 lucruri despre tine, ca daca tot ne-am imprietenit prin intermediul blogului, trebuie sa ne stim mai bine, nu?
 Hait! 11??? Trebuie sa ma gandesc...
- imi place sa organizez lucruri (how weird is that???)
- ma visez calatorind toata viata
- stiu o gramada de versuri de la o gramada de melodii (sunt ca un tonomat ambulant :D)
- iubesc mirosul de carti noi
- imi place sa gatesc
- cred ca lumea e frumoasa
- nu imi e clar insa de ce ne complicam noi singuri
- i-am turnat cacao cu lapte in cap vecinei de sub noi (cantareata de muzica populara, parca asa tin minte, vag - eram mica si ma enerva pentru ca ne para lui tata de fiecare data cand faceam zgomot)
- nu imi place sa spal vase
- ma uit fara probleme la filme in care oamenii se fugaresc, se impusca, se omoara, isi sug sangele unul altuia, aterizeaza pe planete extraterestre etc... si ma uit si la filmele de pe DIVA :D
- vreau sa fac un curs de machiaj, ceva (am gasit niste tutoriale pe net)

3. Răspunde la întrebările adresate de cel care te-a nominalizat și formulează un set nou de 11 întrebări pentru cei pe care îi nominalizezi;
Aiaiaiaiaiaiai... doua (2!!!) seturi de intrebari

1. Ce iti place cel mai mult la tine?
Mintea, mintea, mintea (adica modul in care gandesc :D). Si ochii albastri.

2. Ce nu iti place la tine si poti / vrei sa schimbi?
Mai mult sport, o viata mai sanatoasa.

3. Care sunt cele mai importante lucruri din viata ta?
Familia.

4. Exista lucruri / obiceiuri de care esti dependenta?
Apa (beau f multa).

5. Care a fost concediul perfect pana acum?
Cred ca la mare, dupa ce am dat licenta.

6. Care este mancarea favorita? Sau o bautura preferata, un desert..
Din cele clasice: Piure, friptura, sos de usturoi, muraturi. Mazare cu pui si sos de rosii. Supa de loboda.
Ca vis secret: melci, scoici, fondue (sau o fantana cu ciocolata???), rata (cu varza, pfff).

7. Ce te ajuta sa iti revii cand esti suparata?
Sa fac ordine, mi se pare ca imi clarific gandurile.

8. Ce personaj celebru ai fi vrut sa fii? Poate ne spui si de ce?
Ah, nu stiu... ma simt bine in pielea mea.

9. Care ar fi serviciul ideal?
Flexibil, flexibil, flexibil si banos :D.

10. In ce tara ai vrea sa traiesti si de ce?
Intr-o vreme visam la Belgia si Olanda. Acum ma gandesc la Grecia... Oameni relaxati, frumosi, viata parca fara atat de mult stres.

11. Care este cea mai mare dorinta a ta pentru anul acesta?
Sa imi gasesc directia :D (nimic grav) - sunt cumva la o rascruce si trebuie sa-mi dau seama incotro sa o iau.

si de la capat :D: 

1.Ce vise neîmplinite aveţi până la vârsta asta?
Putine, mai mult pe partea materiala, dar inca mai sper sa castig la loto :D.

2.Cum v-aţi întâlnit jumătatea?
La facultate, am fost colegi.

3.Cât de des vă simţiţi frustrat faţă de alţi oameni?
Des in ultimul timp, ca sunt cam nervoasa/obosita/haituita.

4.În ce context sunteţi invidioşi şi aveţi răutăţi faţă de alţii?
Ah, cand ma uit la emisiunile alea cu case superbe, atunci mor.

5.Unde vă vedeţi peste 5 ani ?
Tot pe aici, prin zona :D.

6.Per ansamblu ce aţi schimba la viaţa pe care o duceţi?
Imi doresc mai multa flexibilitate, libertate, ma incorseteaza obligatia asta a unui job la program.

7.Consideraţi că este ok să ne expunem vieţile pe bloguri în mod public?
Depinde cat de departe mergi. Exista o limita care face diferenta.

8.Daca aţi avea bani mulţi acum ce aţi face primul lucru cu ei?
Ah, simplu: jumatate in banca, jumatate la cheltuit, probabil primul lucru o casa mai mare (cu curte?).

9.Unde v-ar plăcea sa trăiţi?
Nu am un loc fix, ci mai degraba ideea utopica a unei case in varf de munte, cu autostrada pana la poalele acestuia si un supermarket imens si un aeroport acolo :D.

10.Aţi putea fi vreodată Iuda?
Never say never dar e complet contrar firii mele.

11.De ce scrieţi pe blogul personal, pentru rating sau pentru plăcerea proprie?
Probabil ca pentru putin din toate. Am inceput cu mult inainte de a ma casatorii macar, ca sa tin legatura cu o prietena... apoi m-a prins microbul, m-am trezit ca intru in nisa de bloguri de mame... mi-a facut bine la cap si imi place... cel mai important lucru e ca este jurnalul copiilor mei pe care sper sa-l citeasca peste ani sa vada cum eram, cum erau, cum a fost.

Intrebarile mele:  
nu o sa formulez eu unele, ci o sa iau 11 din chestionarul lui Proust
1. Principala mea trăsătură
2. Ce preţuiesc mai mult la prietenii mei
3. Principalul meu defect
4. Îndeletnicirea mea preferată
5. Fericirea pe care mi-o visez
6. Locul unde aş vrea să trăiesc
7. Eroii mei preferaţi din viaţa reală
8. Ce urăsc cel mai mult
9. Calitatea pe care aş vrea s-o am din naştere
10. Greşelile ce-mi inspiră cea mai mare indulgenţă
11. Deviza mea


4. Nominalizeaza 9 bloggerite pe care le admiri si care au mai putin de 200 de followers si premiaza-le:
Ah, asta e dificil, sper sa o nimeresc, nu ma pricep la astea, nici nu stiu bine cati followeri am eu

Aventuri și amintiri din copilărie
Doar ca sa nu uitam
Jurnalul lui Mihnea scris de Mama 
idei cusute
Lore 
me & my monkeyzzz 
Mic atelier de creatie
Nothing important...
Talente de Năzdrăvani

5. Anunta-le acest aspect pe pagina lor.
Ma duc, ma duc...

26 February 2013

La Zurli - spectacolul Tiribam Tiribum

Ce faceam eu de aniversarea casatoriei mele? Ha! Am dus copilul la Zurli! Bine, asta era de dimineata, dar e ceva ironic in modul in care am inceput ziua :D. Cu copilul, intre multi copii - o nebunie de lume si pitici multi-multi care se agitau, vorbeau, cantau, ridicau mainile, ba chiar s-au dus pe langa scena sa danseze mai bine acolo si sa adune faramele de confetti sclipitoare pe care gasca Zurli le arunca din cand in cand.

Omuletul meu nu a vrut la scena. L-am cocotat pe un teanc de haine, sa vada mai bine si acolo a ramas, cu figura aceea a lui cand proceseaza de zor ce i se intampla. Intai am zis hait, poate nu-i place, e prea zgomotos (microfoane, boxe, cantece...), nu stie toate melodiile (ma gandeam ca l-am crescut mai intr-o bula separata, fara toate hiturie acestea, insa m-am prins apoi ca nu sunt singura), dar nu, nu si-a dezlipit ochii de la ce se intampla acolo, a inceput sa aplaude de zor cand era nevoie "in scenariu", ba chiar cand vrajitoarea cea rea care vrea sa fure distractia a fost convinsa sa promita (impreuna cu toata sala, tinand degetul pe nas si rostind o fraza-polologhie lunga) cum ca va folosi cuvinte ca "te rog", "multumesc" si "te iubesc", copilul meu a tinut constiincios manuta pe nas si a promis tot-tot :D.

Cat despre mine, well, ce sa zic: sunt adult, alt target, alta mancare de peste, nu cred ca exista spectacolul ideal si pentru parinte si pentru copil pentru ca celor mici trebuie sa li te adresezi la un anumit nivel. Asa ca prefer sa vad cum reactioneaza el si sa ma bucur de bucuria lui, el e criticul. Dovada clara a fost faptul ca acolo unde eu n-am prins totul al meu copil nu doar ca si-a ales un preferat, pe Clopotel, dar m-a si intrebat de ce vrajitoarea era tot el - eu nici nu m-am sesizat, pfff...  Din rolul de adult-parinte nu mi-a placut ca existau replici intelese doar de noi, cei mari si plasarea de produse in show: copilul chiar te va crede daca ii spui ca servetelele umede Touch indeparteaza vrajitoarele murdare (ideea in sine nu e rea, dar eu am ceva cu partea asta de publicitate/brand). In schimb faptul ca au primit un kit Touch, mare hit, al meu a sters tot frigiderul cu servetelele umede si s-a spalat pe maini de nenumarate ori cu gelul antibacterian. Ce am apreciat e ca si-au propus sa faca totul interactiv si ca nu e un spectacol "incorsetat", dimpotriva, au dat libertate de miscare copiilor prin sala si i-au provocat sa cante melodii arhicunoscute ca  “Daca vesel se traieste” sau“Una este Luna” (ideea cu baloanele imense a fost foarte simpatica), sa dea replici, sa vina cu idei, sa spuna poezia cu "impacare" (o uitasem :D) etc. Sa reusesti sa faci o sala plina de pitici sa nu se plictiseasca ci dimpotriva, sa se umple de energie si freamat, wow, nu e de ici de colo...

Aniversarea noastra

Anul acesta am aniversat 11 ani de relatie si tot ce imi trece prin cap este ca era o vreme in care o relatie atat de lunga (si varstele de peste 30 de ani :D) mi se pareau ceva imposibilo-suprarealist, asociat cu ideea de batranete :-)))). Nu ma simt asa batrana, dar wow, eu il cunosc pe Bu de cand avea 18 ani! Si suntem de  mai bine de 11 ani impreuna (e confuzant, cred ca in realitate mai e cam jumatate de an in plus, dar n-am reusit sa ne dumirim asa ca am lasat-o asa, e mai simplu), sunt casatorita cu omul acesta si avem doi copii impreuna. Mmmm... parca ma ia cu ameteala: cand s-au intamplat toate astea ???  :P.

25 February 2013

Aye, aye, capitane Mickey!

Stam in varful patului meu, doar ca patul nu mai e pat ci o masina-submarin inconjurata de ape. Noi trei am plecat in cautarea monedei norocoase a lui Mickey, scufundata din greseala. Aflat la volan, Mickey carmeste curajos printre stanci iar rolul de Minnie in care m-a distribuit e perfect pentru ora mult prea matinala: e suficient sa scot cateva exclamatii pe o voce tembela si iluzia e perfecta. Doar ca Daisy (aflata langa mine) se lasa brusc pe burta si incepe sa execute un balans suspect fata-spate, impingandu-ma cu picioarele. Vrea cu disperare sa avanseze dar nu ii iese inca, mai mult se bataie pe loc... persevereaza insa, exersand incontinuu. Goofy iese din dus la timp ca sa elibereze elicea submarinului de algele ce o blocau si putem merge mai departe in aventura noastra. Am ajuns la labirint, suntem aproape de tinta noastra. Intre timp Daisy a reusit sa avanseze nitel, dar nu in directia dorita: a luat-o in marsalier si e cam nedumerita. Imi ascund cu greu zambetul - taman am fost distribuita in rolul sobrului profesor Von Drake si ma apuc sa-i explic lui Mickey cum vom scoate moneda din scoica. O recuperam si ne minunam incantati, eu nu am curajul sa o arunc (asa am ajuns in toata aventura asta de la inceput), emit doar cateva exclamatii a la Minnie si i-o pasez rapid lui Mickey care se imbraca si pleaca impreuna cu Goofy catre gradinita. Daisy a izbutit sa ajunga la pachetul cu servetele asa ca il recuperez rapid inainte sa apuce sa-l indese in gura si ma duc sa-i fac piureul de fructe.

Buna dimineata, incepe o noua saptamana!

22 February 2013

Disney show



Dovada ca i-a placut la spectacolul cu Mickey Mouse se afla fix in desenul de mai sus, intitulat sugestiv "la spectacol", creat la doua zile dupa show. Asta, plus reactia lui in sala: raspundea "daaaaa" entuziast, aplauda sau striga "abracadabra" impreuna cu Mickey atunci cand acesta le cerea tuturor copiilor sa il ajute, ba chiar a ridicat mana rapid pentru a fi luat si el pe scena (nu, nu l-au ales pe el, but still, timidul si reticentul meu facea asta???), ei bine, toate acestea ma fac sa spun ca a meritat. Pentru el, pentru bucuria din ochii lui si fericirea mea ca i-am facut asa o surpriza.

Ah, si pentru balonul pe care mai nou il plimbam prin toata casa si il lasam sa pluteasca gratios pana cand se lipeste de tavan, de acolo zambindu-ne larg un cap de Mickey vesel. Si pentru cana cu Mickey, o avere daca ma intrebati pe mine, dar cine mai sta sa intrebe ceva, realitatea e ca mi-a placut si mie, nah, sunt vinovata.

Altfel, pentru un adult showul e cam prafuit si banal, numere de magie extrem de simple, deh, si o Minnie tembeluta rau-rau de tot, vaaaai biata de ea, nimic nu avea in cap. Costumele impresionante, wow, punerea in scena dinamica pentru cei mici (s-a uitat fascinat la tot spectacolul) si cu umor... toate dracoveniile de vanzare ingrozitor de scumpe si unele chiar ciudate rau (un baston cu lumini care se invart??? what?) si niste sucuri cu gheata cel putin ciudate. Si totusi eu ma bucur enorm ca l-am dus. Pentru el/ noi a meritat.

... si nu, n-a uitat de "dom-dom", m-a pus sa-l strig la un moment dat pe Mickey ca sa i-l poata canta, dar l-am fentat cu nerusinare, pfff :D

Acum astept sa mergem maine la Zurli, sa vedem ce zice :D.

Sa ma umflu putin in pene

Intrerupem pauza asta lunga (boli multe, oboseala la bord, remuneratie mica, dupa buget, coane Fanica) pentru un moment de mandrie pura, umflare in pene si toate cele, ca o mama closca ce sunt. Asa, bon, sa nu spuneti ca nu v-am avertizat, e lauda pe fata:

So, povestea spune ca la gradi la cel mic s-a organizat un mic joc cu inimi si fiecare copil a primit o inimioara pe care o putea da cuiva sau, ok, daca dorea, o putea tine pentru sine, asta insa insemnand ca nici nu putea primi (ha, prilej de a face putina educatie privitor la prietenie, sentimente etc etc). Tuns out ca din cam 20 de copii, omuletul meu este cel care a primit cele mai multe inimi (cinci? cred), adicatalea e unul dintre cei mai simpatizati. Hehe, me very proud! :D

19 February 2013

15 February 2013

Spectacole

A venit primavara si pe la noi, ne mai dezghetam nitel si incepem sa iesim prin lume, bebeluna e destul de mare sa mai stea si fara mine iar eu am ajuns ba sa bantui cu cel mic la mall in zi de gradinita (am chiulit, teoretic trebuia sa faca vaccin insa doctorita a zis pas pentru ca tusea, asa ca am ajuns in mall si a fost fain, eee!), ba in oras sa mancam, ba, iata, ne pregatim de spectacolul cu Mickey Mouse. Si nu stiu altii cum sunt (:D) dar eu abia astept show-ul de maine. Stiu, sunt ditamai adultul si topai de incantare ca o sa il duc la spectacol... anticiparea asta ma omoara. Sunt mai rau ca un copil, am o surpriza si nu mai am rabdare pana cand ii voi vedea fata, sper din tot sufletul sa fie pentru el asa cum ar fi pentru mine... hmmm... of, un concert Guns in formula veche si cu tonusul din vremurile bune??? :D

Iar acum nerabdarea creste pentru ca, surpriza, am primit o invitatie la spectacolul Zurli - Tiribam Tiribum. Abia astept, inteleg ca e mare hit. Mie imi place de ei ca stiu sa se puna la mintea copiilor si cum stiu sa ii antreneze si sa faca show, nu pot sa uit prima mea intalnire cu ei, la o piesa de teatru, cand am vazut reactia copiilor la melodia "Nu mi-e frica de bau-bau" (au sarit toti, majoritatea o stiau si au inceput sa cante, wow), asa ca de atunci ii asociez invariabil cu ea (cred ca o sa fiu foarte dezamagita daca nu o canta :D ).

In fine, eu sunt entuziasmata insa ma duc cu "criticul" (oare sa-i pun papion?), ah, abia astept sa vad ce zice!!!

14 February 2013

Pui de barbat :D

Copilul meu isi clarifica ideile despre lume si rolul fiecaruia, asa ca deseori sunt intrebata daca fetitele fac x sau y lucru (de la culorile pe care le poarta pana la jucariile cu care se joaca si tot asa). De aici rezulta niste dialoguri naucitoare, pline de replici de o inocenta monumentala din partea lui, ca de exemplu discutia noastra cand plecam impreuna la o petrecere de copii. Noi doi, Bu ramanea acasa cu bebeluna. La lift, omuletul se uita lung la mine si ma intreaba:

- Tati nu vine? nedumerit
- Nu.
- Si cine conduce masina? mintea mea deja setata pe sexisme a interpretat privirea respectiva ca fiind cam neincrezatoare asa ca zic, sigura pe mine:
- Eu!
- Nuuu, fetitele nu conduc masina, zice el amuzat de idee
Hait, cum sa nu conduca masina? Pai eu nu conduc masina, cum sa nu conduc, conduc de mult, mama, pfff, raspund eu ambalata si detaliez cu o teroie despre cum fiecare face ce vrea si sigur ca si fetele si baietii pot sa conduca masini, doar copiii nu au voie sa conduca, bla bla bla.

Bon, ne suim in masina, setez GPS -ul sa caute strada care habar-nu-aveam-unde-e si GPS-ul o ia razna. Deh, masinarie veche, cu fite, se "potriveste" greu cu satelitul iar eu n-am stat suficient pe loc cat sa isi faca tot ritualul, am pornit masina repede, ca doar ma grabeam... asa ca incepe: reconfiguram? Bine, reconfigureaza... Trei case mai incolo: reconfiguram? Reconfigureaza draga, reconfigureaza tot ce vrei, doar zi-mi pe unde sa o iau, ca ploua si incep sa ma enervez. Nimic, reconfiguram in sus si reconfiguram in jos, asa ca trag pe dreapta si astept sa se calmeze nebunul in timp ce ii explic copilului care ma intreba agitat daca mai e mult pana la "petrecerea lui A" ca din pacate uite ca nu stiu pe unde sa o iau. Moment in care din spate se aude:

- Vezi, mami, de aia nu conduc fetitele, ca nu stiu drumul!!!

(n-am zis nimic din tot ce mi-a trecut prin cap, e al meu si well, are doar 4 ani :D)

13 February 2013

Domnuuu' politist...!

Conduc de... peste 10 ani, nici nu mai stiu de cand. Ok, fara sa fiu sofer de distante lungi, asta e Bu, el conduce in vacante, insa merg frecvent cu masina prin bucuresti si am facut si cateva drumuri in afara lui, fara probleme. Si fara amenzi, nici nu imi aduc aminte cand am luat ultima amenda, ams enzatia ca am la activ una singura, acum mii de ani (i.d.B. aka "inainte de Bu" :D) cand conduceam vesela si cam cu prea multa viteza pe coclaurile unui sat de prin Moldova.

Eh, dar duminica... well, duminica... am parcat ilegal. Pe Splai, unde toate masinile parcate (si sunt multe) sunt pactate ilegal. Ok, nu conteaza asta, am incalcat legea, corect si m-am trezit cu un politist langa mine. Buna ziua, buna ziua, ati parcat ilegal, da, pot sa va iau 4 sau cinci puncte, ok zic eu. Dar pot sa va iau dar doua, e ok asa, zice el si se uita cu subanteles la mine, infractoarea cea mare cu ochi albastri si copil dupa ea. Sincer, am o tona de puncte, le am pe toate, poate sa-mi ia cate vrea, zau daca imi pasa, iar de contestat nu contest ca am grestit, insa daca omul e chinuit de "generozitate", fraiera nu sunt sa ma opun, bani de dat oricum n-am, nu are decat sa faca ce vrea el, asa ca ii zic " cum vreti dumneavoastra".  Imi ia permisul, ma intreaba daca am probleme, ii spun ca nu, se duce la masina, ma verifica, evident ca vede ca nu sunt nici pe departe un inamic public, cu 0 amenzi in ultimii ani... revine cu hartia, imi subliniaza ca mi-a dat doua puncte, ma uit albastru la el, ii multumesc, semnez si plec. Sa fie sanatos, cinci puncte, doua puncte... dupa mintea mea creata am incalcat legea, ok, dar la ce istoric curat am putea sa stea locului si sa imi dea doar un avertisment, pana la urma asta e si ideea, sa nu se mai produca infractiuni iar la mine era clar ca sunt un sofer pasnic, ajungea sa ma avertizeze ca asa ceva nu se face si gata. Nu contest insa faptul ca avea tot dreptul sa-mi dea si amenda daca poftea. Insa dupa mine omul a vrut spaga iar eu nu i-am dat, de ce sa ii dau: imi da amenda, platesc si gata.

Luni ma duc la posta sa platesc. Coadaaaa, de sa mori. Cald. Cineva cu multe colete. Altcineva la care totul se misca in ritm de melc obosit. O persoana aproape ca lesina in fata mea, da-i un scauna, da-i apa, da-i zahar, deschideti usa! Ajung si eu la ghiseu: banii pregatiti, hartia in mana. 75 de RON, am doua zile sa ii platesc. Hmmmm... asta e pentru municipiul Bucuresti, intreaba doamna de la ghiseu varata complet in hartoaga mea... Nu stiu, amenda e luata in Bucuresti, asta e tot ce pot sa va spun. Pauza. Scoate un catastif, tasteaza ceva. Domana din spate ofteaza. Postarita mai frunzareste trei foi. Eu mai numar banii. Isi cheama o colega: unde se plateste asta, nu stiu in ce cont sa ii iau banii.... se sfatuiesc. Lumea incepe sa se foiasca. Eu incep sa realizez ca platitul asta de amenda e treaba grea. Doamnele incearca impreuna sa se dumireasca: e alt cod, au ele revelatia, dupa care mi se explica si mie: Nu putem sa va luam banii, ca nu stim in ce cont sa-i viram, cine a completat n-a scris aici nu-stiu-ce si nu stim cum sa facem. Huh? Mergeti dumneavoastra la trezorerie sau laaa... taxe si impozite, vedeti, poate acolo.

A mers Bu a doua zi. Nu e bine, trebuie la sectorul 2. A inceput si el sa tune si fulgere insa concluzia e ca inca mai plimbam hartia... 

Genial, nu? Daca pun mana pe politistul ala zau ca il zgaltai de sa ii mearga fulgii. Imi dai amenda, bine, am gresit, corect, da' invata naibii sa completezi hartiile cum trebuie! Si mai vrei si spaga??? Asta e culmea!!! Sa dai si spaga si sa te plimbi de nebun cu hartia in mana! Pai bine, domnuu' politist, intai invata matale sa completezi actele oficiale, stau eu sa umblu peste tot cu hartia ta!

12 February 2013

Mickey, te asteapta o surpriza!

Copilul meu a invatat in aceasta iarna un colind, cel cu "dom dom sa-naltam", colind care i-a placut tare mult motiv pentru care a rulat pe repeat pe la noi prin casa o perioada si, surpriza, s-a apucat sa-l cante de dimineata. Oook...

In paralel, subiectul hot al acestor zile este spectacolul cu Mickey Mouse la care a primit cadu bilet de ziua lui si abia asteapta sa mearga, e foarte entuziasmat.

Din cele doua, a iesit urmatoare discutie in lift, la plecarea la gradi:

- Cand o sa mergem la spectacol o sa cantam dom dom.
- Mmmm... nu cred ca Mickey stie cantecul asta
- Nu-i nimic, i-l cant eu.

06 February 2013

Bu: cea mai tare faza ever

Bu cel care uita masina descuiata, isi lasa rucsacul in dulapul de bagaje de la Metro, cumpara malai in loc de marar, incurca zilele/ lunile si ce mai gaseste in toate felurile posibile si e perfect capabil sa caute ceva ce se afla fix sub nasul lui, a reusit de data aceasta o faza pe care eu nu cred ca o va putea egala. Adica, bon, nu imi pot imagina cum ar putea sa-si depaseasca propriul record, dar sa nu-i dau idei, nu? In fine:

M-am dus la cumparaturi si, vazand lumanari simpatice, am luat un set cu patru avioane si patru lumanari care se pun in ele, pentru tortul copilului care face taman azi patru ani. Ajunsa acasa, Bu cotrobaia prin pungi, vede lumanarile si zice:
- Astea pentru ce sunt?
- Pentru tort, m-am gandit ca sunt dragute, nu?
- Bine, dar de ce ai luat patru? confuz
- Pentru ca face patru ani si am zis ca e mai simpatic sa sufle in mai multe lumanari decat intr-una singura pe care scrie patru.
- Nu face cinci ani???
... pauza lunga, procesez
- Mmmnu... face patru ani.
- Nu e nascut in 2008??! insista el

- Huh? Nu, e nascut in 2009! zic eu, in timp ce ma mai gandesc nitel... poate totusi am luat-o eu razna??? ce naiba??? si incep sa rad isteric... am un sot inegalabil, zau, el chiar credea ca omuletul face cinci ani :-)))

Jurnal de omulet - 4 ani

Unele persoane sunt pur si simplu bune si curate, ca o paine calda aburinda. Baietelul meu este asa, cald si bun, pur si simplu bun, cu o disponibilitate sufleteasca ce continua sa ma uimeasca.

Azi face patru ani. E slabut si curios si vorbaret si zambitor si amabil si, hmm, reticent din fire si deloc pofticios la mancare dar fan dulciuri si istet si entuziast si frumusel foc. Ii place sa-i citim (are favorite, vai mie, m-am saturat de Cei trei purcelusi!) si sa-si citeasca (isi spune singur povesti), se joaca mult cu masinutele, face lego si se bucura cand pictam/ desenam/ gatim/ mesterim ceva impreuna. Canta cu mare, mare placere. In continuare stalceste unele cuvinte, cel mai caraghios e sopot in loc de prosop. E fan Fulger McQueen si Mickey Mouse, ii plac desenele si, wow, are deja prieteni pe care, iata, mi-a cerut sa-i invit la petrecere :D! Ah, si pe care vrea sa ii invite la el acasa... E sociabil fara sa fie cu adevarat: intai e circumspect apoi, daca ajungi in lista lui de favoriti, esti intampinat cu reactii pline de entuziasm, motiv pentru care a devenit putin "copil de trupa" la gradi, ca s-a mai lipit si pe langa alte mame :D. De fete nu mai zic, are mai mult prietene fete si am asistat uimita la scene in care "fanele" il asalteaza: ajunsese sa fie smotocit cumva de doua mandre la un party la care am fost recent, chiar azi a fost pupat de o colega de gradi (pe care o si respingea domnul, destul de neinteresat), o alta l-a pupat zgomotos si m-a informat incantata ca "l-a pupat" (oh, oook...), ori am asistat la discutii despre cine sa stea langa el. Intreaba, intreaba, intreaba diverse pana cand ti se invarte capul pe umeri si tot el e cel care nu se lasa tulburat de dorinta ta de a da un raspuns rapid, anticipand poate ideile lui si nu te lasa sa il intrerupi, bagand celebra (deja) replica "stai sa-ti zic". Se mandreste cu noi si asta mi se pare adorabil, se lauda cu sora lui oricui si oricand (inclusiv Bunei, care zice ca probabil o crede amnezica de ii tot spune de fiecare data ca "are un bebe") si mi-a cerut sa o duc pe bebeluna la gradinita, sa o arate celorlalti - iar eu personaj mai mandru si mai umflat-paun ca el n-am vazut in viata mea, stralucea tot de incantare! Are o logica proprie, imbatabila si impresionanta: daca bebeluna e "mica" si noi (mami si tati) suntem "mari", ei bine, e clar ca el este "mijlociu", nu? - asa ca ii explica doct oricui ii zice ca e "baiat mare" ca nope, el e "mijloc" (= mijlociu). Amabil si binevoitor, e linistit de felul lui dar deloc plat sau lipsit de zvac, apele lui or fi ele "oglinda" dar sunt adanci si ascund lucruri nebanuite.

E un suflet frumos si sunt mandra ca sunt mama lui, il iubesc dar il si admir mult, imi e drag de nu mai pot si respect omul ce promite sa devina. La Multi Ani, dragul meu!

Inceputul, 0, 1, 2, 3... :D

05 February 2013

Jurnal de bebeluna (6 luni)

Cu o zi inainte ca mandra sa faca 7 luni, sa scriu si eu jurnalul de 6 luni, nu??? :D Deh, ce sa fac, a fost o luna plina-plina rau. Dar mandra e bine, e foarte bine, creste grozav si s-a schimbat mult. Asta nu inseamna ca a renuntat la atitudinea "off with their heads!", nope, dar a inceput sa o mai mascheze, a decoperit si ea ca vorba dulce e mai eficienta.

E prima luna in care s-a mai oprit din cresterea nebuna: e pe la 8,5 kg si o lungime de 70-72 cm - poarta haine de 9-12 luni. 

Are deja un dinte iesit si se pregateste al doilea. Sta in fund singura, fara probleme, nu mai cade in lateral inca de pe 6 luni si o saptamana, doua. S-a prins si cum sa se lase pe burta din pozitia sezut: se scurge cumva, delicat, nu mai cade otova inainte. Ba chiar isi si scoate mana de sub ea si executa si cate o rasucire, dupa care isi agita piciorusele in aer si chiuie, mandra nevoie mare de ce a reusit. Ii place la nebunie sa topaie (tinuta de cineva, ca singura nu poate) si rade cu gura pana la urechi de incantare. Baga totul, absolut totul in gura, curioasa. Cinci minute doar sa o lasi si gaseste ea ceva nou de ros: ori fura o masinuta de la fratele ei, ori trage repede o revista de pe masa aflata langa scaunelul ei, intotdeauna trebuie sa fim foarte atenti. Cand vede ceva ce o tenteaza incepe sa freamate toata, tremura de nerabdare. Isi doreste din tot sufletul sa prinda telefonul meu si sa-l bage in gura (nope, asa ceva nu se va intampla, mami). Incearca sa comunice cu noi si scoate cele mai simpatice sunete posibile, tot vocalizand - atunci cand e multumita trilurile sunt pur si simplu adorabile, te topesti cand o auzi. Insa si urla, urlaaaa de iti vine sa te duci si sa nu te mai intorci. Inceputurile diversificarii in special au fost ceva mai dificile, acum ne-am mai intrat si noi in ritm... dar domnisoara urla cand nu vine mancarea suficient de repede, cand se infunda tetina si, disperare, urla cand se goleste biberonul :-)). E lacoma si mananca repede, ii curge sucul de fructe pe barba si se ineaca, dar nuuuu, nu da drumul la biberon, nu si nu! Cand vede ca dau drumul la robot pentru a pasa fructe sau legume, aaa, stie ca e ora ei de masa si incepe sa trepideze in scaun.

Ne iubeste si ne pupa (= adevarate ventuze), ne trage de par, ne cerceteaza cu manutele ei curioase, lui Bu ii fura ochelarii de pe nas (mie nu, ciudat) si ne cearta cand trece prea mult timp si nu o bagam in seama. Cand Bu vine acasa stie ca urmeaza o tura de joaca asa ca incepe sa gangureasca incantata insa imediat o da pe vaicareala daca il vede ca iese din camera. Fratele cel mare este studiat cu uimire muta: tot ce face el este impresionant, mind blowing. Strainii sunt simpatici daca e mami in raza vizuala, sau, mai bine, daca e la mami in brate atunci cand ii vede prima oara. Atunci le si zambeste, ba chiar accepta sa stea si la ei in brate si sa se joace putin impreuna. Atitudinea mea conteaza major, asa ca am grija sa zambesc laaarg de fiecare data, ca sa se prinda ca "e de bine, mami, e de bine" - doar ca de multe ori asta inseamna fata mea incremenita intr-un zambet crispat si tamp, de exemplu atunci cand ii dau sa manance, pfff, ce nu fac mamele, zau:-)))...

Dimineata ne plimbam cam doua ore si ea doarme linistita, uneori iesim si seara, depinde de vreme - ii place mult afara. Acasa are jucarii preferate si le jumuleste cu sarg, dar simt ca e intr-o noua faza, trebuie altceva, poate alte jucarii, dar cred ca mai ales ceva exercitii fizice, nu stiu, poate are nevoie sa "exerseze" diverse miscari pana cand ii vor iesi - btw, cred ca isi doreste sa stea in picioare insa cum fundul atarna cam greu, well, nu-i asa usor :D. Ii place mult la baie si sa se balaceasca. Adora sa o plimbe tati in brate si cand se opreste incepe sa dea din picioare, agitata si nerabdatoare sa plece din nou la drum. E frumoasa (zic eu :D) si mai tot ce face e motiv de uimire pentru noi: ne dam coate ca doi copii pusi pe sotii si ne distram de ce gaselnita i-a mai trecut prin cap. Cand o pun langa mine i se lumineaza fata de incantare. E cel mai frumos lucru posibil, mutrita ei stralucind pur si simplu de fericire... cum era aia? priceless, pur si simplu priceless.

Mdap, ca la intalnirile de dependenti: sunt mama ei si sunt cazuta in fund dupa ea :D.