31 March 2011

Bu si Zu la balamuc

Dupa o perioada agitata si mai ales ultima saptamana in care am tras de mine ca un catar, casa e cu fundul in sus. La propriu, iar chestia asta nu prea ma/ ne caracterizeaza- ok, nu suntem noi mr&mrs perfectiune, dar nici chiar asa. Insa daca nu aveam noi casa ca la balamuc, nu aveam eu parte de urmatoarea sceneta, admirata in timp ce zaceam pe canapea, ieri de dimineata (hei, imbracasem copilul de gradinita si imi trageam sufletul :D):

Bu iese din dormitor, agale: nu mai am tricouri calcate... apoi se duce in baie, de unde se intoarce cu o figura usor confuza, in timp ce rostea: in baia mea nu mai am sapun... Intra la mine in baie, de unde revine in sufragerie, mormaind nedumerit in barba: iar in baia asta nu exista prosop...

:-) eu deja radeam singura...

30 March 2011

Traim, muncim, nu dormim (suficient)

In mare totul e bine :D. Copilul se mai lupta doar cu o tuse rebela, eu imi revin dupa o saptamana in care am murit pe baricade, cu muncit pe branci, lucrat pana spre dimineata si bagat cola direct in vene... iar Bu e relativ chinuit cu nu-stiu-ce-proiect cu multe modificari.

Insa imi e somn. Rau-rau, de dorm pe mine. Cred ca oboseala s-a cronicizat. Sau ca intoarcerea asta la job este cam cu cantec :D. Pentru ca e greu, doamnelor si domnilor, e greu. Brusc apare o necunoscuta noua in ecuatia jongleriilor cotidiene si senzatia de animal haituit se accentueaza. Cine sufera? Femeia, sau cel putin partea aceea feminina a ei (caci de ocupat de mine si de sufletul meu, mai greu lately, mi-e teama sa si deschid o carte - daca imi place, ce ma fac, stau noptile sa citesc?) si da, si latura mea gospodina, ca doar numai sa calc haine nu-mi arde zilele astea. In fine, nu mi-a ars mie cu adevarat niciodata :D, insa sunt genul suficient de control freak incat sa simt ca "nu e ordineeee" si "imi cade casa in cap". Hait.

Si mai e si frig. In martie. Final de martie. Oribil, groaznic, nasol, m-am saturat sa-mi fie frig, sa nu pot sa zburd prin parcuri si sa vad cerul asta sumbru.

Pardon, am uitat: sambata ma duc la ciuruit. Imi scot niste (cateva, acolo, treaca de la mine...) alunite. Nu, nu sunt cu probleme, dar uite ca trebuie scoase. Una, semn din nastere, e maaare nene, suficient de mare cat sa imi dea fiori si spaime nebanuite, mai ales ca mie imi e frica de doctori, durere si injectii.

Ah, vai mie, nu sunt fericita - vreau sa ma tarasc in pat, sa trag plapuma peste mine si gata, pe mine sa ma chemati cand copilul face 18 ani, va rog :D.

24 March 2011

Weekend la casa Zu

Ca sa revenim la ganduri mai bune, iata cum arata casa Zu pe la orele amiezii, in weekend:

Camera 1: Sufrageria. Rasete, tachinari, glume. Patru personaje se joaca pe Wii. Dupa ce au trecut de faza cu fugarit si tras cu diverse sabii in cap in StarWars, au ajuns acum la curse cu masinile in Mario si fiecare invartea concentrat cate un volan in aer. Trei dintre ei sunt adulti insa, in mod suprinzator, al patrulea, Gogoasa, ii cam bate mar.

Camera 2: Bucataria. Cutii de pizza, prajituri, sucuri. Niciun personaj aici.

Camera 3: Biroul. Refugiul meu/ nostru. Prietena mea si cu mine stam la taclale, linistite.

Camera 4: Camera piticului. Cei doi copii carliontati se joaca. Din cand in cand o mai si pornesc la fuga razand catre sufragerie, sau scot cuburile si mosmondesc cate ceva cu ele, ori pur si simplu ataca ratustele de la carusel si cutia cu masinute. Intre o tura prin casa cu carucioarele sau masinutele si un navalit peste mamele din dotare pentru a cere apa, cei doi se distreaza de minune impreuna si sunt adorabili de privit (dar neaparat pe sest): isi zambesc complice, actioneaza la unison (parca sunt clonati), se cheama, se cauta si chicotesc nestavilit.

E galagie, zgomote de masini si accidente caraghioase, exclamatii de barbati ambalati in joc, zdroncaneli de carucioare de jucarie pe gresia din hol, rasete de copii si picioruse micute fugind pe hol. E un balamuc frumos la noi :-).

22 March 2011

Reluam

Copil bolnav. Febra mare, vomitat din plin pe mine, in parul meu, pe patut... Ca de obicei, nu stim ce are: raceala sau entero/ rotaro etc.? E posibil sa fie ultima, pentru ca doi pitici de la gradi au cazut deja la datorie, el e deja nr 3. Insa in afara de episodul de voma de ieri, care ar putea fi motivat si prin faptul ca avea febra, era agitat, plangea deja isteric (pentru ca "ne certam") si mai si tusea, alte simptome inca nu sunt. In schimb ii curge nasul. Maine ii fac analize la scaun.

Eu? Am deadline pentru vineri la un proiect de care nu am timp si putere, iar hardul portabil pe care incepusem sa-mi adun elemente si idei taman s-a busit. Si zau ca nu sunt Wonder Woman...

21 March 2011

Incaltari

Copilul stie. Multe. Inclusiv unde stau incaltarile in casa. Si nu doar la noi acasa, nu, chiar si la Buna, careia ii aducea amabil cizmele cand o vedea ca se imbraca sa iasa cu Biggy la plimbare. I le aducea din hol pana in sufragerie si i le punea la picioare. La noi acasa ne aduce papucii. Sau, cand am avut musafiri in vizita, ei bine, mi-a intrat prietena linistita pe usa, s-a descaltat si a decis ca va sta desculta, ca e cald. Ne-am asezat la taclale, insa piticul tot gesticula si se agita catre ceva din cuier, pana cand m-am dus cu el de mana si mi-a aratat sacul cu papuci (avem un saculet decorativ cu papucei pentru musafiri, de cand mergea el in patru labe). I-am dat o pereche si s-a dus rapid sa-i depuna la picioarele prietenei mele uimite.

Acum cred ca vrea sa se incalte singur, pentru ca jongleaza cu perechile proprii pe care le scoate cu usurinta din picioare insa mai apoi se lupta de zor sa le vare la loc. Si munceste de zor la chestia asta, minute bune.

Uneori se mai serveste si cu pantofii nostri - asta sunt mai usor de incaltat :D, asa ca din cand in cand putem vedea omuletul defiland in papucii lui tati sau ai lui mami...

18 March 2011

Vocabular de omulet

Daca nu stiati...

avion = tia

autobuz = bue

floare = ue

geaca =papu

lapte = bleble

papuci = tatu

paine = pi

biscuiti = bipi


Logic, nu? Mda, si mie mi se pare...

Probabil ca mai sunt si alte cuvinte la fel de minunate, insa inca nu le-am depistat eu. Dureaza ceva pana cand incep sa-ti pice fisele, copilul meu ma tine cu sinapsele active.

In fine, pe langa cele insirate mai sus se adauga mai clasicele si destul de usor de inteles: mami, tati, apa, nani, titi, nino (orice masina cu girofar, pe care ne oprim sa o cautam si sa o privim cum trece cand suntem pe strada), tra'tor (=tractor), ata (=asta) etc... si toata turma de animale cu sunetele lor specifice (de exemplu leul face un uaaaa gajgait din gat - cred ca e usor ragusit :D).

In alta ordine de idei, zice veau (=vreau) si il asociaza corect, dupa context: veau apa... veau bleble... etc (lapte) iar daca incerci sa clarfici lucrurile: vrei lapte, mama? iti raspunde incantat si la obiect Da!.

17 March 2011

Zuzisme

Buna ziua tuturor, ce faceti? Va merge bine azi? Toate ca unse?

Nah, macar cuiva sa i se insaileze toate dupa cum trebuie, ca mie nu. Cel putin pana acum, nu stiu cum o sa fie restul zilei, dar deja am avut destul timp de aventuri, ca ziua mea a inceput devreme, pe la 3 dimineata, cand piticul a dat primul strigat de trezire. Au mai urmat nu mai putin de cinci, bine dozate pana pe la ora 7, cand m-am prabusit cu nasul in perna. A trebuit totusi sa ma trezesc si sa duc copilul la gradinita, dupa care m-am gandit sa fac niste cumparaturi, sa mai rezolv diverse... in fine, lucruri firesti.

Mi-am facut si un plan de bataie, pentru eficienta maxima: intai la banca, apoi la farmacie, la supermarket si la banca numarul 2. Am inceput in forta, mergand la banca, dupa care am trecut vajaind pe langa farmacie... de care mi-am adus aminte abia cand eram in supermarket, cu cosul deja plin cu diverse, asa ca mi-am luat sacosele in spinare si m-am dus la banca numarul 2, apoi m-am intors catre farmacie, unde mi-am adus aminte cu stupoare ca am uitat sa cumpar paine si acasa nu mai aveam, asa ca m-am carabanit cu sacosele care se inmultisera intre timp la supermarketul cu numarul 2 (aflat cumva in drumul meu catre casa) si apoi m-am napustit catre bloc, impovarata de bagaje.

Si m-am oprit cu nasul direct in usa blocului, avand minunata revelatie a faptului ca mi-am uitat cheia acasa, Bu deja plecase la serviciu iar cheia mea era frumos incuiata in casa.

In scara blocului m-a lasat o vecina asa ca mi-am pravalit toate bagajele jos si am inceput sa ma gandesc: dintre multele chei ale apartamentului meu raspandite in lume, la care pot chiar sa si ajung? Cheia numarul 1 era la Bu, care a oftat trist... Cheia numarul 2 putea ajunge intr-o ora. Urmau cheile 3 si 4, usor la egalitate, dar am zis ca incerc intai cu 3: mama. Era la 10 minute distanta, astepta autobuzul, dar s-a lasat rapid deturnata in directia mea si, o ce fericire, avea si cheia in geanta.

Intru in casa fericita, dau sa ma adun... si suna la usa: am venit sa schimbam interfonul. ??? Nu stiati? Azi se inlocuiesc aparatele in tot blocul...

Concluzia zilei e doua: "Need sleep" si "mama una este".

Update: cand am venit cu piticul de la gradinita nu mergea liftul si tocmai mi-am dat seama ca de dimineata am uitat sa cumpar ceva de la farmacie :D ...

11 March 2011

Jurnal de omulet - 2 ani si 1 luna

Duminica am bifat o luna in plus din drumul catre 3 ani. Avansam... incet dar sigur :-). Iar omuletul parca a facut un salt in evolutie, una dintre acele transformari aproape-peste-noapte care continua sa ma surprinda.

In primul rand, mananca. Mult. Uneori am senzatia ca o sa imi rontaie si urechiile, la cate poate cere sa bage in el. Inainte sa apuc eu sa-mi dau seama ce mi se intampla s-a infipt pana si in castravetii murati de la mama. Am crezut ca nu ii vor placea, erau facuti in saramura, dar nu... i-au placut! (???) A vrut si fistic... Acum, nu mananca el orice si da, daca s-ar putea sa ii dau biscuiti non-stop bine ar fi, insa mananca: de la supa de rosii pana la orez si de la pate de ficat facut de mine pana la banane si mere. Bun asa...

Stie unde e covrigaria de la colt si cand ajungem pe langa ea ma trage repede de mana, gesticuland fericit mniam-mniam. Nu stiu cum s-a prins ca e acolo, ca eu nu prea ii cumpar nimic... Dar culmea a fost cand am intrat cu masina pe strada bunicilor (nici nu vazuse casa!) si el din spate zicea deja ma, ma entuziast (asa le zicea el bunicilor, acum vad ca numele evolueaza in directii nebanuite :D).

Nu e foarte inalt, nici voinicut nu e, mai degraba genul indesat si hotarat :D, dar e in baremul de varsta si mie mi se pare ca s-a lungit. Acum... e si cel mai mic din toata gradinita, asa ca am mereu senzatia sa il vad mai pitic, pentru ca el chiar e mai mic decat ceilalti :D. In schimb i-a crescut parul si face vartejuri crete - va trebui sa-l tund cand mai vine caldura, e deja putin cam prea mare. Culoarea e inca incerta, un saten deschis care uneori capata slabe reflexii roscatii... oricum nu pare sa fie brunet ca Bu ci mai degraba blonziu, inspre mine. Are si pielea mea alba, ochii insa sunt ai lui Bu. Si e stangaci in continuare. Si capos (radea si educatoarea, ca e un copil cu care te intelegi foarte bine, dar daca nu vrea sa faca ceva, nu face). La masa, cand nu mai vrea sa manance spune ata (gata) si gata e, nici ca mai baga ceva in gura. Ah, si nu spune nu, ci nueee (probabil de la "nu e voie" ?), indiferent de context, la modul:

- Vrei sa stai jos langa copii?
- Nu eeeee
... :D

La serbarea de 8 Martie au pictat niste rame pentru mame (in care ne-au pus ulterior poze cu ei) si acolo a stat, a pictat/ mazgalit cu placere fara ajutorul meu (in fine, mai derapa si pe mobila, dar se vedea ca ii place ce face, se vede ca e fiu de artisti :P), insa mai apoi cand i-au pus pe scaunele in fata noastra nici nu a vrut sa stea cu copiii, s-a asezat pe scaunel langa mine si i-a aplaudat de mama focului, foarte incantat. El a jucat rolul spectatorului perfect, ca poezii sau cantece nu a spus... :-)). Bine, inca nici nu vorbeste cu adevarat, mai mult pasareasca lui si combinatiile de cuvinte cu care de altfel reuseste sa se faca inteles fantastic de bine. Dana, educatoarea, e "nana", Doina e "dodo" si restul sunt cum le-am stablit: mami nani, mami opa, tati, iiiii (oaie), A'pi opa, djedge pipi (iepurasul a facut pipi, musai sa-l schimbam) etc etc etc, e in stare sa-ti tina discursuri intregi, naucitoare prin intonatie, mimica si gestica. In continuare nu stiu de unde ies cuvintele lui, pentru ca nu e ca la majoritatea copiilor, sa fie o derivata stalcita a cuvantului corect, nu... el e creativ: geaca e "papu", nah, cine sa mai stie asta??? Eu il inteleg, asa ca daca vede ca nu are sorti de izbanda cu altcineva, ma striga pe mine, alintat si insistent: "mamiiiii". Adica "vino de ma salveaza, ca astia sunt grei de cap si nu se prind" :D. Iar daca nu functioneaza nici cu mami, te ia de mana si te duce unde are el treaba.

Nu ma bag, il las in legea lui - am si eu un fix, sa nu-i modelez lumea dupa viziunea mea, sa il las sa si-o formeze pe a lui asa cum ii place, asa ca daca vrea el ca geaca sa fie "papu", bine, eu spun geaca, el papu... daca vrea sa picteze rama doar pe una dintre laturile dreptunghiului, so be it, asta e creativitatea lui si daca el asa simte, asa e, mie nu mi se pare incompleta si nu tin mortis sa corespunda regulilor. Cum vrea el... stiu ca pana la urma o sa vada in jur ca ceilalti copii picteaza rama pe toate laturile si e dreptul lui sa aleaga daca sa faca la fel sau nu (a ales sa da si acum am o rama - sorcova - colorata :-)).

E smecher si destept :P. Stie clar cine, ce si unde: dimineata vine pe partea mea de pat sa ma trezeasca, spunand mami bleble (cuvantul pentru lapte, greu de transcris aici - dupa cum se vede, cuvintele lui apar din neant, fara legatura prea mare cu originalul :D) pentru ca stie ca eu ii fac laptele dimineata, asa ca nu se mai oboseste sa-l bata la cap pe Bu. Insa noaptea, cand se trezeste il striga pe Bu, pentru ca el e veriga slaba care il aduce la noi in pat :D.

Cu dormitul stam bine, mult mai bine. Se culca la el in pat cand ii spun, fara crize sau altceva, insa trebuie sa stau langa el pana cand adoarme, cam 15 min. La fel si noaptea, se mai trezeste o singura data, pe la 5-6 - nu stiu de ce, sa ne verifice? :D - si daca ma duc eu se culca la loc si adoarme (insa e profitor, dupa cum spuneam, il striga pe Bu). Pe la 7.00 - 8.00 isi ia iepurasul si vine singur dupa noi. Cred ca e din cauza perdelelor, lasa prea multa lumina in camera, am cautat o solutie, insa sa le dublez cu alt material e cam costisitor si nici nu vreau sa le schimb, au un imprimeu tare dragut. Ma mai gandesc, gasesc eu ceva pana la urma. Pe moment insa mi-am pus totusi o pilota pe post de salteluta la el pe covor, ca m-am plictisit de podeaua aia tare. Scopul final este sa nu se mai trezeasca noaptea si sa revenim la partea aceea cu "sa adoama singur la el in camera" fara mine pe podea, dar o luam si noi pas cu pas...

Ah, si a invatat sa bea apa singur noaptea. Are canuta lui, pusa langa perna, si acum stie: daca ii e sete o ia si bea singur. He, asta mi se pare o realizare epocala! :D

Ca jocuri... ii plac masinutele si adora autocolantele, asa ca lipim si dezlipim tot felul de minunatii din diverse carticele colorate. Mai sunt si cartile cu magneti - avem una cu pagini in diferite culori : rosu, verde, albastru, galben si pe fiecare trebuie sa potriveasca magnetii cu obiectele in culorile respective. Ce ma uimeste este ca el nu selecteaza magneteii dupa culori, nu il preocupa problema inca (oricat ma chinui eu sa intonez culorile :D), insa cunoaste dupa formele-umbre desenate in carticica locurile in care trebuie sa le lipeasca. Practic el identifica obiectele dupa contur si am vazut asta si la carticica de autocolante, unde iarasi trebuia sa lipeasca niste fructe in "cosurile" lor diferit colorate si omuletul identifica formele la prima vedere, fara probleme.

In rest, unele lucruri raman neschimbate: apa e tot o mare iubire si cand umplem cada e disperat sa arunce tot ce poate inauntru. Isi aduna jucariile si trebuie sa-l interceptez, ca nu toate sunt de bagat in apa: omuletul face ture prin casa si strange entuziast tot ce ii pica in mana (a bagat si iepurasul iar ultima data l-a interceptat Bu in timp ce se grabea vesel cu papucii mei de panza in brate). La masa isi cere parteneri, fie oaia si ursul de plus, fie ceva magneti cu girafa si masina (ultima data), fie iepurasul... Btw: cand se pateaza el pe maini sau i se murdareste cumva iepurasul cu mancare (cum oare?:D), fie el si un deget cu o picatura minuscula de iaurt pe el, il intinde regeste cu o figura distrusa si asteapta sa fie sters, iar daca in accident e implicat iepurasul atunci il caineaza trist: djegeeee in timp ce imi arata ce a patit bietul urecheat...

Il iubeste pe Pocoyo, adora melodia "Wheels on the bus", pare foarte interesat de gargarite si e disperat dupa iPhone-ul lui Bu pe care il manevreaza cu o dexteritate naucitoare (don't ask, aici Bu si cu mine nu cadem de acord, eu nu vreau sa-i dea telefonul si pe al meu nici nu pune mana, stie clar ca nu... desi e tot iPhone, face diferenta foarte clar :D). In continuare eu sunt "the bad cop" asa ca daca nu ii convine ceva se duce scartaind la Bu, pfff, manipulare pe fata :D.

E politicos: cand plecam de la gradi spune singur pa-pa tuturor, fluturand manuta. Spunem pa-pa si cainilor de pe strada, ba chiar si unor masini - inca nu m-am prins care e criteriul dupa care sunt selectate, dar ideea in sine nu ma mai mira: daca masinile fac pipi si trebuie sterse, de ce sa nu le si spunem pa-pa???

Si ma pupa. La propriu. Ori imi ia fata in mainile lui si ma pupa pe frunte, ori se propteste in fata mea si isi tuguie buzele pupacind in gol (semn ca vrea sa fie pupat), ori vine zambind cu capsorul foarte aproape de fata mea si isi lipeste singur fruntea de buzele mele... :-). Cum sa nu te topesti de tot si sa nu te transformi intr-o mama mandra nevoie mare de copilul ei minunat?

10 March 2011

Dialog intre generatii

Piticot ofera o mostra de "minunatie" (= ce copil grozav e el :D) si toata familia se extaziaza incantata in fata lui :

- Spune tractor! zic eu
- Tra'too', rosteste sacadat mostenitorul
- Tractor, se porneste si Buna
- Tra'tooor'... munceste piticul
- TraCtor, intra si Bunu in hora, insistand didact pe pronuntie
- Traaaa' tooor, il imita sarguincios mogaldeata, cu un zambet incantat pe fata

Familia e in extaz, publicul entuziasmat ovationeaza, mie imi creste inima in piept de mandrie si Bunu, incantat, se gandeste sa ridice stacheta:

- Spune dor-mi-tor! silabiseste Bunu cat mai clar
... si raspunsul omuletului vine prompt:
- Nani!

09 March 2011

De ziua femeii...

Am ars mancarea.

:D

Bunatate de mancare de mazare (una dintre preferatele mele), gata in procent de ~ 90%, aratand si mirosind grozav. Asta dupa ce ma apucasem sa o fac pentru sufletul meu si abia asteptam sa o gust, pfff... Bu a cotrobait pofticios prin cratita si a declarat ca partea de sus e comestibila, dar, nah, nu mai e ce trebuia sa fie.

De ce s-a ars? Ah, pentru ca m-am dus entuziasmata sa-i povestesc lui Bu cum a fost la serbarea piticului de 8 Martie (la gradinita) si pur si simplu am uitat ca aveam cratita pe foc.

Grrrrrrrrrrrrrr...

08 March 2011

Am finuta :-)

Astazi s-a nascut prima mea (viitoare) fina :-), al doilea copil al nasilor mei de casatorie, o fetita pe care abia astept sa o cunosc si eu!!! Eeeeeeeeeeeeee... am o fina!

Si cum tot e nascuta la zi mare, sa mai spun ca toate cifrele ultimelor nasteri s-au cam incalecat in jurul meu, astfel incat am mai multi de aniversat intr-o zi si, hmmm, mai putine date de memorat :D:

- baietelul verisoarei mele este nascut taman de ziua casatoriei mele (un an mai tarziu) si in aceeasi zi, dar anul acesta, a nascut cea mai buna prietena a mea din "tinerete" :D

- o prietena si-a nascut fetita fix in aceeasi zi in care s-a nascut baietelul nasilor mei de casatorie (cei care acum au si o fetita), dar un an mai tarziu

Si toate astea in februarie- martie (ce inghesuiala pe metru patrat :D)! Ah, si cealalta verisoara a mea care a nascut o fetita... a nimerit ziua (23), nu si luna ;-)) - era cam greu, tinand cont de faptul ca a nascut toamna...

My song for today

07 March 2011

Petrecerea de 2 ani

Pentru ca ieri a implinit doi ani si o luna si inca ma mai gandesc daca sa continui jurnalul acela scris pe luni, astazi am povestesc despre petrecerea de doi ani, ca tot sunt datoare cu istorisirea aceasta de mult... cam de acum o luna :D, cand am avut o petrecere care a adunat cam tot clanul, minus rudele din partea lui Bu care nu au reusit sa ajunga si minus Bro' si Gogoasa, plecati sa cucereasca partiile din Austria (degeaba avionul lor de intoarcere era taman in seara petrecerii, tot nu ajungeau).

Ce a iesit? Nebunie cu copii: doi baietei pe masinute rosii (piticul si prietenul lui), o fetita pe motocicleta si un pitic in patru labe au ametit un restaurant intreg. Ca la fiecare eveniment major de cand il avem pe omulet am avut si un bebe la purtator (in burtica) printre noi (evident ca era de fiecare data altul !:D): am avut verisoara 1 insarcinata la botezul piticului, verisoara 2 insarcinata la petrecerea lui de1 an si iata ca si la aniversarea de 2 ani a participat viitorul bebe al unui cuplu de prieteni... Ah, zau daca nu port noroc :P.

Booon... s-au desfacut din cadouri, copiii s-au fugarit prin sala, s-au jucat ba cu avionul, ba cu buldozerul, ba cu motostivuitorul (no kidding, chiar asta era, cu precizare de la nasi :D) pe podea, s-a mancat paine (mancarea a intarziat, pfff  :P) si in general totul a gravitat in jurul lor. De la parinti la bunici si cam la tot ce se intampla...

La tort... nu mai spun... am incercat eu sa il conving pe omulet sa sufle in lumanare (pana la urma am suflat impreuna :D) si cum statea toata lumea adunata grup pe o latura, gata sa vada momentul cheie... paf, din bezna luminata doar de "artifica" de pe tort imi apar in spatele prajiturii yours trully Bro' si Gogoasa, veseli nevoie mare, in echipament de schi, veniti direct de la aeroport :-)))... Soc, surpriza, bucurie: asta da intrare! :D.

Si tot la tort am avut doua capete crete (cei doi pitici- prieteni) care se infipsesera langa el si isi bagau fericiti degetelele in frisca: nu l-au scapat din ochi nici cand a fost dus la o masa separata sa il taie, neee, cei doi s-au infiintat cuminti pe scaunele de alaturi si si-au continuat tacticosi misiunea :D.

Se mai cuvine sa spun ca peste doua saptamani ne-am intos la acelasi restaurant sa taiem motul celui mai mic membru al clanului si ca si atunci s-a lasat cu lins frisca de pe tort (am reusit sa decorez Gogoasa :D) si ca piticul isi facuse din Gogoasa un zeu personal pe care il urmarea inclusiv in incursiunile pe sub mese :-).

06 March 2011

Cadouri pentru educatoare

Asaaaa... pentru ca dilema exista, sta in picioare si nu se rostogoleste, am zis sa va intreb si pe voi (cu alte cuvinte sa epuizez toate planurile, nu???): Voi ce fel de cadouri dati la gradinite? Cand? De Martisor, 8 Martie, Paste, Craciun dati? Si cui (doar educatoarei copilului sau tuturor)?

Nu de alta, dar am auzit de martisoare, flori, dulciuri, cosuri cu bunatati, bijuterii, sampanie, electrocasnice, bani in plic... plus de variante diferite pentru gradinita de stat sau particulara... asa ca sunt confuza si am mare nevoie de expert advice de la mame trecute prin asta, ca eu sunt mica, pitica si la inceput de drum lung in domeniul cadourilor in numele piticului... hei, suntem abia la gradinita :D!

03 March 2011

ISTA sucks

Compania ISTA se ocupa cu citirea indexului la noi in bloc. Din motive usor incerte anul trecut nu au reusit sa ne citeasca indexul timp de cam 5 luni, motiv pentru care au facut niste estimari carora a trebuit apoi sa le achit o diferenta usturatoare la buzunar cand au ajuns in cele din urma sa-mi citeasca indexul (prin noiembrie...). Este adevarat ca eu am un bilet pe usa prin care rog sa nu se sune la sonerie (pe motiv de bebe in casa), insa in mod miraculos doar ISTA nu reuseste sa ma gaseasca... pe toti ceilalti care bat la usa zau ca ii aud (adica rude, administator, vecin sau plata internetului). Ah, si nici nu lasa bilet sau ceva, macar sa ai habar ca i-ai ratat si cum ii poti contacta.

Trecem peste, asta este, am fost prosti, acum platim... si ajungem la luna curenta, cand, duminica de dimineata, cu tot cu Bu in casa, paf, iar nu i-am auzit. Bai, dar siletiosi mai sunt! De data aceasta, minune: avem un numar de telefon, insa din tot balamucul asta si pe baza discutiilor avute anterior la sediul ISTA am primit si o carte de vizita cu un mail pe care, aflu si eu cu stupoare dupa n ani de repartitoare, se poate trimite indexul pe mail.

Decisa sa nu mai pic la partea cu estimari, de data aceasta zic sa iau masuri. Sun la ISTA pentru sfaturi- nimic. Mai sun - nimic. Trei linii si toate ocupate. Bon, scriu mail, procesand intens cum naiba sa scriu care camera e cu ce index (apelez pana la urma la seria aparatului) si ma rog sa fie bine, adaugand in mail rugamintea sa primesc o confirmare de primire si sa mi se spuna daca e ceva gresit. Riiight... n-am primit nimic, asa far as I knew mail-ul meu putea sa zaca linistit in spam si eu sa fiu din nou bagata la estimarile alea care numai bine nu imi fac.Asta si pentru ca indexul se citeste la noi o singura data pe luna si daca da necazul peste tine si nu esti acasa in intervalul orar precizat... ura si la gara!

Asa ca am retrimis mail-ul si m-am pus din nou pe sunat, de data aceasta cu insistenta.

Si partea cu adevarat enervanta abia aici incepe, cu o doamna care a binevoit sa-mi raspunda in cele din urma la telefon, artagoasa din start. Eu, politicoasa. Ea, vorbea tare, practic tipa la mine - am rugat-o sa vorbeasca mai incet dar desi lucra la Relatii Clienti nu prea era in tema cu ideea: mi-a explicat enervata ca mi se pare mie ca vorbeste tare si ca, oricum, eu vorbesc prea incet. Continuarea a fost o conversatie stupida si enervanta cu o doamna nervoasa, expeditiva si laconica. Sa mai precizez ca tonul meu era amabil, ferm, e adevarat, insa nicidecum enervat sau agresiv ci mai degraba socato-amuzat de cat se agita persoana de la capatul celalalt al firului?

Dincolo de faptul ca cererea mea de a imi spune daca am dat datele corect s-a lovit de un zid isterizat ce m-a informat ca ei nu isi pot asuma corectitudinea datelor mele - tentativele mele amabile de a ii explica doar ca vroiam sa stiu daca precizarea seriei aparatelor este ok sau exista un alt sistem de a scrie datele si ca nu ceream verificarea cifrelor trimise de mine a fost tratata fara pic de bunavointa-... mi s-a mai si explicat ca, oricum, imi fac o favoare acceptand sa trimit indexul pe mail si ca nici sa nu ma gandesc sa ma astept sa dea ei confirmare de primire la mail (probabil ca e un efort considerabil)... tot timpul tratandu-ma ca pe o persoana pusa pe harta, cu pretentii idioate, care ii consuma timpul pretios si de care abia asteapta sa scape, ceea ce a si facut, spunandu-mi scurt "la revedere" si inchizandu-mi telefonul in nas. Dap, mi-a inchis telefonul in nas!

Poate ca asa se rezolva problemele la ISTA si presupun ca doamna in cauza a considerat ca a mai bifat un telefon pe ziua respectiva si ca si-a facut treaba corect, insa o conversatie inceputa pe picior de lupta de catre femeie agresiva de la bun inceput, care nu te lasa sa iti termini propozitiile si te asculta in sictir, fara a face eforturi sa iti inteleaga doleantele si sa te ajute sa le solutionezi... NU inseamna relatii cu clientii.

Iar ISTA sucks pentru ca, sa recapitulam: acasa te cauta doar o zi pe luna, cand poate ca esti in coltul celalalt al orasului. De insistat nu insista sa te gaseasca (sincer, se poate bate in usa aia in asa fel incat sa si auzi, restul lumii reuseste). La telefoane nu raspund si, oricum, teoretic ei nu accepta indexul citit de tine. Daca trimiti cifrele pe mail e ca si cum le expediezi in Groapa Marianelor - nu ai habar daca ajung sau nu, daca ai citit ce trebuie si daca ei inteleg ceva din ce ai scris. Daca suni pentru confirmare/ ajutor/ sfaturi esti catalogat din start ca un client recalcitrant si esti tratat ca atare de catre o persoana angajata, culmea, la relatii cu clientii.

01 March 2011

Bulversata sunt

Era o vreme cand stapaneam tehnologia cea noua si naravasa: formatam computere din mers, depanam orice problema de software, programam telefonul lui mama din trei butoane bine apasate si gaseam sensul oricarui aparat electro... de cam orice soi si culoare, asaaaa.. din goana calului. Acum insa... ma chinui sa descalcesc itele iPhone-ului meu care nu stiu ce ma tot ameteste cu iTunes, nu ma inteleg cu al meu cuptor electric Electrolux ce pare sa aiba mai multe functii decat sunt eu in stare sa folosesc pentru a face niste briose decente si ma holbez confuza la ecranul imens al noului meu computer.

Pentru ca am un nou computer, unul care ar trebui sa si zboare, la ce configuratie naucitoare i-a facut Bu si, mai ales, la cati bani a putut sa coste dracia asta care "ruleaza fin" pe 12 Gb de RAM, cu al sau Windows 7 la care ma holbez ca mata in calendar si un monitor imens caruia abia am reusit sa-i dam de capat la capitolul "height adjustment" :D. Dap, e computerul meu, menit sa lucrez eu pe el minunatele mele proiecte, luat pentru mine intr-un gest bulversant de catre Bu care a decis ca "e nevoie, face configuratie, cumpara", inainte macar ca eu sa ma adun putin din perioada de boala a copilului (chestie care imi consuma cam orice strop de energie). Asa ca m-am trezit cu harabaia in casa si nu ca ma plang, dar nu stiu pe unde sa il apuc, I mean... programele functioneaza de pe un card de memorie!!! Gosh, I feel so old...

Anyway, I am happy :-). Am un computer nou si presimt ca "this is the beginning of a beautiful friendship". Mai trebuie doar sa invat "baleneza" pe care o vorbeste cuptorul meu electric si viata o sa fie perfecta. Sau cel putin plina de briose :D...
There was an error in this gadget