31 August 2009

Dinte, dintisor... dinti

Are un dinte!!!!! Cand renuntasem sa imi mai bat capul cu problema, dupa ce l-am cautat de dinti cam doua luni, amenintata de diversi ca "uite cum saliveaza, sigur ii ies dintii" si nimic... pac, un dinte! Mic, alb, colturos, ma zgarie la deget si imi face odrasla cam maraita.

Cum l-am descoperit? Pai nu l-am descoperit eu, ca doar renuntasem sa il mai caut pe la gingii... l-a vazut o prietena ieri, cand am mers impreuna in parc. Ea a comentat incantata "si iti iese si un dintisor..." iar eu am sarit, wow, "ii iese un dinte???"... "pe bune???"... oooo, stai sa vad...

Acum bebe morfoleste tot ce ii iese in cale si se vaicareste. In curand o sa incep si eu sa ma vaicaresc :-)).

28 August 2009

Despre colici, numai de bine

Acum ca am ajuns sa existe si o generatie noua de mamici (ha! la 6 luni sunt deja veterana :-)) si ca problema colicilor este la timpul trecut pentru noi, sa ne amintim...

Copilu urla, urla, urla. Dimineata, la pranz si seara, degeaba scriau cartile alea de specialitate ca treaba cu colicii se manifesta mai degraba seara, odrasla noastra nu le citise. Tot pe acolo scria ca e vorba de un soi de supraincarcare, exces de stimuli pentru el si ca se calmeaza intr-o atmosfera linistita, cu multa rabdare si minim de susrse de agitatie. Nope, la piticot nu a mers. Avea burtica umflata, cand il durea se chircea tot si plangeaaaaaaaaaaaa induiosator.

Intai nu am stiut despre ce e vorba si o luam si noi cu "vrea schimbat", "vrea mancare", "vrea cald", "vrea frig"... Clasicele. Pana cand ne-a invatat doctorita ce si cum. Apoi, cu timpul, a venit si experienta - am invatat sa recunoastem semnele. Adica: burta umflata ca o toba, pozitie chircita (gen pozitie fetala), plans, linistire daca ragaia sau reusea sa elimine gaze (de obicei o salva de prr-prr-prrr, parca pornea un motoras :D).

Am schimbat si biberonul. Am luat din cel de la Nuk, cu tetina cu o forma complet aparte si un debit foarte mic (atunci a fost foarte bun, am revenit la Avent cand deja bebe vroia mai mult si se enerva ca nu curgea suficient de repede).

Ce am incercat? Sab Simplex, Bonnisan, apa de colici, Ovol (un medicament trimis de cineva din Canada), Colief, ceai, masaje si termometru (in fund, mda... asta e realitatea). Si dormitul pe mine :D - cu burtica "la cald".

Cu masajul... ori ii masam burtica, ori, cel mai bine, cu el culcat pe spate ii strangeam genunchii la piept (asta il ajuta sa elimne gaze), sau cu mine picior peste picior si el culcat cu burta peste genunchiul meu- il masam pe spate (tot asa, elimina gaze). Evident, toate acestea nu imediat dupa masa, ca regurgita. Ragaitul lui bebe dupa fiecare masa era obligatoriu- Bu devenise expert la asta. Bineinteles ca pana cand nu am auzit prima data un ragait adevarat habar nu aveam ce asteptam si credeam ca s-a rezolvat problema cand scotea doar un oftat usor, asa ca il si puneam la culcare. Nope, saracutul aduna gazele si cand finally a ragait cu adevarat... a fost de parca tineam pe umar un betivan batran :-)).

Am mai apelat si la termometru- unul cu varful moale. Doctorita ne-a invatat ca daca i-l bagam in fundulet mai elibera din presiune, De obicei insemna ca facea si scaun :D... De folosit il foloseam doar in situatii exceptionale, eu nefiind un fan al ideii-  sunt mai multe teorii pe net despre asta, asa ca am preferat sa nu-mi fortez norocul cu bebe.

Am ramas la Sab Simplex (in lapte, 5 picaturi de 6 ori pe zi) + Colief (intr-o lingurita cu putin lapte, 4 picaturi de 4 ori pe zi) si Bonnisan in ceai (5 picaturi, cam de 3 ori pe zi, dar asta nu era respectata asa strict). Ceaiul era BabyCalm, ceai pt colici care nu contine zahar, chestie importanta pentru mine. Bonnisanul l-am si inlocuit ulterior cu apa de colici, dar nu conta prea mult pentru ca baza era Colieful, de care am tot auzit si pe l-am incercat initial mai mult la noroc... La doua-trei zile dupa ce i l-am dat problemele noastre s-au incheiat. De tot. Dupa aceea am mai avut o criza de colici o singura data: cand s-a produs o incurcatura si nu am mai avut medicamentul pentru cateva zile :D. Nu fac reclama, pur si simplu asta a functionat la noi si a fost asa o mare diferenta intre "inainte" si "dupa" incat cu greu am reusit sa il conving pe Bu sa renuntam la Colief :-)) (pe la 5 luni am inceput sa reduc doza treptat, pana cand nu i-am mai dat nimic).

27 August 2009

Premiu


Adun premii cu mult sarg si ma simt tare bine :-). Iata ce am primit acum, de la Laura, careia i-l si trimit inapoi impreuna cu multumirile mele. Si atat, de data aceasta il tin pentru mine :D.

Revelatie

It just hit me: o intalnire cu Bu si cu mine e ca mersul la film... iti iei ceva de baut, de rontait... te asezi confortabil... si lansezi intrebarea "si voi ce ati mai facut???". Si noi incepem sa insiram... cu copacul cazut pe masina, siguranta sarita, geanta uitata la Metro, verigheta zburata, cardul pierdut, telefonul furat, masina sparta, criza de rinichi, nastere, inundatie, inundatie si inudatie again... etc. etc... u name it. Si cand mai lansam totusi replica "hei, dar spuneti ce ati mai facut voi???", primim o fluturare de mana si raspunsul "oh, noi... la noi nu se intampla mai nimic, casa- serviciu, de-astea...".

26 August 2009

Jurnal de piticot (6 luni)

Copilul meu, la sase luni, are un fix: cumva, nu conteaza prea tare, taras sau in patru labe, sa avanseze. Sa ajunga acolo unde i s-a nazarit lui ca e musai sa ajunga. Pana acum i-a iesit faza cu statul in patru labe, e deja expert la chestia asta, doar ca acolo ramane: cu funduletul in sus, balanganindu-se frustrat inainte si inapoi si aterizand pana la urma in nas. Nu ca nu e capabil sa ajunga unde isi doreste, asta e deja rezolvat: face el niste "salturi" suspecte (stand in genunchi se arunca inainte), se agita cumva in jurul propriului ax... si tot isi atinge obiectivul, insa este time and energy consuming, iar el vrea the real deal!!! Asa ca munceste de zor si se enerveaza singur... nu stiu daca am vazut copil asa capos.

In rest... creste mare, din pitic devine deja urias: a avut urcat brusc de la 63 la 71 cm, iar in greutate se apropie de 8 kg. Mananca de zor fructe, ceea ce este o realizare pentru ca marul copt a fost un prag de netrecut pentru el, asa ca pur si simplu l-am sarit si am ajuns direct la mere, banane, piersici, pere si sucuri cu morcov. Am trecut si la carne de vita si vad ca nu zice nu nici la fasolea pastai, asa ca stam bine. Ca satisfactie personala: deschide gura cand ii dau cu lingurita si parca nu ne mai mozolim asa de mult :-))...

Sta in fund sprijinit, se sustine destul de bine, insa nu pot sa spun ca il preocupa problema: el are treaba cu mersul in patru labe, acolo e fixul lui, asa ca una-doua se pune pe burta si incepe sa se balangane inainte si inapoi...

Intinde mainile sa apuce orice. E dragut ca nu mai palmeaza totul, deja a capatat dexteritate si isi misca degetele independent cand vrea sa apuce ceva. Normal ca totul ajunge in gura, la testat :-)). Vreau sa ii cumpar niste jucarii noi, insa oricum in topul preferintelor lui se afla aparatul foto si iPhone-ul meu. Cand le vede devine brusc atent si se lanseaza inspre ele, disperat, insa nu vreau sa i le dau (i-am explicat ca are voie sa faca ce vrea cu ale lui tati, dar la ale lui mami nu e voie :D)... :-)).

25 August 2009

August diabolic

Luna aceasta m-a terminat. Nu ca am avut aventuri, ca noi aventuri avem in mod curent, deja ne-am obisnuit cu ideea... ci am avut intamplari de banc prost, una dupa alta, pleiada. Sa ma explic:

- inundatie in baie. Nu de orice fel, ci din cea pacatoasa: o teava sparta in pardoseala vecinului, noi in concediu... a tot picurat pana cand am ajuns noi acasa... intr-o veselie... Si ma uit eu mai bine la ceea ce credeam ca este zidul propriu-zis, iesind de sub vopseaua udata: "mmmmmmmmm, Bu, ce sunt petele alea???? Avem cumva mucegai???". Mda, avem mucegai in baie. Ooooooooo, happy me...

- odrasla familiei, proaspat descutecata si curatata, lasata sa se zbantuie in fundul gol, mosmondea linistita o zdranganea pe salteluta ei de joaca. Alaturi, in poza idilica de famile fericita, Bu manca cereale si eu ma uitam la tv. Copilul ne zambea frumos, i-am zambit si noi incantati, ne-am privit cu caldura si bucurie unul pe celalalt, ca vai ce bebe frumos si cuminte avem, ce mai, aerul era plin de iubire... pana cand a inceput sa miroasa ceva ciudat in toata iubirea aia... asa ca m-am uitat mai bine cum se distra odrasla: facuse caca si era ocupat sa scufunde o jucarie in el... Am tipat brusc, inhatat producatorul de arome si tusti la chiuveta unde Bu si cu mine l-am curatat bine-bine si ne-am chinuit sa ne mai stergem si pe noi pe unde ne atingea odrasla agitata. Decid sa nu mai infas copilul, ca tot a facut... si tati pleaca sa il puna in patut... Dupa cinci minute se intoarce Bu, razand manzeste: a facut pipi in pat :-)). ???? Faci misto de mine??? Nope, se uita la mine si facea pipi, zice Bu...

- bag eu, vioaie, ceva rufe la spalat. Chestie banala?? Mda, numai ca nu stiu cum/ ce am facut insa cand am deschis cuva si am inceput sa le scot... stupoare...: una bucata carpa mov (fosta alba); una bucata lenjerie intima personala mov cu danteluta alba (fosta alba cu danteluta); una bucata costumas copil mov cu dungi rosii si albastre, plus un soare galben (fost alb cu decoratiunile colorate de mai sus); una bucata carpa mov cu albastru (fosta alb cu albastru) si, piesa de rezistenta, una bucata marsupiu copil (Chicco) grena cu captuseala mov (fosta alba):D... Peste doua zile, aud din hol vocea lui Bu usor nedumerita: "Tzumpi, da' de ce e marsupiul nostru cu mov???"

- proaspat intoarsa din concediu dau in cea mai mare depresie de dupa sarcina. Imi esuasera toate corabiile (nici acum nu s-au urnit de tot, dar well...). Disperata sa ies din casa, inhat copilul din dotare, plus o prietena cu odorul propriu (aproape doi ani), cocot carucioare, odrasle si bagaje in masina si navighez prin trafic catre Baneasa, zona comerciala. Acolo debarc 2 carucioare, doi copii si ce mai gasesc prin masina si purcedem asa... la plimbare prin magazine. Pana cand dau sa-mi cumpar un tricou (terapia prin shopping este cea mai buna) si nu, nu-mi gasesc portofelul. Nope, nu era in geanta. Cel putin nu in geanta cu care eram la mine... si aveam eu o banuiala ca poate l-am uitat in cealalta geanta (chestie pe care nu o fac never ever), insa eram la mama naibii, cu tot circul dupa mine si piticotul deja incepea sa se agite de foame... Evident ca taman in ziua aceea, Doina, singura persoana care ma putea ajuta verificand geanta mea de acasa, nici macar nu a raspuns la telefon, desi am sunat ca disperata de 7 ori pe putin... Da, s-a dovedit ca portofelul era asaca, insa ziua mea s-a dat peste cap...

- vine mama lui Bu in vizita. Ok, toate bune si frumoase, pana vineri cand pac, ramanem fara curent. Eu, ea si copilul, trei huhurezi intr-o casa fara curent. Am stat cateva ore bune, in caldura, fara aer conditionat, asteptand sa dea drumul la curent... pana cand soacra mea a iesit in holul blocului si s-a intors confuza: "da' afara e lumina...". "Pe bune??? Pe hol e lumina???? Si noi de ce nu avem???". Long story short, dupa ceva telefoane disperate am ajuns la concluzia ca ne sarise siguranta de la apartament. Adica nu cea de la tabloul din casa, ci cea care are un tablou pe undeva prin bloc. De care nici nu stiam ca exista. Si habar nu aveam unde era... Insa acum stiu! Acum stiu multe lucruri: ca sunt muuulte tablouri in bloc; ca nu, numerele apartamentelor nu sunt trecute langa toate sigurantele si ca nu, al meu nu era trecut. Si ca da, poti sa urci de multe ori de la un etaj la altul tot cautand si da, o metoda buna (desi neortodoxa) de a iti gasi propria siguranta este sa lasi cate un apartament in bezna, pe rand (pai da' ce, doar eu????). Iar un vecin bun e mare noroc la casa omului, mai ales cand are rabdarea de a umbla cu tine si iti mai si imprumuta o siguranta de la el. Noroc ca era din cea cu buton, ca dupa aceea mi-a sarit curentul cam din ora in ora, de ajunsesem sa fac ture sus-jos pe scari si sa stam doar cu cate un aparat electric pornit: ba masina de spalat, ba aerul conditionat, poate si fierul de calcat... dupa gust... Asta probabil din cauza ca siguranta primita e mai mica decat ce ne trebuie noua, nu stiu sa spun exact pentru ca 1. nu, inca nu am inlocuit-o (e greu sa gasesti o siguranta fuzibila zilele astea) si 2. nu, nu se poate citi pe ea de care e pentru ca este plina de vopsea de cand a zugravit amabilul meu vecin... Pam- pam :D...

- cu siguranta sarita (doar la apartament, inca nu si la cap :D), primim si vestea ca liftul e in renovare. Si nu merge decat pe bucatele. Adica daca vrei sa iesi din casa e posibil sa nu mai ai cum sa te intorci. Cool. Iar in weekend il opresc. Eu stau sus, suficient de sus cat sa imi fie greu cu un copil si un carut, asa ca, desi aveam treaba in Bucuresti, ne-am mobilizat si am plecat la munte.

- iar la munte barbatii s-au decis sa isi spele masinile. Bu ia buretele, se umpe de clabuc si face un gest scurt, firesc, de scuturare a mainii... Yep, right, ce e firesc in viata mea lately??? Mana uda, miscarea mainii ii imprima viteza, bref... ii zboara verigheta de pe deget. Undeva in iarba. Urmarea a fost ca 7 (sapte!!!) oameni au cautat cu insistenta nefericitul ala de inel, ba in patru labe, ba dand cu masina de tuns si rasfirand apoi iarba taiata, ba cu grebla... si verigheta nu a aparut. Nu stim unde este, nu am gasit-o nici pana acum, a trebuit sa plecam de la munte si nu imi pot imagina unde a aterizat... Sigur e undeva acolo pentru ca o avea cu o zi inainte. Am rascolit toata casa, doar- doar... dar nimic. Inca nu imi vine sa cred ca s-a pierdut, ca Bu nu mai are verigheta. Valoarea sentimentala o face aproape de neinlocuit, iar ea a mai si fost cumparata din Egipt- facuta la comanda, dupa modelul nostru unicat...

07 August 2009

Bro' si Zu

Vorbeam la telefon cu Bro' si imi aminteam cum era cand eram mici, cum era relatia frate-sora. Si ajung sa-i povestesc cum il priveam ca pe un zeu si il puneam mereu pe un piedestal cand eram mici si ca, de exemplu, am ajuns sa fiu stelista pentru ca el tinea cu Steaua. Nu stiam nimic de fotbal (nici acum nu stiu), dar daca Bro' tinea cu Steaua... eee??? :-)). Si acum sunt stelista, in virtutea inertiei, ca de stiut tot nu stiu nimic despre fotbal...

Iar Bro', dupa o pauza de gandire, zice:

- Mda... eu cred ca mai bine renunti la chestia cu Steaua, ca tot nu prea mai fac ei mare branza, si te reintorci la partea cu piedestalul...

05 August 2009

Generale

Suntem in vacanta, la parintii lui Bu, unde nu avem net asa ca, acum ca am ajuns sa am in brate un laptop cu internet ma simt ca un drogat cu viciul in brate :D. Cred ca eram in sevraj :-))...

So, noi umblam pe coclauri. Bebe e pupat/ lustruit pe toate partile de cei doi bunici iar eu citesc, citesc, citesc. Clanul meu se imparte in patru zari maine: Bro' o tuleste in vacanta intr-o directie, iar ai mei in alta. Asta inseamna:

1. ca faimosii pesti (prietenii lui Bu si fosti nostri chiriasi) imi raman in grija si trebuie sa patrulez la 2-3 zile pana la Bro' acasa sa-i hranesc...
2. probabil imi vor ramane si florile lui mama in grija= alte drumuri, in directia opusa...
3. cum voi avea atat cheile cat si drumuri in ambele directii, ramane sa ma hotarasc din a cui casa sa fur un storcator de fructe, sa ii fac sucurile copilului. Sa fie de la mama sau de la Bro'????
There was an error in this gadget