30 July 2007

Luni

Esteeeeeeeeeeeeeeeeee!!!!!!!!!!!!
Apar prima la search pe Google dupa "s-o ia naiba de treaba ca iar e luni" !!! Fooooarte pe sufletul meu ideea :-). Well, pentru cel care a ajuns la mine tastand cele de mai sus, pe langa acest post il mai pot recomanda si pe acesta.

Si, ca bonus, exemplific ideea chiar cu aceasta glorioasa zi de luni care a adus cu sine:
1. o entorsa/ luxatie sau ce-naiba-este-aia-in-care-ti-se-umfla-glezna-si-te-doare-cand-calci... yep, yep, am stat cu gheata pe picior si, zau asa, cand iti pune cineva gheata aia rece-rece pe piele, simti o nevoie urgenta sa o tai la baie :-)
2. hardul meu portabil (da, ala mic si nou) in versiunea "dus cu pluta" impreuna cu toate fisierele mele pretioase- acum cautam depanator
3. 39 de grade afara...

27 July 2007

Confuzie

Dialog intre Bro' si mine, vorbind despre filme:

Eu: Vreau sa ma uit la Muzica si Versurile.

Bro': La ce?

Eu: Muzica si Versurile.

Bro': Da... la ce??

Eu: ????...la Muzica si Versurile.

Bro': La ce film???!!!??

Eu: ???? La Muzica si Versurile, doh!!!!...

26 July 2007

Cu umor. Despre umor

Mai intai si mai intai, yesterday's highlight: Bu poarta ochelari. Hehehehe, are o fata... cum sa spun... e... adica... aaaaaaaa...of... nu pot sa descriu, e teribil pur si simplu, pffff, si ii poarta ca pe un obiect complet strain de persoana lui, stangaci, pe varful nasului, cu o mutra complet nedumerita de ce i se intampla... demential! Bu rocks!!!!

Apoi, se pare ca am un umor dark. Hehe... iaca ce zice la test:

There are some things some people don't even talk about. But you somehow manage to make jokes about them. Your humor type is dark and you never met a topic that was too sacred. It's not that you're twisted (well, maybe a little); you just believe that laughter is the universal healer. There's always room to lighten the mood.

From broken hearts to broken limbs to death itself, you are willing to go where few others dare to venture. Whether you're watching Evil Dead 2 for the 58th time or whipping out another one of your morgue jokes, it's always refreshing for others to catch a glimpse through your cracked lens.

In life you can make your own decisions or let other people make those decisions for you. Being Above The Influence is about staying true to yourself, and not letting people pressure you into being less than you. So be yourself. Or be something less. It's your call.

24 July 2007

P.S.

Nu stiu cine face copy-ul la printurile pentru Pub 18 dar, hei, jos palaria. Pentru cei nedumeriti: apar in B 24 si 7 Seri. Si nu, despre art nimic de bine...

Caldura mare

Ieri am fost bolnava. Ne-am intors de la munte de dimineata, devreme, de a trebuit sa ma trezesc pe la 6.00 si taman bine am prins un trafic de zile mari pe la Ploiesti. Mie imi era rau, atat de rau incat credeam ca o sa mor si deja imi doream sa se termine o data, pentru ca tot universul meu era in suferinta. Bu, langa mine, turba in trafic, s-a enervat si a luat-o prin Ploiesti unde se invartea bezmetic dupa indicatoare iar eu nu ii eram de nici un folos, pentru ca imi reveneam dupa o repriza de "desertat stomacul" pe marginea drumului, chestie pe care nu am mai facut-o de cand eram mica, zau asa. Drept pentru care, ajunsi in Bucuresti, m-a "parcat" in varful patului, cu aerul conditionat pornit si instructiuni clare sa fiu cuminte. Si cum stateam eu asa... m-a izbit inteligenta in moalele capului, m-am scoborat din pat in cautarea laptopului, l-am montat frumusel si mi-am petrecut restul zilei zacand in pat si privind constiincioasa toate episoadele din Anatomia lui Grey, pana la seria 3. Acum sunt experta in Grey :-).

Ai fi zis ca lucrurile sunt roze, insa nu, m-am trezit pe rand cu:
- Bro' care a baut o cafea si pe care l-am tuns
- administratorul care vroia sa se uite la tevi (da, alea si da, de-abia acum) si care a tropaduit vioi prin casa si viata mea, declarand ca trebuie sa spargem zidul (rigips, norocul meu) si sa scimbam nu-stiu-ce-robineti de care nu stiu si nici nu vreau sa stiu nimic
- adiministratorul, again, sa-mi spuna sa rezolvam situatia cat mai repede pentru ca trebuie sa opreasca apa rece pe toata coloana si o sa-mi sara tot blocul in cap
- unchiul meu, venit sa vada tevile cu pricina (mda, le-a vazut la lumina unei lampi pentru ca nu aveam o lanterna) si sa comenteze situatia cu Bu

Concluzia majora este ca astazi a venit cineva sa repare, eu sunt la birou si am vorbit de doua ori cu Bu la telefon:
- prima data mi-a spus pe un ton nervos ca era in pivnita, cautand robinetii de apa si am inchis rapid...
- a doua oara am aflat ca problema a fost rezolvata insa acum avem o gaura maaare care va fi carpita la o data ulterioara, necunoscuta inca... :-D Me happy. Nu vreau sa ma gandesc unde anume a aterizat masina de spalat, care era in dreptul zonei de reparat, nici cand se vor inlocui ceilalti robineti (masura preventiva absolut necesara si, in plus, obligatorie in cazul robinetului sarit la plecarea in Bulgaria), nici la o gaura maaaare in zidul nostru... si, in general, nu vreau sa ma gandesc prea mult. Sunt sigura ca o sa am o groaza de surprize, una si una, cand voi ajunge acasa...

Concluzia doi este ca, nene, mai exista oameni care muncesc si care vor diverse lucruri de la mine. La cat de cald e afara mai bine se duceau si ei in concediu, la o terasa, ceva... Chiar asa: fac eu cinste cu o inghetata, numai lasati-ma sa ma coc in liniste!

Concluzia trei este ca, hei, daca voi nu plecati eu plec! In august, in Rhodos, cu o prietena. Pffffffffff, mor de nerabdare. Sau ma coc de entuziasm ... Sau fierb de agitatie :-) ???

19 July 2007

Bu lost in heat

Ieri am fost la sala. Cand am ajuns acasa Bu m-a intampinat cu un "mor de cald", desi statea vioi in sufragerie, unde aerul conditionat muncea din greu. Restul casei: sauna. Evident ca aveam de umblat dintr-o camera in alta si cum plecam din sufragerie se auzea o voce disperata: "inchide usa, sa nu intre caldura!!!". Aveam treaba la bucatarie, vocea dupa mine: "inchide usaaaa!!!". Panica absoluta :-). Intram in baie, vocea avea grija sa reactioneze inainte macar sa apuc sa inchid usa: "nu lasa usa deschisa!!!". Jur ca eram sub stare de asediu: trebuia sa nu lasam perfida de caldura sa bage nici macar varful nasului la noi in sufragerie...

Concluzia a fost ca Bu si cu mine ne-am mutat cartierul general in sufragerie. Sub briza aerului conditionat. Drept pentru care, in timp ce eu ma uitam vioaie si sleepless la Valul pictat, dumnealui, pe jumatate adormit, butona sa faca mai frig, maraind printre dinti: "mor de cald". Care cald, zau asa, ca deja imi trasesem cearceaful peste picioare :-)... ???

Eu de obicei dorm cu geamul deschis. Acum ca sunt in sufragerie, la aer conditionat, totul era baricadat. Welll... de dimineata ma cam sufocam, asa ca a fost randul meu sa marai amenintator din perna, pe jumatate adormita: "fa ceva sa fie aer". Am reusit sa deschid un ochi suficient cat sa vad figura uimita a lui Bu langa mine, comunicand ceva de genul "ce-a patit nebuna???" si am purces rapid la faza doi a atacului, intreband obsesiv: "cat e ceasul", unde obsesiv= mai adormeam putin, ma trezeam si mai intrebam... si tot asa. Drept pentru care Bu a cedat nervos, s-a trezit, a dat drumul la aer si s-a refugiat in bucatarie. De unde s-a intors rapid-rapid, pentru ca "murea de cald". Mda... am deja senzatia ca se repeta :-).

Dupa care, pe un ton foarte hotarat, ma informeaza: in weekend plecam la munte. "...???" zic eu... "mai avem alea-alea de facut prin Bucuresti"... "Nu, nu", zice el cu o voce ferma si incepe sa-mi explice ceva despre 40 de grade, adica 40 de gradeee!!!! si cum ca el nici nu se gandeste sa stea pe aici sa le vaza la fata... Va bene, zic eu, mergem la munte. O sa imi iau laptopul, hardul portabil, dosarele si, hei, ma bate gandul sa iau si imprimanta... :-)

18 July 2007

Tupeu de tupeu

Nu am tupeu. Nu vreau sa am tupeu. Ma oboseste. Adica ce: daca nu dau cu pumnul in masa si nu trag trei propozitii despre "puii mei", "ba, boule" si "mama ei de viata" se intelege ca sunt fraiera??? Stiu sa injur, evident, dar zau ca nu inteleg de ce trebuie sa o fac la fiecare cinci pasi si sa vorbesc mai mereu agresiv. Sau "original" (gen: "bai, da', zau, chestia asta e blana rau" :-)) ).

Hellooo, ati auzit de aia cu "cainii mici latra cel mai tare"??? E pe bune. Au ceva de demonstrat/ compensat :D. Cainii mari nu au nevoie sa bage texte, lots of naming and stuff. Maraie putin si deja toata lumea face sluj. Pe cand cei mici... isterie pura... fac spume, ragusesc de atata latrat...

In traducere libera: sa luam o institutie absolut banala, cum e facultatea- aveai nevoie de ceva- te duceai la secretara/ casiera/ adminstratoare si stergeau pe jos cu tine. Iti vorbeau superior, agresiv, strambau din nas pana cand iti rezolvau problema (care devenea subit o chestiune insurmontabila), bref, te faceau sa simti cu varf si indesat ca aveau puterea, erai la cheremul lor. Dara daca te duceai la un profesor? Mai greu sa il gasesti, insa apoi... din trei vorbe si un multumesc problema ta era rezolvata. Fantastic. Omul ala nu avea nevoie sa-si flexeze muschii in fata ta. Era evident ca ii are.

Asa ca nu, nu ma impresioneaza cei care latra tare. Care isi atarna lanturile de aur de gat, sa vezi ca "au". Sau isi pun telefoanele pe masa. Si cheile de la BMW. Sau care injura tare. Pentru ca pot. Si sunt nesimtiti de bunavoie. Just to make a point. Care nu te lasa sa respiri ca nu cumva sa ratezi faptul ca sunt acolo si respira. Care iti spun de la primele trei propozitii pe cine cunosc, cu cine sunt prieteni, sperand ca prin "frecarea" de cateva celebritati sa aiba si ei partea lor de glorie. Cei care cauta cele mai colorate expresii, doar ca sa socheze. Care nu sunt politicosi, pentru ca "nu mai e la moda"...sau care tin mortis sa stabileasca raportul de forte din prima, inainte macar sa spuna "buna ziua". Care rad tare, zgomotos, se scobesc in nas, stau rascracanati pe scaune si nu saluta femeile pentru ca "sunt barbati". Cei care fac abuz de puterea functiei pe care o au- care dau raspunsuri in raspar si nu ridica un deget sa te ajute. Care iti invadeaza spatiul intim, apropiindu-se la milimetru de tine/ fata ta. Care te iau drept fraier doar pentru ca vorbesti politicos si pe un ton normal...

Nu ma impresioneaza- pentru ca le stiu secretul: au ceva de dovedit. In adancul sufletului lor au un mic complex de inferioritate pe care incearca sa-l depaseasca purtandu-se astfel (au ceva de compensat ;-)). Sunt slabi si slabiciunea lor e cu atat mai vizibila cu cat vorbesc mai tare si discursul lor e mai agresiv. Pentru mine sunt transparenti. Stravezii :-). Adevarata putere nu se dovedeste, exista sau nu. Despre respect- ce sa mai spun...

Nu pot sa ii privesc cu frica, admiratie sau invidie.

Pentru ca le stiu secretul.

17 July 2007

Sunny day

"Hei, hei, verde e iarba/ Soarele-i sus pe cer!"... - de mare exceptie (hei, daca nu stiti ca asta-i din Phoenix, Mugur de fluier, e grav). Cam asa ma simt. Sau, well, daca nu as muri in continuare de somn, zau ca asa m-as simti! Happy, happy.

Da' am lucrat pana la miezul noptii. Si azi am cazut din pat pe la 7 cand au venit prietenii mei cu pichamerele. Again, pentru ca asfaltasera si terminasera. Sau cel putin asa credeam eu... nebanuitoarea de mine care visa linistit, adanc scufundata in perna. Dar, as it turns out, acum cauta canalele si chestiile alea de gaze. Pe care le-au asfaltat, previously :D. Sa mori de nervi, nu alta. DEMENTIAL la noi in tara.

Insa, dupa cum spuneam, am o stare de bine, ceva de groaza. In ciuda faptului ca ieri m-a sunat vecina de jos. Teribila vecina de jos. Cruella incrucisata cu Morticia Adams. Acra, de ti se strepezeste gura numai cand o auzi spunand buna ziua. Chills on my spine. Vorbeste intepat si doct. Si, din motive necunoscute mie, mi se adreseaza la pertu, versiunea "cu superioritate". Stiu, stiu, am ochii aia albastrii si figura inocenta, dar, zau, AM o varsta, ESTE apartamentul meu si NU locuiesc cu parintii. Grrrrrrrrrr. In fine, aventurile mele cu "vecina de jos" sunt de lunga durata si incep cu momentul in care m-am mutat si 1. am inundat-o (dar am reparat tot, tot, zau) si continua cu 2. mi-a explicat savant ca atunci cand muncitorii au pus termopan la mine, ea avea geamurile deschise si perdeaua i-a fluturat in bataia vantului, asa ca i-a cazut pe perdea spuma de-aia de la montat si i-a stricat-o (mda, la faza asta ochisorii mei ieseau din orbite de uimire -??? wtf????) 3. mi-a explicat ca sapa de la mine a iesit prin intrerupatorul ei (??? again???) 4. si ca, in general, i-am cam mancat nervii cu mutarea mea (asa ca probabil a tinut mortis sa ii manance si ea pe ai mei, in compensare- aparand cu tot felul de chitibusuri) 4. am inundat-o again si cand a sunat la usa, impreuna cu vecina de sub ea, a raspuns un Bu iesit din dus, avand doar un prosop in jurul taliei (yep, s-a facut liniste instantaneu) 5. are una bucata copil care ascuta muzica tare pana pe la 18:00 in fiecare zi- atat e tare ca aud versurile, zau, si mai e si muzica proasta 6. probabil din acest motiv e cam tare de urechi si asculta si ea televizorul tare in celalata parte a casei pana pe la miezul noptii (si se uita cu predilectie Nasul la B1, bleah) 7. a mai fost inundata once, de Revelion si s-a proptit direct in usa mea, de unde nu s-a mai dus o zi intreaga desi eu nu eram in oras si era mai simplu si eficient sa se duca la etajul urmator sa verifice daca e de la ei, pentru ca, ce chestie, de data asta chiar era de la ei si m-au inundat si pe mine si cam toate etajele in jos pana la parter... etc, etc, chestii de genul asta care duc la concluzia generala ca nu ne agreem. Si ieri ma suna: eu nu am inundatie??? Ca ea are... Eu, deja daca aud cuvantul inundatie fac criza de nervi. Nu mai suport, nene, tevile astea mi-au mancat ficatii si au trecut deja la rinichi pe care ii rontaie insistent. Ma apuca tremuriciul, ma ia cu lesin, alea-alea. Cand a zis ca sa vina la mine, am dat in fandacsie- i-am raspuns ca nu, nu... ma duc eu sa ma uit. Si m-am uitat la zid... la tevi: uscat, uscat, ca in reclamele alea cu funduri de bebelusi si diverse lichide albastre. Dar ce ma fac daca teava s-a spart intre etaje??? Nu ma ia cu nevricalele??? Ba ma ia.

Da' tot sunt happy. Dubios de happy :-)). Si mi-e somn. Need sleep.

16 July 2007

Nunta in rezumat

...nu, nu a mea :-))

Cine s-a dus la sala inainte si apoi a topait ceva de groaza la nunta?
Me, me...

Cine are febra musculara acum?
Mda, eu...

Cine a baut putintel cam multa palinca?
Bu (nu, nu era beat, doar cam vesel).

Cine canta/ urla pe la 1 noaptea in parcare, in masina, Chilian- Paralele, paralele???
Yep, Bu (cica iesise sa se aeriseasca :-)) ).

Cine a furat mireasa?
Tot Bu.

Cine si-a pierdut sandaua in timp ce dansa?
Eu.

Cine a fost trezit de telefoane, intai cand dormea inainte de nunta si apoi cand dormea dupa nunta???
Noi, evident, bafta noastra chioara.

Cine s-a trezit duminica cu dureri de cap si mort de oboseala, dupa care s-a mobilizat cu greu sa se intoarca in Bucuresti?
Both of us.

Cine isi uitase demachiantul la Bucuresti? (asta legat de look-ul de a doua zi)
Yep, me.

Cine moare de somn si acum?
Eu (cred ca si Bu).

Cine ne intreba cand facem nunta, ca incepuse sa-i placa sa topaie?
Mirele.

Cine a intarziat nunta cu 1-2 ore?
Mireasa, pentru ca intarziase coafeza.

Cine a jucat carti in loc sa fie la biserica (in alea 2 ore de intarziere, imbracati elegant si parfumati)?
Bu, eu si un alt cuplu de prieteni.

Cine a carat laptopul pana la Moeciu si inapoi?
Bu (nu, nu are sens).

Cine viseaza la ceva cu cafeina acum si nu reuseste sa gandeasca orice altceva?
Eu.

13 July 2007

Intrebari naucitoare

Auzite azi, la biroul alaturat- discutie de tip business:

- Aaaaaaaaaa... ai un net aici???

Nu, il tin in pod, stai ca-l aduc acusica.

- Aaaaaaaaaaaa.... cum te cheama pe tine?

...puisor???

- Da-mi si mie numarul tau de telefon. Pe ce esti tu, pe Connex sau pe Dialog?

Connex si Dialog??? In anul de gratie 2007???!!!


No, cu asta, ultima, chiar ca m-am convins ca ne vizita o fantoma. Mi se parea mie ca exprimarile veneau din alt film/ secol/ univers :-).

Disciplina???

Bu zice: "Zuzu, relaxeaza-te!". Fantastic, la el functioneaza. La mine... unde naiba e butonul ala de "Relax man, carpe diem si las-o balta"??? Am senzatia ca au uitat sa mi-l monteze din fabrica...

La mine chestiile vin in etape: acum muncim. Acum suntem seriosi. Acum suntem reliable (asta e favorita mea). Acum ne distram (la comanda???). Acum citim o carte. Mergem la teatru? La film? La cafeneaua aia noua sa vedem cum e un frappucino? Sau la shopping sa... (nu mai spun ce, ca e o lista prea lunga :-))?

Scriu biletele peste biletele si fac listute peste listute. Decupez articole de ziare cu chestii tentante. Ma bag in pat obosita franta si ma visez alergand relaxata, cu castile in urechi, pe la 6 dimineata, cand e racoare. In mintea mea am o viata culturala bogata, stiu cele mai noi terase si feluri de mancare, sunt o prezenta constanta in librarii, plec in fiecare weekend din Bucuresti si da, la naiba, alerg in fiecare dimineata km intregi (indeed???...no kidding :-))).

Realitatea e immmmmmm, hmmm, similara. ??? Sa zicem. Cu indulgenta. Mai e de lucrat mult la chestiile astea, dar, oricum... Pana cand vine o perioada de criza: cad toate naibii si ramane ce mai apuca. Nu e ok viata asta in hopuri.

Trebuie sa fac ceva. Prea sunt toate asa... in extreme. Trebuie sa gasesc echilibrul. Pana acum nu am gasit decat solutia "ma tin cu dintii de ce-mi propun". Asta implica foarte multa vointa. Si organizare. Si concentrare.

Disciplina?

Aaaaaaaaaaaa... o varianta mai simpla nu exista???

Munca, munca si iar munca

Surprinzator, dupa ce am lucrat de nebuna o saptamana intreaga, azi mi s-a terminat combustibilul. La figurat. Nema energie, nema chef de munca. Ma inec la mal. Mai am trei chitibusuri de facut si nema dorinta sa ma apuc de ele. Loool- sunt de rasul curcilor, zau asa.

Si maine ma duc la o nunta. Pe langa Brasov.

Si... exista o veste buna: rana lui tata se inchide. Finally. Dupa operatia din mai si acest eveniment, plus alte nenumarate drumuri la spital, pansat, deschis rana, curatat, analize, discutii despre o alta posibila interventie... de-abia acum se cicatrizeaza operatia. Nu isi poate nimeni imagina cat am asteptat/ pazit cu totii rana asta sa se inchida.

Si caut trei persoane sa mearga cu mine la o sala nice-nice, nou-nouta, super dotata si cool, in zona Obor- ca, de, abonamentul iese mai ieftin daca suntem mai multi. Dar slabe sanse. Adevarul e ca am cu cine sa merg, insa persoanele respective au deja abonament facut, acum ma invart in jurul cozii doar pentru ca vreau sa fac o afacere aici, sa-mi iasa mai ieftin. Da' ma mai invart nitel si ma duc. Diseara, moarta coapta, ma duc.

Si... copacul meu a facut noi victime. Adica la ultima furtuna i-au mai cazut ceva crengi. Nu, nu pe masina mea, ca doar nu m-am ticnit sa parchez tot acolo. Oricum, crengile astea sunt mici, zau asa, a mea avea 2-3 m, astea sunt de 50-70 cm... hehehe.

Si Bro' a plecat in Bulgaria. Dupa ce a gasit, cu o zi inainte, masina lui lovita in parcare. Asa ca a facut schimb de masini: i-a lasat lui Bu masina lui si a plecat cu a acestuia. Si acum lui Bu ii e dor de masina lui... Si asculta Chilian, de pe CD-urile din masina lui Bro' :-)).

Si nu, nu vreau sa ma gandesc la chestii inteligente, da? Insa am primit pe mail cateva "ziceri inteligente". Si my favourite one is:

In momentele dificile ale vietii, trebuie sa ridici capul, sa bombezi pieptul si sa spui cu hotarire: ........."Acum chiar ca-s in rahat pina-n git!!"

Yep.

06 July 2007

Grrrrrrrrrrrrrrrrrr

Ma enerveaza ideea din acest articol. De mor. Nu articolul in sine, cu el nu am nimic. Ma enerveaza modul in care companiile (in special agentiile) isi fac sediul un locusor cat mai placut, plin de distractie. Urasc chestia asta. Really. Gasesc ca are doua consecinte majore:

1. Te face sa stai mai mult la birou (asta si vor, evident), ba chiar sa te duci si in weekend. Suna, cool, nu, sa mai stai la birou sa faci un campionat de fussball cu colegii tai simpatici sau sa fumezi o tigara pe terasa, la bancuri??? Dar toate astea in detrimentul vietii tale particulare, in detrimentul familiei si prietenilor adevarati. Da, aia reali, care chiar te ajuta la greu si care nu, nu sunt in agentie. Si nu, nici copilul tau nu e in agentie si poate ar fi bine sa ajungi acasa sa te mai joci cu el in loc sa te hahai prin agentie, explicand inteligent ca "lucrezi ca sa faci bani".

2. Iti face viata distractiva, nu? De fapt, te invata ca viata e funny si simpla, la naiba. Si nu e. Acolo ai tot ce ai nevoie. Acasa ai responsabilitati. In viata reala (din afara "coconului" agentiei) ai obligatii. Multe si diverse. Comparatia: colegi cu zambetul pe buze (e in fisa postului, zau), fun la maxim si tu redevenind copil, cu casa in care copilul oracaie, nevasta e stresata si ea (da, si ei TU trebuie sa-i ridici moralul) si ceva tevi de reparat e net in defavoarea a ceea ce ar trebui sa fie prioritatea in viata ta. Centrul, esenta- ca doar, pana la urma, de ce naiba traiesti? Ca sa faci reclame bune, sa creasca vanzarile la branza???

Si ma enerveaza tonul articolului. Entuziasmul. Declaratiile optimist- indoctrinate. Ma irita, zau. Si nu, nu vorbesc aici de Bu. Ci de o lume intreaga, pe care o cunosc si am vazut-o suficient cat sa inteleg ca ceva scartaie. Nu e ok. Sistemul in sine e perfid si inselator. Evident ca inteleg ca asa lucrezi mai bine, eficient etc si ca e corect sa ai diverse facilitati si nu, nu cred in munca fara fun insa aici e vorba deja de nisipuri miscatoare care te inghit.

Busy

Pe repede inainte, ca peste o ora am "meeting" :D :

- Tata a reinceput sa conduca - hip, hip ura!!! Moralul lui face muult mai bine.

- Am ajuns la politie. Dar nu fara peripetii: m-am dus cu Bu, pe la zece seara cand era full de masini (dar, hei, atunci era politistul in tura) si, exact langa politie am vazut (eram in masina din spate :D) cum o motoreta care venea cu viteza s-a infipt in botul unui 4x4. Vrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrroum, buf!

- M-am intalnit Alina si am stat la povesti (muuulte) :-)) si a fost fun si, da sunt posesoarea unor minunate DVD-uri cu Anatomia lui Grey, hehehe si, da evident ca ne-am descris complet aiurea de am trecut una pe langa alta dar hei, noroc ca ma gandisem sa-mi descriu si geanta (:-)))

- Am citit un post trist, trist, rau. Deprimant.

- Casuta mea de mail pe Google a ajuns la 84%. Aaaaaaaaaaaa. Acum imi sparg capul incercand sa descarc POP mail. Pe conexiunea mea de acasa se blocheaza iar la office nu merge de loc.

04 July 2007

Azi

Azi am aflat vesti agitate. Despre cineva cu care vorbesc cateodata dar cu care nu m-am intalnit never ever. Weird, huh? Pffff... wishing all the best. Really.

Tot azi m-am trezit cu o dilema: ca sa cumpar acel medicament pentru Biggy am ajuns la ultima varianta- comanda pe net. Insa este un medicament pentru oameni si site-urile de pe care il pot comanda imi cer istoricul medical, cu intrebari de genul:

-Could you confirm what orders have you received from our pharmacy:

-Please list all allergies (including medications):

-Please list all surgeries:

-Is there anything else in your medical history you deem relevant:

-Do you have any of the following conditions: Leukemia, Multiple Myeloma, Sickle Cell Disease, Peptic Ulcers, or Retinitis pigmentosa?

-Do you take any form of nitroglycerine?

-Have you previously been treated for sexual dysfunction?


(ultima e favorita mea :-))

A, si toate aceste raspunsuri sunt verificate de un doctor "de la ei" care decide daca iti aproba cumpararea medicamentului sau nu. Imi si imaginez cat de convingatoare este o cerere venita din Romania, cu istoricul medical al unui catel...

Asa ca... in lumina revelatiilor de astazi, dedic urmatoare melodie tuturor celor care au nevoie de "un mic ghiont" la moral. In scop de inveselire. Fara numar, fara numar...
Eu ma duc sa ma bag in fantana de la Arhitectura. Unde ma intalnesc cu altcineva never ever vazut face to face. Even weirder, huh???

Cu perseverenta

Ziua ajungi acasa buimac, dupa un slalom cu masina printre semne de circulatie care iti bareaza caile de acces. E timpul sa descoperi noua geografie a strazilor de langa blocul tau. Ai grija, privirea ta concentrata la dibuirea unui loc de parcare liber rateaza gropi noi, pe care le iei din plin. Parchezi chinuit, evitand locul acela liber de langa muncitorii care joaca fotbal. Pe drumul catre bloc te intrebi stresat daca oare ai facut bine sa lasi masina acolo: poate maine de dimineata- devreme muncitorii vor alege taman acea straduta... pana acum pare ca a scapat, nu e decopertata- dar cine stie???

Intri in casa. Deschizi geamul, sa aerisesti- dar intra praf. Mult. Vrei sa te odihnesti? Te culci? Bine. Pe riscul tau. Noaptea apar "utilajele"... Lucreaza pe strada mare. Sau direct pe creierul tau??? Le simti. Intai un camion: huruie greu. Franeaza, oftand: pffffffffff. Apoi vin alte masinarii. Nici nu ai idee ce sunt: poate o betoniera??? Oare asfalteaza??? Hmmm... te intrebi retoric unde a parcat Bu. Si totusi, la un moment dat se face liniste. Cat sa fie ceasul??? Spre dimineata? Adormi, linistit, fericit, finally. Insa un duduit ritmic te arunca din pat: un pichamar perfid. E sub geamul tau, nu te mai chinui degeaba sa-ti pui perna in cap. Se decoperteaza straduta ta- sau cea de langa ea? Oare pe care dintre ele o atataca azi??? Le numeri in gand: au mai ramas trei de decopertat, alte doua par sa fie deja la stadiul de asfaltare iar pe strada mare... nu, la aia mai bine nu te gandesti. Aia o sa fie gata undeva anul viitor. Mda, a venit la lucru tura de dimineata. Da, e deja dimineata. Sa fie 6, sa fie 8? Ce mai conteaza? E timpul sa te trezesti, nu? Sa mergi la lucru: prin praf si duduieli, privind atent in jur- incercand sa anticipezi cam pe unde ar fi "safe" sa parchezi diseara.

03 July 2007

Colorate, amestecate

Am o stare dulce-amaruie azi. Da, starile au forme, gusturi si culori. Uneori poti simti fizic norii amenintatori deasupra unei zile grele si poti vedea cenusiul sumbru, inecacios al unei zile pur si simplu teribil de proasta... sau nenumaratele scanteieri ghiduse ale unei zile pline de zambet. Azi oscilez intre inecare in butoiul cu melancolie (fara un motiv concret) si barbia ridicata darz, sfidator. Dupa o sticla de Pepsi, una bucata Mjoy, Ich will ascultat pe repeat si cateva telefoane menite a organiza o iesire la terasa azi si o alta joi (la un local cu narghilele, esteee), cerul meu personal incepe sa se insenineze. Mai trebuie inca sa ma duc la politie (nu am habar cand anume, ziua asta e deja plina)- ca sa vanez un anume politist sa-mi completeze ceva pe dovada (hei, il vanez de trei zile incoace!)... dar lucrurile incep sa fie mai roze.

Si cum in viata lucrurile nu vin oranduite pe categorii, si nici nu stau frumos la coada, iata extrase din talmes-balmesul meu personal:

1. Momentul Bu: il sun zilele trecute, agitata, avand sa-i spun ceva urgent. Raspunde greu, deja ma cam iritam, ca doar eu trebuie sa fiu prioritatea vietii lui, nu??? (:-)) si spune grabit: "Nu pot sa vorbesc acum, vorbesc cu tatal tau la telefon!". Si inchide. :D LOOOL. La asta nu am avut replica.

2. Momentul Zu: la constatare, cu masina. Zice: "deschideti capota". "Mmmmmmmmm, nu stiu sa o deschid". ???!!! :D. Pai da, are o clema care o tine fixata undeva dedesubt. Hehehe. Blonda absoluta, that's me. Noroc ca omul avea nervi tari. Asa ca s-a chinuit si a gasit piedica respectiva, pt. ca eu, proprietara si utilizatoarea masinii, nu, nu stiu unde este si zau daca-mi pasa. La o adica... daca e nevoie, ma descurc (am si cartea tehnica in masina, nu???). Si dupa ce am avut o Dacie care murea in mijlocul strazii si una-doua trebuia sa-i deschid capota, de invatasem si unde este jiglerul... mi-am jurat in barba sa am o masina la care sa nu fie nevoie sa umblu. Si NU umblu. Din principiu. Refuz sa-mi stresez neuronul cu astfel de informatii.

Si zau, e chiar bine sa afisezi o privire blonda cateodata. Cred ca este un privilegiu al femeilor, de care putem profita din cand in cand. Totul este sa o facem cu masura :-).

3. No logo. Cartea. Am citit-o. E usor cam stufoasa, informatie multa... Mmmmmmmmmm, merita citita. Nu, nu trebuie neaparat sa aprobi cele scrise. Are doua capitole care chiar m-au fascinat, in special partea cu introducerea brandurilor in scoli si universitati. Si une dintre principalele ei tinte este Nike. Din varii motive: ne manipuleaza si ne exploateaza orice sensibilitate, a facut trecerea de la "produs" la "brand", ne domina si ne controleaza, se bazeaza pe exploatare la sange si nepasare fata de angajati, jucand un joc al falsitatii.

Corect. Doar ca sunt slaba, ce mai. Pentru ca dupa ce am citit cartea am vazut reclama de mai jos. Si am picat, muta in admiratie si extaz fata de brand. Yep, head over heels.



4. Perdele. In living. Yep, finally. Intram si noi in randul oamenilor decenti :D. Sunt frumoase si de-abia astept sa le montam. Adica sa le monteze Bu, si eu sa topai incantata pe langa el :-). Azi ma duc sa le iau ...

5. Weekend la munte. Ce pot sa spun: am dormit cu patura pe mine!!!!!!!! Aaaaaaaaaaaaa...si aici ma coc la foc mic! (si am iesit a doua la Rummy, pffff).

6. Bulgaria. Bronzul dispare :-(. Incet, dar sigur, nesuferitul.

4. "Fiori prin mine umbla/ Si nu am trebuinta/ Te rog pe tine umbra/ Sa redevi fiinta". Nicu Alifantis- Umbra.
Adica starea zilei:

02 July 2007

Extrem de tare si incredibil de aproape

Bleah, bleah, bleah... bah, aaa, pleah, pleaf, blah, cine naiba a inventat dracia asta de Pepsi Summer Chill Caramel Cola???? Brrrrrrrrrrr... am fost intotdeauna reticenta la experimente de genul cola cu cirese/ vanilie etc., insa asta este cea mai teribila combinatie pe care am intalnit-o. Nici macar nu am putut termina sticla. Bleah.

Dar nu despre asta vroiam sa vorbesc. Si nici macar despre faptul ca sunt nedormita si obosita pentru ca Bu se trezeste aproape in fiecare dimineata pe la 6.30, ca sa il duca pe tata la spital, la pansat. Ceea ce inseamna ca in fiecare dimineata, de cateva saptamani incoace (exceptand perioada Bulgaria), eu sar de trei km la auzul nesuferitului ala de ceas. Mormai din perna cateva lucruri de bine despre sufletul ceasului, dupa care incerc sa adorm la loc. Si nu reusesc!!!! Si seara e asa cald ca de-abia adorm. Si mi-e soooomn!!! Toata ziua... ca doar de-aia mi-am cumparat nefericitul ala de Pepsi care trebuia sa ma trezeasca, dar e asa de prost ca nu am reusit sa beau nici jumatate de sticla!

Insa, dupa cum spuneam, nici despre asta nu vreau sa vorbesc. Ci despre asta:



Adica- Extrem de tare si incredibil de aproape. Excelenta. Am citit-o pe nerasuflate. O carte scrisa cu "gingasie/ inocenta" (???), tare usor de citit dar totusi plina de surprize si intorsaturi de situatie. E o bucurie sa o citesti- desi nu e o carte usoara, doar pare asa. E plina de idei, mici- minuscule, strecurate intre randurile ei, idei care lovesc in plin plex. Si uneori nu mai ai aer, alteori revelatia te cuprinde cateva pagini mai incolo sau capeti o senzatie de dulce-amar... Nu spun nimic despre subiect, pentru ca este unul comercial si tare m-am temut ca o sa pice in patriotisme false, insa nu, e ca o gura de aer proaspat, daca are sens chestia asta.

Uf, ce pot sa mai spun: mie mi-a placut tare mult. Si de-abia astept o alta carte de Jonathan Safran Foer, inteleg ca va iesi la Humanitas in curand.
There was an error in this gadget