05 November 2008

Love and marriage

Casatoria este o problema spinoasa, mai ales in ziua de azi: cele casatorite insista pe langa cele necasatorite ca e cazul sa intre si ele in randul lumii, motivate de cele mai multe ori de dorinta sincera de a vedea crapand si capra vecinului :-), iar cele necasatorite adopta o atitudine de sfidare de genul "eu nu am nevoie de acte ca sa imi fie bine", care cel mai adesea mascheaza frustrarea esecului in a il determina pe respectivul blambec sa o ia de nevasta. Sa fim onesti (oneste!!!), asta este realitatea in cele mai multe cazuri.

Exista, dar sunt putine persoanele care se casatoresc pur si simplu pentru ca asa simt/ vor ele si si mai putine cele care nu se casatoresc pentru ca intr-adevar nu simt nevoia acestui gest. Mirajul ideii de "printesa pentru o zi, imbracata in rochie alba si imbujorata", plus presiunea societatii (=mama, bunici, matusi, prieteni, colegi), ca si sentimentul imbatator de putere suprema dat de confirmarea faptului ca "ai pus laba pe el si de azi e al tau in intregime" (fals, dar nu despre asta discutam acum) sunt muuuuult prea mult pentru orice suflet amarat de femeie in cautarea sigurantei si a confirmarii sociale.

De ce sa te casatoresti, mai e nevoie de casatorie in ziua de azi, sunt intrebari la care de cele mai multe ori se raspunde cu un cliseu din familia celor mentionate mai sus, sau cu varianta facila "de ce nu" care nu este suficienta pentru a justifica tot tambalaul. A, si trecem peste partea cu "casatoria din interes", aia e alta poveste. Vorbim despe un cuplu care realmente se iubeste: mai are nevoie de versiunea oficiala, sau nu?

So far eu am gasit urmatoarele variante de raspuns in favoarea casniciei (din moment ce m-am casatorit, e clar ca eu cred in ea :D):

Raspuns religios: da. Pentru situarea aceste relatii/ familii (cu tot cu copii care vor proveni din ea) sub binecuvantarea/ protectia divina.

Raspuns practic: da. Pentru birocratie, credite, mosteniri si tot ce inseamna sot si sotie in mod legal.

Raspuns uman 1: Pentru a creste copiii intr-un nucleu stabil, intr-o familie clara (sot-sotie si un singur nume de familie) care sa ii dea copilului motiv de mandrie si sentimentul de apartenenta. Acel... "eu sunt un Ionescu", tipic, am exact trasaturile de caracter ale clanului meu...

Raspuns uman 2: da. Pentru ca altfel de certi intr-o casnicie. Si altfel iesi din ea. Dintr-o relatie, oricat de puternica e ea, la un moment de furie e usor sa iti iei lucrurile si sa iesi pe usa. E o despartire. Cand insa cearta si despartirea inseamna divort... te gandesti de doua ori inainte sa iesi pe usa aceea. Si altfel pui problema: omul asta e cel cu care m-am angajat sa construiesc o viata, trebuie, sunt dator sa (mai) incerc.

Raspuns uman 3: da. Si e derivat din raspunsul 2. Altfel se pune problema responsabilitatilor. Cineva este legat pe viata de tine, nu mai treci singur, nu mai e vorba doar de tine ci de un "tu plus ceva" care te obliga sa gandesti la plural si sa nu uiti de acel "la bine si la greu".

Ma mai gandesc la problema...

3 comments:

Anonymous said...

buna! am vazut pe un alt blog, spuneai ca ai in format electronic cartea Cip, acest pitic urias. Eu o caut de ceva timp si mi-as dori, daca ai putea, sa mi-o trimiti si mie pe mail. adresa mea este: demonikutza@yahoo.com. iti multumesc mult!

Zu said...

Buna, nu e nici o problema, o trimit cat pot de repede.

Anonymous said...

Vreau si eu, vreau si eu! :-) Ma refer la cartea cu Cip, piticul...padurii - ani de zile, asa am crezut ca se numeste! ;-) Daca o mai ai si te induri sa o imparti, raman profund indatorata! Adresa mea de mail este: sweetiegee2002@yahoo.com. Multumesc anticipat & nerabdator! :-)

There was an error in this gadget