31 January 2014

Cum sa faci o tarta - in multi pasi

Te strecori frumusel in bucatarie, scoti ingredientele pentru aluat si incepi sa le pui in robot.
Bebeluna apare in bucatarie si incepe sa traga de sertare. Scoate un paharel micut-micut (de jucarie, de la Ikea) si incepe sa gesticuleze in fata filtrului.
Ah bon, ii torni copilului putina apa in paharel si te reintorci la ingrediente.
Ii mai pui un paharel de apa, pentru ca cere.
Repeti operatiunea de n ori.
Te intorci la ingrediente. Incerci sa-ti aduci aminte ce faceai.
Copilul vrea faina. Se intiiiiiinde dupa ea. Muti faina mai incolo.
Dai drumul la mixer.
Culegi copilul de langa frigider (unde s-a refugiat speriat), ii explici ca "e doar masina asta care amesteca, uite, vezi?" si te feliciti in gand ca ti-ai luat mixer cu picior.
Realizezi in ultima secunda ca nu ai pus tot untul. Remediezi rapid situatia.
Incepi sa framanti aluatul.
Bebeluna se intinde pe langa masa si fura cateva firimituri din aluat si le gusta. Se stramba si decide: "caca"! Ah, bon, vezi?
Pui boabele de fasole peste aluat (pe post de greutate). Ups, copilul aude zgomotul vesel si se infiinteaza rapid, agitandu-se frenetic printre picioarele tale. O manuta mica incearca sa ajunga la ele - se intinde de zor. "Nu e bun de mancat, mama" insisti tu dar degeaba, manutele curioase insista si pana la urma tot prind o bobita pe care o baga repede in gura. "Asta e, iti zici, macar intelege ca nu e bun"... dar ii place!!! Si mai vrea!!!
Arunci repede tava in cuptor si respiri usurata.
... doar ca dupa cateva minute, cand e sa o scoti din cuptor... pfff, cine se infiinteaza grabita sa mai prinda ceva boabe de fasole? Sunt fierbinti asa ca faci adevarate acrobatii ca nici macar sa nu ajunga in zona lor. Reusesti. Pleaca in casa.
Se face liniste. Realizezi ca e prea liniste si te trece un fior pe sira spinarii... iar in spatele tau se aude "lipa-lipa" pe gresie. Copilul. Descult. Si-a scos si papusii si sosetele.
Termini de pus umplutura si bagi tava la cuptor - o sa fie gata repede. Pana atunci ai niste papuci si sosete de gasit si un copil de incaltat...

30 January 2014

Bu si demoazela din turn

A fost o data ca niciodata o zi in care Bu a plecat de acasa. E foarte posibil sa fi fost chiar ziua in care a luat copilul val-vartej si s-au dus impreuna sa spele masina, urmand ca la intoarcere eu sa observ cu mare mirare ca piticot se frasuise prin tot orasul in pantaloni de pijama, dar bon, asta e alta poveste. Povestea noastra continua cu o comanda de pizza, sosita prompt la adresa noastra, moment in care am inceput sa caut frenetic cheile, pentru a deschide usa. Dupa vreo 5 minute de cautari si un telefon scurt am realizat inimaginabilul: Bu ma incuiase in casa!!! Plecase si cu cheile mele!

Dialogul cu "domnul de la pizza" aflat de celalata parte a usii a fost savuros. Sotul meu m-a incuiat in casa! Din greseala... hmmm... stiti.... hehe... :D. Dar nu plecati, asteptati numai nitel, luati un loc pe scari, eu o sa stau frumos de celalalta parte a usii, uite putem face si putina conversatie si el acusica vine!

29 January 2014

Copiii spun lucruri trasnite

Mi-am dorit mult sa vorbeasca, mai ales ca a inceput mai tarziu si greoi dar... oh boy, si cand a inceput! Din ziua aceea nu s-a mai oprit :-). Turuie incontinuu iar replicile savuroase nu lipsesc. N-am apucat eu sa le adun pe toate, dar cateva tot mai am de pus pe hartie, pana nu le uit:


Mergem cu masina, trafic, intarziem, eu pufai si boscorodesc. Din spate se aude: "ingerasul asta din nou se tine de glume". "Care ingeras", intreb eu, ca doar parca nu avem asa jucarii prin zona - o fi vazut el ceva pe strada? "Ingerasul care sta pe un nor cu Maria". Whaaat? Sunt in trafic si mintea mea se blocheaza. Copilul meu are cunostinte religioase destul de clare, wow! "Cine e Maria",  intreb in continuare, curioasa sa vad ce mai stie. "Aaaa, Maria e o statuie", completeaza el linistit.

--------------------

Bunicul il vrajeste ca el stie tot, aude tot, povestindu-i de o vrabiuta care ii sopteste lui tot ce face nepotul chiar si cand nu e langa el (vrabiuta asta e cunostinta veche, am crescut si noi cu ea :D). Copilul imi explica, foarte convins: "Bunu are o vrabiuta care ii spune tot!" dupa care continua, nemultumit: "dar eu nu auud cand ii spune!!!" :D

--------------------

Dilema de gradinita: "Nu mai stiu ce sa fac, prea multi vor sa se joace cu mine! Si Stefan O si Tea si Mara si Filip si Sara..."

--------------------

Complet din neant, fara legatura cu ce discutam, piticul deschide un nou subiect: "stii ce vreau sa fiu cand ma fac mare?". "Mmmnu", zic eu si ciulesc urechile, brusc interesata (ce o sa zica, eu eram cu educatoare dar am mai auzit si de gunoier, sofer si alte idei simpatice...).
"Eu vreau sa am grija de oras!" declara el hotarat.
???
"Oare vrea sa se faca primar?" il intreb eu pe Bu amuzata. "Nu stiu, dar merge si asta, eu il vedeam presedinte", raspunde Bu mucalit.

--------------------

Celebra rima cu pestele mic ce iese din Oceanul Pacific a suferit cateva transformari asa ca nu mica mi-a fost mirarea cand am auzit de "Oceanul face frig...". :D

--------------------
"Hai sa ne imbracam", zic eu. "Daaa, hai sa ne imbracam, sa mergem afara la zapada!", se entuziasmeaza el si incepe sa-si puna singur pantalonii. Doar ca se incurca in ei, asa ca de langa mine se aude replica usor confuza: "daaar... cum ne imbracam???"

--------------------

Inteleg de la Bro' ca piticul isi doreste un porcusor de Guineea caruia sa-i puna numele "cal de mare". Cred ca biata creatura ar avea ceva probleme serioase de identitate...

27 January 2014

Ce fac parintii cand copiii dorm

Vineri seara se culca fiecare copil cu maare grija. Ce mare este usuit in pat, i se dau toate plusurile cerute, i se citesc povestile cu intonatie, merge de n ori la baie, este invelit si iar invelit, doar-doar va adormi in cele din urma. Apoi, cand in toata casa e liniste si copiii dorm inocenti, se deschide usa inceeet... inceet... si se lasa sa intre jucatorii. Pe muteste toata lumea se reuneste in bucatarie, se inchide bine usa si se purcede la a se juca diferite board games-uri pana pe la 1-2 noaptea, mancand chipsuri, alune si tarte cu mere. A doua zi copiii cei inocenti se trezesc mult prea devreme si se uita usor nedumeriti la bucataria usor cam jumulita (parca nu arata asa cand s-au culcat), intrebandu-si parintii "ce e aia" in timp ce arata spre o punga goala de chipsuri. Nimic mama, e un ambalaj...

Another baby in town

Vineri s-a mai nascut un bebe in "lumea" mea. Un baietel caruia ii urez "bine ai venit pe lume - sa-ti fie cu noroc!". Se mareste trupa, pitica are si ea gasca ei :-))).

24 January 2014

Doua idei

De ceva vreme doua idei "mari" mi se tot invart prin minte. Le sucesc si le rasucesc, incercand sa duc gandul mai departe:

1. Tot ceea ce invatam in prezent la scoala este pentru a putea face bani mai tarziu. Punct. Scoala nu ne ofera instrumentele necesare pentru a ne trai viata frumos, in armonie, cu bucurie... ci este centrata pe ideea de viata profesionala/ castig financiar. Nu este vorba de calitatea vietii.

2. Nu există doi copii care sa aiba acelasi set de parinti, chiar daca sunt frati. Contextul este diferit pentru fiecare, de la ordinea nasterii si pozitia in cadrul familiei pana la faptul ca noi, parintii, suntem diferiti (impreuna cu primul copil invatam si descoperim lucruri noi si ajungem ca la apoi sa abordam unele situatii altfel).

22 January 2014

Grey's Anatomy

Daca sunteti ca mine, cu o bucata buna de viata impletita cu serialul Grey (am petrecut doua sarcini cu acest serial :D), apai voila ce-am gasit, un test funny.

In fine, pe mine m-a ametit... Pentru ca am ezitat la ce bautura sa aleg, ce film (pe unele nu le stiu) si cam care e ideea mea despre o seara romantica, prmele alegeri facute m-am transformat in Meredith Grey. care pe mine ma oboseste tare si nu e nici pe departe favorita mea din tot serialul, ce sa ma mai si regasesc in ea. Asa ca am schimbat cele trei raspunsuri, zicandu-mi ca acolo e buba, ia sa vad eu cine sunt cu adevarat. Mdap... Cristina Yang.
Asadar am o dubla personalitate naucitoare formata cumva din extreme. Stau bine.

Acestea fiind zise...

20 January 2014

Leapsa: despre carti

Ca sa raman tot pe linia postului anterior, iata o leapsa primita de la Cristina - cu intrebari despre, hmmm, guess what, carti:


1. Prima amintire cu mine citind
Nu-mi aduc aminte prima amintire (ca sa zic asa :D). Totul e in ceata... parca am avut carti in mana de cand ma stiu. Stiu ca ne citea tata din Cartea Junglei. Tin minte revistele Pif din care tot el ne traducea. Si nu pot sa o uit pe zgripturoaica de invatatoare noua (era si blibliotecara scolii) care nu m-a crezut ca am citit trei carticele miiici (din cele de copii, gen brosura, multe poze, putin text, putine pagini) intr-o singura zi si m-a trimis cu ele inapoi acasa. In rest, in clasa a V-a citeam Jules Verne noaptea la lumina lanternei, sub plapuma sa nu ma prinda tata cat de tarziu e si eu nu dorm... Si mereu intarziam (sau nici nu mai ajungeam) la prima ora daca aveam o carte buna pe care nu o puteam lasa din mana.

2. Prima carte pe care am citit-o şi recitit-o
Nu stiu. Am recitit mai toate cartile care mi-au placut. Ciresarii? Amintiri din copilarie, de care zice si Cristina? Povesti nemuritoare? Winnetou sau La Medeleni la care ma opream mereu la ultimul volum (nu le-am mai recitit niciodata, erau mult prea triste)?

3. O carte pe care fiecare copil ar trebui să o citească
Of, zau ca vreau sa raspuns alfel decat incepand cu nu... dar realitatea e ca n-am idee. Am un sac de carti in cap, o lista lunga din care sa-i tot pun in brate copilului pe masura ce va creste. Stiu ca unele nu se mai potrivesc (Baietii din strada Pal? Taina celor doua oceane? Hmmm... nu cred) si au aparut altele noi, dar sa zicem ca vreau sa auda de Ciresarii, Mary Poppins, Winnetou (ca tot am zis de el), Habarnam, Gulliver, Mowgli, Vineri, muschetarii s.a.m.d.

4. Locul meu preferat de citit
Pe canapea sau in pat, sa ma intind, foiesc, sucesc in legea mea.

5. Accesorii obligatorii în timpul lecturii
Obligatoriu n-am (in fine, cartea e musai :D). O ciocolata calda, soare bland, un loc comod, liniste... cam astea merg de minune.

6. Numărul cărţilor de pe lista mea de lecturi viitoare
N-am lista. Am... cateva rafturi langa pat pline cu carti ce asteapta sa fie citite si online un wishlist foarte lung la care tot adaug carti la care poftesc pentru mine si copii si din care mai cumpar din cand in cand, dupa buget si promotii.

7. Ultima carte pe care am primit-o sau am cumpărat-o
Rivalitatea dintre frati, de Adele Faber si Elaine Mazlish. Teoretic mi-am jurat in barba sa nu-mi mai cumpar carti pana cand nu mai termin din cele necitite, practic e greu, tare greu. Mai repede dau bani pe carti decat pe haine.

8. O carte care mi-a schimbat viaţa într-un fel
Sunt etape si etape. Nu am o carte care sa imi fi marcat major viata, mai degraba am carti care imi lumineaza discret diferite momente din trecut si la care ma gandesc mereu cu drag pentru ca tare le-am mai iubit si recitit.


9. O carte care îmi place dar care pare să nu placă nimănui
Mmmm, n-am idee, nu stiu... Arta Conversatiei de Ileana Vulpescu? Dar nu, stiu persoane carora le-a placut cartea. Sa zicem doar ca am intalnit persoane care nu au interpretat-o in aceeasi cheie ca mine.

10. O carte care nu-mi place, dar pe care toată lumea pare să o iubească
Exista un gen de umor pe care eu nu-l gust. Asa cum la tv nu sunt genul Seinfeld sau Familia Bundy... nici la carti nu s-a lipit de mine genul asta. Doar ca nu stiu sa dau exemple, daca am intalnit astfel de carti pur si simplu nu le-am citit si gata, nu mi-am batut capul prea mult cu ele..

11. O carte care mă intimidează
E mult spus intimideaza, insa eu si Mizerabilii... n-am idee de ce, am avut un hac cam dupa primul capitol si am abandonat-o o vreme.

12. Trei dintre scriitorii mei preferaţi
N-am. Se schimba, ii iubesc si ii tradez, gasesc altul si ii devorez toate cartile, apoi altul, uneori ma despart de el pentru ca devinde prea comercial sau deja romanele sale dau in clisee, alteori e greu sa pui genuri diferite alaturi... Nu stiu, poate Marquez? Nu, ma opresc pentru ca daca ma pornesc incep sa insir nume pana maine, pe toti ii iubesc, fiecare mi-a luminat pasii intr-un fel, sunt o strangatoare, pe toti ii adun, nu renunt la nimeni.

Asaaa... si leapsa mea merge catre (daca vor, evident) Ada, Irina si Lore.

17 January 2014

2013 in 10 carti

"Vă propun [...] o joacă. Sau experiment. Sau centralizare. Sau cum vreţi voi să îi ziceţi. Eventual să o numim “Biblioteca bloggerului român“. Da, haideţi să o numim aşa. Ideea fiind să realizăm un fel de centralizare a cărţilor pe care le-au citit bloggerii români în 2013 (mă rog, cei care o să răspundeţi provocării, fireşte). Şi să facem un top centralizat al cărţilor pe care le-au citit bloggerii români în 2013." zice Chinezu pe blogul lui.

Incet incet au inceput sa se iveasca pe alte bloguri postari pe care le-am citit cu mare interes. Si m-am lasat dusa de val, m-am gandit la ele, mi-am croit o lista lunga de carti pe care le vreau ACUM doar pentru ca am citit de ele la persoane in parerea carora am incredere, m-am trezit ca suspin de pofta, dor si jale. M-am starnit (si e vremea sa ma razbun :D) - iata favoritele mele, cele din categoria de savurat, lecturi delicioase, "destept" scrise, unele usor triste pe alocuri, altele chiar pline de haz, adesea pur si simplu dureros de frumoase. Fara top, ca nu pot:

Eowyn Ivey - Copila de zapada
Jostein Gaarder - Misterul cartilor de joc
John Green - Sub aceeasi stea
Salman Rushdie - Harun si Marea de Povesti
Sue Monk Kidd - Viata secreta a albinelor
Muriel Barbery - Eleganta ariciului
Eric-Emmanuel Schmitt - Oscar si Tani Roz
Michel Ende - Momo
Bill Bryson - Acasa. O istorie a vietii private
Romain Gary - Prima dragoste, ultima dragoste



Cam astea sunt. 10 carti pe care le recomand.

Ar mai fi si "Jocul lui Ender", dar aia e recitita, nu stiu daca se pune...

16 January 2014

Name that pony!

In lumea incalcita a jucariilor, ma credeam pe teren relativ sigur si imi ziceam ca mai am timp pana sa intru in marea de jucarii de fata. Pentru ca, so far, m-am scaldat in universul jucariilor de baiat. Nu ca am avea pistoale sau scuturi si roboti prin casa, but still- lego e ceva ce mintea mea intelege si chiar ma consideram pe un teren relativ neutru, zicandu-mi ca voi controla si ce va sa vina.

Right.

Intai ca m-am trezit cu o creatura roz cu parul albastru si stralucitor pe care a trebui sa o car dupa mine prin tot orasul si sa-i aranjez parul pentru ca "ii cade pe ochi si nu ma vede, mami". Apoi ca jucariile se amesteca intr-un mod fabulos si teribil de amuzant pe la noi prin casa, dar la asta vom reveni imediat, sa terminam cu creatura roz mai intai.

Un ponei care a stat cuminte langa mine pe bancuta cat timp copilul era la escalada. Mdap. Eu intr-o sala de sport, asezata pe o bancuta alaturi de un ponei roz.. Ponei primit de baiat de la o colega de gradi si care a declansat un val de discutii de Facebook din care am aflat ca "nu mai am scapare" :D. Turns out ca exista o nebunie cu poneii si eu eram complet paralela. Sunt multi, foarte multi. Au nume ciudate si liste cu detalii ca sa ii poti identifica. Si inteleg ca minunea de mai sus nu e "Printesa Celestria", care are o sora "Luna", cum mi-a fost prezentata, dar nici "Aloe, cum ajunsesem ca cred, asa ca sunt in dilema: cine e doamna??? E roz, are corn, par bleu cu dungi verzui cu sclipici si doua sau trei stelute pe sold (nu e langa mine, s-a dus cu copilul la gradi, doh!)  :D.

Revenind la balamucul jucariilor, e funny cum le amesteca cei doi. Pentru asta nu eram pregatita, desi nu am pasiuni cu impartirea pe sexe si nu cred in asta, plus ca ca o vreme el avea si el un bebe pe care il ingrijea (dar asta a fost efectul aparitiei surioarei) dar cumva nu anticipasem asa momente amuzante. Nu ma gandisem ca el va plimba un ponei "sclipicios" dupa el, ca din cadourile primite de Craciun el va alege sa toarne apa tacticos in si cu vasele ei de bucatarie iar ea va "umbla" cu masina lui de pompieri, scotand sunete vjjjbrrrrvjjj de motor mergand. Sau ca domnisoara imi va prezenta triumfatoare ce a copt in cuptorul bucatariei ei de jucarie: o masinuta! :D

Life with kids is funny. Presimt ca ma asteapta mult mai multe.

15 January 2014

Acceleratul

Se da postarea de ieri. Despre oboseala, meseria de parinte s.a.m.d. Si se da continuarea:

Azi noapte.

Sau nu, ieri seara. Cand Bu nu a ajuns la ora de culcare a trupei asa ca am facut eu singura totul. Inclusiv re-re-re-re-expedierea piticului de nu mai putin de 5 ori la loc in pat, de unde se tot itea cu cele mai dubioase motive. Nu, n-am scos fum pe nari. Da, am reusit sa raman calma. Ba chiar aveam destul zen in mine cat sa citesc linistita o carte inainte de culcare. Buna carte, nu-mi mai venea sa o las jos din mana, dar bon, mi-am zis ca mai este timp si ca mai bine o savurez cu inghitituri mici :D.

Problema este ca afara era inca noapte cand s-au auzit primele miscari de trupe din camera copiilor. Ah, chiar asa de matinali sunt??? mi-am zis eu mormaind in barba, nefiind pregatita sa incep dimineata atat de abrupt, asa ca l-am lasat pe Bu, pe principiul "eu nu stiu cine sunt copiii astia, cine i-a facut, nu-i cunosc, nu sunt aici, who, me?". Si dus a fost. Turns out ca amandoi se trezisera!!! iar dupa zgomotele ce veneau din sufragerie, erau vioi rau. Dupa zgomotele prodse de Bu, mai mult maraieli, era clar ca el inca mai dormea si functiona pe pilot automat. Dar cat e ceasul, totusi? Aaaaaaaaa, Bu, e 3 dimineata!!!! 3!!! Da, stiu, a venit raspunsul pe un ton sfarsit, eu credeam ca e 6, acum am vazut.

Eram nauci. Wtf? 3??? Si nu mai vor sa doarma??? Ce e asta? Ce se intampla? Si noi ce facem? Noi vrem sa dormim. Vrem.

3 a.m. nu e dimineata. Ora aceasta nu exista. Nu te poti trezi la 3. Ok, te scoli, bei un pahar cu apa, te duci la toaleta, ce vrei tu, dar te culci la loc! Sub nici o forma nu te apuci sa dai petreceri! Nu ramai treaz. Nu zambesti dulce! Nu stai cu ochii zgaiti! Nu te apuca dorinta sa colorezi! Nu o escaladezi pe mami! Nu ceri sa mananci! Nu ai chef sa rascolesti toate jucariile! Nu!

Ei, as! Nu numai ca nu s-au mai culcat la loc dar erau vioi ca niste cintezoi. Eu ma simteam mai degraba ca o cioara jumulita si obosita, dar cui ii pasa? Am incercat varianta separarii lor, fiecare intr-o camera, "nani mami" - mnope... pana la urma tot in sufragerie ne regaseam, tot in formula aia, damn, nu lipsea nici macar unul. Am repetat operatiunea, cu toate artificiile si trucurile de dormit stiute - mnope, amandoi stiu sa deschida usile si se descurca fenomenal pe intuneric. Pana la urma am cedat. Le-am dat de mancare. Si am si gatit pranzul. Si am reusit sa-mi termin si cartea. Complet impotriva dorintei mele, dar bon.

Dupa care la 9.00 m-am prezentat cu copilul vioi nr. 1 la dentist, ca are carii de reparat. Eu am avut un moment in care am crezut ca adorm la volan. El nimic - coafura rezista :D. L-am dus la gradi, tropaia de mama focului. Acasa, domnisoara era vesela nevoie-mare. Nici gand sa doarma. Bu, distrus, avea o figura de om lovit de taifun. Eu ma simteam la fel. Privighetoarea sefa... hehe, cum era aia? "Ciudata maimuta, turbata la gratii" - cam asa, triluia de zor.

03.00 a.m. Si mica terorista s-a prabusit abia la 11.40 a.m.

Iar in urma-i, din tufisuri,
De prin tainice-ascunzisuri,
Se ivesc pe jumatate,
Pasarele ciufulite,
Alarmate
Si-ngrozite:
-Cine-i?...Ce-i?...Ce-a fost pe-aici?...
Ciripesc cu glasuri mici
Cinteze si pitulici.
Doar un pui de pitigoi,
Int-un varf de fag pitic
Sta cu penele vulvoi
Si, facand pe suparatul:
-Ce sa fie? Nu-i nimic.
A trecut Acceleratul...
 

14 January 2014

Furia

Acum mii de ani, la primul copil, scriam postarea aceasta. Zilele trecute am dat peste acest articol. Acum... pe mine sa ma iertati, dar nu cred sa existe mama care sa nu fi simtit ca in ea clocotesc sapte diavoli mici si chinuiti, o furie amestecata cu neputinta si oboseala si nu mai poooot nene. Iar daca va declarati asa mame, pai pardon, traversati domniile voastre stada, ca aici nu-i nimic de vazut.

Doar niste mame normale.

"The woman losing control with her children" suntem noi, mai mult sau mai putin, fiecare cat se poate controla. "So many of us, with tremendous pressures of caring for family, work, households -- often without consistent help -- hold on tentatively to the place where all is calm and manageable." Si "We hate ourselves for being so far less than perfect, less than what our friends are like, that we never even hear of other mothers like us." Apoi ne invinovaim, caci da, am citit undeva ceva spus de Aurora Liiceanu: cum ca femeile au tendinta sa caute raspunsurile/ motivele/ vina in interiorul lor, in timp ce barbatii privesc la exterior. Trebuie ca eu am facut ceva gresit, ceva e in neregula cu mine, eu nu sunt suficient de... - asa ne spunem mereu.

M-a pus pe ganduri. Avem nevoie de supape, sunt obligatorii, e clar. Si keep calm and raise your child, nu?

09 January 2014

Zodiacul (the one and only)

Nu sunt genul care consulta zodiacul in fiecare zi. Nici macar lunar, nu ma convinge, desi am auzit de o doamna, Susan Miller, care le spune asa frumos si cu un twist spre pozitiv ca tare bine iti face... In fine, tot nu-s adepta, recunosc, desi ma declar sus si tare Balanta si ma regasesc in descrierile usor stereotipe ale minunatei (da, da, minunatei) zodii din care fac parte...

Asta pentru ca am avut prin casa, nu se stie de unde, un zodiac batut la masina si ingrijit legat in patru volume care descria fiecare semn astrologic in parte, cu un umor nebun si la marele fix. Un deliciu! O placere sa il citesti, macar pentru umor daca nu si pentru faptul ca... hmm.. este corect dar si destul de magulitor. Ma regasesc total si si acum, dupa atatia ani, pot reda idei din el, pasaje intregi teribil de amuzante.

Din pacate volumele nu mi-e clar pe unde mai sunt, unul sau doua sunt la mine, dar nu, sigur nu-s toate (e posibil sa se sesizeze tata si sa inceapa sa le caute) si din pacate nu stiu de unde provin si nu le am in varianta electronica - greu sa i le arati cuiva, greu sa discuti despre ele cu cineva.

Ieri insa... le-am regasit online! Pe site-ul unui domn, fix traducerea pe care o am si eu, nu dau insa link pentru ca sapand ceva pe net m-am prins ca nu ii apartin. Dar voila, I give u ZODIACUL, a.k.a. "the shit" - scris pe la 1968 de Linda Goodman, mare celebritate in domeniu mare, in cartea "Sun Signs" (a mai scris si altele, din ce vad, nu ma prind daca sunt publicate in romana, desi vad ca asta e tradusa) si iata cateva pasaje haioase din draga de Balanta (pai nu?):

" A Libran is the only person on earth who can say, "I hate you and I'm going to punch you in the nose," and sound as if he's reciting Browning's "How Do I Love Thee?"

"To a Libra woman, there's no such thing as what she thinks is right. Your opinion deserves as much respect as hers and Plato's, until the decision is made, based on the flaws in her arguments, yours and all the philosophers."

"... if she's a typical Venus girl, she offers her pearls of wisdom on a silver platter of charm and amiable suggestion. Her iron hand wears a soft, velvet glove, and she can nudge you off the wrong track and in the right direction so gently, you'll swear the switch was entirely your own idea. "

"Her mental processes operate with male logic and they can match yours in any discussion you care to start. They can even top yours on occasion, although the female side of the Libra woman is usually too smart to let you catch on to that until you're safely past the honeymoon. During the mating season, she'll be careful not to beat you at chess, but she won't hide her sharp mind behind those soft dimples forever. Eventually, you'll be treated to a display of her brain power."

"The masculine side of her will rarely disturb you, unless you're one of those impossible males who want to go shouting around like King Henry VIII and expecting the women in your life to behave like obedient consorts, fearful of losing their heads if they say anything other than "yes" or "no." Your Libran con­sort will definitely say more than "yes" or "no." She likes to talk. But she'll also make a flattering listener, when you have a need for a good audience. This woman is both tough and soft at the same time, and it's not every female who can manage that delicate balancing act."  

"What other woman could look like a princess when you take her to the ball, then turn right around, lace up her boots, zip up her red plaid lumber jacket, and help you saw logs for the fireplace? She has sweetness enough for the first and strength enough for the second. If her name is Peg, you'll be whistling "Peg-0-My-Heart." If it's Sally . or Mary, you'll happily hum "My Gal Sal" or sing "Mary Is a Grand Old Name." In case the song writers have forgotten to pay her a tribute, write your own melody in waltz time, with a good, strong beat, and dedicate it to your Libra woman. Fortissimo."  
 
 

08 January 2014

Oamenii nostri (de zapada)

Ok, n-a prea fost zapada anul acesta. Adica... mai deloc. Asta insa nu ne-a impiedicat sa ne incercam totusi norcocul la cativa oameni de zapada - in stilul nostru, deh.

Uriasul acesta cu scara la brau (:D) a fost primul si din ce am auzit, inca se mai tinea pe picioare. Sau, mai precis, pe teava pe care i-a varat-o Bu prin cei patru bulgari de zapada pe care va rog sa nu ma intrebati cum i-am cocotat unul peste altul. Suficient sa spun ca Bu a fost singurul care a crezut ca se poate si s-a incapatanat suficient de tare cat sa si iasa, spre bucuria copiilor. Are cam 2,4 m., o figura modelata cu o paleta pentru gratar, silueta unui om-de-zapada-care-a-tinut-regim, monoclu sic si rude pe undeva din Insula Pastelui.



Cum zapada chiar ca nu prea am mai avut, ultimul a fost micutul acesta care da cam disperat din maini, probabil sa nu cumva sa calcam pe el. Mda, we either go really big or we go really small... In fine, cu domnul elegant de mai sus (butoni din nasturi, eeee) m-am trezit la usa - il adusese copilul, vroia sa-l bag in frigider (?)...

07 January 2014

Jurnal de bebeluna (18 luni)

Ieri a implinit un an si jumatate. O tin in brate si ma minunez de cat a crescut - e atat de lunga , abia o tin uneori... si stie sa faca atatea lucruri! Unde e bebelusul cu care am venit de la maternitate??? Are nasul mic si carn in vant iar zulufii carliontati ii formeaza o aura jucausa in jurul capului. Bucalata, cu obraji rumeni de matryoshka, niste buze pline adorabile si un zambet molipsitor, e argint viu, papusa in marime reala.

E capoasa, capoasa razboinica. My way or the highway, voluntara si fara frica, nu prea vrea sa inteleaga decat ce si cum isi doreste ea in secunda aia. Temperamentul asta e, il simti si il vezi in spatele zambetului care te topeste, iese la iveala cand se vara peste tot, se cocoata oriunde si merge pe drumul ei fara sa se intrebe de doua ori... cand te trage prin casa pe unde are ea treaba sau cand te cauta peste tot pentru ca ea vrea sa fie cu tine si asta e. Cand urla, urla de nu o mai opresti. Cand vrea ceva insista cu maraieli si mmmm-uri scoase din fundul gatului in timp ce isi agita manutele in aer, gesticuland frenetic, ca si cum ar apuca ceva :D. Insa una peste alta e un copil bun, tare bun - cheia (cheia universala, zic eu, de aplicat la orice copil) e sa ii vorbesti. Daca ii explic, o respect, ii spun clar care sunt limitele mele si raman consecventa... e ok.

E minunata. Si grabita :D. Intelege enorm de multe lucruri si vrea sa faca singura si mai multe. Mananca singura deja cu lingurita sau o furculita mica-mica de la un set de jucarie - se descurca de minune (are si o gramada de dinti si masele, nu stiu cate ca nuuu ma lasa sa ma uit :D). Ok, la supa inca mai trebuie sa o ajut eu insa daca ii dau un pai se descurca si acolo. Bea din cana cu pai dar si din cea de dat peste cap. Cand nu mai are apa imi arata insistent :D. Vrea sa se incalte singura (depinde de incaltaminte daca ii reuseste sau nu). Isi scoate cagula, ba chiar o pune singura... trage de geaca sa o scoata... imi aduce hainele sa o imbrac... urca scarile de la tobogan... merge afara fara carucior de cele mai multe ori (depinde doar de distantele de parcurs daca il mai iau cu mine)... stie unde e magazinul de langa noi si insista sa intram (chiar daca n-am treaba acolo)... in magazine e curioasa foc dar ne intelegem (mai las eu, mai lasa ea de la ea, deh)... ma uimeste.

E foarte serioasa cand intalneste situatii noi. Se uita luuung si atent. O mai opresc vecinele sa o intrebe diverse, genul de conversatie cu "ai iesit la plimbare" si altele... Nu fuge sa se ascunda langa mine dar nici nu le zambeste. Ele cred ca e suparata insa nu, le studiaza ca pe o chestie noua, de analizat - parca o si vad cum proceseaza si cum se invart rotitele in background.

Cand vrea sa-mi atraga atentia zice scurt si raspicat, usor sacadat: "ma-ma!". Atat, fara scartaieli sau altele - un apel-porunca ferm, repetat pana cand mama aia neatenta reactioneaza :D.

Are o gropita, una singura, pe un singur obraz - si apare cand rade cu pofta...

Ii plac cateii (de altfel asta e cam al treilea cuvant in vocabularul ei, dupa "mama" si "coco" = caca) si cand vede unul incremeneste cu ochii pe el si tine mortis sa-mi semnaleze ca e un "wow-wow" in preajma. Biggy o fascineaza si incearca de zor sa puna mana pe ea - cum nu prea face bine diferenta intre delicatetea unei mangaieri si o atingere mai brutala inca mai suntem pe faza si ii tot explicam. Iar fratele ei e un soi de zeu personal - daca el alearga, alearga si ea... daca el umbla cu masinute, hop si ea brrr-brrr dupa el... daca el rade, hohoteste si ea de zor - nu face mereu tot ce face el si mai au si momentele lor de cearta insa e car ca e o legatura speciala si ca el e un reper major.

Zapada nu i-a placut - e tot diva si divele nu calca pe asa ceva. Ieri a cazut in genunchi afara, nimic major insa tot nu se urnea si se uita in jos asa ca m-am apropiat, sa vad ce o deranja (s-o fi lovit, totusi??? imi ziceam eu ingrijorata). Ei as, avea mizerie pe genunchi si pana cand nu am sters-o nu a putut merge mai departe... :-))). Apa de pe tobogan e studiata cu uimire si dispret - "coco". Daca se murdareste e "coco", daca nu ii place ceva e "coco", totul e "coco" :D.

Aspiratorul o sperie, apa o incanta, pantofii altora sunt o pasiune, hainele o fascineaza (e fata, deh), e lacoma si curioasa, isi propteste fruntea de buzele mele sa o pup, iar cand lipsesc de langa ea la intoarcere se cuibareste toata moale, in bratele mele, dulce povara.
There was an error in this gadget