30 November 2012

Jurnal de omulet - 3 ani si 9 luni

Zilele trecute am avut un moment de revelatie: copilul topaia fericit prin zona explicandu-mi detaliat un lucru destul de elaborat, pe care, wow, il intelesese! si eu ma uitam ce mare e, cat de drag imi e, cat a putut sa creasca... aveam un moment din acela de inima umflata ca un pandispan, plina de drag si cald si, vai, copilul meu nu o sa aiba ever habar cat de mult pot sa-l iubesc. Nu pentru ca ma ascund, ci pentru ca e imposibil de pus in cuvinte si sa-mi spuneti voi ce vreti, nu, nu poti echivala cu adevarat cu nimic in viata asta iubirea aceea viscerala ce te rascoleste tot si te umple de bun si drag si lacrimogen si mandrie natanga. Adica tot acest amalgam de sentimente din care eu am din plin :D.

Omuletul a crescut, parca s-a mai lungit brusc, a ajuns la 98 de cm (nu a fost niciodata foarte inalt) si e in continuare slabut, de diverse rude se streseaza incontinuu ca nu mananca. Mananca, nu il tin flamand, doar ca seamana fix cu al sau tata, un personaj care nu pune prea mare pret pe mancare si care poate sta linistit ore intregi (o zi intreaga???) fara sa deschida frigiderul. Mda, mancarea pentru el nu este ceva esential, in ciuda eforturilor mele de a gati diverse si chiar de a il implica in preparare. Si ce? Ii place la nebunie sa gatim impreuna, facem diverse vraji in bucatarie  (ultima data a framantat aluatul pentru placinta cu mere cu manutele lui), dar, in mod ciudat, nu tine mortis sa si guste dupa. Regula e: "gusta, sa vezi cum e, nu imi poti spune ca nu iti place fara sa incerci macar - gusti si apoi decizi daca mai mananci sau nu" (asta la produsele noi) dar pare ca seamana cu al sau unchi, Bro', al carui schimb de replici cu tata  (inevitabil cam la orice era nou) a ramas faimos in familie: "E bun?" "Da!" "Mai vrei?" "Nu!".

Are deja pasiuni si asta ma distreaza enorm. Pe langa Fulger - obsesia clasica - si Mickey, e fan "planete" si inca de mult, de la sosetele cu planete... doar ca acum le stie pe toate in ordinea corecta si am ajuns chiar la intrebari de genul "de ce se invarte Luna in jurul Pamantului?". Huh? Explica-i asta unui copil de nici patru ani... Asta in conditiile in care tin mortis sa il tratez ca pe un mic adult si ma chinui sa-i raspund cat se poate de corect si serios la intrebarile pe care mi le adreseaza, doar ca nu reusesc mereu sa sintetizez ideile in doar cateva propozitii scurte si cat mai pe intelesul lui, acolo inca nu am exercitiu, "de ce-urile" astea ne-au invadat recent. Recent, recent, dar m-au terminat :-)), vin in valuri si se refera la orice in lumea asta, de la "de ce dormim?" la "de ce nu ninge?" si "de ce nu pot sa gust si din faina, daca din zahar am avut voie?". Par simple, stiu, dar ia incercati raspunsuri rapide si simple, sa va vad...

Nici eu nu ma pot stapani insa si i-am decorat camera cu sistemul solar pe un perete (pe care le insiram si le prezentam oricui vine in vizita) si stele si rachete pe tavan, plus una bucata covor cu strazi si diverse statii de pomieri/ spital/ case etc - de m-am trezit intr-o seara cu cuplul Bu-fiu (plecat la culcare "cica" dar aflat  de fapt in plina joaca) ca apare la bucatarie: unul mare si serios urmat de unul mic si plin de entuziasm. Au deschis frigiderul, au scos diverse si s-au apucat sa faca sanviciuri  pe care le-au dus ceremonios in camera mai apoi, tot asa, unul mare pasind apasat urmat de unul mic topaind in spatele lui: turns out ca se oprisera cu masinile la "o terasa" desenata pe mocheta asa ca s-au asezat frumos pe covor si au mancat linistiti dupa care au plecat mai departe, la spital de exemplu, unde omuletul l-a consultat pe Bu cu instrumentele din trusa lui medicala. 

In continuare ii citim in fiecare seara la culcare si marea lui pasiune pe partea de "limba lui mami" sunt cartile cu Bobita si Buburuza, la fel ca si desenele cu aceste personaje, sau pentru in masina cartile cu Pixi. Musai sa interpretez vocea paianjenului pe un ton mai jos si mai amenintator :D.

La masini Buna este furnizorul suprem, domnul are cerinte precise si ea se da de trei ori peste cap si produce taman vehicolul dorit: dupa ce i-a cerut o masina de gunoi (si a capatat doua, una care are si perie de spalat strazile si nu mai stiu ce minunatii), acum a ajuns savant la o "betoea" (= betoniera), pronuntata atat de stalcit incat a trebui sa o previn pe biata Buna de ce comanda o sa ii pice in brate. Mie imi cere mai putin, insa, da, stiu de prin vara ce vrea de la Mos Craciun si m-am luptat luni integi sa gasesc o solutie sa aduc uber-camionul Cars-jucarie-ce-se-gaseste-exclusiv-in-magazinele Toys R Us (din care nu, nu avem in Romania si pe  care jucarie punctual nu o livreaza nimeni in Romania, ain't it fun??? :D). Sincer, si-o doreste atat de tare (a vazut-o la un verisor al carui tata i-o adusese din America) incat eu nu am inima sa ma uit la fata lui cand ar deschide cadourile de Craciun si ar vedea ca nu a primit fix lucrul ala pe care il viseaza obsesiv si despre care e convins ca i-l va da the almighty Mos Craciun. Asa ca am sapat dupa variante de adus camionul ala (pe care o sa il pun in rama cand o sa il am) de mi-a venit boala si mi-am smuls parul din cap, dar se pare ca pana la urma i-am dat de capat, dupa mai bine de doua luni de lupte cu sistemul iata ca am gasit o solutie sa-l fentez: cineva din Anglia il comanda pentru mine (pentru ca nu poti comanda decat daca esti din UK si nu poti plati decat daca ai card din UK, grrr) si apoi mi-l pune la posta si eu ii transfer banii. Phew! Mos Craciun imi e dator vandut.

Si ca veni vorba de Buna: mai intai si mai intai ca Bunu se pare ca nu ii da tic tac - dimpotriva, copilul a vazut cutia bunicului si i-a cerut si tocmai ca sa nu ii dea acesta i-a spus ca sunt pastilele lui, asa ca turns out ca omuletul mi-a vandut o poveste tare smechera :D. Si mai apoi merita pastrata pentru posteritate replica lui atunci cand i-a mai cerut biscuiti Bunei si aceasta i-a spus (strategic) ca nu mai are. Pai sa mai cumparam, a decis el, mergem la magazin si mai luam. Nu mai am bani, spuse Buna, la fel de strategic chitita sa nuuuu biscuiti in plus.... Are tati, avenit replica prompta, luam de la tati, din aia cu doua usi pe care o tine la gat si unde tati are bani. Mdap, Bu are o borseta de piele cu doua clapete pe care o tine mereu atarnata la gat si in care, evident, isi tine banii - omuletul stie :-))).

Omuletul se indreapta vertiginos catre patru ani si eu ma minunez ce salt fantastic a facut din nou: din bebelus in baietel si acum in adevarat partener de conversatii si aventuri. Isi imparte numele de sfant cu al sau bunic de la care se pare ca a mostenit stilul de om calculat (tipicari, gandesc lucrurile, analizeaza si mai greu ii scoti din ale lor) si pasiunea pentru organizare - caposenie a luat de la toti :D. Nu functioneaza pe baza de amenintari si ultimatumuri, nu-l impresioneaza, ci pe baza de consecventa, respect si multe explicatii clare. El trebuie sa inteleaga, asta e cheia :-).

Legat de sora-bebeluna, in continuare se pare ca informeaza pe toata lumea care are "un bebe", inclusiv pe Buna care a ajus la concluzia ca o crede amnezica de de fiecare data cand o vede ii spune "noutatea" :D, dar chiar si pe diverse persoane pe care le intalneste (de exemplu alte mame de la gradinita). Replica la intrebarea "ce face bebe?" este inevitabil "pange" (=plange) iar mie imi povesteste din cand in cand cum a fost si el mic si a stat la mine in burta. Doar ca acum nu mai e asa interesat sa se convinga ca si el e mic si iubit si alintat, ci mai degraba pare sa-l atraga ideea ca acum e mare si poate face diverse lucruri pe care bebe nu le poate face. O iubeste, se poarta tare frumos cu ea, o pupa si o mangaie si chiar s-a intamplat sa se duca repede sa o linisteasca agitand  o jucarie prin fata ochilor ei (cum a vazut ca fac eu), inaite sa pot ajunge eu la ea. Nu mi-a propus nimic de genul "sa scapam de ea" si nu pare sa vrea sa dispara, dimpotriva, e o binecuvantata (cel putin aparenta) lipsa de gelozie, dar ma intreaba "de ce avem noi bebe" si ii raspund o chestie mai elaborata in care subliniez ca bebelusii apar cand mami si tati isi doresc si ca sunt foarte iubiti si ca noi il iubim pe el enorm si ne-am dorit sa aiba o surioara si bla bla bla bla ca acum suntem patru, o familie mare in care bla bla bla bla multa iubire... cu accent pe faptul ca el e iubit - nu cred ca ma intreaba de ce avem bebe din gelozie, am senzatia ca mai mult vrea sa isi clarifice chestiunea si rolul lui in familie (evident, am rugat pe toata lumea din familie sa nu ii vorbeasca in special de ea si sa evite comparatiile sau scuzele de genul "ea ea mai mica, mami sta cu ea etc ", ori intrebarile si remarcile referitor la ea "uite ce draguta e, ce face, o iubesti etc" mai bine sa incerce sa se focuseze pe el in discutille cu el). So far so good: rade si se entuziasmeaza cand ea ii zambeste, il apuca de mana sau il atinge pe fata si imi arata incantat ce face... iar descrierea lui clasica este ca "tati sta la volan, mami langa tati si eu stau cu Ami, eu in spatele lui mami si Ami in spatele lui tati" (versiunea pronuntata stalcit :D)...

Cam asta e si definitia noastra acum: o familie de patru, fiecare cu locul sau precis (in masina :D), crescand impreuna.

27 November 2012

Disclaimer - despre sfaturi si publicitate

Pentru ca nu vreau sa ma ia cineva drept guru. Pentru ca uneori trebuie sa apelezi la profesionisti si propria judecata. Pentru ca fac publicitate, dar nu oricui si in orice conditii - nu vreau sa fiu ipocrita. Scriu cu drag despre lucrurile in care cred, promovez firme pe care le-am testat (Bodybebe  si Cartea copiilor de exemplu) sau programe gen De dragul artei, ma duc acolo unde sunt curioasa sa aflu ceva (Regina Maria) insa refuz ceea ce nu mi se potriveste (am ales sa nu merg la Danone). Pentru ca dincolo de toate, e un blog scris onest, cu umor (zic eu :D) si cu suflet.

Pentru ca ce scriu pe acest blog e experienta mea de viata, cu alegerile mele, care mi se potrivesc mie.

Aici

26 November 2012

Interiorizare

Trebuie sa ma fortez sa scriu. Nu pentru ca blogul acesta e un business sau eu mai stiu eu ce chestie vitala financiar, ci pentru ca e copilul meu de suflet si imi pare rau sa-l vad in paragina. Si mai ales pentru ca am atatea povesti nescrise in mine, ma asalteaza toate, se invalmasesc sa iasa la lumina si apoi mor uitate intr-un colt al vietii mele mult prea pline acum ca sa apuc sa le trec in nemurire. E pacat, deja am uitat o groaza din ce aveam de povestit.

Asa ca trebuie sa ma adun. Fortat, motivat, pentru ca momentele trec pe langa mine si duse sunt daca nu mai apuc sa le trec aici, in jurnalul copiilor mei si al traiului nostru in patru.

In ultimul timp m-am cam retras, mi-am restrans spatiul de manevra, m-am interiorizat mult. N-am timp/ chef/ disponibilitate. Nu stiu daca imi adun fortele si contemplu situatia, incercand sa-mi planific un nou asalt, o noua directie sau pur si simplu e doar o stare, o faza. Am senzatia ca e o redefinire, un soi de "what next" dar si o asezare in matca in noua viata/ formula de patru. Plus ca mai e si sezonul de vina :D - e timpul de stat cu familia/ in familie.

In rest noi suntem bine: copiii cresc, eu mi-am luat imprimanta de black friday, am facut placinta cu mere impreuna cu "ajutorul" meu cel mic si mi s-a comandat una "cu pototae" (nu pot sa reproduc exact cuvantul pentru portocale), am fost la munte, la petreceri fel de fel si ne-am intalnit cu diversi prieteni, in casa e bine si e cald, am facut planuri de Revelion, bebeluna creste frumos, ne-au cazut rafturi, ni s-au ars becuri/ stricat robinetul, omuletul ma uimeste cat e de mare/frumos/minunat, statul m-a tinut fara bani o bucata buna de timp dar acum am reinviat, am primit mult ajutor de la o prietena-bona perfecta, Bu e foarte funny cum vorbeste cu cea mica, am carti bune de citit (am gasit una grozava, un deliciu)... deh, cotidiene.

21 November 2012

Cipicii

Cine vrea sa imi ia un cadou, dincolo de obisnuitele surprize (o casa, o masina, diamante... deh, mizilicuri :D), va merge la sigur cu ceva foarte simplu: o pereche de cipici. Din cei draguti, pufosi sau tricotati (da, stiu, Google arata si multe balarii dar u get the point), toti imi plac si singura cerinta e sa aiba talpa moale si mai rezistenta, ca eu ii fac praf repede :-(. Nu le fac nimic, ma jur, doar ii port zilnic cu drag (si de drag :D) pana cand se uzeaza talpa si gata, asta a fost. Motiv pentru care sunt mereu in cautare de cipici noi, pentru ca asta imi place sa port prin casa mai mult decat orice papuc fie el cat de frumos: eu ador cipicii! :D

Asa ca acum stiti, iata, sunt o femeie simpla, nu cer mult: o casa, o masina, diamante si cipici...

20 November 2012

Camasa vesel colorata

Acum ceva timp m-am jucat eu de-a DJ-ul pentru Bodybebe si comentam ca nu au haine peste o anumita varsta (3-4 ani). Ei bine, iata ca situatia s-a remediat :D si eu am fost invitata sa imi aleg o camasa din cele de aici, cu ocazia unei promotii grozave, black month la propriu: 


Pe scurt: intre 20 nov si 20 dec, zilnic se ofera 70% reducere la un produs anume, anuntat in dimineata zilei respective  pe Facebook, iar reducerea e valabila din acel moment pana la ora 23:59 si se livreaza a doua zi, totul in limita stocului disponibil.

Acum, iata dilema pentru mine: ce camasa sa aleg? Ah, am vreo trei favorite... m-am invartit, m-am sucit...toate sunt vesele si merg...ia ghiciti voi ce culoare de camasa am ales eu? Asta daca tinem cont de faptul ca mereu m-am plans ca nu inteleg de ce hainele de copii sunt atata de limitat colorate, mai ales de chestia cu albastrul pentru baietei si rozul pentru fetite. Am fixul de a nu imi imbraca pustiul ca pe un omulet/ barbatel in miniatura, obosit deja de viata, cu culor terne si sobre... si nici nu tin sa-i subliniez neaparat cromatic apartenenta la un anumit sex. Nope, chiar cred ca depinde de cum asortezi o culoare si ca si rozul merge la baieti daca pui ceva potrivit langa el, sa echilibreze balanta. Nu mai zic de culorile vesele, gen galben, portocaliu, rosu... mesajele simpatice sau imprimeurile haioase.

Ei bine, fix asta isi propune sa schimbe Bodybebe si pentru ca imi place ce fac, eu ii sustin. Imi place ca e un business facut cu suflet,  lansat de o mama. Si imi place ca hainele sunt tare vesele si din materiale bune. Spun toate acestea pentru ca am si testat produsele: am avut cateva tricouri din colectiile Rebel Tatoo si Cartoon (huh, puteam sa nu cedez eu la ala cu "I'm your father"?) si au rezistat excelent la frecusul zilnic de la gradinita, iar acum am hanoracul asta si mor dupa el - culorile sunt superbe si e pufos si... arata mult mai bine ca in poza, imi tot vine sa il tin "de bun", mai ca nu ma indur sa-l dau la purtat.

So, sa ne intoarcem la dilema mea... albastru, verde...ce am ales, ce am ales? Deh, nu m-am putut abtine: asta :D!

19 November 2012

Ghici ghicitoarea mea


E timpul sa destelenim putin blogul, ca doar am lipsit cam mult de pe aici. Motivat, bineinteles, cu boli si iar alte boli, plus o nevoie acuta de somn din partea mea. Nu ca e dracul atat de negru, nu e, doar ca m-a ajuns oboseala. In fine, multe s-au intamplat, multe sunt de povestit, viata noastra e la fel de plina si confuzanta ca de obicei, asa ca sa (re)incepem in forta, nu?

Cu o ghicitoare...

Ce a desenat copilul meu in imaginea de mai sus? E?

Nu stiti? Nu va dati seama? Nici eu nu m-am prins, desi omuletul se agita nevoie mare fix taman cand eram gata imbracata sa plec pana la magazin, dupa niste lapte. Insista sa ii mai cumpar ceva, "cament, mami, cament". Huh? ce e aia "cament"? Bu, tu ai idee? Nu, nu stia nici el, desi am incercat sa il facem sa ne explice sau sa ne spuna in "limba lui tati", ceva... nimic, insira ca e ceva "mici mici" si ca e de mancare.

Pauza, gol total in capul meu. Ce naiba e aia?

Vazand ca nu imi pica fisa, copilul m-a luat de mana si m-a tarat pana la masuta lui unde mi-a desenat ca pentru dummies chestia de mai sus, cu o figura usor agasata si totusi relativ intelegatoare, genul ala care te ia cu duhul blandeti in timp ce tu afisezi cea mai tampa privire posibila.

Nope, tot nu m-am prins. N-am inteles nimic din desenul lui, decat ca alea "mici mici" sunt guguloaiele alea desenate in centru, adica sunt "multi mici mici" si stau in ceva. Pur si simplu nu picau fisele neam, nicio conexiune, nimic, blank total in capul meu, ce pisici e camentul ala de mancat cu mici mici, ma rog, ca bucatca asta de om se asteapta sa i-l aduc de la magazin si eu mor de cald aici, imbracata si pe picior de fuga si nu se poate sa nu inteleg, chiar sa nu inteleg ce vrea copilul meu de la mine, aaaaaaaaa, Buuuu, ce vrea copilul???...

Mi-am cerut scuze politicos, ca "mami nu intelege", m-am dus sa ma dau nitel cu capul de pereti, am inspirat-expirat si am reluat sesiunea de intrebari. Iluminarea s-a produs cand m-a informat ca este "camen sa manac eu nu doae butica" si ca e ceva de la Bunu. Oare ce putea sa-i dea Bunu lui, ma rog? Eeeeeeeeeeeee? Va zic eu ca nu ghiciti,

Bunu ii da tic tac. Copilul vroia tic tac (partea cu "medicament pentru burtica" probabil ca e adaugirea lui). Aia e o cutie de tic tac, desenata de copilul meu. Pai nu? Pai da...

My song for today



Arizona dream - Goran Bregovic - This is a film

Iubesc melodia asta : "The fish doesn't think because the fish knows everything" :D.

07 November 2012

Another baby in town

Din triada de verisoare care ne-am purces sa nastem tura a doua de copii anul acesta, iata ca azi noapte, fix cand s-a trecut in ziua cea noua (doar cateva minute trecute peste miezul noptii), a venit pe lume si ultimul verisor al copiilor mei. Ne-a dat putine emotii insa totul s-a terminat foarte-foarte bine asa ca ne bucuram sa ii uram "Bine ai venit pe lume, micutule!" :D.

A fost un an plin de copii nou nascuti in jurul meu, e frumos pentru ca asa cum baietelul meu are doi verisori de varste apropiate (o fata si un baiat), iata ca mandra mea va avea la randul ei doi verisori (fata si baiat :D) cu care sa creasca impreuna, cot la cot. Si va mai avea o "cuscra" mica, pentru ca acum o mai asteptam sa se nasca si pe fetita nasilor de botez ai piticotului - mai e putin :D.