31 March 2013

Ghiciti melodia

Am o prietena care scrie o carte. Una fantasy, a carei cititor-testator am placerea sa fiu (aka am papat deja primele doua volume, mdap, il astept pe ultimul). Booon... si iata ca in al doilea volum fiecare capitol incepe cu versuri din melodii pe care m-am distrat teribil ghicindu-le. Nu pe toate, deh, dar bine, bine, sta bine babuta! :D Iata aici experimentul ei si ah, m-a tentat sa ma distrez si eu (pastrand insa linia textelor):

1.
Oh no, don't let me go cause all I am
You hold in your hands, hold me
And I'll make it through the night
And I'll be alright...

2.
Here I stand all alone
Have my mind turned to stone
Have my heart filled up with ice...


3.
They'll watch us rise with fire in our eyes
They'll bow their heads
Their hearts will hang low
Then we'll laugh and they will kneel and know

si

This heart of steel was
Too hard to break
Too hard to hold 

4.
Nobody understands,
Quite why we're here
We're searchin' for answers
That never appear

5.
I will be strong I will be faithful 'cause I'm counting on A new beginning.
A reason for living. A deeper meaning.

6.
You say
Love is a temple
Love a higher law
Love is a temple
Love the higher law

You ask me to enter
But then you make me crawl 

22 March 2013

Fluturasul

Saptamana trecuta copila a inhatat un fluturas. Unul mic-mic, facut din material textil cu ceva fosnitor tare la interior, o jucarie de la arcada aceasta, mare hit la noi.

Chestia e ca nu i-a mai dat drumul fluturasului. De vinerea trecuta il tine strans in pumnisorul stang. Nu stiu cum face si care e smecheria insa de exemplu daca ma aplec sa o ridic, surpriza, cand ma uit mai bine la ea... pam-pam, tine triumfator fluturasul strans in manuta. Daca o imbrac, musai sa trec manuta cu tot cu fluturas prin maneca hainei, nu-i da drumul. Surpriza a fost si cand am iesit cu ea in oras, imbracata in graba ca eram in intarziere si, wow, numar de magie: cand ajung la destinatie din combinezonul de cosmonaut cel alb se iveste manuta ei tinand strans fluturasul! Pam-pam! Si cand se joaca: nope, nu da drumul fluturasului, manevreaza jucariile fara sa il lase jos! La masa? Fluturasul e si el prezent! Doar noaptea mai ramane abandonat...

Ba chiar si la baie il tinea strans, trei seri la rand am tolerat si fluturasul in cada pana cand ne-am prins ca, mda, el era motivul pentru care a doua zi copila scotea niste baloane fabuloase, diafane si perfecte, cu curcubeu pe ele and all (u should have seen my face) - se pare ca fluturasul se imbiba cu apa cu sapun si ulterior mandra il morfolea fericita, dupa care se transforma intr-un spectacol mirobolant: poc, din gura ei ieseau baloane perfect formate, cu transparente minunate (aaaa!!!). 

Bref, la inceput m-am ciocnit de biata creatura cand imi era lumea mai draga, acum am invatat sa i-l mai scot din manuta si sa-l mai fac uitat, insa cumva reuseste mereu sa-l recupereze mai devreme sau mai tarziu - pasiune mare, mon cher!

Sa mai spun ca merge si in patru labe cu el in manuta?








21 March 2013

Mic atac de panica

Citesc si aflu tot mai des despre boli rare,  marturii devastatoare pe care abia reusesc sa le lecturez pana la capat, boli care afecteaza prea multa lume si lovesc prea multe familii. Aflu povesti despre saracie si nevoie disperata de ajutor, despre oameni mici, meschini si urati pe dinauntru care fac rau altor oameni si copiilor lor. Vad stiri despre alimente din ce in ce mai periculoase, cu toxine si medicamente scapate de sub control si imi dau seama ca EU nu sunt pregatita sa traiesc in lumea asta.

Ma sperie.

Prea tarziu. E lumea in care am adus doi copii si pe umerii mei nu atarna atat responsabilitatea imensa pe care o am pentru ei cat infinita mea iubire pentru ei, dulce povara, iubire care ma impinge sa le ofer tot ce e mai bun si, vai, sa le daruiesc o lume mai buna.

Si asta ma sperie si mai tare.

Ma uit in put si ma ia cu ameteala. Repede, unde este jumatatea cea plina a paharului??!

19 March 2013

Lecturi de suflet - micile bijuterii mari

Am o lista personala cu cartile pe care le consider adevarate bijuterii delicate, induiosatoare, genial scrise si care la final te pun serios pe ganduri. E o categorie speciala, cea a inocentei copilariei, cu copii dar nu doar despre copii :D (nu va lasati inselati de faptul ca poate sunt trecute la "carti pentru copii"). Prima este prima pentru ca, well, stiti si voi de ce, iar restul zau ca merita citite...

- Micul print - Antoine de Saint-Exupery (btw: ooooo!)

- Extrem de tare si incredibil de aproape - Jonathan Safran Foer

- Momo - Michael Ende

- Oscar si Tanti Roz - Eric-Emmanuel Schmitt

14 March 2013

Familia noastra in desene colorate

Pentru ca imi e dor de cel mic (aflat la bunici) dar si pentru ca ieri am avut urmatoarea conversatie naucitoare cu piticul meu de 4 ani, merita sa postez cateva dintre ultimele lui lucrari.

Si conversatia? Voila:
- Mami, ti-am facut doua desene frumoase!
- Oooo, ce dragut, abia astept sa le vad. Imi mai faci pana cand ne vedem?
- Nu! Nu pot.
- ???
- Nu am timp. (nu pot reproduce hohtul de ras care ma gadila, dar m-am abtinut si l-am intrebat cat se poate de serios cum de nu are timp, ce face)
 - Pai, pai... nu am timp, ies afara, ma joc, caut camionul, mananc...

Si desenele? Ah, iata seria mea favorita - familia geometrica:




 Mami
Tati
 "Bebe meu" (aka surioara)
"Eu" (aka omuletul)


Apoi iata toata familia noastra - de remarcat faptul ca ne-a desenat cu ochelari (nope, nu stiu de ce lui tati i-a iesit un ochi, da??? n-am facut nimic, zau):



Si favorita mea by far - "mami cu parul ud"!!!:


12 March 2013

Cand cei mici dorm

... (finally!) si esti mort de oboseala dupa o zi lunga si tot ce vrei este sa pui deoparte jucariile ca sa iti poti face loc in propriul pat si sa te prabusesti in el. Totul in liniste, ca sa nu cumva sa trezesti monstruletul adormit:

Regula nr. 1: Invata care sunt jucariile care canta melodii vesele/ scot sunete diabolice/ turuie neobosite si ce anume le activeaza.

Regula nr. 2: Intotdeauna, dar intotdeauna inchide butoanele inainte sa ridici/ apuci jucariile.

Regula nr. 3: Shit happens.

10 March 2013

Keep calm and raise your child

Exista perioade in viata de mama in care intri in groapa depresiei. In ciuda faptului ca iti iubesti copiii si chiar daca ai ce ti-ai dorit, oboseala, tracasarea, rutina se aduna si nu reusesti sa mai dovedesti starea aceasta sumbra. Oricat incerci sa-ti revi in matca, realitatea este ca nu prea mai ai rabdare si nu reusesti sa vezi mereu jumatatea plina a paharului ... Rezultatul este o persoana nervoasa, irascibila, trista, obosita rau-rau si cu o viziune sumbra asupra vietii. Mdap, nu mama de care iti doresti sa aiba parte copilul tau :D.

Vestea buna e ca trece. Motivul pentru care scriu asta e ca sa imi amintesc mie si altora ca "e normal", li se intampla multora. Si ca atunci cand simti ca nu mai poti, ai mila de tine: pune copilul jos, ai grija sa fie undeva sigur si... respira. Da-i o jucarie, da-i doua, da-i sase. Da-i pachetul ala de servetele. Ok, sterilizeaza-l inainte daca vrei... Fa-ti o cafea. Cumpara-ti flori. Rasfata-te cu o prajitura. Sau cu o inghetata. Esti la dieta? Sorry, nu e un moment bun. Renunta la tot ce te incarca negativ, transeaza lucrurile daca te ajuta si concentreaza-te pe ce e frumos in viata ta. Simplifica: du doar cat poti sa duci in acest moment, nu e o perioada buna pentru echilibristica pe sarma sau pentru jonglerii elaborate. Nu te condamna. Nu te complica. Nu te invinovati. Ia-ti o vacanta daca poti, schimba peisajul, schimba ruta pe care plimbi copilul, shimba ceva, rupe monotonia.

Cere ajutor. Respira: inspira, expira. Spune ce simti, dar retine ca si atunci cand spui exact cat de low esti lumea e posibil sa nu sara cu o vorba buna sau o mana intinsa, damn. Cauta solutii pentru tine. Pe cat poti, ia o pauza. Fa sport, citeste, iesi din casa, fa orice te poate ajuta sa-ti pastrezi calmul. Nu de putere ai nevoie, ci de rabdare. Rabdare sa treaca - pentru ca va trece, va trece.

Pana atunci cruta-te si nu iti propune sa faci prea multe. Coboara stacheta si incalca regulile, lasa rolul de wonder woman, esti o woman pe functie de avarie incercand sa supravietuieasca unei perioade grele si nu, nu trebuie sa le faci pe toate si nici sa dovedesti ceva cuiva. Ia-te cu duhul blandetii si tine minte ca astfel de momente exista si sunt normale.

Keep calm and raise your child.

08 March 2013

Despre iubire

Franturi din conversatiile purtate cu copilul meu:

- Mami, eu te iubesc pe tine. Te iubesc cat tot orasul!
----
- Mi-e dor de tine. Cand vii la mine? (e la bunici, de o zi...) Cate nopti mai trebuie sa dorm? (pana cand mergem sa-l luam)... Ii spun cate si raspunde: e prea mult, nu mai pot sa astept atat, mi-e dor de tine.
----
Il spun ce sa faca in timpul in care sta la bunici: sa se joace, sa iasa in curte, sa se bucure ca e cu ei etc... si il intreb ce sa fac eu pana cand vine el de acolo. Sa bei apa, sa mananci si sa dormi, mami...

------------------------------------------------

Cat despre sotul meu, numai de bine (ca tot ma tachina el ca ar trebui sa-l laud mai des pe blog): azi a stat cu cea mica si eu mi-am facut de cap in oras. Tare bine mi-a prins asa cadou, mi-a facut bine la cap, in primul rand. Bu a hranit copila de trei ori, a schimbat-o de n scutece si a marait doar de doua ori desi eu am intarziat mult. Dar era Ziua Femeii, nu? :D Iar de 1 Martie mi-a adus o stropitoare decorativa plina de flori si un voucher la un "nail bar", cu numele meu pe el. Pam-pam!

------------------------------------------------

Si pentru ca e 8 Martie, doar o vorba sa mai zic: cel mai bun shopping e cu mama. Yep, cu mama mea personala, ii tare fain. Si mi-a lipsit asta. La Multi Ani, mama!

P.S. Azi copila a spus prima data mamamammm. Incepe :D.

05 March 2013

La Bistro Jaristea, la inaltime

Saptamana trecuta am fost invitati sa testam un nou loc de joaca. In fine, sa testam asta e relativ, cam ca invitatiile la petreceri de copii si playdate-uri: copilul e invitat, eu sunt doar insotitorul. Asa ca domnisorul a testat si eu am observat :D.

Bistro Jaristea este un restaurant elegant, in adevaratul sens al cuvantului. Cu atmosfera de local vechi, mobila superba si servire "ca la carte", e un loc, hmmm... child friendly unde copilul meu a testat trei camere mansardate pline cu masinute si alte jucarii, un soi de castel gonflabil, un acvariu, o trambulina, doi pereti de escaladat (ah, va iubesc pentru astia, asa am descoperit marea pasiune a omuletului) si ooo... n-am habar cum sa-i spun decat minge-atarnata-de-tavan-pe-care-te-poti-da-huta (mare hit, va zic). Bonus, o doamna care sa supravegheze goana copiilor si un domn-specialist care sa-i ajute sa escaladeze in siguranta (la cerere inteleg, al meu nu escaladeaza chiar asa de sus).

Noua ne-a placut, dap, e clar child friendly. Concluzia lui: a dormit tun si a mancat o pulpa de pui intreaga. Concluzia mea este doua :D, mai precis ca Bistro Jaristea se preteaza la doua tipuri de iesire in oras:

1. Fie va doriti o seara eleganta intr-un local rafinat si atunci va imbracati frumos, alegeti o masa la unul dintre cele doua etaje minunat amenajate si va lasati rasfatati in timp ce copilul e sus, in mansarda, vesel si in siguranta, topaind de mama focului - ah, ce viata! Singura conditie e sa aveti un copil care sa poata sta la un etaj diferit de cel la care va aflati si sa coboare niste scari cam abrupte pentru gustul meu (sau va lasati numarul de telefon la doamna cea amabila de sus, sa va sune sa urcati sa-l luati). Restul e simplu: toata lumea iese fericita din ecuatia aceasta, o situatie clar de tipul win-win, ce va puteti dori mai mult?

2. Fie varianta de mai sus nu vi se aplica si atunci lasati perlele si rochia de dantela acasa si apelati la "the good old jeans" (caci mansarda e complet diferita de ce e mai jos) si o luati domniile voastre frumusel pe langa (sau prin) bucatarie, sus pe scarile cele abrupte, pana la cele trei camere de mai sus si setul aferent de canapele confortabile cu o masuta joasa unde puteti bea un suc si alimenta cu combustibil micile tornade.  Aici e un loc deloc pretentios, ba chiar cu destule lucruri de imbunatatit, finisat - dupa mine e un loc de test, o incercare a patronului pentru a vedea daca ideea unui astfel de loc prinde si dap, prinde, e buna, e nevoie de asa ceva, merita incurajat - dar foarte potrivit pentru a te duce cu o familie de prieteni si trupa aferenta de pitici si a sta nitel linistiti cu adultii si a reusi chiar sa purtati o discutie relaxata, fara griji pentru siguranta lor sau batai de cap in a le gasi o distractie, a ii tine pe scaune, a va jena in fata celor de la alte mese daca ii deranjeaza si a sta mereu comutat pe modul "alerta" :D.

01 March 2013

Pizza bun-bun

Drumurile mele cu copilul in spate, in masina sunt din ce in ce mai interesante. Dupa ce am aflat cum e cu femeile la volan, ieri vede o reclama la pizza si exclama:

- Pizzaaaa, bun-bun!
- Da? Iti place? De ce zici ca e buna? ma apuca pe mine cheful de conversatie
- Are legumeee...
Huh?
- Si tie iti place pizza cu legume? nu serios???! ca maine iti fac daca zici ca da, ma gandeam eu
- Nuuu...
- Si atunci de ce zici ca e buna?
- Pai e buna pentru tine, ca are legume, raspunse el prompt

Cinci minute mai tarziu, la vederea unui panou publicitar similar din spatele meu se aude:

- Pizzaaa, bun-bun pentru mami meu!

Martisoare

Am reluat ideea martisoarelor handmade - productie bebe Zu si mama Zu :D doar ca imi e clar ca noi nu le facem "din ce in ce mai bine" ci "din ce in ce mai strambe" iar asta e motiv de mandrie pentru ca se vede clar ca implicarea omuletului creste pe masura ce creste si el. Astfel incat fluturii pe care am ales sa ii facem anul acesta au pe alocuri ba o tona de stelute lipite una de alta pe aripi, ba modele complet diferite, ba nitel sclipici scapat din goana calului... si tot asa :D.


 

 

There was an error in this gadget