Pufait matern

Mama mea pufaie. :D. La propriu: chiar pufaie cand se enerveaza, face asaaaa... cam ca o oala sub presiune, sau ca un tren cand ajunge in gara si elibereaza aburul cu zgomot. Pfffff. I se si potriveste, ca atunci cand se ambaleaza e ca un tanculet pornit la atac, unul foarte mobilizat si ambalat, care pufaie :-)). O auzi si e clar, e cazul sa o tulesti :-)). Sau sa ai grija ce zici...

Evident ca atunci cand spui cuiva ca "mama mea pufaie", iti zambeste politicos si te lasa in boii tai, convins ca bati campii. Asa si Bu cand ne-am cunoscut, perioada in care era mai tot timpul pe la mine prin casa, ca doar el locuia la camin iar eu cu parintii, asa ca fusese adoptat cumva pe post de "copilul numarul trei". I-am zis de pufait, el si-a dat ochii peste cap. Eeeee... si intr-o zi se enerveaza mama, ca nu e dus gunoiul sau asa ceva... si vine pornita de la bucatarie cu punga de gunoi in mana, sa o aduca in hol unde intamplator eram noi doi. Aveam un coridor destul de lung, asa ca Bu si cu mine am vazut-o pe mama venind apasat la atac, zicand raspicat ceva despre gunoi si lene si lasand punga la usa cu un pufait sonor, sub privirile noastre uimite. Dupa care s-a intors pe calcaie si a plecat demna la bucatarie, pe principiul "a trecut acceleratul"... Uitandu-se lung in urma ei, Bu, ardeleanul meu linistit, a rostit incet si ganditor: "deci asa pufaie mama ta...".

Revenind pe la zilele noastre (povestea e veche, devenita deja legenda prin familia mea), ma suna mama, vesela. Ca ce o tachinez eu ca pufaie, ca uite ca si eu pufai, a citit ea la mine pe blog, am scris eu ceva despre cum aveam draci si pufaiam :-))... M-am repliat eu rapid si i-am zis ca eu pufai metaforic... dar daca??? E posibil ca istoria sa se repete? Oare am mostenit celebul pufait? :D

Ha! Stai sa vezi cand m-o recomanda copilul cu "mama pufaie" :D!

Desenam in familie

Familie de artisti, v-am spus? Desenam pe orice bucatica de hartie gasim, ba chiar si pe tableta magnetica si mazgalim rapid savante rotocoale colorate, masini cu forme futuriste sau chiar cu rotile in sus (piticot) ori pe mami-tati-A'api-djadja si o groaza de vehicole (autobuze, trenulete, nino, motociclete si cate si mai cate), eh, avem chiar si versiunea combinata: familia calatorind vesela cu diverse autobuze/ trenulete etc :D. Acum... ramane doar sa ghiciti ale cui sunt operele de arta din galeria de mai jos... :D:

3 ani documentati in detaliu

Ieri m-a apucat nostalgia. De fapt nu nostalgia a fost de vina, ci discutia cu o prietena care ma intreba ce faceam eu cu cel mic pe la 4 luni, cum ne jucam, cum era. Pai ce faceam? Stai sa ma uit la poze si la ce am filmat.

Si uite asa m-am trezit privind filmuletele vechi, cele cu primii pasi, cu primul "mama", cu rasetele in hohote, cu impins cu tenacitate scaunul de masa prin toata casa, cu dansurile lui, cu strambaturile pe care le facea cand nu avea nici o luna si i-am dat zeama de lamaie pentru sughit, cu el la baie, cu bunicii, cu verisorul, cu escaladatul scarii cand nici nu stia sa merga, cu mutrita lui curioasa evoluand luna de luna catre omuletul care e acum... si am ras din toata inima si m-am emotionat si am ajuns sa ma uit si mai pe seara, cu piticul langa mine, incantat ca se vede "pe el" si mai apoi m-am distrat si impreuna cu Bu, eu deja bucurandu-ma de incantarea si uimirea lui de data aceasta.

Mi-am redescoperit primii pasi in viata alaturi de cel mic si, vai, cat de bogat a fost drumul pana aici! Si m-am convins, cand e greu (si e greu!) filmuletele astea sunt un adevarat balsam - iti aduc aminte ca viata e frumoasa si ca ai o comoara ascunsa :D.

Nu stiu ce o sa fie, sunt destul de convinsa ca o sa fiu albita inainte de vreme si zaluda anul acesta incercand sa intru in ritmul unei vieti cu doi copii (:D), dar eu abia astept sa serbez cei trei ani de omulet luna viitoare si sa ma intalnesc in vara cu a doua minune a vietii mele.

My song for today

Cat Stevens - Lady D'Arbanville

Pentru ca imi place de mor, pur si simplu... :D

Lupul, spanacul, toaleta si multe altele

Totul a inceput cu Scufita Rosie. Poveste pe care orice parinte al generatiei noastre are o ezitare cand vine vorba sa i-o prezinte copilului propriu, caci, deh, cum sa-i spun ca x a mancat pe y si ca y a murit si i-a fost taiata burta? Doar ca socoteala din targ nu se potriveste cu cea de la bunici unde omuletului meu i se citeste povestea in cauza cu intonatii speciale si copilul deja stie ca vine lupul si "am-am" (=te mananca). Buf, uneori evenimentele o iau inaintea ta si chestiunea e transata.

Si ajungem noi la seara linistita in care gateam cu copilul meu. Eu mesteream un spanac pe la aragaz, el amesteca laptele cu zahar pentru prajitura cu gris din cuptor, cand ii vine ideea sa maraie, ca uite ca a venit lupul la usa bucatariei. Hait! Ce te faci cand vine un lup imaginar la usa bucatariei proprii???  Cum reactionezi la asta? Mmmmnope, lecturile mele de parenting nu ma pregatisera pentru momentul intalnirii cu animalele imaginare din lumea copilului meu. Il gonesti pe lup? Te certi cu el? Ce faci?

Eu am ales calea pasnica. Lupul? Pfoa, prieten vechi, sigur nu a venit sa ne manance, ia vezi, poate are nevoie de ceva, il putem ajuta cumva?

Copilul intra in joc si, cred eu, nestiind prea clar ce sa faca totusi cu lupul asta care are asa o imagine negativa greu de depasit, il scoate rapid din ecuatie si introduce un catel. Un catel care latra la usa noastra de la bucatarie. Aaaa, pai si catelui ce vrea? Eh, turns out ca ii era foame si putin spanac il tenta si pe el (??!) asa ca i-am pus (imaginar) ceva spanac intr-un castronel si omuletul l-a dus cu grija pana la usa, punandu-l apoi pe jos "in fata" catelului si invitanadu-l pe acesta cu gesturi largi sa manance. Catel multumit de spanacul meu, copil fericit, i-a facut si cu mana de "pa-pa"...

Si de aici a inceput nebunia. Catelul a plecat, dar au venit pe rand:
- o rata care a vrut sa faca baie la noi in casa si careia i-am imprumutat servetul meu de bucatarie sa se stearga, sa nu ii fie frig cand iese din apa, deh
- o girafa care a vrut sa guste niste smantana (don't ask, nici eu n-am intrebat, am scos smantana si i-am dat-imaginar in castronel)
- un leu pe care l-am hranit cu supa, omuletul precizandu-mi ca nu trebuie sa fie prea fierbinte (!!! pretentios leul asta, ce sa zic, asa ca am suflat cu grija in supa imaginara)
- o zebra care a vrut o banana, scoasa de copil din frigider si pusa cu atentie pe jos la intrarea in bucatarie
- lupul, dap, lupul, revenit brusc la noi in casa pentru ca, sa vezi si sa nu crezi, avea nevoie sa faca pipi (!!!) asa ca omuletul l-a condus la baie (pe bune, am tras cu ochiul pe dupa colt, in timp ce imi radeam singura in barba: mergea usor aplecat, ca si cum conducea/ impingea pe cineva de la spate si spunea incetisor "'ai,'ai"= hai, hai, plus ca l-a ajutat pe lup chiar sa se urce pe scaunelul inaltator din fata WC-ului :D)
- o maimuta care a vrut un mar pe care cel mic i l-a spalat intai cu atentie la chiuveta
- un iepuras, musafirul final, care, ciudat lucru, a vrut chiar ceea ce mananca iepurasii si in viata reala, adica un morcov, chestie ce l-a tentat si pe pitic asa ca a vrut si el un morcov sa rontaie si iata cum s-a terminat cu vizitele diverselor animale, ca omuletul era ocupat cu mancatul :-)).

E fun la noi :D.

P.S. Aseara vorbea cu jucariile in cada si la un moment dat se auzea chiar cum plangea dupa "mamiiii", de era sa ma scol sa ma duc la el - turns out ca doar interpreta niste roluri, extrem de simpatic, Bu si cu mine radeam pe infundate pe canapea.

NU-urile unei femei insarcinate

Chestiune de alegere a cuvintelor - conform logicii "Nu am fost miresica!!! Am fost mireasa", reluam si la aceasta sarcina:

Nu sunt graviduta!!! Sunt gravida. Sau insarcinata, daca vreti :D.


Ok??!!!

Doar fac un copil, nu m-am dilit.

Aventuri de mama

1. Programare la dentist pt cel mic. Particular, deci din cel la care mai bine nu intarzii, ca iti dispare programarea. La o adresa care nu imi era cunoscuta asa ca ma cam grabeam. Booon: iau copilul de la gradinita, copilul nu vrea in masina - admira peisajul, negociem, copilul nu vrea sa se aseze in scaun, negociem - eu ma uit la ceas stresata si pufai, se aseaza, ma lupt cu centura, o inchid, ocolesc repede masina, ma arunc la volan, pornesc motorul, pornesc masina... si din spate se aude suav: "fac pipiii, mami". Injur printre dinti, trag masina pe dreapta, opresc motorul, ma dau jos si ocolesc toata sandramaua, desfac centurile, scot copilul, il pun langa un copac, desfac toate capsele si fermoarele, pufai si mai abitir,  il ajut sa faca pipi, il impachetez la loc, iar negociez suitul in masina, iar pun centura, ma arunc la volan si purced sa galopez prin trafic pufaind ca o locomotiva...

2. Sotul nu vine acasa la timp, culc copilul singura. Apare si Bu, ca i s-a intepenit un muschi/ nerv la spate, cauta medicamente, da-l cu creme, aterizez si eu in pat. Si copilul se scoala, socant, din ora in ora, asa ca traversez toata casa dormind pe mine pe la 00.40, pe la 1, pe la 2, pe la 3, pe la 4... coafura rezista, eu ma clatin... si pauza pana la 7 cand omuletul se infiinteaza singur in patul nostru. Intai se lateste intre noi doi, adultii prabusiti epuizati printre paturi, pana cand ajungem sa dormim fiecare in pozitii chinuite. Apoi scoate tacticos cartea cu poezii (Elena Farago, carte fara poze, doar cu text din care copilul meu mai nou "citeste") si o rasfoieste linistit, "lecturand" cu voce tare si intonatie in patul meu. La 7 dimineata!!! Pe la 7.20 i-am dat pe amandoi afara din pat, tata si fiu si le-am zis sa se descurce cum or vrea, doar sa ma lase sa dooorm. Ideea geniala a lui Bu a fost ca "ii trebuie o baie calda pentru spate" asa ca a dat drumul la apa, cu putere (in conditiile in care la noi inainte de 8 cred ca nu se spala nimeni in bloc si vine doar apa rece, oricat ai lasa-o sa curga). Si baia e fix langa dormitorul nostru si apa aia curgea, curgea, curgea... si eu sunt insarcinata... aaaa, m-am trezit de tot si gata!

Baiii, mami

Ieri, liniste la noi in casa. Dupa ce ne jucasem diverse aveam putin program de voie: micutul spiridus se uita la Pocoyo iar eu ma bucuram de o pauza inainte de a purcede cu programul de seara: baie, lapte, spalat pe dinti, citit, culcat. Il si informasem ca o sa vin in curand sa pregatesc toate cele pentru baie, insa pe moment stateam zen in birou, la computer, jumatatea mea de ora de tras sufletul.

Brusc langa mine apare un capsor carliontat itindu-se ceva mai sus de blatul mesei mele de lucru si turuind de zor ceva despre apa... ??? E un episod cu apa la Pocoyo? E Pocoyo in apa??? Ce spui, mami?

Baiii, explica omuletul si ma trage grabit de mana ai, ai, mami (=hai, hai, mami).  Ma uit mai bine la el, mda, era imbracat regulamentar in body, insa mai in jos... nud! Picioare goale, fundulet gol, zambet larg, entuziasm, spriridusul se dezbracase singur si ma poftea grabit sa ii fac baie, ba chiar, cum aveam sa descopar doua minute mai tarziu plecand pe urmele labutelor desculte ce alergau vioi prin casa, daduse si drumul la apa in cada si adusese si masinutele!!! :D