30 April 2009

Oama cu ochiul rosu

Zilele trecute m-am trezit cu un ochi rosu. La propriu. Ochiul meu stang avea vasele de sange sparte si era teribil de rosu- arata cel putin ciudat. Singura acasa, cu Bu plecat la prima ora cu elicopterul prin munti (pe bune), m-am speriat. Dupa ce m-am dumirit ca nu, nu mi-a dat Bu nici un pumn in ochi peste noapte (:P) am aflat ca viroza a inceput sa actioneze dubios. Si am trecut pe antibiotice... Dar in ziua respectiva m-am distrat. Pentru ca intai a venit Bro' in vizita:

Intra el pe usa, vioi, si incepe sa-mi povesteasca de una de alta, dadea ture prin casa turuind si eu dupa el. Pana cand ii zic foarte calma:
- Uita-te la ochiul meu stang.
- Ce?
- Uita-te la ochiul meu stang. Serios.
- Ha???... Se rasuceste brusc spre mine. Focalizeaza. Pauza lunga... Se apropie. Ce-ai patit? Uhhhh. Wow, arata tare nasol...

Spre seara, apare si Bu... Tzumpiii, am zburat cu elicopterul, stai sa vezi ce am filmat, nu-ti imaginezi cum a fost si taca-taca-taca-taca, omul frenetic se invartea titirez prin camera. Bag iar placa de hipnotizare, calm:
- Uita-te la ochiul meu stang.
- Huh???? Ce zici???
- Uita-te la ochiul meu stang. Serios.
- Mmmm, maraie el ceva... Focalizeaza.Tacere brusca... Se apropie... Iiiih. Maaama, arata nasol...

:D Acum ochiul meu stang este albastru again, happy me. Si acestea fiind spuse, plec la munte trei zile. Cu bebe. Si juma' de casa :-)). E prima noastra iesire in afara orasului si iau cu mine de la sterilizator pana la scutece, paturica si marsupiu, cine stie ce cataclisme ne lovesc pe-acolo si de ce e posibil sa am nevoie... nu mi-e clar insa unde incap toate in masina, mai ales ca mergem cu a mea, care este hatchback :D.

Leapsa pierduta

... adica primita acum o mie de ani de la Oaki, doar ca eu nu stiu cum am uitat-o pe traseu...

1)Ia cartea cea mai aproape de tine,deschide la pagina 18, si găseşte rândul 4
:-)) o sa va placa asta:
"fertila a schimburilor vitale conditiei noastre de barbat"- cartea "Mami, tati, ma auziti?" de Jacques Salome


2) Intide-ti braţul stâng pe spate cât de mult poţi. Ce atingi?
Mmmmm, spatarul scaunului de birou... iar mai incolo de asta, daca ma mai las mult pe spate risc sa pic cu tot cu scaun.

3) Care a fost ultima emisiune pe care ai văzut-o la TV?
Cred ca "Design de vis" sau asa ceva, e pe Zone Club. E cu amenajari, febletea mea...

4) Fără să te uiţi la ceas, spune ce oră este?
Sase jumatate

5)Acum uită-te la ceas, ce oră e?
18:40

6) Când ai făcut ultimul pas afara? Ce făceai?
Azi- am fost la doctor, pentru coloana.

7) Înainte să incepi chestionarul acesta, ce ai făcut?
Am patrulat in lungul si in latul holului cu copilul in brate, sa-l adorm...

8) Ce porţi acum?
Blugi si un tricou negru. Sosete portocalii :D.

9) Ai visat noaptea trecută?
:-))) Cine mai stie??? Dorm bustean de cand cu copilul...

10) Când ai râs ultima dată?
Azi- cred. Rad des...

11) Ce e pe pereţii camerei în care te afli?
Mmmmmmm, nimic... Dar o sa fie caricaturile noastre facute de Popa's, asta cand o sa se mobilizeze Bu sa le bata cuiele...

12) Care e ultimul film pe care l-ai văzut?
Zau daca imi aduc aminte, m-am mai uitat cu Bu la diverse de pe HBO Comedy insa memoria mea nu bate asa de mult in trecut iar Bu nu e prin zona sa-mi spuna ce am vazut...

13) Dacă ai deveni multi-milionar peste noapte ce ai face cu banii?
Asta e simplu: cel putin jumatate pusa deoparte (banci) iar restul cheltuit pe : rude/ casa-masina/ investitii/ calatorii/ distractie (probabil in ordinea asta).

14) La ce te gândeşti acum?
Pai la banii de mai sus... buni la casa omului ...:D.

15) Dacă ţi-ai putea pune o dorinţă, şi ştii că se va îndeplini care ar fi aceea?
In acest moment al existentei mele prima reactie e sa ma gandesc la copil. Dar o sa zic sanatate si fericire pentru toti cei dragi mie.

16) Imaginează-ţi că primul tău copil este o fată, cum ai vrea să o cheme?
Primul meu copil e cam greu sa mai fie o fata, asa ca presupunand ca va urma o fata... am cateva idei pentru nume insa nimic clar... probabil ca va avea tot mai multe nume si unul dintre ele o sa fie de sfant

17) Imaginează-ţi că primul tău copil va fi un băiat, cum ai vrea să îl cheme?
Nu trebuie sa ma chinui sa-mi imaginez: am deja un baiat si il cheama taman cum am vrut. Al doilea nume este cel la care m-am gandit mereu pentru copilul meu: Andrei.

Bu si Zu

Pentru ca sunt parinte singur acasa si nu am somn, ma fatai pe net si mi-am adus aminte o intamplare mai veche, din perioada in care bebe insista sa manance si noaptea. Si prin "insista" inteleg o colectie de tipete si plansete, ceva teribil. Drept pentru care, intre cei doi parinti lesinati de somn a avut loc urmatorul dialog, cat se poate de serios (nu, cei doi nu aveau deloc dispozitie de glume, doar dormeau pe ei):

Zu, inca dormind, realizeaza ca e randul lui Bu si zice: plange copilul!
Bu, mormaie din perna: mmmm, care copil???
Zu, dintre paturi: nu avem decat unul...

29 April 2009

Lecturi de mamica

Booon... taman ne-am intors dintr-o lunga excursie la piata- nope, nu m-am dus sa-l vand (conform modelului pupezei din tei), desi cred ca luam ceva bani frumosi pe el, e prezentabil don'sorul, mai ales daca trage unul dintre zambetele alea pe care le exerseaza din plin lately... Ne-am plimbat si asa am ajuns si pe la piata si mai apoi intr-un parculet unde am luat masa: eu m-am cadorisit cu o tarta cu orez si una bucata antibiotic iar odrasla si-a baut laptele cu o viteza ametitoare (cred ca "se cer" alte cantitati)... Acum eu sunt franta iar el vioi :D. Si mai suntem si singuri peste noapte, ca tati a tulit-o la o filmare "la mare, la soare" (sper ca fara fetitele goale, brrrr) pana maine... Noroc cu salteaua: ca o mama deloc zdravana la cap ce sunt i-am luat "centrul de activitati" (hmmm, hmmm) Tropic Isle (mi-a placut ca e versatil) si de doua zile am liniste. E inca mic, nu prea stie el clar ce si cum, dar sta cuminte si se holbeaza la jucarii si mai da cu manutele in ele si, surpriza, le vorbeste... eu cred ca le cearta ca nu stau locului sa le apuce :-))...

Anyway, saptamana viitoare cred ca atacam parcul Icoanei. Sper sa nu fie prea plin de liceeni- "pe vremea mea" (= cand am facut eu liceul acolo) stateam mult timp prin parcul ala... Doar ca ma gandesc la o tura prin Carturesti mai intai si apoi, dupa ce incarcam caruciorul cu carti :D, sa stam si noi undeva sa ne odihnim, sa bem un laptic, ceva, nu???

Si ca veni vorba de lecturi: m-am gandit sa inaugurez o noua rubrica de lecturi, una pentru mamici, ca poate nu toata lumea este interesata sa citeasca despre bebei. So, here we go, mai intai cu ce carti lecturez eu de zor.

Cartea mea preferata pentru perioada graviditatii a fost La ce sa te astepti cand est insarcinata (lung nume, stiu). Mi-a placut cum prezenta fiecare luna si cam ce gen de informatii oferea.

Acum adun o groaza de carti si sunt interesata in special de partea cu etapele dezvoltarii lui bebe:
- the best one so far este Bed timing pe care eu am primit-o de la o cunostinta din Canada, unde inteleg ca este un hit. Teoretic ea iti spune cand anume este indicat sa incerci introducerea unor reguli privind somnul/ adormirea odraslei in functie de dezvoltarea fizica si psihica a acestuia. Practic trateaza subiectul dezvoltarii mai bine de trei sferturi din carte asa ca eu am primit exact ce imi doream. Cartea e curat scrisa, usor de lecturat si informatiile sunt extrem de interesante si utile pentru a reusi sa intelegi cum etapele de crestere si invatare ale copilul tau, la ce sa te astepti de la el si cam ce "gandeste" :-) ...
- Ingrijirea sugarului si a copilului de dr. Spock care inteleg ca este o somitate in domeniu... E o carte- caramida (si asta cu titlu lung, vad ca au o pasiune...) care contine informatii utile despre o groaza de chestii posibile si imposibile. Buna de tinut in casa si rasfoit punctual, nu cred ca ma vad citind-o de la un capat la altul...
- Puncte de cotitura, foarte interesanta ca abordare, cred ca o sa imi fie utila mai tarziu
- Cum sa facem fericit un copil in primul sau an de viata (pfff, ma omoara astia cu titlurile lor), Mami, tati, ma auziti? si Inteligenţa emoţională în educaţia copiilor (nu, nu mai zic nimic de titluri, am cedat deja nervos)- carti pe care inca nu le-am citit asa ca nu le pot comenta
- era sa uit de Mama si copilul, cea mai bine cotata carte romaneasca in domeniu, as far as I know. Este extrem de detaliata, continand in special informatii practice: alimentatie, ore de somn, dezvoltare fizica... este foarte utila.

Si continui cu ce mai citesc eu pe net, legat de subiectul "ok, sunt mama, da' nu m-am ticnit brusc", subiect pe care am mai aberat si eu aici si despre care inteleg ca taman face valuri pe net emisiunea Dupa bloguri, cu o abordare pliiina de diminutive si clisee. Ok, dupa ce am citit posturile de aici si aici, m-am dus si eu pe site sa vad emisiunea cu pricina. Vai mie... tot ce mi-a trecut prin cap a fost ca
a) posturile de mai sus sunt geniale
b) eu vorbesc asa??? plin de diminutive???
c) blogul meu e blog de mama?
d) mai erau doua posturi geniale aici si aici
e) vaaaai ce ma regasesc in ideile scrise, la doar trei luni dupa nastere... prevad ca la doi ani o sa fiu complet irascibila legat de subiectul asta :D

26 April 2009

Boscorodeli nocturne

N-am somn. Nu de bine ce ma simt ci taman invers: de naspa ce imi e. Asa ca dupa o tura prin casa, o cana de ceai si un Paracetamol am aterizat aici. De disperata ce sunt. Pentru ca ma doare in gat atat de tare incat am renuntat sa mai si vorbesc (asta in cazul in care aveam cumva de gand sa mai si turui singura prin casa in miez de noapte, de nebuna). Nu, serios, am ajuns sa ma duc la Bu si sa dau inteligent din aripi. Chestia e ca se plictiseste repede sa interpreteze asa ca ajungem la un mic turn Babel. Fiecare abereaza pe limba lui. Anyway, in disperare de cauza am recurs la un remediu din copilarie: mama imi pregatea o compresa cu spirt pe care o punea la gat. Imbatabila. Nu a dat niciodata gres- gatul meu se incalzea ceva fantastic, eu adormeam linistita si cand ma trezeam, pac, hocus-pocus-vindecatus! Well, ok, nu chiar asa dar pe acolo... Si imi aduc aminte precis ca dilua spirtul cu apa ca sa nu ma "arda", iar daca totusi mie mi se parea prea mult o rugam sa mai puna putina apa. Ei bine, initial am facut si eu la fel, apoi am ajuns chiar sa torn spirtul direct pe prosopel, fara sa il mai diluez, dupa care am pus chiar spirt cu ghiotura, pe principiul "acum sunt mare, I can take it" si nimica nimicuta, doar o amarata de incalzire patetica a gatului, nimic de proportiile necesare vindecarii mult dorite... Jale mare. Ce naiba fac astia cu spirtul? Il subtiaza, ca pe Cola de la dozator??? Pai la zeama asta de spirt eu ce ma fac???... Asa ca acum miros a spirt si ma simt la fel de nasol. Nici bebe nu o sa ma mai recunoasca de mama la asa damfuri... Da, pentru ca ne-am apropiat brusc, teribil de brusc astazi. Eu o luasem cu binisorul, ma gandeam sa nu-l tin inca in brate dar hei, pentru ca totusi este o realizare ca nu mai am febra, stateam cumintei in aceeasi camera. El dormind in scaunelul mobil, eu alaturi, butonand la laptop sa-i comand odorului o salteluta- centru de joaca. Dupa care a inceput sa se simta ceva in aer, o miscare imperceptibila... cutremur???... sau vecinii de sus??? Prima concluzie a fost ca e doar o impresie, vecinii de sus se zbantuie, asa ca am varat capul la loc in laptop. Insa cand a inceput sa se zgaltaie camera m-am napustit la piticot, i-am desfacut centura, l-am luat in brate si m-am postat sub grinda. Pac-pac-pac, pe pilot automat. Ce carantina??? Ce virusi, nu-l ating inca si alte alea... duse pe apa Sambetei... cand a aparut Bu din birou noi eram deja sub grinda. Iar bebe??? Luat asa pe sus, s-a trezit brusc, a cascat ochii mari, a procesat nitel si cand s-a prins ca e la mine in brate (i-o fi si mirosit a mine, ca pe atunci nu aplicasem inca metoda cu spirtul) s-a cuibarit mai bine si si-a varat nasul in faldurile jachetei mele, adormind linistit la loc. Si asa a ramas urmatoarele aproximativ 20 de minute in care eu, inca stresata de ideea de cutremur, nu m-am simtit in stare sa-l pun jos asa ca am patrulat prin casa, discutat cu Bu, vorbit la telefon cu Bro' si cu tata sau privit stirile cu el dormind dus la mine in brate.

24 April 2009

Carantina

Sunt bolnava. Ieri m-am trezit cu febra 39.3 si frisoane, ardeam toata sub patura si ma durea capul ingrozitor. Plus dureri in gat. Se pare ca e gripa, nu mi-e prea clar de unde am luat-o insa e urata rau. Asa ca sunt in carantina: mama si Bu (mai ales Bu) m-au sechestrat in dormitor, sub paturi. Nu am voie langa pitic- ma uit la el de la distanta. Nu pot nici sa alaptez. Preferabil sa nu ma frasui prin casa. Sau fiu fata cuminte si sa stau in pat, ca sa ma fac bine repede.

Noroc ca bebe nu are nimic. Iar mie, dupa o noapte teribila, temperatura mi-a ajuns la 37.7. There is hope...

23 April 2009

Singuratate in doi

Citeam articolul de aici si gandurile mi-au divagat. Am plecat de la "să mergem mai departe singuri, pustii şi reci, în unul sau în doi" si mi-am amintit acea sintagma "singuratate in doi" care mi se pare teribila. Mie imi suna extrem de trist, de descurajant. Doua suflete care isi traiesc fiecare singuratatea proprie, fiind totusi unul langa altul. Suna ca doua fantome, ratacind printr-o casa goala.

Un cuplu in care se trece si de faza cu aruncatul cratitii in cap (macar aici mai exista ceva pasiune, valvataie umana) si se ajunge la comunicarea rece, impersonala, politically correct: ai cumparat paine, trebuie sa pun scrisoarea la posta, te rog sa duci gunoiul, maine mergem la mama... este un cuplu mort, incremenit in rutina banalului. Pana si ura este o traire, un mod de interactiune: doi oameni care se urasc se cauta, se gandesc unul la celalalt... indiferenta este moarte clinica. Politete si atat. Restul... fiecare cu lumea lui, fiecare cu durerile, tristetile, visele si sperantele proprii. Si totusi alaturi, in camera vecina este acel cineva care ar putea sa le aline, cu care odinioara obisnuia sa rada si pe umarul caruia obisnuia sa se sprijine. Zic eu ca asta doare mai tare decat singuratatea- singuratate, deoarece singuratatea in doi inseamna sa te gasesti prins intr-o relatie condamnata la moarte dar din care nu te poti desprinde. Pentru ca, undeva inca mai speri ca ceva, cumva, undeva... speri ca celalalt va simti, isi va da seama ca si tu suferi... inca nu ai puterea sa recunosti adevarul- si anume ca lumina asta mica a sperantei palpaie din ce in ce mai slab si ca poate pana la urma o face din inertie... Singuratate in doi inseamna sa traiesti fundamental separat, dar totusi impreuna si asta cred ca inseamna moarte lenta: a relatiei si pana la urma a sufletului, inghetat de atata raceala.

22 April 2009

Super me :-)

Am mai primit ceva: o leapsa de la Zmeura, care ma provoaca sa spun ce ma face o supermama. Well, sunt la inceput, patru luni si primul copil hardly counts fata de ce experienta au alte mame din blogosfera, insa daca e sa insir din ce am experimentat eu so far:

- faptul ca acum scriu acest post cu mogaldeata dormind labartata pe burta mea (adormita in sfarsit, dupa o repriza de maraiala iesita din comun), chinuindu-ma sa ma misc cat mai putin desi ma dor deja picioarele teribil si ceea ce imi doresc cu adevarat e sa ma intind in capul oaselor si sa ma duc sa mananc ceva, uf!
- faptul ca am programare la doctor si sper la ceva sedinte de fizioterapie si alte chestiuni in ton pentru ca m-a lasat coloana rau de la atata ridicat si carat odrasla de 5 kg deja (and counting :P), de ma scol tapana (la propriu) si am momente cand imi vine sa plang de durere (am o forma usoara de scolioza, cu care am reusit sa traiesc pana acum insa piticul mi-a pus capac)

Dar asta ar face orice mama, nu??? O mama buna, ca nu vorbim de cele capabile sa-si abandoneze copii nou nascuti la tomberon, pe alea nu le inteleg. Mi se pare ca cele de mai sus intra in fisa postului :D.

Supermama zic eu ca am sa ajung daca voi reusi sa fac pentru copilul meu taman lucrurile contrar firii mele, doar pentru ca sunt constienta ca asa e mai bine pentru el. Adica sa imi musc limba si sa-mi infranez variatele porniri, oooo, tare grea chestiune pentru o control freak ca mine. De exemplu: imi doresc sa aiba curaj, sa fie indraznet, sa riste putin chiar... dar sa zicem ca se va cocota intr-un copac, oooo, imi va trebui muuuuuult autocontrol ca sa nu urlu instant sa se dea jos de acolo ca poate isi rupe o mana, un picior, ceva. Si asta e un exemplu minor, dar daca aplicam teoria la alegerile lui in viata... mie imi explodeaza capul :D.

Ai mei au reusit sa aiba taria sa ma lase sa ma duc in legea mea, sa imi dea suficienta libertate si suficient credit chiar si cand lucrurile pareau ca merg intr-o directie suspecta, plus sa aiba suficienta rabdare sa astepte sa imi revin singura atunci cand era cazul... si imi doresc sa pot face si eu asta pentru piticot. Daca imi iese figura, ma declar supermama!!!! He, he... mai vorbin peste 20- 30 de ani :-)).

Ha! Am uitat sa dau si eu leapsa mai departe, ok, ok, sa vedem... pe cine pun eu la panoul cu supermame??? Well sa zicem Andreea Badran, Ada Demirgian, caprele Irinucai, Laura si Silvia.

21 April 2009

Easter

Evident ca din moment ce a cedat computerul trebuia sa se manifeste si laptopul, nu??? Pai da... I-a cedat bateria, for good. Am scos-o, ca tot ma stresa o luminita de avertizare non stop, plus ca asa e mai usor :D. Acum trebuie sa cumpar alta, pfff.

Am disparut de Paste. Am sarbatorit in familie si a fost frumos. Bebe a primit cadouri si s-a plimbat prin bratele tuturor, chestie care pare ca i-a placut. Ceea ce ma bucura, pentru ca vreau sa fie un copil sociabil.

Am primit si eu cadouri si iata ca am primit si unul virtual, pe care taman l-am gasit, asa ca am avut parte de surprize si de bucurii si dupa Paste. Iata deci premiul primit de la Laura, careia ii multumesc:


In rest? Once again ma declar surprinsa de diversele atitudini sarbatoresti care incep sa se imparta in doua curente majore:
- cel al familiei obsedate, care descinde in supermarketuri cu copil, sot si capra, gata sa ia cu asalt refturile intr-o isterie a shopping-ului care ii transforma in forte de atac inarmate cu carucioare
- si cel relativ elitist care condamna sarbatoarea cu muntii ei de mancare, traditiile si sms-urile standardizate
Personal iubesc tare mult sarbatorile, cand se aduna tot clanul si ne dam cadouri si ne tachinam, mancam ciorba de miel sau de curcan pe care mama le face numai si numai cu ocazia Pastelui sau a Craciunului si asa mai departe, facem acele mici- multe lucruri care deja au devenit traditie in familia noastra. Imi place asta. Si cred ca nici sa te chinuie febra sabratorilor de fatada, pline de "consumerism" nu e bine, dar nici sa iti petreci timpul fiind scarbit de ce te inconjoara nu e ok- just enjoy Easter in your own way! E sarbatoare, e caldura, e bucurie, e prilej de lucruri bune.

Anyway... daca aberez e din cauza ca m-a ajuns oboseala. Dorm pe mine :D. Asta e un mare downside al maternitatii. Lipsa de somn. Si interdictia de a manca ciocolata (cat timp alaptezi..). Oooooooooooo, deja am Fata Morgana cu pahare mari de Cola si munti de ciocolata :-))... Si, vai mie, ce m-am saturat de bulevardul pe care stau, ma plimb zilnic pe el si deja l-am invatat pe de rost- unde sa ma duc, unde sa ma mai duc???

15 April 2009

Today

Well, azi am umblat ceva impreuna cu bebe: am fost la coafor (unde am lasat amintire un scutec plin de pipi :D) si apoi la mall (unde bebe a si luat masa- in oras :-)). Evident ca i-am cumparat hainute, ce puteam sa fac si eu... am zis ca nu, ca ma tin tare, dar am nimerit la reduceri si chiar a fost super ok, tot vroiam sa-i cumpar o salopeta, niste blugi ceva... By the way: eu nu reusesc sa ma impac cu ideea pantalonilor fara capse intre picioare, mi se par incomozi in conditiile in care ii schimb scutecul de cateva ori pe zi.

Mi s-a confirmat a n-a oara faptul ca bodyguarzii sunt obiecte de decor care se uita la tine cu interes in timp ce te chinui sa cocoti un carucior pe trepte in sus. Adicatalea "the fish doesn't think... the fish knows everything iar bodyguardul nu gandeste ci pazeste": el nu se poate deplasa din "obiectiv" pentru a ajuta pe cineva pentru ca nu este in fisa postului lui. De parca bunavointa si bunul simt sunt chestiuni care tin de fisa postului... Oh, well... mizilicuri. La fel ca si rampele din oras, majoritatea proiectate in bataie de joc. Preferatele mele: farmaciile fara rampe sau cu rampe care dau direct in usa blocata, cea de alaturi fiind cea functionala. Da, sunt sigura ca se poate deschide la nevoie, dar pentru asta trebuie intai sa ajungi inauntru sa ceri sa se deschida :-))- la fel si cu afisul care informeaza candid ca exista rampa mobila si ca trebuie doar solicitata- va bene, cum ajungi pana inauntru ca sa o soliciti, presupunand ca esti singur in oras, lucru perfect posibil ca doar nu o sa umbli non stop insotita, ca nu esti incapabila brusc???

14 April 2009

The bad, the worse and the worst

In ordine aleatorie, numai vesti sucite lately:

Computerul a picat, am avut o viziune sumbra cu toate pozele piticului disparute pe vecie... A fost enervant fara computer, l-am reparat acum (schimbat si ceva componente insa, hei, nu am pierdut fisiere!!!) si inca mai este enervant pentru ca trebuie sa instalez o groaza de programe si sa fac tot felul de setari pentru ca totul sa fie din nou pe gustul meu... pfff. Dar sa zicem ca e bine, putea sa fie mai rau...

Botezul se amana la infinit, tragem de el ca de o peltea... Din varii motive (toate justificate) am ajuns cu el in iulie si, ce chestie, a picat taman cu o zi inainte de concertul Manowar. Si did I tell un ca nu facem botezul la Bucuresti??? Yep, o sa fiu o mama nebuna care alearga de la botez la concert :D...

Turns out ca am avut preeclampsie. Partea proasta este ca e probabil sa am si la o eventuala viitoare sarcina. Iar asta sucks big time pentru ca este un risc destul de serios. As far as I know, nu exista tratament concret ci doar incercari de a tine situatia sub control, dar practic solutia finala este scoaterea copilului, indiferent de cate saptamani are. Adica, de obicei, inainte de termen. Asta spus pe scurt, evident ca deciziile se iau la momentul respectiv in functie de situatia concreta, insa rezumatul nu suna ok and me not happy. A, si evident ca preeclamsia este faza premergatoare eclampsiei, dar sa nu intram in detalii, suficient sa spun ca nu agreez ideea de a mai trece prin ce am trecut. Mai ales ca de data aceasta am avut un noroc fantastic si totul a fost bine, atat pentru bebe cat si pentru mine. Din ce am auzit de la doctori, nasterea mea a cam provocat agitatie in spital si mai toti mi-au declarat ca se pregatisera pentru un bebe intr-o situatie mult mai grava. Nu ma plang, bebe e super ok si a avut chiar scorul APGAR 9 (inteleg ca nu se da 10 la cezariana), doar ca viitorul meu e putin mai tulbure, brusc.

01 April 2009

Astazi e ziua ei...



... nope, nu este o pacaleala- e nascuta pe 1 aprilie (sau se poate spune ca ea e pacaleala ??? :-))
There was an error in this gadget