30 August 2011

Sweet Child of Mine - variatiuni pe tema data

Cred ca cea mai tare ever e varianta indiana (neaparat de ascultat pana la capat):D:



Alte versiuni (cu "celebritati"):















si...







Iar la final (desi clipuri mai sunt, variantele parand sa tinda catre infinit - am gasit si cu muzicuta :D) the one and only:

26 August 2011

Cautam gradinita

Pentru ca nu am reusit sa gasim varianta de gradinita taman buna pentru omuletul nostru, am decis sa apelez la "memoria virtuala colectiva " :D si sa va cer ajutorul. Caut o gradinita buna, preferabil in sectorul 2 Bucuresti, in zona Mosilor (sa zicem Izvorul Rece - Foisorul de Foc - Obor - Pta Galati), asa ca daca stiti ceva sau aveti ceva sfaturi, sugestii... va rog sa nu va abtineti :D, orice informatie e binevenita.

25 August 2011

Cenusa de trandafir in haine noi

Acum doi ani scriam despre un proiect de suflet: o revista online pentru femei, Cenusa de trandafir. Eh, iata, doi ani mai tarziu am decis sa facem revista "si mai buna", asa ca astazi lansam un nou format! Cadou de ziua noastra :D.

Ce s-a schimbat? Pe langa un layout nou, mai bine organizat (eee, nice, ce ziceti?) principala modificare o reprezinta faptul ca in fiecare luna vom analiza o tema prestabilita. Vom anunta subiectele cu mai mult timp inainte, astfel incat cei care sunt interesati sau considera ca au ceva de spus legat de acest subiect sa ne poata trimite sugestiile proprii si noi sa incercam sa le punem in aplicare, pentru ca ceea ce ne propunem este sa dezbatem tema pe toate partile. Ce mai, vrem "sa descalcim" putin problema, asa ca oricine are idei, intrebari, nedumeriri... este bine venit. Noi vom prezenta idei proprii, opinii ale unor persoane ce activează in domenii ce definesc sau sunt legate de tema aleasa, interviuri, concursuri care sa va permita sa "testati" pe propria piele despre ce discutam, chestionare in care ne puteti prezenta punctul propriu de vedere... dar si rubrici permanente, review-uri si cate si mai cate :-).

Eu ma simt tare bine, cu haine noi si in pragul unui nou inceput, iar in plus tema lunii septembrie este una care ma intereseaza direct: "lumea bio", asa ca ma laud emotionata :-).

24 August 2011

My song for today



The Naked And Famous - Young Blood. Asta daca va intrebati cumva care e melodia din al doilea clip de aici (daca nu l-ati vazut, va recomand insistent sa o faceti, e de "jos palaria" si pe mine m-a cucerit big time)... Al doilea clip, da?

23 August 2011

Rascolita

Sunt ganduri care nu imi dau pace, lucruri ce ma macina incet si de care incerc sa ma scutur si nu reusesc. Sunt dezamagita, furioasa si vreau sange. De ce? Pentru ca oamenii sunt lipsiti de suflet in fata celor mai pretioase lucruri din viata ta, pentru ca "te fac" cu zambetul pe buze si privirea senina si pentru ca eu ar trebui sa stiu mai bine decat sa cad in plasa lor.

Nu e un post ca sa ma vaicaresc si nici ca sa spun ce mi s-a intamplat, este unul ca sa NU uit.

17 August 2011

Do'tor Aa'pi


Scoate tacticos stetoscopul, si-l pune in urechi si vine la mine:

- Mimo, mami!
- Vrei sa imi asculti inima?
- Da! vine raspunsul incantat

Ma plec pe vine, ii arat cum sa puna cerculetul rosu in dreptul inimii si imit bataile acesteia: tuc, tuc. Rade incantat si fuge sa aduca otoscopul, cu care se uita atent in urechile mele. Apoi imi ciocane genunchii, pentru reflexe si imi pune termometrul, pe care uneori il confunda si cu un telefon, asa ca mai poarta si cate o conversatie detaliata (cu un confrate?). Concluzia acestui consult amanuntit (care include si taierea unghiilor de la picioare, caci altceva nu i-a trecut prin cap ce ar putea face cu forfecuta chirurgicala :D) este ca am nevoie de o injectie, asa ca ia un aer serios si ma inteapa in burta sau in laba piciorului, dupa inspiratie. Apoi o luam de la capat... ca e distractiv.

Uneori il consult eu pe el, metoda buna de a il face sa stea locului pentru un schimbat de scutec, dar cel mai adesea ma ataca el pe mine. Dimineata, la pranz si seara, sunt pacientul lui preferat, in fata caruia deschide solemn trusa si incepe sa extraga diverse instrumente. Si ce conteaza daca sunt pe fuga, sau daca tropai prin bucatarie gatind ceva, seringa ma inteapa in picioare si foarfeca are grija de manichiura mea... iar omuletul plimba trusa de doctor peste tot dupa el, iar la culcare musai sa fie prin zona, ca doar e primul lucru de care intreaba dimineata.

Este primul "role play" pe care il joaca in adevaratul sens al cuvantului si este adorabil cum isi spune singur "do'tor Aa'pi", luandu-se foarte in serios. Nu stiu de ce nu prea il tenteaza sa trateze animalele de plus, insa pe noi/ pe mine in special ne cauta neobosit de toate cele. Scopul meu era sa ii obisnuiesc putin cu ideea de doctor si sa nu ii mai fie atat de frica de consult, ca tare urat mai reactioneaza, cu plansete si tipete. Eh, nu stiu daca am reusit, o sa vedem, - eu sunt gata sa il las sa o caute si pe doctorita in urechi inainte sa il caute ea pe el :D - dar cu siguranta am facut un omulet fericit nevoie-mare.

16 August 2011

Ziua mea de nume

In onoarea zilei mele (dap, ma cheama si Maria) m-am facut creata. Si blonda. In fine, blonda cam eram eu, acum am niste suvite suplimentare, ceva mai clar blonde, insa creata, nope, pe asta nu o incercasem, desi parul meu are niste tendinte naturale de ondulare (taman cele care au fost incurajate acum).

So, Bu a decis ca ma intinereste, eu m-am obisnuit cu greu cu noua mea figura si ma gandesc cum sa o reproduc pe cont propriu, iar copilul cred ca mi-a comunicat ca trebuie sa imi spal parul!!! :D Sau cel putin eu asta am inteles, ca nu e bine cu parul asa, sa il spal, sa revina la normal... Mda, sa pare ca am un critic mic in casa, mic si exigent :-)).

Altfel... totul e cum am stabilit: pingele tocite, multe de facut si, again, dureri de coloana. Dar cu moralul stau destul de bine: imi place vara asta in care nu m-am copt prea mult, prefer asa decat sa ma ascund in casa din cauza caldurii insuportabile.

12 August 2011

Zaharul din iaurtul cu fructe



Filmul este cu si de la Viorel Copolovici - Pranzul din caserola - unde gasiti mereu retete grozave (do try the cheesecake, e simplu de facut si delicios, "the uhmmm...").

10 August 2011

Jurnal de omulet - 2 ani si 6 luni

Doi ani si jumatate - e un nou salt in dezvoltare, un progres pe care imi vine sa il numesc mai degraba "deschidere", caci copilul meu parca a inflorit. E mai sigur pe el, mai "baietel" pus pe sotii, mai curios si dornic sa invete, mai dezghetat, mai descurcaret. Personalitatea lui tot mai puternica iese de dupa fustele mamei si pentru mine e o mirare continua sa o observ si sa ii studiez fatetele: nu sunt eu, nu e nici Bu, e un omulet de sine statator, cu multe asemanari socante, insa una peste alta cu totul si cu totul alta fiinta, una pe care imi face placere sa o descopar.

Luna aceasta, desi eu nu sunt nicidecum grabita sa il pun pe olita (nu vad de ce sa fug sa castig maratonul, asa ca va rog sa nu ma mai intrebati de sanatate pe acest subiect), pe motiv de deranj la stomac si iritatie de scutec am ajuns sa incepem chestiunea scutecului cu susul in jos: copilul meu doarme fara scutec, insa ziua il poarta :D. Adica i-a placut atat de mult ideea, incat cere sa i-l scoatem la culcare, iar majoritatea noptilor nu avem accidente (pentru celelalte exista protectii de pat). Oook... ce pot sa spun, ma mai gandesc cum sa tricotez restul povestii.

Apropo de povesti: daca mai citesc o singura data povestea din Cars eu declar oficial ca o iau razna, devin maniaca si dau foc studioului, producatorilor, marketingului si, mai ales, traducatorului care a incropit cartea de la Biblioteca Adevarul. Filmul nu ii place (nici mie, l-am pus o singura data si mi-a ajuns, multumesc), insa din toata colectia Disney Clasic i-a casunat taman pe cartea cu masini, asa ca in fiecare seara la culcare incerc sa tricotez dupa imagini o poveste care altfel nu are cap si nici coada, asa de prost e scrisa. Dar, da, vestea buna e ca citim la culcare. Si citim si in masina, pentru ca omuletul are o colectie de 4-5 carticele din cele cu poze mari, ba cu animale, ba cu fructe, ba cu mijloace de transport si le citeste cu mare placere in timp ce conducem prin lumea larga. Cum le citeste? Ah, asta e o adevarata distractie, caci singurul lui interlocutor sunt eu, fie ca sunt copilot, fie ca ma chinui sa sofez (uneori printr-un trafic infernal, alteori cu 120 la ora pe autostrada)... si dialogul este invariabil de tipul:

- Maaami!
- Poftim iubitule
- O-titi!
- Aaaa, e un trenulet acolo?
- Da!
- Maaaami!
- Poftim.
- 'Oio!
- Aaa, ai vazut un vapor?
- Da, 'oio apa!
- E si apa acolo? Vaporul merge pe apa , mama.
- Da, 'oio apa! Mnamnam 'oio apa!
- E ceva de mancare pe vaporul de pe apa?
- Da! vine raspunsul satisfacut ... si asa o tinem in continuare, minute bune in care studiem curiosi carti pe care ma chinui sa le invat pe dinafara, caci daca sunt la volan si nu, nu stiu la ce animal se refera (era o caprioara, doh!) e in stare sa ma intrebe obsesiv de n mii de ori. Uneori am senzatia ca ma testeaza :D, pfff. Dar e bine, isi formeaza limbajul, zice mintea mea obosita.

Ii place tare mult sa deseneze si se chinuie sa respecte conturul. Nu ii iese mereu, insa in fiecare dimineata se arunca pe masuta (cea nou cumparata :D) pe care stau creioanele si cartea de colorat, mazgaleste ceva si apoi imi arata triumfator .

Mai are o "preocupare" absolut naucitoare pentru mine: pentru ca eu l-am invatat ca atunci cand vede o mizerie pe strada, in special "caca" de caine, sa ocoleasca si sa nu "calce in", well, el face asta constiincios, insa mai intai se opreste si imi arata obiectul cu pricina, explicandu-mi pe un ton trist ca ala e "wow-wow pi", mizerie de caine. Asa ca, vreau nu vreau, iata ca in parcursul nostru de la gradinita pana acasa inventariem cam toti rahatii de caine.

Tonul trist se aplica si la orice masinuta fara roti sau stricata cumva - mi-o aduce cu o figura distrusa, ce mai, compasiune pura, si imi arata amarat rau ca masina e stricata, vai noua, cautand usor impacientat in jur roata lipsa, poate o repara mama in mod miraculos (daca are si roata, mi le aduce pe amandoua, masina schioapa - tratata ca o pasare beteaga si bucatica lipsa, presupus salvatoare).

Au aparut si partile negative (moment in dezvoltare si influenta gradinitei?): a inceput sa nu mai dea jucariile (faza cu posesiunea e in floare, lucram la asta, ce sa facem) si da in mine (nu tare, ci cam cum ai da "leapsa" la joc) insa loveste, ca semn al frustrarii si neputintei cand nu ii convine ceva (ah, ce urasc partea asta, ce sa fac???).

Ce mai face? Mananca zmeura din curte, ba chiar alearga sa o culeaga singur cand poate; se descalta singur, dar mai inspre sufragerie, asa; spala toata gasca lui Mickey Mouse, care a ajuns sa faca baie cu el si, deh, sufera; are parca tot mai mult curaj si incredere in fortele proprii si isi testeaza limitele; insista sa isi cocoate singur motocicleta in portbagaj; zice si face diferenta mare-mic, insa la el sunt "uau!" (exclamat pe un ton entuziast, in acord cu dimensiunile mari pe care se presupune ca le are obiectul respectiv) si "mi", egal mic. Avem si "baii" care inseamna "baie" si se exclama vesel nevoie mare pana si in Bricostore, topaind agitat intre cazile expuse acolo si comentand dornic "baiii A'pi!"... dar si "mamaii" care este "mamaie", asistenta medicala de la gradinita si, in general, se pare ca toate cuvintele noi din aceasta perioada au un savuros "ii" la coada, de Bu si cu mine radem infundat cand mai auzim cate unul nou.

Stam mult afara, plecam des din oras, bantuim, cum ii spun eu - deh, sa ne facem plinul pentru iarna ce va veni, cand ne vom inchide in casa si vom juca jocuri. Acum exploram, facem cu mana pisicii din vitrina, mutam camioanele la salina, cotobaim dupa zmeura sau pur si simplu ne oprim langa un bumper de viteza si stam acolo minute bune, sa vedem cum fac masinile opa peste el (ah, musai sa fac rost de un scaun micut, pliabil, usor de transortat :D).

01 August 2011

Weekend la salina

Am plecat la drum: copil 1, copil 2 (nope, nu am doi, dar am prieteni cu unul), masina 1, masina 2 (de politie, cumparate din prima benzinarie pentru cei doi omuleti ce fosgaiau printre picioarele noastre), motocicleta verde 1, motocicleta verde 2, sapca albastra 1, sapca albastra 2 (dap, sunt identice), iepurasul 1, iepurasul 2. Tinta era salina Ocnele Mari si mai apoi o pensiune din zona, unde parintii sa fure si o canasta in miez de noapte, sa simta si ei ca mai sunt tineri si le curge sangele prin vine (mda, sigur ca da... NOT true, ca pe baba de mine o durea coloana si tuturor ne picau nasurile in farfurie de somn dupa o zi plina cu cei mici :D).

Dar am descoperit beneficiile camparii ambilor copii intr-o singura masina la drum lung - cel putin noua ne-a placut, ca ne trimiseseram omuletul "in deplasare" si ne declaram tare fericiti singuri in masina, dar se pare ca si ceilalti parinti au fost happy, ca au declarat ca cei mici se tin singuri ocupati, oh, the joy! (data viitoare ii luam noi si vedem :D). Si, evident, in stilul nostru propriu, am reusit sa avem parte de diverse amintiri:

- plimbarea clasica dupa GPS pana in varfuri de deal pe pante cu adevarat abrupte si coclauri unde nici naiba nu intarcase vaca (sau ce se mai intarca) si localnici cu figuri dubioase si cand "am ajuns la destinatie" (conform GPS-ului, ca prin jur nu era nici urma de pensiune) ne-am pravalit afara din masini razand deja cu lacrimi... ca doar ne stim ce putem face si tot noi suntem cei care s-au invartit prin vama Giurgiu dupa GPS facand curbe dupa curbe intru derutarea inamicului (si zau ca e o vama mica, dar ii tot ratam intrarea :D). Prietenul nostru, cand vede ca intram cu GPS-ul pe teritorii dubioase, deja lasa o distanta respectabila intre noi, ca poate e cazul sa ne intoarcem :-)).

- baia in piscina pensiunii, pret de maxim 10 minute, cat sa aiba copiii de unde sa iasa tropaduind, gata de noi aventuri (si noi dupa ei, normal)

- clatitele, ah, cat de bune, pufoase, grozave clatite, zau ca nu stiu daca am mancat mai bune

- camioanele din salina pe care, ca sa le poata trage piticii, le-am legat cu snurul de la hanoracul tatalul 1 si siretul de la adidasul tatalui 2

- holbatul din usa, intai al unul Bu uimit, dus sa verifice copilul noaptea (am jucat canasta in hol, in fata usilor celor doi omuteti cazuti la datorie dupa o zi de salina si aruncat pietricele in santul cu apa din fata pensiunii), apoi si al nostru, chemati de urgenta: copilul nostru, piticul cel mai pitic, dormea dus pe podea, cazut fiind din pat pe pernele moi puse de noi in jur si apoi rostogolit pesemne ceva mai incolo, totul in somn si fara pic de plangeri, lovituri sau probleme

- canasta 1 care a fost ea cum a fost, insa canasta 2, incheiata apoteotic cu un 9 dat cu nonsalanta de prietena mea (pe principiul psihologic "si ceilalti au dat 9" :D) care insa tinea in mana penultimii 3 (trei!!!) sesari cu care Bu nu avea sigur-sigur ever ce sa faca si faptul ca ultimul sesar era tinut de sotul ei, "ca sa nu ia teancul", ce a declansat o repriza de ras isteric, din cel cu tinut de pereti ca sa nu cazi si dureri de stomac (greu de explicat cu canasta, insa pentru noi a fost pur si simplu demential momentul)

- cei doi tati in pantaloni scurti in salina (mda, orasul lor de bastina e polul frigului in Romania), dar cu hanorac si gluga in cap, la un moment dat
fiecare incarcand sa doarma pe cate o banca, macar 30 de minute

- scutecul, vai, scutecul plin de pipi, strans frumos ca sa il ducem la un gunoi dupa ce ne terminam de imbracat insa uitat complet si regasit dupa 3 ore de salina fix unde il lasasem, tronand frumos in soare, element decorativ pe capota masinii noastre
There was an error in this gadget