31 March 2009

Alive and furious

Am cam lipsit, stiu- zilele mele se aglomereaza din ce in ce. Partea buna e ca bebe vireaza vertiginos catre un amoras din picturile renascentiste: rotofei si adorabil. In fine, la fel de bine se poate spune ca tinde catre omuletul Michelin :D... Am iesit cu el in lume: l-am dus la restaurant unde tot neamul meu l-a studiat pe toate partile si si-a dat cu presupusul cu cine seamana (versiunea detaliata: de unde are nasul, degetele etc.) si chestiuni similare. A dormit in carucior, a stat la toata lumea in brate... i-am si dat sa manance si l-am schimbat acolo... vorba lui mama "ii place la carciuma" :-)). Concluzia este ca odrasla a castigat publicul cu mutrita lui de ingeras si atitudinea de sfant (nu ma mai crede nimeni ca e in stare sa si urle de se zgaltaie peretii...) si so far procentele inclina in favoarea mea si a neamulul meu in privinta asemanarii. La fel spunea si mama lui Bu, cu mentiunea ca nasul carn se pare ca este din neamul lui... Oh, well, ce pot sa spun- pielea alba aproape translucida e sigur a mea, astept sa vad culoarea ochilor: poate sa fie oricare dintre cele trei variante si parca nu-mi vine sa cred ca e chiar albastru... E in stare sa scoata un verde, ceva... sa fie intre culorile noastre- in definitiv la grupa sangvina asa a facut, de am ramas perplexa cand mi-au spus ce are si cred ca daca nu stiam sigur ca eu l-am facut si cu cine, zau ca intram la banuieli :-))... A, si mai e si culoarea parului- pe moment are un pufulet incert :-)).

Partea proasta e ca am primit de la Bu un telefon nou. Pentru ca al meu Amore mio incepuse sa clacheze la clapeta (da, stiu, astea cu clapeta sunt nesuferite rau, da' ce sa fac daca imi plac...). Anyway: one day Bu a plecat de acasa sa-si schimbe sim-ul la telefon si s-a intors cu in iPhone pentru mine. Ooooo, very nice, I really didn't see that coming... chestia e ca m-am trezit cu el in brate fara sa stiu nimic despre cum functioneaza si ce vrea de la mine. Drace, nu stiam nici macar sa-l blochez... Iar acum, o saptamana mai tarziu, sunt plina de draci si dracusori si scot deja fum pe nari: nu inteleeeeg!!!!!!!!! Si nici nu sunt pregatita sa ma dau batuta in fata unui telefon, insa, zau asa:
- cum iti pui melodiile preferate ca ringtone, ca eu nu reusesc sa ajung cu ele acolo, chiar daca le-am copiat pe telefon
- asta nu filmeaza????
- cum faci foldere la poze??? ca le pune pe toate vraiste la un loc
- aaaaa... si cum naiba descarci pozele din el????
- singurul soft de pe care il poti manevra pe computer este iTunes??? Si asta ce naiba vrea de la mine, ca eu vreau doar sa vad foldere si folderase de pe telefonul meu si nu vad such thing...

In fine, mai exista o parte buna: pe 6 iulie ma duc la Manowar. Fara bebe de data aceasta... (vara trecuta era in burta si l-am dus la Metallica si Maiden).

Da' tot sunt furioasa: telefonul asta este teribil de frustrant. Si colac peste pupaza, Bu a reusit sa invete odrasla sa adoarma cu suzeta si acum il suspectez ca se trezeste si plange cand ii cade din gura!!! Da, la capitolul suzeta nu ne-am inteles de loc- avem opinii complet diferite.

25 March 2009

Matinale

In dimineata aceasta am avut parte de o serie de evenimente cu totul si cu totul neobisnuite. Bu este in tura de noapte la hranit copilul, eu in restul turelor, asa ca m-am trezit sa hranesc piticul la 6:00. Am pregatit frumos biberonul in sufragerie si mai mosmondeam ceva prin bucatarie, cand alarma de respiratie de la bebe a in ceput sa tiuie isteric (nu, nu s-a mai intamplat). Este vorba de o placa de cam 60 cm care se pune sub cearceaf si ii monitorizeaza respiratia copilului- daca exista o intrerupere de peste "nu-stiu-cate" secunde, incepe sa urle. Ceea ce si facea pe moment, sa mor eu de inima. Am tras un sprint nebun pana in camera doar ca sa-mi vad odrasla dormind linistita, insa in cealalta parte a patului !!! Copil de 1 luna si jumatate, a reusit (dormind in continuare netulburat) sa ajunga din partea din dreapta a patutului, in pozitia normala (paralel cu laturile lungi ale patutului), in partea din stanga a acestuia (si rasucit aproape paralel cu laturile scurte), iesind, in mod evident, de pe placa de 60 cm (patul are 120 cm).

Imi calmez bataile inimii, ma apuc sa rad ca proasta, mogaldeata se trezeste, casca ochii mari, isi aduce aminte ca ii e foame. Pana l-am schimbat, pana l-am sucit, individul s-a si apucat sa planga de foame, asa ca ma indreptam cu urlatorul in brate spre sufragerie, sa-i dau de mancare... cand din dormitor apare un Bu chiombex, cu ochii carpiti de somn, usor in transa si vorbind monosilabic. Intinde mainile spre mine si zice "da-mi mie". "Ce sa-ti dau? Copilul???" "Da". Ii intind copilul, neintelegand nimic. Il ia si se duce in dormitor, in continuare pe jumatate dormind... Ma duc si eu dupa el, usor confuza... il vad cum se baga in pat cu odrasla in brate si intinde mana dupa biberon. Noi nu am hranit niciodata bebelul in dormitor, asa ca actiunile lui erau cau atat mai aiurea. Zic: "ce vrei, biberonul??? Vrei sa ii dai tu de mancare?" "Imhmmm", zice somnambulul... Ok... "de ce nu dormi, nu inteleg"... "Immmbh", mormaie de neinteles anexa. No bine, ce sa zic si eu, ma asez cuminte langa ei... Apoi, pe la jumatatea mesei, cand piticul face pauza, imi intinde biberonul si copilul. Tot pe muteste, asa... "Vrei sa il iau? Ii dau eu de mancare???" "Imhmmmm"... vine aprobarea tacuta, urmata de fraza cheie a diminetii "am vazut ca e pe maini bune". Si s-a culcat...

Ajunsi in sufragerie, mogaldeata infometata, cam deranjata de pauza prea lunga, se arunca asupra biberonului, caraind cu multa pofta si agitand manutele de mama focului. Ma apuca pe mine de mana, mormaia, strangea biberonul... senzatia era ca vroia sa si-l indese singur pe gat, asa ca am inceput sa rad, teribil de amuzata de situatie. Cachici casca ochii mari la mine, vede ca rad si, fara sa dea drumul biberonului din gura, imi trage un zambet laaarg, de zile mari, dupa care se intoarce linistit la ale lui...

Acum e liniste: Bu si Micul Budha dorm, fiecare in camera lui...

23 March 2009

Fug in lume



Am evadat. Nu doar o singura data si zau daca am avut remuscari sau ceva sindrom de separare de bebe. Am lasat pe cineva responsabil acasa, biberonul pregatit si dusa am fost :-). Nu am eu autonomie mare, dar cata e, buna si aia...

Prima data m-a facut Bu pachet si m-a donat alor mei, pe care ii batuse la cap sa ma scoata si pe mine in oras, ca sta el cu copilul, sa mai ies si eu din casa. Zis si facut: am ajuns la Ikea si m-am intors cu un dulap (partea asta nu i-a picat asa de bine lui Bu :-)...). Altadata am lasat copilul cu mama ca sa dau eu o fuga la birou, sa duc niste acte. Iar in weekend am ajuns cu niste prieteni la Kidex, in timp ce Bu se juca acasa de-a tata si copilul (pentru ca doctorita ne-a spus sa nu-l scoatem inca pe piticot in aglomeratii, ca e epidemie de gripa si nu e vaccinat). Asa ca am mers doar eu si m-am intors cu o groaza de jucarii- zdranganele- zornaitoare (sa educam copilul :D), un carusel (care numai ca nu culca singur copilul, ca in rest canta, se invarte, lumineaza, are senzor, timer si alte minunatii- da, da, n-am rezistat, bine???)... si una bucata bouncer in care mostenitorul familiei doarme chiar "as we speak" bine-mersi.

20 March 2009

Jale mare

Vaaaaaaaaaaai ce plange si plange si plange si plange.........!!!!!!!!!! Dimineata, la pranz si seara, cu atata patos, durere si nefericire, nene, de imi zdrangane creierii si ma doare sufletul cand vad buzita aia tremurand de atata necaz pe capul lui mic si chel...

Si... la carte scrie ca incepe sa gangureasca: ha, cum e dom'le cu asta, ca odrasla mea caraie si maraie de cand s-a nascut, nu stiu sa gangureasca dragastos...

Nu, nu fug in lume, inca mai vad latura comica a lucrurilor :D. Si da, stiu ca e in perioada in care ia calciu iar asta contribuie la starea proasta (10 zile pe luna papa calciu).

Reclame

Capul meu nu intelegeste care e treaba cu reclama aia de la Sensodyne cu Monica Davidescu??? Adica:

1. Doctorul ala are o mutra de pampalau, ceva teribi, zau daca iti vine sa te increzi in sfatul lui...

2. Monica Davidescu e actrita, nu??? Si inca una destul de ok, din ce stiu eu. Atunci de ce joaca atat de prost??? Nu e naturala, credibila, nimic... E rece si intepata.

3. Doctorul ii propune sa se spele cu doua tipuri de pasta de dinti? Ma scuzati: simultan sau alternativ??? Care e concluzia: face tratament de albire, nu mai face, foloseste Sensodyne Sensitive sau Whitening sau amandoua sau ce???

La fel, capul meu nu a intelegit decat cu explicatii detaliate de la Bu care e treaba cu reclama Doncafe. Se plimba personaje mascate prin peisaj si, stupoare, un individ usor labil psihic se zbuciuma de mama focului pe langa o cafea. Si??? (clipit perplex din partea mea). Bon, ma prinsesem eu ca tipa mascata e tot aia cu cea de la final si ca individul e cam obsedat de ea si ma oprisem aici, zicand ca e un spot de atmosfera si atata ma duce capul, insa nu, nu imi picase fisa ca el o gaseste/ atrage cu ajutorul cafelei pe care o inventeaza (cu suflet), care il ajuta sa-i aminteasca figura ei si sa o gaseasca (sau asa ceva, ca tot sunt usor in ceata...). Bine, bine, sa fiu si serioasa: prea multe cut-uri, prea complex, prea multe indicii de descifrat (piste).

Bro' in actiune

Ieri m-au vizitat Bro' si a sa gogoasa, mai precis l-au vizitat pe bebe caruia gogoasa ii cumparase un pachet de servetele umede cu Scooby Doo, ales special de el sa fie "de baietei" :-)). Tare dragut si ma bucur mult ca gogoasa e tare interesata de piticanie, chiar imi doresc sa se inteleaga bine.

Si la noi in familie exista o traditie: cand te duci la una dintre rudele apropiate acasa, dai binete politicos si ai grija sa vizitezi si frigiderul (:D), sa-l saluti si pe el la o adica: dupa atatea vizite ajungi sa te imprietenesti cu el, nu??? Mai ales la mama acasa ne asiguram mereu ca am dat o raita si pe la frigider, doar asa... sa vedem ce mai e pe acolo, cum mai stau treburile... (si stau bine, ca are doua frigidere si zau nu stiu cum reuseste mereu sa fie ambele pline). So, conform traditiei, chiar daca apucasem sa-i intreb daca vor sa manance si mi se raspunsese ca tocmai au mancat, nu e nevoie, Bro' s-a dus sa salute si frigiderul. Si a aparut cu o cutie de pate din care manca de zor... Dupa care, in timp ce eu hraneam copilul si gogoasa ma asista indeaproape, a aparut cu o cana cu ceva in ea... Dupa aspect, era supa crema de ciuperci, pusa la cana ca sa nu manance o farfurie intreaga ci doar "sa guste putin". Bine, doar ca in timp ce piticania tragea cu sarg din biberon, Bro' a facut nu mai putin de trei ture pe la bucatarie, tot umpland cana aia :-))...

19 March 2009

En famille

Eeeeeeeeeeee, alaltaieri s-a nascut un alt membru al familiei- baietelul nasilor de cununie. Urmeaza aaaaa-urile, ooooooo-urile si analizarea asemanarilor cu parintii :D.

Verisorul/ verisoara a intrat in luna a patra si se pare ca ne paste o nunta, iar gogoasa stirba (ii cad dintii :-)) este fascinata de piticania noasta.

:-) joy

17 March 2009

Premiul I cu coronita :D







Mi-a luat mie ceva timp sa descarc pozele (oooooooooo, da, in weekend computerul meu o sa fie formatat, howgh!!!) dar gata, ma pot lauda: Andreea Badran m-a premiat: "pentru ca este o curajoasa si scrie cu mult umor despre experientele de proaspata mamica prin care trece". O surpriza tare placuta, evident ca m-am umflat toata de incantare :D... Si sunt tare magulita ca ma vede curajoasa... sincera sa fiu cred ca sunt mai degraba bataioasa si realista (imi dau seama ca nu pot decat sa strang din dinti si sa merg mai departe), nu stiu daca sunt chiar curajoasa... insa who cares, suna extrem de bine cand iti spune cineva asa :-)

16 March 2009

Lalaieli

Deoarece Yoda al nostru (mda, am trecut la porecle din filme celebre :D) continua sa fie moody, am trecut la artileria grea: cant si dansam. Ooooo, da. Bine, am mai spus eu ca am fost in cor... still... nu ma simt mare cantareata, mai degraba mare lalaitoare... dar ce nu face o mama??? Marele meu atu este ca am o memorie tare buna a versurilor si a liniilor melodice, de aceea sunt capabila sa recunosc/ lalai diverse cantece (in special din ceea ce numesc eu muzica "buna"). Problema este ca nu le am cu melodiile cu ratuste, degetele si prichindei, nu exista in fondul meu de memorie aceste informatii, astfel incat am apelat mai intai la franturi de memorie constand in cate unu- patru versuri din cateva cantecele pe care le-am lalait candva in copilarie:

În pădurea cu alune
Aveau casa doi pitici
Vine pupăza şi spune
Vreau să stau şi eu aici
Pu-pu-pu, pu-pu-pu
Vreau să stau şi eu aici

Vulpe tu mi-ai furat gisca
Da-mi-o inapoi, da-mi-o inapoi.
Ca de nu eu vin cu pusca,
Si cu 3 copoi,
Ca de nu eu vin cu pusca,
Si cu 3 copoi.

Si gata, ca doar atat am obtinut eu cu ceva scremete de memorie... asa ca am apelat si la fondul frantuzesc, unde stam si mai prost:

Alouette , gentille alouette,
Alouette, je te plumerai.

Sur le pont d'Avignon
On y danse, on y danse
Sur le pont d'Avignon
On y danse tout en rond

Pfff... asa ca, pentru ca erau prea putine si prea scurte, am inceput sa le mixez, cu treceri savante din una in alta, din romana in franceza si in la-la-la-uri sau na-na-na-uri. Varza. Ok, copilul statea cuminte in bratele mele, dar parca- parca afisa pe alocuri o privire siderata, asa ca am cedat: bon, trebuie sa ma documentez in privinta unor cantecele de bebei, insa pentru adormirea- linistirea copilului putem apela cu incredere si la alt gen de muzica. So, acum domnul caraitor adoarme fericit pe One- U2, Falling in love with you- Elvis si alte REM, Alifantis si chiar Helloween (A Tale That Wasn't Right), Iris (Floare de Iris) sau WASP (Hold On To My Heart). Iar eu am inceput sa caut doua genuri de cantece: fie lente, fara sarituri bruste de ritm, fie ritmate dar simplu de lalait (aici intra de la Macarena la Morandi, Shakira si Phoenix).

Problema este ca unele cantece nu le am, de exemplu Dance Me To The End of Love- Leonard Cohen (ideea lui Bu :D) sau Buna dimineata- HiQ, asa ca acum ma gandesc ce muzica ar mai merge si de unde sa fac eu rost de ea... Plus sa ma documentez in privinta muzicii de bebei, ca stau prost la faza asta :P.

By the way, Bu i-a pus chiar muzica din reclame (vezi Muller) - oare vrea sa il faca publicitar??? :-))

13 March 2009

De bine

Pentru ca am mustrari de constiinta ca sperii viitoarele mamici pe blogul meu, zic sa prezint si latura pozitiva a lucrurilor, pana cand nu scade drastic natalitatea :D. So, exista o serie de momente cu bebe care fac sa paleasca orice vaicareala posibila si imposibila. Unele dintre favoritele mele sunt:

- cand se trezeste: il mangai usor pe spate si vorbesc cu el si atunci se intinde ca o pisica si casca... nu deschide ochii insa intinde bratele si se arcuieste si gangureste iat mai apoi isi pune manutele ca si cum se freaca la ochi... si pare sa faca toate astea cu atata placere... se vede pe fata lui cum se rasfata... ca un adult care se intinde dimineata in asternuturi, doar ca el e un omulet mic :D

- astazi i-am cantat si mi-a tras un zambet larg, parca i s-a luminat toata fata

- cand ii vad progresele: deja a invatat sa apuce, nu are inca o coordonare buna, cam apuca ce nimereste in raza lui de actiune... insa e super comic cand ma apuca de bluza cu toata forta si, of, extrem de induiosator cand, in timp ce mananca, ma prinde de un deget si ma tine asa (face asta destul de des). Si deja isi cam tine singur capul, ooo ce mandra sunt :D.

- cand il vad dormind langa tati, sau in brate la tati in timp ce acesta ii da de mancare: pe de o parte ma impresioneaza postura lui Bu in rolul de tata (parca nu imi vine sa cred ca noi doi suntem parinti, zau ca nu avem fete de creaturi responsabile :D), apoi realizez din nou cat de mic si fragil e bebe si, well, pur si simplu imi sunt tare dragi amandoi

- cand "vorbeste"... si vorbeste incontinuu :-)). Scoate cele mai caraghioase sunete posibile si tine disursuri intregi, inca de cand s-a nascut- nu imi amintesc sa mai fi vazut bebelusi care fac asa...

- ca miroase a lapte si e moale si cald tot... imi vine sa il tin mereu in brate. Si imi place tare mult cand deschide ochii, sau cand face unele dintre mutrele lui (are una, in care tuguie buzele a mirare si casca ochii mari :-))

- cand primesc complimente pentru el: ca e frumos etc etc... imi creste inima in piept si ma umflu toata :-))

12 March 2009

Din lac in put

Acum doua zile am pus mana pe mult-doritul Colief, medicamentul minune contra colicilor. Entuziasm maxim in familia noastra, viziuni pantagruelice despre somn nelimitat si liniste deplina... Yep, right!

De doua zile a inceput nebunia: plans necontrolat la masa, dupa masa, inainte de masa, in pat, pe canapea, in brate la mami, in brate la tati, dimineata, la pranz, seara si chiar noaptea (damn!), situatiune disperata, parinti nedumeriti. Am apelat la toate metodele clasice:

- are gaze? da-i si fa gimnastica si alte teste abracadabrante, ca sa aflam ca nu, nu are (Colief asta chiar merge :D)...

- a mancat? pai da, cu greu... si poate nu e bine sa indesam mancare in el...

- totusi, poate mai vrea... ok, umblam obositi lati dupa o ultima ramasita de lapte, ceai macar... in timp ce copiul oracaie de zor... ca sa descoperim ca nope, nu mai vrea...

- poate trebuie schimbat??? desfacem toate capsele alea nesuferite, driblam un jet de pipi sau stergem dupa ceva caca lansat in spatiu si nu, nu e nici asta...

- ii e frig/ cald? fugim la termometru, pipaim creatura oracaitoare... mmmmnu...

- vrea afectiune? luam copilul in brate si dupa ce incasam o sirena antiaeriana in ureche concluzionam ca nu, nici asta nu e...

Ajunsi la suzeta, pe care jurasem ca nu o vom utiliza in veci si pe care in 70% din situatii copilul o scuipa intre doua ragete, am apelat la ultima varianta: sunat doctorita. Concluzia? Suntem in plina etapa de dezvoltare a sistemului nervos al lui bebe, chestie care il suprasolicita si cam da peste cap, asa ca plange des. Foarte des. Si nu prea e nimic de facut, mult calm si rabdare, plimbari lungi si masaj. Iar etapa asta o sa dureze cat tooooaaaaaaaaata luna a doua. Ooooooooooo, the joy!!!! It's gonna be fun, fun, fun :D!!!!

Situatiunea nu este disperata, o sa trecem si peste asta cu siguranta si chiar pana una-alta continuam sa ne distram in stilul caracteristic. De doua ori mi s-a intamplat sa-l gasesc pe Bu nervos spume-spume, cu copilul urland si strambandu-se la maxim in bratele lui, in timp ce incerca sa-i dea sa manance. Mecanica actiunii era cumva urmatoarea: mogaldeata urla de foame, cascand gura si cautand frenetic, doar-doar o veni biberonul de undeva. Bu ii dadea biberonul si, stupoare, piticania refuza categoric, dand din cap in toate directiile si intensificand urletele. Si tot asa, secventa era reluata de cateva ori... aducandu-l pe Bu la exasperare. Moment in care ma asez eu langa ei, iau biberonul, il bag in gura lui bebe si acesta incepe sa pape cuminte, facand liniste iar Bu ramane perplex... :-D. Trucul? Nu e nici un truc... poate experienta mai multor mese cu piticania facand aceeasi scena, poate avantajul parintelui odihnit, poate bafta chioara, who knows???... oricum, indiferent ce zic, Bu tot nu e convins ca nu e ceva voodoo la mijloc... :-))

11 March 2009

Umanitar

Am citit pe mai multe bloguri despre cazul lui Gruia si vin si eu cu rugamintea sa cititi si sa ajutati. Este vorba despre un copil care merita o sansa.

10 March 2009

Update

Computerul meu a luat-o razna. Nu se mai deschide Photoshop-ul, nu mai pot exporta pdf-uri, se inchid ferestre si apar mesaje de eroare. Totul din cauza lui Bu care si-a instalat nu-stiu-ce-uri noi la Left 4 dead, sa joace cand sta in tura de noapte la bebe. A, si mai nou computerul afiseaza textele cu bold sau in italic... Formatare scrie pe el, e clar.

In rest, iaca fac ce fac de mult si ce stiu si eu mai bine: orbitez in jurul odraslei. Odrasla care a capatat noi porecle: micul Budha (dupa ce mananca arata umflat si important), Base (de la Basescu, pentru ca are o chelie respectabila de cand i se schimba parul :D) si razboinic masai (pentru ca tipa tare, a intimidare). So, odrasla a facut o luna si a depasit pragul de 3 kg. Avem numai realizari in ultimul timp :-). A si iesit afara si ii place tare mult, doarme dus in carucior, binecuvantata liniste :D. Constransa de diverse necesitati, am si iesit cu el cu masina, cu mama in spate tinand copilul si am ajuns pana la performanta de a hrani copilul cu biberonul in masina, in mers. In afara colicilor care ne distrug nervos pe noi, a unei lacomii care continua sa ne socheze (inca mai cautam ceva gauri ascunse pe unde s-ar putea scurge cantititatile astea imposibile de mancare...) si a unei firi usor agitate a piticaniei (temperament nevricos??? :P), nu ne putem plange. Oscilam inca intre a cataloga bebelul drept un ingeras dragalas, moale si cald, mirosind a lapte si, vai, atat de neajutorat, bucatica de om cuibarita la tine in brate, cu degetele micute si oftat induiosator sau mic monstru urlator, agitat-nevoie-mare, dand frenetic din maini si din picioare, lansand pipi si alte chestiuni ca la ruleta ruseasca si tragand nene cate un ragait de betivan batran, ceva teribil... Ne bucuram ca e bine si topaim fericiti de fiecare data cand ne strange de mana sau cand lanseaza un zambet in eter. Facem diverse teste pentru a afla daca ne vede deja si discutiile noastre se invart in jurul biberoanelor si scutecelor. Cand mai avem timp, desi de obicei nu avem, ne uitam mirati la ce e in stare sa faca un copil din doi oameni relativ zdraveni la cap. De fapt aici nu e vorba de doi oameni, pentru ca efectul piticaniei se resimte pe o arie ceva mai larga: juma' de familie a cautat medicamentul Colifer in diverse tari, bunicii sunt loviti iremediabil, gogoasa il studiaza pe toate partile iar colegii de serviciu ofera diverse sfaturi practice (hei, colegii lui Bu au ajuns pana la a imi explica la telefon cum sa pliez caruciorul).

Pe moment planeta noastra (mai ales a mea) este formata din miros de lapte, hainute mici, Mozart pentru copii si somn putin.

05 March 2009

Despre banci...

... cu drag:

Am cont la BRD. Facut acum n-spe ani pe undeva pe unde aveam eu drumuri atunci. Acum nu mai am drumuri pe acolo, c'est la vie... Si m-am si casatorit, ce chestie singulara, zau asa! Din cele doua noi variabile in ecuatie rezulta:

1. Am dorit sa imi transfer contul si operatiunile de pe acel cont la o sucursala mai aproape de locul in care se petrece viata mea acum. Nope, nu se poate. Da, poti efectua o mare parte din operatiunile pe cont si de la alte sucursale, insa elementele fundamentale ale contului raman la punctul de origine. Iar axioma BRD spune ca un cont nu se mai muta dom'le, ce bazaconii iti trec tie prin cap aici??? Mori cu el de gat. Ce conteaza ca te muti in partea cealalta a urbei, in alt oras, alta tara, pe alta planeta... ce conteaza ca traim intr-o lume mobila si flexibila, conturile BRD sunt nemuritoare si reci, nu te mai plange si plimba-ti fundul pana la mama naibii ca doar esti client, adicatalea stapanul nostru.

2. Am fost copil cuminte si am dus la banca certificatul de casatorie, sa ma "modifice" si pe mine. Trecem peste faptul ca pe chestia asta a trebuit sa-mi platesc singura un card nou, pentru simplul fapt ca pe cel vechi scria numele meu de dinainte de casatorie, bleah! si ajungem la momentul in care deschid aplicatia BRD net a carei utilizatoare sunt si imi vad, fantoma ce ma bantuia, tot vechiul nume, bine infipt acolo. Hmmm, care e ideea, ca doar peste tot apare noul meu nume... Sun la banca si aflu cu stupoare ca daca doresc sa-mi schimb numele si in aplicatia de net trebuie sa imi inchid contul de net si sa-mi deschid unul nou, pe noul nume. Adica sa merg la sucursala (aia de la mama naibii), sa fac cerere de inchidere, dupa care sa fac cerere de deschidere, eventual sa si platesc operatiunea, sa stau sa astept sa le activeze si sa ma agit stupid doar pentru ca m-am casatorit si chestia asta este ceva nemaintalnit pentru BRD. Atat de nemaintalnit incat la BRD nu exista un protocol pentru asa situatiuni exceptionale, pur si simplu sunt luati prin surprindere de chestiune.

Bleah.

02 March 2009

Biggy



Pentru ca fusei intrebata ce mai face Biggy (si invitata pe beagle.ro :D), revin cu o poza cu splendoarea in iarba (in cazul nostru pe un sol ceva mai dur) si ceva detalii: mandra e geloasa. Pe bebe, din cauza lui Bu, idolul vietii ei, care umbla prin casa la ai mei cu copilul in brate, extra grijuliu, consumand astfel din atentia cuvenita ei, patrupeda suprema :P.

Smiley leapsa

Am ramas restanta cu o leapsa, raspund la ea cu scuzele de rigoare pentru intarziere- inca nu mi-am creat un program organizat, riguros, salvator, coerent, de mare ajutor, vital :-).

So, ce ma face sa zambesc?

Cu incantare raspund ca mutra complet mirata pe care o abordeaza piticania uneori: tuguie buzele si se uita fix la tine fara sa scoata un sunet... stupoare totala.
Cu oaresice jena spun ca nu numai ca zambesc, mor de ras atunci cand ii dau zeama de lamaie (pentru sughit) aceeasi piticanii si ea se stramba de mama focului, in cel mai caraghios mod posibil: da din maini, scoate sunete sacadate, se agita, ofteaza din tot sufletul...

Cu incantare zic ca zambesc la orisice alint.
Cu oaresice jena spun ca torc de-a dreptul la rasfaturi.

Cu incantare mai declar ca zambesc la cam tot ce e legat de familia mea si comunicarea mea cu ei.
Cu oaresice jena mai spun ca ranjesc diabolic la tot ce inseamna ironie fina si replica "ascutita".

Din pacate sunt in urma rau cu lecturile pe bloguri- am tare mult de recuperat si de aceea nu stiu pe unde a mai umblat leapsa asta, asa ca ma abtin de la a o pasa mai departe.
There was an error in this gadget