30 April 2014

Cand il cunosti de mult timp

Atunci cand sotul tau apare acasa la ceas de seara (cand toata lumea e agitata) fix cat sa ia cheile de la masina si o tuleste lasandu-te cu tot balamucul de copii pe cap, 5 minute mai tarziu, in timp ce bebeluna creata se da de ceasul mortii ca vrea x obiect, apa curge in cada, cel mare incearca sa-si dea singur volumul mai tare la televizor si tu tragi de salteaua de la pat (don't ask), pescuiesti cu un gest automat telefonul din coltul de unde suna singur si rostesti doar atat:

- In fata la Mega.


- La Mega? Ca ma invart aici ca disperatul cautand masina! se aude vocea consortului din receptor

:D :D :D

29 April 2014

The Edge of Hope

Acum ceva timp povesteam despre prietena mea (a mea, a mea, a mea) care si-a lansat o carte. Mdap. O carte. Scrisa de ea. In engleza.

Just like that.

O cunosc pe Alina de... pfff, de mult timp, de pe blog, de dinainte de bebe 1, de cand ne-am intalnit sa facem schimb de CD-uri cu serialul Grey si am cunoscut o persoana cu mult umor, pofta de viata si energie de nestavilit. Am ramas prietene, genul acela de prietenie care continua firesc desi ne auzim la telefon dupa x saptamani, desi eu sunt intr-un oras si ea in altul, desi vietile noastre sunt complet diferite. N-am sa mint insa, omuletul meu interior a cascat ochii mari cand prietena mea mi-a spus ca s-a decis sa se dedice pasiunii ei si sa scrie acea carte care "o bantuie" de mult. Alina Popescu e un excelent om de comunicare si scrie bine, iar latura ei de geek pasionat de IT si jocuri pe computer e exact ce avea nevoie pentru a completa excelent bine ideea unei carti cu vampiri, dar tot am clipit de doua ori: wow, ce curaj! Si curaj a fost, curaj si pasiune si tenacitate pentru ca si-a urmat visul si a scris, a corectat, a verificat, a cautat, a invatat si voila, a lansat The Edge of Hope, primul volum din trilogia Bad Blood pe care mi l-a dat sa citesc in forma sa incipienta acum mult timp.

Acum... eu stiu ceva ce restul lumii nu stie dar va simti cand va citi cartea. E nascuta din experienta ei de viata, pe care a luat-o si a rasucit-o si amestecat-o cu fantezii si umor si mister, facand ca din toate lucrurile care i s-au intamplat, din tot ce a adunat sufletul ei si din tot ce a visat si iubit sa iasa o pasare Phoenix scrisa cu mult suflet. Am inceput lectura cu gandul sa fiu obiectiva si incepand sa-mi notez constiincios tot ce mi se parea mie ca ar putea sa o ajute pe prietena mea (citeam primul draft iar relatia dintre noi e de no bullshit) dar de la un punct incolo am dat naibii toate notitele si m-am scufundat in lectura, pana inspre dimineata pentru ca da, trebuia sa termin cartea, sa vad ce se mai intampla, ce conta restul! Povestea te prinde, te tine agatat de ea, cartea e alert scrisa si finalul, ah, finalul m-a terminat, uf, e abia primul volum dintr-o serie de trei... te lasa cumva in suspans, sa mori singur de nervi (tin minte ca i-am dat mesaj sa-mi trimita continuarea asap :D).

Asadar, dragii babei, daca sunteti genul care adora o poveste buna cu vampiri si vreti sa descoperiti o abordare noua, cartea aceasta e pentru voi. O eroina (o ea, da), vampiri care mai au si alte treburi pe langa banalul te-am muscat/ te-am transformat, probleme de viata si inima in care ne regasim cu totii, mister si pasiune cat cuprinde, totul scris cu umor (autoironie ? :D).

O puteti lua de aici: Amazon US si Amazon UK, eu va las sa va uitati la trailer :D...




27 April 2014

LISTA de facut afis (pentru parinti)

E geniala, m-am distrat teribil.. ma tot opresc la unele, primele sunt vaaai... apoi 11... sau 30,31 si 32 de exemplu...sau 43... si pe la 90 incolo... naaah, toate imi plac, mor, lista asta mi-o fac afis!

100 Ways You Are Failing As A Parent Right Now

25 April 2014

Vanatoarea de oua

Chiar daca eram sechestrati in casa, pe motive de refacere dupa boala si "hai sa nu reluam treaba cu viroza taman acum cand ne vom vedea cu tot clanul", tot am facut vanatoare de oua, pentru ca e fun  (anul trecut omuletul a participat si la cea de la Peles, cam haotica ea si din pacate potrivita pentru copiii mai mari). Asadar, am niste oua decorative, le-am ascuns prin casa si i-am inmanat copilului HARTA! Adica planul casei pe care tot noi doi l-am facut inainte, desenand frumos si principalele piese de mobilier pe el (patul lui, canapeaua etc.) si pe care eu am marcat cu multe stelute locurile unde am ascuns oua (pe principiul "x marks the spot"). Minunat exercitiu de orientare pe harta si observare, mai ales ca bine-bine, ajungea copilul acolo unde pe harta aparea o steluta, insa oul putea sa fie chiar sub mobila sau bine ascuns intre jucarii, eeeeee... Bref, distractie mare, am reluat de vreo trei ori pana cand, mdap, am cedat eu.

Apoi am lasat omuletul sa decoreze casa cum vrea el asa ca a agatat fiecare ou (prins cu scotch) pe unde a poftit: predominant pe usi si pereti. Si acolo au stat agatate pana mai ieri, cand mandra s-a gandit sa-si organizeze si ea propria versiune de vanatoare de oua: pe cele la care a ajuns le-a cules singura, la restul se proptea dedesubt si  gesticula agitata indicand locul cu pricina pana cand ma sesizam si i-l dadeam jos. Le-a adunat asa tacticoasa pe toate, din fiecare camera, fiecare locsor unde a zarit ea unul... si apoi si-a decorat castelul cu ele.

Cam asa:



24 April 2014

Cartea despre Romania

Citesc in prezent "Mai roman decat romanii", un volum coordonat de Sandra Pralong. Ideea e simpla: o ata perspectiva asupra tarii noastre, cea adusa de strainii care s-au indragostit de ea si au ales sa locuiasca aici. La inceput cam greu de lecturat, seaca, usor cleioasa chiar... poate ca ma asteptam la ceva mai clar, mai siropos (mnu, nu e clasica poveste din scoala: avem munti si mare si tarani vajnici si toata lumea ne iubeste)... dar incetul cu incetul m-a pus pe ganduri. E destul de "politically correct" scrisa si totusi uneori brutal de onesta cartea aceasta, pentru ca adesea iti dai seama ca motivele adevarate tin de conjunctura si profit (plus  relaxarea omului care stie ca are o plasa de singuranta in alta parte) si asta cam doare dar apoi am realizat ca asa si e, asta e realitatea, sa fim cinstiti.

Ce mi s-a parut cumva magic e firul rosu care incepe sa devina evident de la a n-a confesiune incolo si e ceea ce ma face sa spun ca pana la urma e o carte frumoasa, de citit, de primit in suflet si de pastrat din ea. Elementul comun al marturisirilor celor 45 de straini e ca da, avem munti si mare si sate autentice si traditii si oameni ospitalieri, pana la urma nu era un cliseu, insa depinde doar de noi ce facem cu ele mai departe. Si mai e ceva: lumea se face mai frumoasa prin contributia noastra.

Si prin modul in care o privim - iar din acest punct de vedere perspectiva cartii e una de luat in seama, pentru ca, interesant, mie cartea mi-a ridicat o problema legata de consumerism si ce calcam in picioare in goana asta nebuna.

De notat si ca atunci cand traiesti intr-o lume prea ordonata si organizata, fara provocari si spontaneitate, apreciezi altfel tumultul cotidian de aici si posibilitatile mult mai variate si pline de culoare de a iesi din tipare sau macar de a le depasi.

Tara tuturor posibilitatilor devine tara in care se mai poate face ceva pentru ca nu toate au fost deja asezate in formele predefinite si pe fagasul fix.

23 April 2014

Proud mom here

Astazi am decis sa ma laud. Ce baiat mare am eu :-). Sunt mega impresionata pentru ca e in plina faza de manifestare a independentei si, well, cine sunt eu sa ma bag, dimpotriva, caut solutii sa il sustin.

Asa ca i-am organizat hainele astfel incat sa aiba acces la ele, iar copilul meu isi alege singur cu ce se imbraca: soseste, chiloti, pantalon, tricou, bluza. Cum are destul de multe haine colorate (de exemplu pantaloni rosii, bleu, verzi, maro...), combinatiile cromatice au fost de la bun inceput marea ma curiozitate: ce o sa aleaga? Ei bine, omuletul e impecabil! Tricou rosu cu dungi albastre, cu guler rosu iesind de sub bluza albastra si pantalonii rosii (ok, sosete galbene cu dungi negre, but it's ok). Sau tricou galben si pantalon maro. Ori pantalonii bleu-turcoaz si bluza alb cu portocaliu.

Pantalonii rosii i s-au rupt in genunchi asa ca m-a rugat sa-i "carpesc", insa "cu alta culoare, mami, da?". "Cu albastru" :D. Ok, le-am facut cercuri albastre.

Altfel, in bucatarie e din ce in ce mai descurcaret. Vine mereu dupa mine sa ma ajute. A batut chiar si snitele, a curatat ciuperci sau chiar legumele pentru supa, unge clatitele cu gem, pune ingredientele pe pizza... am vopsit oua impreuna... a contribuit si la pasca...

Mai nou a inceput sa se serveasca sigur din frigider, in mod constant. Isi ia laptele batut si bea singur. Sau isi face si  sandvici, cumintel, din proprie initiativa: deschide frigiderul, scoate ingredientele, muta scaunelul, ia painea, muta scaunelul, scoate un cutit din cele pentru el si incepe sa lucreze. E adevarat, untul e mai degraba gaurit, dar bon, nu comentez. De dimineata nici nu am apucat sa-mi deschid bine ochii ca omuletul isi pregatise micul dejun: sanvis si un bol cu cereale, pe care si le toarna singur din punga.Dupa care m-a informat ca trebuie sa mai cumparam "cereale, branzica si iaurt". Aham! Ma duc sa cumpar. Si intre timp ma gandesc cum sa reorganizez frigiderul...

18 April 2014

Io' si capul

M-am uitat la el... ma privea cu un singur ochi, cam tulbure (nu mai avea decat jumatate de fata). Nu ma simteam in apele mele si nu eram sigura ce sa fac, asa ca am pus mana pe telefon: "mamaaa!". "Se mananca si ochiul, unele persoane il mananca", zise ea (mnu, nu eu! eu nu il voi manca) "doar ai grija sa ii cureti bine dintii, ca mai ramane iarba uneori".

Mmbine. Tocmai am spalat pe dinti un cap de miel.

15 April 2014

Ala' mic din forul meu interior

Acum mii de ani Bu a rostit cuvantul care ma definea cel mai bine "apriga", zise el. Anii au trecut, taisul sabiei s-a mai tocit si lucrurile care pana acum ma starneau sa sar isterizata, bolborosind nervoasa lucruri de genul "sacrilege, off with their heads!" si ma faceau sa ma perpelesc de suparare si agitatie, acum sunt intampinate cu mult mai mult calm.

Calm exterior. Autocontrol. Intelepciune? Ha! :D

Pentru ca in interior, ah, in interiorul meu salasuieste o creatura mica care face tot ce nu mai fac eu. Se inroseste, scoate valatuci de fum si clocoteste la furie, bref, e mic si isteric si tipa des. Uneori se si tavaleste pe jos de ras - nu se mai poate controla, ce aude e mult prea monumental. De cele mai multe ori insa e socat si isi exprima vehement uimirea, improscand cuvinte agitat si gesticuland de zor: "Ceee? Wait, whaaat? Wtf??? Omul asta vorbeste serios? Pe buneeee?".

Nu eu, insa. Eu sunt calma. Citesc pe net despre  oua-menstruatie-gaini (don't ask), tablouri pretuite la sume ireale, sfaturi despre cum imi cresc eu copiii si la ce fac reclama... ascult linistita cele mai abracadabrante planuri financiare ever, combinatii imposibile care imi fac mintea sa imi stea in loc... si zambesc linistita. Aham... mda... after all, fiecare are dreptul la o opinie, nu? Trag cu coada ochiului in forul meu interior: e mic si isteric, ii ies ochii din orbite ca personajelor din desenele animate, alea cu vinisoare rosii... socul l-a lovit din plin... ce mai, e in plina criza de apoplexie :-). Bebelusul ala care dansa al lui Ally McBeal e mic copil, eu am aici un show intreg, numai al meu, pentru ca am invatat sa-mi ascund politicos sentimentele si sa ma port civilizat, ha! :D...

14 April 2014

Si... ce ceaiuri imi recomandati?

Azi am nevoie de sfaturi, recomandari, sugestii... asa ca rog pe toata lumea care trece pe aici sa-mi scrie frumusel un nume de ceai buuun, pe care il beau cu placere, cu drag, de pofta, fara sa se strambe (yep, that's me! :D). Ca eu inca nu l-am gasit, o singura data am fost foooarte aproape cu ceva plicuri-granule de fructe care se faceau cu apa calda, relativ no-name, de la Mega, probabil pline de chimicale (probabil de aceea mi-au si placut). Am cateva idei-recomandari pe care insa nu am apucat sa le testez ca nu imi sunt la indemana (musai sa comand online, uh) dar totusi, ceaiuri bune, care sa nu aiba gust de medicament sau apa calda-cu-ceva?

Pretty please? :D

11 April 2014

Paste Paste Fericit!

So... ma dusei la gradi, sa iau copilul. Care copil apare cu o creatie proprie, un soi de cos de hartie, in fine... pe care scria ceva. Si ma roaga sa citesc "ce scrie acolo". Inconjurata de copii fericiti si agitati, in mijlocul holului, subsemnata glasuieste, clar si cu intonatie: Paste... pauza mica sa ma adun, ca eram moarta de oboseala si incercam sa-mi dau seama cine sunt si ce fac... si reiau: Paste Fericit!. Pe un ton entuziast, ca sa redam si semnul de exclamare, nu?

Impresionati de tonul meu profund, prichindeii ma asculta siderati dupa care isi impartasesc minunata urare. Cinci minute mai tarziu, holul gradinitei rasuna de repetitii sacadate ale vorbelor mele si vreo trei voci diferite isi urau ceremonios: Paste Paste Fericit!

10 April 2014

Keep dreaming

Ziua mea a inceput prost, pe la ora 5 dimineata, cu copila (arzand de febra) care a vomitat pe tricoul meu. Mdap. Legat de ce am scris ieri si cu permisiunea domniilor voastre nu poftesc sa pasesc in realitate, am sa mai zabovesc in visare, la zona cu lucruri frumoase si interesante, ca acolo situatia e ceva mai roza. Asadar, bloguri care-mi plac si cateva postari care s-au lipit de mine: Lovely si Aham!

Si cateva carti faine, pentru zile ploioase:










Si continuarea la povestea cu bradul: evident, oul :D ( coming soon to a cinema near you - pe asta il facem repede, are doar 6 pagini).

09 April 2014

In deriva

De o luna si jumatate (?) ba unul ba altul e bolnav in casa asta. Copilul cel mare duce in continuare tusea dupa el, iar cea mica, eh, ei ii iese un dinte si a luat si ea tusea si... cand parea ca s-a ameliorat situatia si iesim si noi la liman, noaptea trecuta boala a revenit in forta si am avut show cu bebeluna care ramasese aproape fara voce si abia respira.

Am ajuns la un grad de oboseala si epuizare psihica din genul ala "nu credeam ca pot asa de mult" dar de fapt stiu ca asta e nimic, se poate mai mult de atat, nu asta e discutia. Nu e vorba doar de boli, e... nu stiu, prea multe, prea mult timp, prea multe schimbari, neliniste si agitatie si... o tot duc asaa de ceva timp. Prea mult timp. Am senzatia ca traiesc intr-un vis, ca printr-o pacla deasa, somul acela agitat in care nu reusesti sa te odihnesti si in care realul se amesteca si se confunda cu visul. Si visul devine evadare.

Visez obsesiv ca sunt la munte, abia trezita dupa o noapte lunga de somn linistit si ies afara, in raze de soare si ciripit de pasarele, cu o cana de ciocolata calda in mana. Si stau, doar stau, fara liste, fara urgente, fara nimic de facut: ma bucur de liniste si natura. Sau visez ca alerg, doar atat, eu si drumul, fara nimic altceva, fara ganduri... o forma de descarcare.

Si apoi ma trezesc in zgomot de copil bolnav care nu isi gaseste locul si uneori imi ia cateva minute sa ma reconectez, sa pun visul si realitatea in ordine, fiecare la locul lui... si imi dau seama ca sunt ingrozitor de obosita psihic. Si ma gandesc ce sa fac, cum sa fac sa ma descarc, sa le reasez pe toate in matca, ce drum sa apuc... ca vin multe schimbari in viata mea... si imi aduc aminte ca mi-ar placea sa vorbesc despre asta si multe altele si mi-e dor de prieteni si prietenie, de hohote de ras si evadari spontane din cotidian si relaxarea si nepasarea unei relatii in care nu ai nimic de ascuns si te simi bine si inca mai caut oamenii aceia care atunci cand ai un plan te sustin si nu iti demonteaza ideea cu argumentele lor critice (is greu de gasit asa oameni) si ma intreb de ce si ma doare si iar caut explicatii si iar visez ca alerg, alerg pana obosesc si uit de toate.

Sunt... pe pilot automat. Caut supapa, butonul pe care sa-l apas pentru a reechilibra presiunea in tot ce am in jur, dar sunt in situatia in care ma intreb daca sa tai firul rosu sau pe cel albastru. Ohhhh boy, si chestia e ca nici macar n-am de ce sa ma plang :D. Still, balamucul asta dureaza de prea mult timp.

07 April 2014

Taramul Zmeilor

Stiu, s-a tot scris in blogosfera despre acest loc. Nu e o campanie, n-a fost nimic organzat strategic, nu ne-a platit nimeni. Vartejul s-a starnit singur, pornit de la un impuls dat de Ada, care Ada are puterea de a gasi locuri frumoase si povestile din spatele lor. Ada e prietena mea. E parte din familia mea. Ea ne-a spus ca e frumos, ca merita mers si m-a sunat bucuroasa sa-mi povesteasca de un loc nou descoperit. Hai si tu, mi-a zis!

M-am dus :D.

E un proiect in plina transformare. Un adapost pentru cai facut cu gandul la animale, nu la profit si comert, care insa are nevoie de bani pentru a se intretine. Mai ales ca, unul dintre cei doi soti care au infiintat acest loc s-a imbolnavit la putin timp dupa aceea si a murit. A ramas Teodora Bandut, care pentru a face rost de fondurile necesare a decis sa transforme locul intr-unul de agrement. Un proiect de suflet, ziceam. Facut cu drag.

Cea mica era topita intre cai, gaini si caini - nu stia la care sa se uite mai repede si exclama la fiecare secunda cate ceva. Cel mare n-a riscat sa se suie pe cal, desi zau ca l-am incurajat, dar bon, asta e el - ma bate gandul sa incerc eu insa (:D) - dar era in extaz intre atatia catei si imbatat de atata spatiu de alergat...

E frumos pe Taramul Zmeilor, e liniste si simplu totul - nimic comercial, nimic facut cu gandul la un business, doar pace si oameni prietenosi si drag de animale. Cai cu mustati, da, gaini cu penaj de matase, multe pisici (la etaj, acolo nu am ajuns, s-a dus cel mic) si cei mai blanzi caini din lume. Sunati inainte ca sa stie sa va astepte si nu abandonati cand ajungeti in sat, sunteti foarte aproape dar drumul e putin mai greu de dibuit, noi ne-am ratacit. Asteptati o zi cu soare, luati si ceva de mancare si "de vant" (totusi) cu voi si porniti in excursie - merita mers.

03 April 2014

Despre oameni care isi urmeaza visul

Multa lume "vrea sa faca" diverse dar mai putin sunt cei care si indraznesc sa se inhame la drum, arunca totul in spate si pornesc vitejeste pe calea dorita. Pentru acele persoane am tot respectul si toata admiratia, ca nu-i putin sa pleci de la un vis si un mare zero si sa ajungi sa faci ce-ti place. Cateva exemple?

Prietena mea, Alina Popescu. Scriitoare care azi, taman de ziua ei, isi lanseaza primul volum dintr-o trilogie despre care am sa va povestesc mai multe zilele urmatoare. S-a decis ca doreste sa o scrie, ca asta e pasiunea vietii si i s-a dedicat trup si suflet. A scris, a corectat, ne-a dat sa cititm, a vorbit cu editori, a aranjat grafica, facut trailer, organizat tot... si azi voila, face party virtual de lansare :D. Chapeau!

Hainute si culori - cont pe Facebook in spatele caruia se ascunde o persoana pe care o cunosc si despre care stiu (pe testate) ca ce face e verificat si re-verificat (:D), cu o seriozitate pe care rar o mai intalnesti in prezent. Un brand pornit din pasiune, de la zero, cu drag de a croi lucrursoare faine.

Si cei pe care nu ii cunosc personal insa sunt girati de o persoana in care am incredere si... par a fi oameni grozavi si cu pofta de a face lucruri noi (si de a le face bine!). Serviciul concept "cutia de gatit" Cooku Bau se lanseaza din 7 aprilie si eu sunt tare curioasa sa-i vad la lucru.

02 April 2014

Wonder woman

Dupa ce am facut n teste "amuzante" de pe net si mi-au iesit cele mai ciudate raspunsuri (Cersei Lannister- euuu????, Severus - say whaaat???, dwarf - mbuf)... si dupa ce am avut cateva zile in care am facut cam ce fac eu de obicei (mers in parc cu copiii, lucrat diverse, dat n telefoane pt a organiza tot felul de minunatii, gatit o supa, facut si o tarta, realizat si un soi de vitraliu cu cei mici, spalat trupa ... - deci multitasking la greu) si dupa ce duminica mi-am declarat singura in oglinda intr-un meltdown complet ca "io' nu sunt wonder woman, ia sa ma mai potolesc, hold your horses cucoana!", ieri imi mai iese in fata un test.

What color are you?

Aaaaaa, e cu culori, mie imi plac culorile, e ceva light and funny, ia sa vedem, sa ne amuzam... :D

Mdap. I got Red: "You seem to thrive off of your own internal energy source and give off your own heat. If there's work to be done or a problem to get solved, you are the superhero that your friends rely on. Your friends wonder if you ever sleep."

Astia isi bat joc de mine, e clar.

01 April 2014

Vreme calda si insorita, cu averse de viroze

Soooo... copilul cel mare a plimbat o tuse seaca pe la bunici si se pare ca daca n-a bagat-o nimeni in sema sa ii dea cu ceva medicamente la ca, pardalnica de tuse s-a dat de trei ori peste cap si s-a transformat in ceva mai mult. Ceea ce inseamna ca simbioza mama-copii ramane simbioza si nu-s sanse sa intervina gradinita intre noi.

Noaptea trecuta, insa... apare sotul cu copilul in brate. Sa-i fac loc langa mine, ca s-a trezit deja de trei ori, nu poate sa respire etc etc. Era ziua lor, ca baietii: citesc impreuna, se joaca si apoi el doarme cu tati, asa ca eu aveam tot patul pentru mine. Trezita brusc din somn, a urmat un dialog absurd, eu intrebadu-l de ce sa iau copilul in pat, el tinand copilul care dormea si repetand povestea cu "s-a trezit de trei ori", eu tot nu intelegeam ce vrea de la mine,  de ce sa doarma copilul cu mine, el tot pe-a lui... pana cand am intrebat: "pai bine, da' nu dormea cu tine, de ce sa il aduci la mine?" si asa am aflat ca mnope, eu ma culcasem avand un singur copil racit in cap, cel mare, insa sotul meu tinea in brate celalalt copil...

Ah, well... :D.

Asadar am dormit cu pitica. Si la 6 dimineata capul carliontat s-a ridicat brusc de pe perna si a inceput sa turuie "nana, wowow, blabla" si dusa a fost linistea mea. Si-a exprimat mirarea si incantarea ca a dormit cu mine prin toate sunetele si gesturile posibile, mi-a adus o revista, papucii, tricoul, telefonul... eu le luam, multumeam frumos si le puneam pe partea cealalta... m-a escaladat in toate directiile, a reluat de n ori povestea cu adusul obiectelor, a dat ture prin camera comentand detaliat in pasareasca ei fiecare obicet intalnit... pana cand mi-a adus ochelarii. In momentul in care i-am pus pe nas pesemne ca i s-a parut ca suntem pregatite, asa ca deschis usa de la dormitor, iesind afara.

Buna dimineata, soare! Incepe o noua zi glorioasa! 1 aprilie, nu? :-)))
There was an error in this gadget