30 March 2007

Ireal !!!!

Din cauza unui Neardenthalian rumegator care si-a lipit guma de mestecat pe piciorul scaunului meu, iubitii mei Globe shoes sunt mazgaliti- au guma pe siret si pe pielea intoarsa!!!! Si evident ca nu mai iese... si arata groaznic... uf, cum pot sa scot guma de mestecat de pe ei???

Update: metoda testata cu succes- l-am bagat in congelator. Yep. Si, dupa ce s-a intarit guma, am racait-o cu grija. Injurand marunt- marunt Neanderthalianul de mai sus. Siretul nu a putut fi salvat insa de pe pielea intoarsa s-a luat fara probleme. Si cu ocazia asta am descoperit o metoda foarte buna de a curata de praf incaltarile de piele intoarsa: aproximativ patru ore la congelator si apoi dat frumos cu peria pe ele. Arata ca noi :-)) ...

29 March 2007

Ikea

Bon... am fost la Ikea. Pe scurt:

- cam stiam sistemul pentru ca mai fusesem in Ungaria, insa zau ca nu ar fi stricat cateva explicatii mai detaliate despre "de ce naiba nu-ti da carucior de la inceput" si "ce-i aia showroom de mobila". Erau cam multi care se plimbau nauci pe acolo. In schimb, o groaza de afise care ii tot dadeau cu "de ce sunt produsele Ikea mai ieftine si ce chestie grozava ca trebuie sa le transporti singur"- ok, ok, am inteles, zau.

- mobila nu stiu cat de multa o sa imi iau eu de la Ikea, insa asta pentru ca sunt adepta ideii de a-mi face mai degraba la comanda, exact ce doresc si cum doresc, dar acesoriile, da, mi-au placut. Cu sume mici puteai decora o casa (de tineret) extrem de decent. Lampadar la 50 RON? Super ok. Si tot asa... Lucruri dragute. Cutiile, ah, cutiile, diverse modele, culori si dimensiuni, esteee... sunt moarta dupa ele, era sa le cumpar pe toate :-)).

- eram moarta de foame (venita de la birou) asa ca am ramas cu o impresie foarte buna despre mancare :D

- nu ai voie cu caruciorul la masina???? Aduci masina la carucior??? Wtf? Brrrrrrrr, mai bine imi puneau undeva un semn de la inceput, sa stiu la ce sa ma astept, asa am avut o surpriza tare neplacuta.

- da, am luat muuulte nimicuri dragute, dragutele si da, mi-am luat si asternut de pat si imi luam si lampadar daca aveam unde sa il pun :-).

My own gotta get goals

Inspired by Alina , in ordinea in care imi vin in minte si fara a mentiona chestii gen numarul de copii sau casuta-cu-curte :-)):

- sa citesc mai mult (mai multe carti- si mai putine reviste colorate). A, si cartile alea de specialitate. Si alea din domenii tangentiale, brrr
- mai putin TV si mai multe filme bune (da, si teatru)
- muzica- de studiat ce mai e nou pe piata. Si mers la concerte, neaparat
- dulap, birouri, biblioteca :-D. Si scos naibii cartile alea multe din cutiile alea multe, brrrr
- lectii de dans si reluat mersul la inot
- plimbat in parc/ oras/ ce gasesc/ si fotografiat. Studiat problema, pana cand invat. Beneficii secundare: aerisit creier, imbunatatit conditia fizica :D
- organizat totul: de la fisiere pana la CD-uri si la baze de date- uuuuuuu :-)) ziua in care le voi avea pe toate rezolvate o sa fie o zi glorioasa!!!!
- studiat programelele alea noi de organizat timp, proiecte si alte chestii
- quality time with my family and friends
- pastrat coloana vertebrala si cuvant dat
- perseverat cu pictura pe lemn si ceramica
- marit lista de tari vizitate (vezi mai jos). Sau macar detaliata.


create your own visited country map
or check our Venice travel guide

28 March 2007

Despre neuroni

Pentru ca in ultimul timp par sa ma enervez cam des, cateva elemente de retinut privitor la neuroni:
- neuronii sunt limitati, asa ca trebuie avut mare, mare grija de ei. Trebuie menajati, deoarece stresul prea mare ii omoara. Si contactul prelungit cu prostia umana. Sau cu lipsa de intelegere. De bunavointa. De rabdare. Tolerarea unor personaje complet deplasate, in ideea de "a face un bine" duce, pe termen lung, la uzarea completa a neuronilor. Boala cronica. However, un mediu plin de muzica de calitate, carti, filme bune si discutii interesante, poate face neuronii sa "infloreasca". Si da, televizorul in cantitati mari ii poate determina sa se sinucida. Unul cate unul, isi fac seppuku (sau harakiri). In liniste... Si, contrar a ceea ce cred majoritatea femeilor, nu, ciocolata nu face neuronii extrem de fericiti.

Branding de tara

Ca tot vorbeam despre branding de tara si alte de-astea... noi vorbim si altii canta.

Detalii: Magyarorszag= Ungaria. Versurile: aici. Cantecul pleaca de la evenimentele recente si modul in care a fost perceputa Ungaria. Este interpretat de vedete locale. Cred ca este un cover dupa acest acest cantec.

27 March 2007

Cu treburi

Am de lucru. Ceva care necesita concentrare, asa ca ma chinui sa-mi storc neuronii pentru o idee creativa (inca ma mai holbez la foaia goala= monitor, in speranta ca o sa inceapa sa misune ceva idei printre pixeli). Si... oroare, in jurul meu e agitatie mare si galagie.

Uf, mi-am pus castile pe urechi dar NU AM MUZICA LA MINE. Na! Am uitat-o si eu acasa azi...

Pfffffff... sunt in prag de implozie.

26 March 2007

I don't like Mondays

I don't like Mondays and Friday I'm in love. Yep, that's my life...

Mondays I wanna shoot the whole day down... Dureaza ceva pana ma dezmeticesc si imi intru in ritmul normal, functionez inca pe inertia weekend-ului, brrrr... Pana cand imi numar toate oasele si imi adun toate gandurile la apel, deja a trecut jumatate de zi... si cumva nu prea am spor in ceea ce fac... si, uf, adevarul este ca nu am chef de nimic.

Pfff... si mereu ma gandesc ca, da, daca mai aveam si lunea libera, sa-mi pun ordine in idei si viata, sa pot face in ea ce trebuia sa fac duminica dar am amanat pentru ca mai vroiam sa ma distrez/ lenevesc o zi...altfel ar fi iesirea din weekend. Sa fie lunea libera :-). Si, daca punem si vinerea la socoteala, cand de pe la pranz incolo oricum bate un vant de party si fun... wow, ce weekend iese! Exact cum trebuie!

Daaaaaaaaaa...propun legea, ordonanta de urgenta, ce vreti voi, a weekend-urilor prelungite :-). Howgh!

De weekend

Hmmm... ce-am facut in weekend...

Vineri am pictat o farfurie de ceramica- am decorat-o cu motive vegetale. Incep sa ma pricep la asta din ce in ce mai bine. Am stat cumintica si am mosmondit la farfurie... in timp ce masina mosmondea si ea rufele la spalat. Cand a terminat, am aflat ca mai pictasem ceva, dar din greseala- rufele lui Bu :D. Le-am facut roz. Sosete roz, lenjerie roz... wow! Si nu nu asaaa, doar cate o pata roz... neeeeeee, le-am facut uniform. Ce figura am facut eu e mai putin important, interesanta a fost figura lui Bu cand i-am explicat ca am incercat sa scot in evidenta latura lui feminina :-)).

Apoi am petrecut. Dubla aniversare, asa ca sambata m-am hahait la un party iar duminica am aterizat la un restauant chinezesc. La ambele mi-am testat noul aparat foto, asa ca lumea a decis in unanimitate ca trec prin faza "micuta japoneza"... Dar ce poze am facut... eeeeeeeeeeeeeee...Interesant la restaurantul chinezesc este ca la toaleta am vazut o pereche de sosete pusa la uscat pe calorifer (???!!!???).

In rest totul a fost ok. Nu am facut nimic altceva :-)) si m-am simtit foarte bine.

A! Si am castigat ceva la o revista (nu, nu am castigat o casa... nici masina...)asa ca azi am sunat sa-mi revendic premiul. Si am vorbit , taca-taca despre ce trebuie sa fac, am lasat nr de mobil etc, etc... iar dupa ceva timp am primit pe mobil, de la respectiva revista, un mesaj promovand avantajele abonamentului. WTF??? Asta e noua forma de spam? Ii dai cuiva numarul de mobil si te trezesti "bombardat"???

23 March 2007

Teatru

Am fost ieri la teatru, la Cafeneaua. Foarte buna piesa si extrem de bine jucata. Horatiu Malaele este unul dintre actorii mei preferati.

Dar altceva m-a pus pe ganduri. Imi place foarte mult sa merg la teatru si cred ca este o forma de respect fata de actori si munca lor sa nu intarzii, sa nu-ti sune telefonul mobil si sa nu vorbesti sau mananci in timpul piesei (chiar daca pe hol se vand "rontaiele"). Si... realitatea a fost alta.

Uitandu-ma in jur mi-am dat seama ca, mai nou, in timpul saptamanii e foarte greu sa ajungi la o piesa de teatru la timp, relaxat si (eventual) fara sa te chinuie o foame devastatoare, cand ajungi direct de la birou, galopand intr-un trafic infernal (cel de la orele 18:00- 19:00, pentru ca piesa incepe la 19:00). Asa ca oamenii intarzie la piesele de teatru, intra grabiti in sala, incercand sa nu faca zgomot, dar fosgaind si clipocind in timp ce isi inchid telefoanele mobile. Apoi, cam jumatate de piesa nu inteleg mare lucru pentru ca incearca sa-si revina dupa galopul tras (si, eventual, sa intre in atmosfera piesei) iar jumatatea cealalta oscileaza intre bucuria de a se afla la teatru, foamea chinuitoare si o oboseala crunta care ii invaluie usurel.

Hotarat lucru, ceva nu functioneaza aici. Nu poti pleca mai devreme de la birou, orice ar spune lumea. Chiar daca tu reusesti, nu exista garantie ca vecinul tau de rand va reusi. Nu poti avea garantia ca taman atunci cand ai bilete la teatru vei avea o zi Zen la birou, care iti va permite sa ajungi complet relaxat, gata sa te bucuri de spectacol. Si chiar daca asta se intampla, tot nu ai cum sa eviti traficul, care il poate face si pe cel mai bine intentionat sa se enerveze sau sa intarzie. Si nu, nu este cazul sa renunti la teatru. Ceea ce ma gandesc ca se impune aici este adaptarea teatrului la societatea in care traim- poate sa inceapa piesele mai tarziu, sau sa existe mici scenete inainte (echivalentul timpului de reclame de la film) in timpul carora sa poti intra in sala si care sa iti si permita sa-ti tragi sufletul, sa intrii in atmosfera... lucruri de genul acesta. Cred este nevoie de o schimbare, altfel lucrurile vor degenera din ce in ce mai tare si este pacat de munca actorilor si a echipei din spatele lor, ca si de timpul alocat "unei seri la teatru", care ar trebui sa fie "quality time".

Yeeeeeeeeeee



Pfffffff. Am trecut de postul cu numarul 100 la modul cel mai banal cu putinta. Asta pentru ca de-abia acum mi-a picat fisa :-). Oricum, it so happened ca este un post care ma caracterizeaza- Bu chiar imi spune uneori Dee Dee, facand aluzie la modul in care "clipesc albastru" :-)).

22 March 2007

Let's get it started

Song of the day... Adrenalina pura.

Dee Dee

Cui i s-a mai intamplat sa mearga linistita pe strada si sa treaca pe langa propria mama fara sa o vada??? Well, it happened to me: am trecut la 5 cm distanta de mama care se uita la mine :D. (Asta dupa ce Bro' ma sunase sa ma roage sa ii duc eu banii Doinei pentru ca el uitase sa ii lase. Hihi! Familie de habauci.)

Si tot mie: pentru a face loc unui camion care trebuia sa intre pe un santier, cativa muncitori s-au gandit sa ma ajute "oprind" traficul ca sa pot vira si eu la stanga. Cum incercau ei sa opreasca traficul: "stai mai putin, sa treaca si fata asta" :-)).

21 March 2007

Scrisoare catre A.

A aparut A., astfel incat:

Draga A.,

tu acum nu ai habar, sau poate banuiesti- daca ma cunosti cat de cat, da, poate ar trebui sa ai habar ca, indiferent de distanta la care esti, nu, nu ai scapat de o sapuneala zdavana si ca, hei, daca nu te-au omorat "oamenii rai", este in regula pentru ca o sa te omor eu cu mainile mele.

Cu drag,
Zu

;-)

Il pleut — c’est merveilleux. Je t’aime.

Cand ploua:
- asculta Dire Straits (preferabil in masina, avand in fundal sunetul ploii)
- bea o ciocolata calda, grea, densa, cu aroma de portocale
- imbraca-te subtire, sa aduci soarele in sufletul tau (dar nu uita sa pui deasupra o haina "impenetrabila"- care sa tina frigul si apa la distanta)
- aminteste-ti de "Il pleut - c'est merveilleux. Je t'aime. " si reciteste poezia

Ca azi.

20 March 2007

De citit



Portret in sepia m-a afectat. A atins un punct sensibil, undeva, cumva. M-am simtit ingrizitor de trista, de descurajata cand am terminat de citit. Cred ca e vorba de o experienta personala, nu de intentia autoarei.

Cand unele lucruri se umplu...

*(@#$#@##@$

1... 2... 3 harduri diferite, fixe sau portabile sunt PLINE de date. Si, da, stiu, TREBUIE sa le golesc. Si nu, nu e vina mea (cel putin nu integral :-)).

Aaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaa!!!!!!!!!!

Pot sa mai fac asta o data???

Aaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaa!!!!!!!!!!

Phew, I feel better. Ma duc organizez fisiere.

19 March 2007

Downshifting

In continuarea starii de spirit din postul anterior si ca o completare a postului despre multinationale, ma declar fan downshifting.

Ideile sunt prezentate extrem de interesant aici si aici (sau rezumate aici).

A! Si pentru ca ma simt "in target", here it goes, un citat din Aurora Liiceanu:

"In nici un loc, sau meserie, densitatea de impostori pe metru patrat nu e mai mare ca in marketing si publicitate. Am citat acest lucru pentru prima parte, pentru ca sint segmente ale populatiei, care sint extraordinar de incompatibile cu alte segmente. Discrepantele in societatea romaneasca, nu numai materiale, ci si de mentalitate sint extraordinare si din aceasta perspectiva noi nu mai vorbim acum de oameni tineri, de oameni in virsta, ci de culturi organizationale. Sint lumi si lumi: fetele de la banci, baietii de la banci, vinzatoarele din mall, fetele din publicitate sau cele din media.

E interesant ca mai mult este afectata partea feminina, pentru ca, daca inainte exista acest stereotip - cind ai o fata este bine sa intre in invatamint (invatamintul a fost totdeauna feminizat, pentru iti permite sa mai cresti un copil, sa mai faci o mincare, sa mai stai pe acasa si sa ai timp pentru datoriile de femeie, care trebuie sa tina si o casa), astazi, este ciudat pentru ca nu se mai intimpla, fetele nu se mai fac deloc profesoare - intra in jurnalism, daca au noroc lucreaza la televiziuni -, iar cele care mai exista se duc mai degraba la gradinite particulare pentru bani mai multi. Deci, majoritatea intra in jurnalism si in marketing, profesii extrem de consumatoare de timp, extrem de mobile si de dinamice, la care salariile pot fi substantiale, dar daca stai sa te gindesti mai atent iti dai seama ca de fapt sint foarte prost platite pentru cit de rar dai pe acasa."

:-))

Vaicareli

Ooooooooooo... am o zi proasta si agitata. De ce? Pai, sa vedem...:

1. Nu am gasit-o pe A.
2. Am un proiect incalcit. Incalcit e cuvantul cheie aici. Acum ma aflu in mijlocul lui "incalcit" asta.
3. Bu nu a dat un telefon important, iar eu am picat la mijloc.
4. Ceva important a fost amanat cu doua saptamani taman azi am aflat.
5. Diseara am un eveniment important si asta imi da emotii.

Hmmm... mai bine nu intreb ce s-ar mai putea intampla. E de-abia 12:34.

16 March 2007

Woman in power (crazy one)

Azi. Eu. La stop. Stateam linsitita in masina proprie, gandind adanc la miscarea planetelor in Sistemul Solar si alte chestii de genul asta, cand in gandurile mele se infiltreaza niste acorduri legate de "baietasii mei" si alte probleme de cartier. Ma uit in dreapta, dintr-o masina alba, imi zambea un tip, avand geamul usor lasat in jos si in fundal, dat la maxim, ceva rap de cartier... Intorc privirea albastra si, delicat, click- click pe "botoanele" de langa volan, apas CD si apoi volum: +++++++.Din boxele mele s-a auzit Nirvana.

Kodak moment.

Great feeling...

Ce mai cauta lumea pe net...

... eu imi caut prietena. Da, pe A., care este plecata din tara de ceva timp si mai nou a disparut complet de pe net. Si este extrem de frustrant sa iti dai seama ca pentru a gasi o persoana (care ti-e prietena de ani lumina) nu ai decat un e-mail, un ID de messenger, un blog si un numar de telefon valabil in Romania. Cat de putin este in fapt si cat de usor poti sa dispari din viata cuiva... Right now sunt usor cam stresata, am in cap diverse scenarii, de la varianta pasnica (plecata "undeva" unde nu este net ???) pana la cea paranoica (patit ceva). Logica imi spune ca exista o explicatie extrem de simpla, banala de-a dreptul, insa capul meu nu o gaseste si ma irita imposibilitatea asta de a da de cineva atunci cand vrei. In curand este ziua ei si cred ca ii voi face cadou o boscorodeala zdravana de genul parinte catre copil: "pe unde imi umblii???" :-).

... imi caut niste norme de blogging, cred. Sunt usor nedumerita care este sistemul pe care se bazeaza relationarile pe bloguri- stiu doar ca "vorbesc politicos" atunci cand imi exprim ideile, si totusi doua comentarii (de altfel chiar unele de lauda, nici macar de polemica) mi-au fost sterse. Iar dupa ce am fost adaugata in lista de "il citesc pe" a cuiva, a trecut ceva timp si am fost scoasa. Ar trebui sa ma intreb de ce? Sa o iau personal? Nu cred. Cred ca "fiecare are dreptul la o opinie", insa senzatia este de usor disconfort- ca si cum am dat candva cu parul si nu stiu eu... Daca am dat cu parul mi-ar placea sa stiu...

Hmmm... poate ca sunt cam stresata in ultimul timp. Dupa ce dau de A., ii trag o sapuneala zdravana si ma apuc sa ma gandesc "de ce scriu pe blog"...

15 March 2007

Multinationalele

Nu inteleg multinationalele. Adica, le inteleg, dar ma dispera :D. Somehow nu suna bine nici asa, nu??? :D Well, eu nu am lucrat niciodata intr-o multinationala, dar Bu e parte a unei multinationale, la fel si multi alti oameni pe care ii cunosc, asa ca a se retine ca vorbesc aici la modul general... ca teorie:

Oamenii din multinationale se comporta ca o armata bine strunita. Ei stiu sa fie falsi mult mai bine, pentru ca jobul ii obiga sa-si zambeasca zilnic unii altora, stiu sa faca conversatie ieftina si chiar dezvolta conversatii intregi pe baza a doar cateva informatii. Stiu sa vorbeasca frumos, colorat la prezentari, fara sa se intimideze (mai ales in engleza) si stiu sa delege (stiu cui sa ii ceara si ce anume sa ii ceara). Sunt mereu pe fuga, in contra-timp. Isi trimit hartii unii altora si catre alte multinationale- variate formulare, note de comanda etc. Gandesc in termeni de beneficii (masina, laptop, telefon)- da, sunt materialisti. Au fax, xerox si spatiu de lucru. Primesc diverse promotii, pixuri si agende. Tin cont de imaginea lor, pentru ca, de, trebuie. Conteaza daca esti slaba, sau lunga, vopsita sau nu si ce marca au hainele pe care le porti- e foarte important sa cunosti "trendul". Cumpara parfumuri si bijuterii de la o x sau y. Ies grupuri- grupuri la masa, sar din team building in team building si, in general, socializeaza intre ei, ca o mare familie. Happy one. Nu isi prea exteriorizeaza sentimentele- mai rar o paruiala pe cinste, foarte des insa "intepaturi" din varful buzelor sau pe la spate si foarte multe barfe la cafeaua, inevitabila, de dimineata. Pentru ca regula spune ca toti trebuie sa fie veseli ca sunt acolo si fericiti unul cu altul. La angajare trebuie sa vorbeasca despre dedicare, opotunitati, pasiune si putere de munca. Si implicare. Nimic despre bani mai multi, timp liber, familie, hobby sau chiar distanta la care se afla biroul fata de locuinta...fereasca sfantu' sa ai asa porniri (absolut normale, de altfel). Hobby-ul e munca. Viata e munca.

Nu spun cele de mai sus cu rautate. Si evident ca este o exagerare... nu toti oamenii sunt asa. Doar ca... nu stiu daca ar trebui sa tindem sa fim asa. Gasesc ca e obositor.

Rate

Sa ma laud si cu noul aparat foto, nu??? :D






14 March 2007

Fabulospirit

Aici gasiti discutia de la Garantat 100% pe acest subiect. Dinamica, dura, cruda. Foarte interesanta, merita ascultata.

Pana la urma ce este Fabulosprit???

Pentru ca iata ce declara Lucian Georgescu aici:

"Noi am facut o consultanta si o platforma de comunicare. Stiu ca poate unora le par vorbe goale, dar am sa precizez inca o data ce inseamna asta: noi am construit o rama, un template, si noi credem ca rama numita Fabulospirit e buna pentru ca poate ingloba mai multe lucruri. Un exemplu: pun rama Fabulospirit si spunem ca acum facem o campanie despre vinuri. Deci am construit o platforma de comunicare.

De aici incolo urmeaza campaniile, bugetele mari, milioanele in baza carora se construiesc povesti - fie si sectoriale. Deocamdata, ele nu sint sectoriale, ci foarte generale, pentru ca MAE face o propaganda foarte generala, spre deosebire de ANT (care face campanii de promovare a Deltei, Bucovinei), de Ministerul Culturii (care promoveaza Sibiul). MAE trebuie sa vorbeasca la modul general despre toate.

Tot ce a facut MAE a fost sa arunce un balon in curte. Sa vedem cine il baga in poarta."


Iar Naumovici a spus, extrem de simpatic, la un moment dat (intrebat fiind de "campanie") ca "inca nu am vazut nici o campanie" (hehehe) si ca toata lumea se inflameaza pe baza unui comunicat de presa. :-) show me the money... cu totii vorbim despre acest Fabulospirit fara sa fi vazut ceva concret.

Anyway, eu am extras un fragment din emisiune, nu direct legat de subiect, dar taaare pe sufletul meu- citat din Aneta Bogdan:

"...atunci cand te duci la un consultant de management, spe exemplu, si ii spui:mai, oare de ce nu mai vand eu acest produs?, si el zice :lasa-ma trei saptamani, trei luni de zile... si vorbeste o gramada cu tine in timpul asta, despre tot ce ai facut tu cu acel produs si mai ales despre ce intentionez sa faci pe viitor... tu nu te duci sa zici: ma, da' stii ceva... colegul meu de birou a zis ca nu-i de acord cu opinia ta si soferul meu a spus ca nu-i de acord cu opinia ta si, in general, contabila mea iti transmite ca habar nu ai..."


:-))

Old versus new




Old hard and new hard- big difference. Ambele sunt Western Digital. Nu pot sa spun lucruri rele despre vechiul hard, ar insemna sa fiu rea, insa cel nou este incredibil de usor si de mic, ceea ce imi usureaza viata extrem de mult.

13 March 2007

Ziua cartitei...

Aproape zilnic trec printr-o intersectie anume, in zona Romana, unde prind cel putin un stop. Si, aproape de fiecare data, un individ se apuca sa-mi spele parbrizul, fara sa ma intrebe daca vreau. Eu refuz, el se milogeste. Mereu. Inevitabil. Jucam jocul asta cam de un an: individul nu s-a schimbat, masina e tot aia, iar eu... well, sunt tot eu. Am ajuns deja sa il urmaresc cu atentie si am tras urmatoarele concluzii/ semne de intrebare:

- individul asta nu are memorie??? Nu invata naibii ca eu sunt "scorpia aia care nu-l lasa"??? Pentru ca nu l-am lasat niciodata sa-mi spele parbrizul. Si in mod evident nu imi floscoteste parbrizul doar ca sa se distreze sau ca sa ma provoace... Hmmm... bad marketing. Omul asta nu recunoaste persoanele/ masinile care trec des prin intersectie- nu isi fidelizeaza "clientii" :-)).

- nu intreaba daca vrei sa-ti spele masina, se arunca direct pe parbrizul tau. Pe mine asta ma omoara: de ce, ma rog, sunt eu obligata sa vreau serviciul tau??? Si face asta cu predilectie la masinele cu tipe singure- la celelalte masini mai face semn, intreband daca vor sa le spele parbrizul. E smecher...se face ca ploua... merge uitandu-se in alta directie... ca si cum nu are deloc treaba cu masina ta :-)...iti evita privirea...pana cand ajunge langa parbriz...si fleosc cu apa cu detergent! Brrr... Sa inteleg ca fac parte din tagma fraierelor prin definitie? Oare care e criteriul: femeile sunt mai vulnerabile sau, dimpotriva, femeile au un suflet mai bun??? Urasc chestia asta. Ma face sa ma simt f. aiurea...

Una peste alta, ma tot gandesc sa-i spun intr-o zi: dom'le, tine-ma naibii minte si ocoleste-mi masina, zau!

09 March 2007

Sa ne dam seriosi

Pentru ca mai nou latura mea superficiala pare sa domine si ma dovedesc interesata de sacourile de la Zara si de Nelly Furtado (da, asta si asta), sa ponderam putin lucrurile cu ultimele lecturi:



Kobo Abe, "Femeia nisipurilor"
- o carte care m-a cam "speriat"- situatia respectiva mi-a dat o senzatie iritanta, de neputinta. Asta pana pe la jumatatea cartii cand lucrurile prins contur si am inceput sa descifrez mesajul cartii.



Maurice Druon, "Regii blestemati"
- a fost tiparita de Humanitas in sapte volume. O carte pe care o recitesc acum cu mare placere (sunt la volumul 5). O citisem de mult dar nu o aveam in biblioteca si am tot vrut sa o cumpar insa toate cele sapte volume costau cam mult. Recent le-am gasit pe toate cu 50% reducere, asa ca le-am luat, finally.

My precious...

Me love it. Azi l-am primit (adica mi-a fost livrat acasa) si acum inca mai invat sa-l folosesc. Din pacate pe moment nu are decat un card de memorie de 16 Mb, dar am in plan achizitionarea unuia de 1 sau 2 Gb. Si a unei gentute, ceva... Vad eu ce anume.

Ieri mi-au livrat si noul monitor si repede-repede mi-a venit mie geniala idee sa-l pun langa laptop, astfel incat acum pot lucra pe doua monitoare. E f. bine pt ca pe unul am lucrarea si pe celalalt mut toate tools-urile pe care le folosesc. Ma gandesc acum sa iau o tastatura pt cand sunt la birou. Iar avantajul este ca in continuare imi pastrez mobilitatea, deconectez laptopul si gata... pot sa plec oriunde sa lucrez. Am si hardul portabil, cel nou, care e incredibil de mic, mai mic decat palma mea, nu mi-a venit sa cred cand l-am vazut. Ireal, mai ales daca il compari cu vechiul meu hard portabil, pe sertar. O sa fac niste fotografii, cu prima ocazie :-).

E incredibil cat de mult a avansat tehnologia. Am inlocuit un monitor imens (de statie grafica) pe care de-abia il ridica doi oameni (pe bune) cu o chestie mica, plata si extrem de usoara- ocupa muuult mai putin spatiu si arata asa de ireal de mic (prin comparatie) ca a trebuit sa ma uit pe cutie sa ma asigur ca asta e chiar modelul de 19". Despre hard, ce sa mai zic, e chiar genial: e cam un sfert din cel vechi, pe care eu il plimbam zilnic dupa mine, in geanta- cred ca pe asta o sa "il pierd" prin geanta :-)). Nici nu are alimentare, se alimenteaza pe USB. Super. Imi place tehnologia asta, am devenit fan :-)).

Asa ca m-au apucat schimbarile. Am zburatacit computerul vechi (trebuie doar sa imi dau seama ce sa fac cu el) si ma gandesc la amenajarea biroului. Bu a decis f. happy de dimineata ca "hehe, acum ai muscat marul", ceea ce in limbajul lui abramburit inseamna un fel de "hehe, acum i-a intrat nebunei ideea in cap, se porneste taifunul" (mda, cred ca si eu ma exprim la fel de alambicat). Insa visez birouri mai mici, si etajere... iar catalogul ala de la Ikea e periculos in preajma mea- si am chiar doua, pt ca un Bro' dragut mi-a adus si el unul, stiind ca sunt interesata de asa ceva :-))- yep, acum unde ma duc prin casa dau de un catalog...

Ma tot uit la ce am cumparat si exista trei variante:
- ori puterea mea de cumparare a crescut
- ori s-au ieftinit bunurile de consum
- da, stiu ca mai era o varianta, dar am uitat-o pentru ca tocmai au fost doua fete la usa mea- faceau un studiu despre viata sociala si politica (???) si vroiau sa vorbeasca doar cu "cel mai tanar membru al familiei". Tough luck: nu e acasa si tehnic vorbind aici nu e "o familie" iar, zau, "cel mai tanar membru" asta e doar cu doi ani mai mic decat mine...

07 March 2007

Shallow me

Am gasit, agatat de usa, catalogul Ikea. Uuuuuuuuuuuuuu... niiice. Si preturile sunt mult mai rezonabile decat ce imi imaginam eu. Deja mi-am facut semne si semnute si mi-am pus in gand sa dau o raita pe acolo...

Nici cu tehnica nu stau mai prejos: am comandat un hard extern (o bijuterie, arata incredibil de bine...aaaa... si o sa aiba 160 GB!!!!) si un monitor LCD wide screen de la Philips, de 19" si ma tot uit dupa un aparat foto cu zoom optic 12 si blitz incorporat si toate cele (revin cu detalii dupa ce chiar il iau)...

Si, tadaaaam, un domeniu web intreg, nou nout pentru "autopromovare", yep, treaba serioasa :-))). Incluse in pachet si cateva adrese de e-mail ceva mai business-like.

O, da, si mi-am luat si doua sacouri de care sunt taaaare incantata. Si doua tricouri. Negre... Da, amandoua.

Asaaaa... si ma gandesc sa ma fac si blonda (A. nu te mai uita asa socata la monitor :-) ) Mda, blonda??? Hmmm... sau poate doar suvite blonde??? Pentru ca nu, culoarea parului meu nu este blond, desi sunt unii care insista sa ma convinga ca este- asa ca voi repeta o data pentru totdeauna: parul meu este saten- saten deschis!!! Howgh!

Pfff... acestea fiind spuse, cred am sa ma duc sa exersez in fata oglinzii fluturatul genelor...

05 March 2007

Likes and dislikes

Ma distreaza Megastar. Ok, kill me if u want, dar imi place sa vad ce fac concurentii, sa recunosc melodiile si, mai ales, sa ascult comentariile juriului. Oooo, asta imi place, comentariile acide.
Imi place si cum arata A. Raicu. Imi place cum isi gestioneaza imaginea, cum si-a gasit un stil si si-a construit o cariera, plecand de la Pro tv acum j'demii de ani. Insa, zau, cand vorbeste ma omoara. Vorbeste plat. Banalitati, repeta cuvinte in draci, ba chiar repeta idei intregi, la distanta de o propozitie, incepe avantat cate o fraza si o termina chinuit cu un cliseu... mooooor. E pacat de emisiune, pacat de nervii mei... vine acolo, frumos imbracata, draguta... si deschide gura si spune niste platitudini de ma doare capul.

Serios, sunt emisiuni pe care nu rezist sa le vad din cauze similare. E o emisiune, "Caminul de 5 stele" sau asa ceva- poate ca ar fi interesante informatiile, insa cand apare Luana Ibaka si incepe sa vorbeasca rezist cam pret de doua propozitii si apoi schimb canalul. In fine, acolo mai am o problema- cadrele alea luungi, insistand pe un obiect pana cand te apuca dracii, eventual cu un "rafinat" zoom in si apoi zoom out de pe nefericitul obiect sau, culmea, tranzitii prin zoom luuuung... Brrrrrrrrrrr.

Mda, am putea spune "cine sunt eu sa dau cu parul", dar, hei, eu nu am pretentia ca pot sa prezint o emisiune. Daca tot te bagi la asa ceva, asigura-te ca ai un vocabular suficient de bogat (un dictionar de sinonime ar fi chiar indicat) si nu incerca sa te dai mai pretioasa decat esti.

In alta ordine de idee: imi place acest clip = ultima melodie a lui Justin Timberlake. Weird, huh??? Dar are un videoclip f.bine facut (finalul e totusi putin cam mult, cade in comercial), cadrele cu el arata chiar dubios de bine- mai ales cand ramane infipt cu bratele larg deschise, iar ritmul acela obsesiv din fundal imi place tare mult. E prima data cand "pic" si eu la o melodie de-a lui Timberlake- pana acum mi se parea un tip imberb si plangacios.

01 March 2007

Ich Will- Rammstein

E o zi in care e cam greu sa-ti plangi de mila. Am primit deja ceva martisoare si bomboane (da, mananac bomboane!!!), m-am pupat cu putin cam prea multe persoane dupa gustul meu, iar in aer bate un vant de "la multi ani" combinat cu "plecam acasa mai devreme" - cine sunt eu sa ma opun curentului general??? Desi, chiar mi-am propus sa lucrez azi, hehe.

Anyway... fiind ziua care este... I'm back si asta e tot ce am de gand sa spun legat de postul anterior.

Sa trecem la ultima mea descoperire: meseria viitorului= dimer. Nu stiu prea bine cu ce se ocupa, am o vaga idee, insa incep sa cred ca este best job ever. Unde lucrez eu trec zilnic de cel putin doua ori pe langa "camera dimerilor". Invariabil aud din acea camera: rasete, mistocareala etc. Intotdeauna, dar intotdeauna, aud zgomt de zaruri. Ocazional mai vad si cate un nene iesind grabit pe usa, intr-un nor de fum de tigara sau batand la usa "cu cod" (o anumita insiruire a cioc-cioc-urilor). Ma gandesc serios sa-mi incurajez viitoarele odrasle sa se faca "dimeri", e trai pe vatrai nenica! Serios, incep sa ma intreb daca nu cumva fac si gratar acolo...

Si iata si ultimele mele dileme: ce naiba este "alintaroma"??? Concret- e un ingredient, o senzatie, ce e???... Si cum vine asta- un detergent care iti umple rufele de "vitalitate"??? Cum se manifesta un cearceaf plin de vitalitate? Topaie vesel prin casa? Te arunca din pat daca nu are chef de tine???... Si de ce din cand in cand ma suna un robot sa ma intrebe daca vreau asigurari??? Cine isi imagineaza ca o sa fac eu conversatie cu un robot (desi, zau, cand zice "buna ziua", pana cand ma prind ca-i robot, am tendinta sa-i raspund)??? Si cine naiba i-a dat vocea aia creepy care ma baga in sperieti???... Si cand o sa termine antrenamentele aia de la Cosmote, ca de un an se tot antreneaza (ai zice sa sunt pregatiti by now)???

A, si titlul postului nu are nici o legatura cu nimic, it's just how I feel today (great song, love it).
There was an error in this gadget