31 July 2009

Zu si slingul


Dupa ce m-am tot sfatuit cu Diana, ba pe mail, ba la telefon, iar mai apoi ne-am tot chinuit sa ne intalnim, fara sa si reusit, ea a transat povestea si mi-a trimis un sling, sa-l testez. Uuuuuuuuuuuu, ce dragut... Doar ca stiam eu de ce era bine sa ne vedem face- to-face: ca sa ma invete sa-l pun :-)).

Pentru ca asa, singura, m-am batut, la propriu cu bucata aia de panza. Probabil ca sunt cea mai impiedicata- ever, have no idea, dar am reusit sa ma infasor toata in nefericitul de sling, sa ma apuce pufaielile, sa mut copilul in toate pozitiile posibile, sa ma stresez, sa o sun pe Diana again si, finally, sa insist sa ma caftesc cu el, intr-o lupta de genul "iti dau eu de capat pana la urma". Si am izbandit, inca mai invat pozitii noi, dar voila, copil in sling.

Da, fata de Micul Budha e o fata de copil multumit, de copil "important in multumirea lui" :-))...

Traim

Am lipsit, stiu- cand este Bu acasa destabilizeaza totul. Si Bu este acasa- in concediu. Si, da, pentru ca Bu nu se imbolnaveste decat in zilele libere, prima saptamana din concediul lui/ meu s-a cam spulberat. Si da, Bu s-a gandit ca e o idee inteligenta sa formateze computerul. Nu, nu este. Mai ales cand nu, nu stie sa instaleze programe si apeleaza tot la yours truly.

Dar se pare ca plecam din oras. Candva in cursul zilei de azi... Ok, bun si asa, am facut deja cea mai mare parte din bagaje si pe moment sunt happy ca am trimis sotul cu copilul afara, la plimbare si am prins computerul liber, ooo, happy me...

24 July 2009

Bu si Zu- new ones

Din ciclul "ce mai face sotul meu" putem raporta ca:

1. aseara piatra de la rinichi s-a pus in miscare
2. de dimineata Bu era cam verde- verde (dupa o noapte tulbure)
3. tot s-a dus la birou, pentru ca avea o prezentare si este angajatul erou, pfff
4. pe drum a vorbit cu Bro', care m-a sunat rapid
5. tot pe drum s-a intalnit cu mama (??? how did this happen), care dupa ce s-a speriat ca o bate unul pe umar si era sa-i dea o poseta in cap, m-a sunat pe mine instant
6. acum are telefonul inchis, probabil descarcat (sper) si mama, Bro' si eu ne cam invartim in cerc

Din ciclul "ce mai face sotia" putem raporta ca:

1. se invarte in cerc
2. se lupta cu slingul si copilul, impreuna dar si pe rand
3. are scris pus ceva in bulgara pe doua randuri, asa ca se intreaba daca a impartit propozitia corect, ca de inteles nu intelege nimica-nimicuta...
4. se invarte in cerc

Mda, acum a ajuns si Bu acasa si arata destul de vioi, so far. Dar musai sa mearga la doctor...

Update: Piatra lui Bu este prin vezica, in calatorie :D- doar ca este just one way ticket :-))- iar el mai are niste analize de facut, insa afiseaza o figura muuult mai vesela...

23 July 2009

Treaba cu diminutivele

Trecand peste o anumita categorie de mame care dupa ce nasc simt nevoia sa dragaleasca obsesiv fiecare lucru intalnit in cale si ignorand segmentul acela de producatori care au impresia ca vor vinde mai mult daca o iau pe panta diminutivelor, mai exista, zic eu, nenumarate mame care nu poseda un vocabular siroposo-pufoso-duios. Si atunci de unde povestea asta cu "mamicile" si universul lor micut si dragut???

Ca o aud cam des lately si e ceva ce ma irita de dinainte de a naste, ajungand pana la a ma intreba retoric daca o sa ma apuce si pe mine, dupa care am nascut si m-am dumirit cum sta treaba.

La origine diminutivele au un rol destul de simplu: sa desemneze lucruri care sunt "mai mici" si cam asta si fac in vocabularul mamelor. Pentru ca e cam greu sa spun ca odrasla mea, de 70 cm in total, are "degete" la picioare, cand ele sunt "degetele", adica niste degete mai mici. Foarte mici, if u ask me. Si nu, un are "dinti", ci "dintisori" iar ala cu siguranta nu este un "pat", ci un "patut", cu greu pot sa spun ca are "urechi" si nu "urechiuse" si probabil ca daca ar manca intr-adevar cu o "lingura" am avea probleme majore... Iar lista poate continua. O tanara mama se trezeste brusc in lumea cea miiica a lui Alice si este inconjurata de o groaza de obiecte (si nu numai) de jucarie, care devin parte integranta a cotidianului ei. Asa ajungi, om in toata firea, sa faci apel cam des la diminutive- pentru ca mai toate din jurul tau sunt chiar mici. Atat de evident si impresionant de mici incat adesea chiar simti nevoia sa accentuezi acest lucru (hei, orice adult este profund socat de cat de mici sunt "manutele" si "piciorusele" unui bebelus, nu doar parintii lui)...

Si incepi sa vorbesti cu "da-mi masinuta", "uite lopatica" si "unde-i paturica". Tavalugul diminutivelor te poate lua pe sus, true, depinde de fiecare unde se opreste si trage linia, insa 1. cu siguranta numarul "chestiilor mici" este mult mai mare in vocabularul unui parinte si 2. nu, asta nu inseamna ca mamele sufera de o boala aparte (cel putin nu toate :-)).

Iar chestia cu "mamica" versus "mama"- well, mie "mama" imi suna asa de pompos, a la "mama eroina" din perioada comunista, amestecata cu ceva Cosbuc... ca ma feresc instinctiv sa-l folosesc. "Mamica" e mai pasnic, e un soi de "sunt noua la asta, fiti blanzi cu mine"...

22 July 2009

Working mom

Speriata de canicula, am fugit la munte in weekend, il loc sa stau acasa unde aveam ceva de lucru. Si bine am facut, pentru ca si la munte era cald de mureai- nu vreau sa ma gandesc cum era in Bucuresti... Doar ca am ceva "chestii" de facut- de lucru, pe care chiar vreau sa ma concentrez nitel... si mi-am propus, entuziasta, sa fac asta in timpul somnului mai lung (de pranz) al lui bebe. So:

- zi frumoasa, incepe bine: mers in parc, jucat, ras, ajuns acasa, bebe a mancat bine, il pun la culcare si, cu zenul personal intact, inhat un frappe si ma asez la computer, pregatita sa lucrez... E aproape 14:00. Imi apare un mesaj cu win32.brontok. Ma uit urat la el si decid sa-l ignor insa continua sa tot apara in nasul meu. Zenul personal se stirbeste putin si pierd cam 10 minute incercand sa-mi dau seama cum sa scap de prostia asta. Nu imi dau seama, insa bebe chiraie in camera alaturata. Ma duc sa vad ce face: s-a rasucit si acum a ramas blocat. Il pun la loc, ma intorc la computer, iau o gura de frappe si incep sa lucrez. Win32.brontok pops-up, dau ignore. Piticot nu are chef de somn, asa ca face acrobatii prin pat si iar s-a blocat. Urla. Ma duc sa il salvez- era cu o mana bagata pe langa saltea. Ma intorc la computer, mai iau o gura de frappe si incerc sa-mi aduc aminte ce naiba faceam. Intru la loc in ritm, dau sa lucrez- bebe urla. E clar ca nu are chef de somn. Ma duc la el- rade la mine. Il iau in brate si facem o tura prin casa... dupa care il pun in patut, sa doarma. Revin la computer, win32.brontok insista- incerc sa-mi regasesc concentrarea si ma chinui sa nu-mi pierd cheful de lucru. De alaturi se aud caraieli. Nu doarme, asta e clar, insa cat timp nu urla, poate pot sa muncesc... Nope, incepe sa urle- a scuipat morcovi pe cearceaful cel nou si si-a pus si pe fata. Il iau si il sterg. Il intreb de ce nu doarme, nu da un raspuns coerent. Mai fac o tura cu el prin casa, mai vorbim nitel, in disperare de cauza decid sa incerc sa-l pun in noul sling- bebe caraie langa mine ca l-am lasat jos, eu ma incurc in inele, ma enervez si renunt, ma mai joc nitel cu el si il bag totusi in pat, pentru ca deja e marait de nesomn. Mai iau o gura de frappe si ma uit tamp la computer- cine sunt, ce faceam aici si ce idei aveam??? Bebe maraie- face flotari si a obosit, ii dau apa, il pun la loc pe spate- dormi mama draga... E ora 16:12 iar la 17:00 odrasla mananca. Dau sa mai lucrez putin- suna telefonul: un studiu demografic despre nu-stiu-ce. Intre timp pe ecran apare win32.brontok. Pun receptorul jos, ii dau ignore lui win32.brontok, imi bag picioarele in cheful meu de munca dus pe apa sambetei, iau ce mai ramasese din frappe-ul pe care trebuia sa-l savurez pe indelete si ma car la televizor sa-mi rumeg zenul prabusit in ceturi tulburi...

17 July 2009

Movie

Bu si cu mine am mers la film, for the first time ever de cand am nascut :D, vai ce entuziasm pe capul meu. Am mers la Ice Age 3D si cum era prima data cand vedeam si eu un film tridimensional ma entuziasmam ca un copil mic: cu ochelarii pe nas, mutra uimita si zambet laaarg, emiteam diverse "uuuu, fantastic!!!", "wow!!!", "aaaa!!!", "ooo, ai vazut asta???"...

M-am distrat teribil si ma gandesc amuzata la ziua in care o sa ii povestesc lui piticot, intr-o vreme in care probabil toate filmele or sa fie 3D, cum a fost cand am vazut eu primul meu film tridimensional... Si acum imi amintesc de primul film Dolby Surround- chestie pe care acum o gasesc deja o banalitate- atunci eram la Titanic si cand cadea ceva in apa mi se parea ca reverbereaza in toata sala :-))

15 July 2009

Bunavointa prost inteleasa

Imi place sa cred ca oamenii sunt ok in fondul lor sufletesc si ca daca intinzi tu mana primul nu ai sa primesti inapoi o palma. Imi place sa fiu politicoasa si amabila pentru ca asta inseamna o poarta deschisa, o invitatie, o sansa. Si pentru ca asa mi se pare normal sa fiu, pe baza a multe teorii legate de "respect", "comportament uman", "prezumtie de nevinovatie" si alte de-astea cu sonoritate...

Nu sunt "cool"- zambesc cam des, incerc sa nu invadez vietile altora, nu injur cu usurinta si afisez cam prea multa disponibilitate.

Daca din cauza asta sunt luata de fraiera, so be it.

14 July 2009

New one

In fiecare zi ma lovesc de alte aspecte ale noului meu job de parinte. Acum am ajuns la faza cu ambalarea jucariilor si descarcerarea lor (ce le fac nene astia, cum le leaga, priponesc in cartoanele alea de nu mai ies de acolo???).

Taman am castigat o jucarie- testoasa vorbitoare, ooo happy me. Moarta de curiozitate, ca un copil mic :-), m-am gasit sa o desfac... Intai am tras de cartonul ala pe toate partile, incercand sa deschid ambalajul ca o lady, insa nu mergea cu delicateturile si ruptul scotch-ului bucatiiiica cu bucatiiica, asa ca mi-am bagat unghiile in el si l-am rupt. Fericita ca am ajuns la zdranganea, dau sa o scot. Neeeeeee, era bine ancorata cu niste sarmulite care se rasuceau si incolaceau ceva teribil... am incercat eu sa le descalcesc, dar n-a mers, asa ca pana la urma am bagat foarfeca in ele. Si cand am scos-o, finally din cutie, inventia diabolica mai avea si niste sarmulete rasucite ingenios pe dupa roti, sa mai trag si de alea, pfff... Si pentru ca tot manevrand-o eu asa apasam din greseala pe diverse butoane, in tot timpul asta dracia aia de jucarie zambitoare vorbea, enuntand cu volum maxim: "unu!", "triunghi!!!", "patru!!!" sau, mai rau, incepea un cantecel asurzitor despre numarat... pana cand am ajuns la produsul concret eram jumulita toata, plina de draci si imi venea sa arunc dracia vorbitoare pe primul geam, cu tot cu cantecelele ei entuziaste...

13 July 2009

Flori parfumate

Nu inteleeeeeeeeeeeeeeg si pace, pur si simplu nu ma prind nene la o groaza din reclamele aflate acum la tv, nu stiu ce vor de la mine, care e treaba, care e ideea si care naiba e legatura (pe principiul "mere cu pere si s... cu prefectura"). Dar cel mai rau ma nedumereste Dero cu flori parfumate- de ce ar trebui sa ma bucur ca detergentul meu imi daruieste flori???? Ce e normal in chestia asta??? De ce e asta un beneficiu, de unde pana unde??? Adica, helooooo, detergentul spala rufe. Punct. Bine. Si miroase bine. Cat mai bine. Atat. Cum o face: cu stelute, bilute, particule, floricele sau inimioare... ma doare in cot, doar sa-mi spele rufele bine si sa miroasa frumos la final. Curte imi face iubitul. Flori nu vreau de la detergent si, cu siguranta, nu gasesc funny sa dau in revista peste un plic sigilat pe care cand il deschid sa mi se imprastie pe canapea si pe covor diverse "floricele mov". Not funny, ca nu ai idee ce deschizi si faci mizerie. Si nu-mi pasa ca e "cu drag" de la al meu "curat, parfumat, catifelat" (wtf? parca e scrisoare de dragoste) detergent Dero, cand vad mizeria de pe jos, am eu un mesaj "de drag" pentru el.

12 July 2009

Bu, tata si hainele

De cand cu copilul, calatorim cu bagaje putine spre minimalist (noi, adultii, ca odrasla are toata casa dupa ea). Bu, student de camin, cu drumuri saptamanale acasa, la mancare si rufe spalate, priveste actiunea impachetarii si pregatirile premergatoare plecarii extrem de blazat: in ziua cu pricina se scoala, arunca trei troante intr-o sacosa si la drum cu el. Asa se face ca bagajul lui si asa extrem de mic a ajuns acum minuscul. Iar situatiile in care se trezeste fara una sau alta la el sunt deja parte din folclorul familiei. Si asa se face ca, nimerit in sandale la munte, pe ploaie, cand sa scoata salvatoare pereche de sosete din rucsac, a extras doar o soseta/ un picior. La care s-a holbat cu stupoare. Motiv pentru care a primit de la tata, cu bombanelile de rigoare si caraielile parintesti aferente, una bucata pereche de sosete. Dupa care, la insistentele aceluiasi tata extrem de grijuliu (e in fisa postului lui), a trebuit sa recunoasca spasit ca nu, nu are fas si sa puna ceva pe el... Iar la final, dupa ce a tropaduit in tricou prin ploaie, suit in masina, gata sa plecam acasa, desi nu mai avea un tricou curat prin rucsac, decide sa il dea jos pentru ca era fleasca... si este ochit la marele fix, pe muchie de iesire pe poarta, de ochiul vigilent al lui tata care se infiinteaza langa usa masinii cu un pachetel varat sub haina de ploaie- era un tricou curat :-))...

Weekend

Cum o mare parte din blogosfera cu copii e pe la Bran (uuuuuuuuu, nice), sa zic si eu ca m-am frasuit prin zona, nu??? Pentru ca am fost la munte. Si acum si copil si anexa (=Bu) au cazut la datorie, fiecare prin alta camera, asa ca prin casa e liniste si eu sunt huhurez (de ce naiba??? sa vezi ce o sa mor eu de somn mai tarziu...).

Asadar: am plecat tacticos, alene si agale, dupa o trezire lenesa si o pendulare intre "ne urnim sau nu"... cu bagaje facute linistit si nema stres- cred ca eram bolnavi sau ceva :-)). Pe chestia asta am ajuns la munte pe la 14.00 dar who cares, a fost frumos, chiar daca a plouat... si a plouat- turnat apa nonstop, tot se mai poate iesi pe terasa si aerul e altul ca cel de la Bucuresti. Plus ca am batut tot- terci- mar- distrus la rummy, ooooo, mighty me!!!! Cu somnul a fost ciudat: din motive care imi scapa am visat ca tot umblam sa cumpar pungi de gunoi pt cosul special de scutece si ba se inchidea magazinul in fata mea, ba alte minunatii de-astea... aiurea subiect de vise mi-am gasit si eu... Ok, o explicatie ar fi ca erau in planul de cumparaturi, alaturi de cadita mai mare (omuletul nuuuu mai incape in cea curenta, da din labute si ma stropeste toata) si de parasolar de bebe, chestiuni pe care am reusit sa le cumparam si sa le si plimbam o tara pe la munte, ca asa suntem noi, mai ticniti de neam :-))...

Plecati de dimineata pe ploaie (again), am aterizat la Bucuresti la timp sa ne intalnim cu doctorita care ne-a informat, ooo, ca piticot se transforma in lungan: de la 63 cm a sarit la 70 in doar patru saptamani- asteptam curiosi masuratorile de luna viitoare.

A, si remember povestea de aici??? Well, suprarealismul continua: convinsa de Bu sa ma declar pe mine sofer, m-am procopsit deunazi cu o amenda pe numele meu si trei puncte luate, fara ca macar sa fi condus :-)) !

O zi de banc prost

Joi am decis sa merg cu mama si odrasla la Kika. Excursie lunga din coltul nostru de univers asa ca am zis sa pornim de dimineata. Zis si facut, la 8:00 eram in picioare, la 9:30 apare si mama si coboram in tromba la masina. Masina mea, parcata pe straduta de langa bloc, in timp ce masina lui Bu era tare bine infipta pe un loc de parcare din spatele blocului. Adica un bloc de ocolit intre cele doua... Cand sa ajungem la masina, imi aduc aminte ca parasolarul este la Bu in masina, asa ca o las pe mama cu bebe pe drum si ma intorc dupa el. Il iau si revin la masina mea, unde, stupoare: eram blocata de un Mercedes negru proptit bine-mersi pe drum. Nu tu avarii puse, nu tu numar de telefon, individul blocase nonsalant doua masini (mai era una langa a mea)... Ok, ma enervez, mama incepe sa pufaie (mama pufaie cand e de rau :D) dar zic ca trebuie sa vina repede, ce naiba, ca doar stie unde a parcat, asa ca incep sa incarc in masina geanta de scutece, termosul cu mancare, jucariile de carucior, bla bla... montez scaunul auto, mai claxonez din cand in cand... nimic... nu bag totusi caruciorul ca sa nu il chinui pe cel mic, insa nici cu el in mijlocul drumului nu e bine... si trecuse deja ceva timp... ma duc la chioscul de alaturi, ma interesez de a cui e masina, nu nu stie dar vine cu mine sa vada daca are alarma, sa i-o declanseze (nu, nu are), eu claxonez isteric, mama pufaie accelerat... apare o cucoana la geamul unei case si imi spune ca din masina au coborat doi tipi la costum si au intrat in scara blocului de alaturi, probabil mergeau la o firma de acolo... Virez spre scara blocului cu toti dracii dupa mine, gasesc femeia de serviciu a blocului si o intreb unde e firma, o conving sa ma lase in bloc, urc pana la etajul 8 cu femeia de serviciu langa mine, atac firma: aveti Mercedes negru? Nu, nu avem... ma dezumflu, cobor la masina again, ma mai invart in jurul cozii... mama pufaia in ultimul hal, mai claxonez... injur in sinea mea tot ce e de injurat si ma decid in ultima instanta sa iau masina lui Bu, adica sa ma trambalez cu catel si purcel pana la ea... Ok, mama pazeste carutul in timp ce eu pornesc la drum cu scaunul auto in brate. Pe traseu zaresc o doamna iesind din blocul cu pricina, o atac frontal intreband-o de alte firme in blocul ei si rugand-o sa ma lase sa merg la 3 unde imi spune ca mai sunt unii. De data aceasta urc in lift cu scaunul auto in brate, ca nu mai aveam unde naiba sa-l las si pe ala... Nope, nu au Mercedes negru... Ok, reiau turele de la o masina la alta, de data aceasta sui si copilul in masina si, cum batea putin vantul, decid sa urc sa-i iau celui mic un hanorac, just in case... Urc iarasi n etaje de bloc, descui usa, inchid usa, cobor si ma arunc spre masina lui Bu, unde o gasesc pe mama spume: ca au iesit cei doi la costum si i-a intrebat daca e masina lor si s-a certat cu ei si ca erau nesimtiti si asa si pe dincolo... Ocolesc blocul: yep, dupa ce am mutat tot calabalacul la Bu in masina, masina mea era deblocata si libera ca pasarea cerului. Injur sec (nu e stilul meu) si decid totusi sa iau masina mea: am benzina si nici nu pierd locul ala bun de parcare pe care era masina lui Bu. Si da-i si lupta: ocolesc blocul cu caruciorul strans, geanta, parasolarul, jucaria bla bla iar la final, bonus, mut si scaunul auto cu odrasla adormita in el, ca imi era mila sa-l mai trezesc... La final, ma sui in masina cu mama si eram atat de obosita, ca mie imi ajunsese plimbarea, pentru mine era deja timpul sa ma duc acasa sa ma odihnesc :-)). Dar, well, am plecat la drum, cu o ora intarziere...

Kika si tot ce inseamna acea zona sunt o mare nebuloasa pentru familia mea (except tata). Sunt cateva strazi la Razoare (cred) care duc ba in Drumul Tabere, ba in Militari, ba... si pe care eu mereu le incurc. Si mai mereu ma trezesc ca merg pe strada gresita. Si nu doar eu: si Bu sau Bro' (cu care, cautand Kika am reusit chiar sa ajungem in spate la Piata Presei Libere- don't ask)... So, mama zice: ca sa nu mai gresim drumul hai sa o luam prin Cotroceni. ??? hmmm??? Da, pe strada aia pe langa Facultatea de Medicina. Mica pauza: mama e teribila la explicatii sau orientare in spatiu si eu la strazi- ea zice chestii de genul "ia-o pe acolo", unde "acolo" este extrem de neclar si daca intrebi "care acolo" raspounsul este un "cum care acolo, acolo, ce, nu vezi???" iar eu nu stiu strazile dupa nume si am idei vagi de conexiunile dintre ele... Grozava pereche, stiu, candva am iesit de la Ikea si mergeam linistite spre Ploiesti, pentru ca mama imi spusese ca incolo e Bucurestiul...Bon, revenind: zic, adica eu venind de la Opera fac stanga la pod si apoi dreapta pe strada cu facultatea, nu??? Nuuuuu, zice ea, strada aia e in continuare, mergi asaaaa drept inainte, usooor dreapta... Ok, zic eu plina de bunavointa si trec vajaind pe langa strada cu facultatea, care era, evident, la un unghi de 90 de grade fata de drumul nostru si nu, nu corespundea descrierii facute. Mama pufaie, eu decid sa nu ma stresez si iata-ne din nou in faimoasa intersectie unde ne ratacim mai mereu (Razoare???). Decidem sa o luam dupa indicatoare: Ploiesti. Si mergem, si mergem, si mergem... si drumul nu parea cunoscut, nu nu eram in Militari, for whatever reason asa ca incep sa improvizez si virez stanga pana la o alta "sosea= strada mai mare" pe care mai mergem nitel pana cand ne dumirim ca suntem in Drumul Taberei, not good at all, intoarcem masina, facem manevre aiurea, ajungem inapoi, localizam un semn de Kika, well, tot nu eram in Militari dar decidem sa ne tinem dupa el. Mda, doar ca undeva trebuia sa facem dreapta, pe Valea Cascadelor si semnul a uitat sa ne-o spuna insa am vazut eu alt semn, de drum infundat asa ca m-am apucat sa virez in ultima secunda, la improvizatie...

Ok, ajungem noi in Militari, aici oprim la noul mall (cum ii zice, ca nu stiu) si o fac lata: dau sa pun copilul in carucior si nu stiu cum il ciupesc de picior cu catarama de la centura, in timp ce o inchideam. Nici acum nu stiu cum a ajuns piciorusul lui acolo. Tipat din partea lui, remuscari crunte mai apoi din partea mea- nu a fost nimic grav dar tot m-am simtit teribil de vinovata.

Dupa care ne oprim nitel la Auchan, unde am cumparat trei prostii (efectiv trei ca magazinul ala e cam batut de soarta), doua cutii de cereale si o cutie de bomboane. Si incepe circul: 1. nu ai voie cu caruciorul de shopping afara din magazin, chestie pe care vanzatoarea i-o comunica mamei dupa ce cumparase tot si incarcase in carut 2. cand mama, pufaind la maxim, da sa bage carutul la loc, tinand punga de cumparaturi in mana, se declanseaza alarma si se infiinteaza un paznic (care a stat in fata noastra cateva secunde fara sa ne vorbeasca pentru ca avea de terminat sa se se scarpine la nas- nu glumesc, chiar asta a facut) sa ne verifice cele trei amaraciuni din punga 3. mama era ambalata rau, da' individu nu o cunoastea pe mama, asa ca a insistat ca unde apare pe bon cutia de bomboane (desi vedea trei produse pe bon si trei in punga, doh!!!), asa ca ne-am intors catre casierita care era langa noi, cea care ne luase banii, sa confirme, doar ca respectiva s-a uitat la noi si a ridicat din umeri cu cea mai mare nesimtire (pe bune) 4. mama a explodat 5. am incercat sa intervin, sa ii spun mamei sa stea pe banca de alaturi si rezolv eu toate cele, dar era prea tarziu: si-a descarcat toate furiile in capul paznicului de a ajuns ala sa regrete ca a deschis gura si sa isi ceara scuze 5. am plecat tantose :-).

Ajungem la Kika, magazin mirobolant, cu care Bro' are niste aventuri de neuitat. Cum noi aici nu am avut probleme, sa le istorisesc pe ale lui Bro': in ianuarie, inainte sa nasc, am fost sa cautam mobila pentru casa lui. Si Bro' a vazut o comoda care i-a cazut cu tronc, una care avea doua variante: cu o usa gri sau grena. El a vrut-o grena, care nu era pe stoc si trebuia comandata din Austria. Ok, o comand, zice Bro', cand vine? In aprilie, vine raspunsul naucitor... Ianuarie, Februarie, Martie, Aprilie, wtf??? dar cum Bro' inca isi mai renova casa si nu se grabea, a decis sa o comande. Au urmat mistourile de rigoare, cum ca biata comoda vine pe ocolite in Romania, o ia prin China sau, cum Bro' tocmai pleca la ski in Austria, tachinari pe tema " mai bine ti-o aduci singur de acolo, e mai rapid". Anyway, in aprilie vine mesaj ca a ajuns comoda. Pleaca Bro' cu un prieten bun, bate toata calea pana la mama naibii la Kika, incarca harabaia de comoda in masina, ajunge acasa si, surprize- surprize, era comoda cu usa gri, nope, nu cea cu usa grena cum ceruse el. Ok, astepti patru luni ca sa iti vina comoda gresita??? Inapoi pe drumul oaselor cu comoda, scandal, stupoare cand ii spun ca daaaa, o aducem pe cea buna, dar acum s-a scumpit pretul ei... nu pe bune??? mie sa mi-o aduceti la pretul la care am platit-o, nu e problema mea ca intre timp s-a scumpit... si ramane ca vine comoda in inuie- iulie (??? nici nu mai stiu). Iarasi mistourile de rigoare in familie, iarasi asteptare, iarasi mesaj de la Kika ca a venit comoda, iarasi drumul cu prietenul (cu care facea si misto pe drum ca, hei, daca iar e ceva in neregula cu comoda inseamna ca imi porti ghinon :D) si de data aceasta decid sa desfaca ambalajul chiar in magazin, sa vada ca e totul ok. Nope, nu era ok, ii adusesera aceeasi comoda cu usa gri... Faza incerdibila, de film prost!!! Adusesera aceeasi comoda!!!! Angajatii Kika au vrut sa-i returneze banii, insa Bro' capos a zis ca el isi vrea comoda si inca rapid si cum le-a pomenit ceva si de OPC, au declarat ca "urgenteaza" lucrurile si o aduc in doua saptamani. Acum asteptam, daca nu ma insel au cam trecut cele doua saptamani si mor de curiozitate sa vad cum se termina saga acestei comode. Eu i-am zis lui Bro' ca dupa toate peripetiile astea o sa fie cea mai pretuita piesa de mobilier din casa lui :-))- after all, sa astepti juma' de an dupa o comoda????

A, am uitat: la Kika am mers cu bebel sa-l schimb. Au camera de alaptat/ infasat, foarte ok, pun copilu jos, pregatesc toate si cand im pun pe degete ceva Bepanthen sa-l ung, odrasla face o miscare iute de picior si se mozoleste de crema pe prima labuta, o freaca repede de a doua labuta care devine rapid si ea cremoasa si, in timp ce eu ma repezeam sa tin sub control dezastrul, el, dand haotic din picioare, ma umple si pe mine pe brate de crema, sa nu cumva sa ma irit de la scutec :-)), pfff...

Asaaa, revenind la ziua mea, dupa ce am terminat cu Kika trebuia sa ajung pe o straduta pe langa Hala Traian, sa ma intalnesc cu cineva. Nu stiam straduta, asa ca am scos harta orasului (am una in masina) si i-am pus-o lui mama in brate, in timp ce eu conduceam in directia respectiva. Si mama zice: dupa intersectia asta faci prima la dreapta si acolo e straduta pe care o cauti. Fac prima la dreapta si, nope, nu eram unde trebuia... Deja imi crapa capul... Trag masina pe dreapta, in mijlocul drumului, bag avariile, inhat harta si incep sa ma orientez: nu e bine, nu trebuia sa facem prima la dreapta dupa intersectie, ci prima la stanga inainte de intersectie (yep, ca in bancurile cu prosti). Mama insista ca e bine, eu ca nu, copilul incepuse sa se maraie in spate, i-am dat harta si am inceput sa ma invart pe stradute dupa cum ma ducea capul din ce dedusesem eu (din spate nu se mai auzea mama boscorodind, semn ca se prinsese cum statea treaba :-)). Ajungem la destinatie, stam 5 minute, respiram si decolez catre casa caci bebe se agita. Si agitat a fost. Dupa ce am lasat-o pe Buna acasa a decis ca e nevoie de ragete. Asa ca eu, dupa ziua teribila cu masina blocata, rataceala prin Militari si pe la Hala Traian, bonus cearta de la Auchan, am condus catre casa incercand sa lalai cantecele linistitoare despre iepurasi si veverite in timp ce in spate odrasla mea urla ca din gura de sarpe, rosu tot la fata si crispat. Imi venea sa urlu si eu, sa infig masina in primul trotuar si sa imi iau campii...

Noroc ca am gasit loc de parcare.

Dupa care a trebuit sa ocolesc blocul si sa urc cele doua rampe si in lift cu el in brate (ca altfel nu se oprea din urlat) si impingand cu o mana caruciorul plin de bagaje, pe care il incarcasem tot cu o singura mana, facand cele mai stupide manevre cu odrasla in brate.

Da, a fost o zi de exeptie, o mare exceptie si nu, nu am urlat, insa, oh, what a day, what a day...

11 July 2009

Jurnal de piticot (5 luni)

Pe 6 iulie a facut cinci luni. La doua zile de la botez, marele eveniment. Ce pot sa spun: e o placere sa sa il urmaresti si sa interactionezi cu el:

- deja se rostogoleste pe burta cu o usurinta uimitoare, insa inapoi nu stie, asa ca ramane blocat pe burta, balanganindu-se usor. Mai si adoarme in pozitia asta.

- apuca tot ce vrea, cu mare dexteritate

- insista sa manance masa de seara cu un deget in gura, pe langa biberon, chestie care il amuza teribil pe Bu

- daca se vede in oglinda rade, gangureste si chiuie

- zambeste des, extrem de des, laaarg

- a invatat sunete noi- sta la mine in brate si incepe parca sa "se tanguie" pe o voce inceata si cu ceva tonalitate usor nostalgica

- este extrem de inventiv, ma uimeste: ridica protectia de la pat si isi baga capul sub ea si doarme asa; ajunge cu capul in zona fara protectie a patului si se infige in gratii; scoate maini si picioare printre gratii; ii plac textilele de mor si orice paturica, hainuta etc prinde si-o pune in cap (in incercarea de a o "gusta")... ce sa zic, am decis sa-i baricadez patutul asa ca am mai cumparat o protectie ca sa fac modificari, insa pana atunci ma gandisem eu ca daca nu ajunge pana la gratii e bine asa ca am pus niste paturici rulate bine-bine pe o margine si pe alta a patului, sa se loveasca de ele. Aiurea... omuletul le-a luat si si le-a pus in cap :-))...

- mananca de zor orice ii dau, lacom :D. E sociabil si zambaret desi, mai nou, se sperie foarte tare de sunete bruste, imediat incepe sa planga (???)

Prison escape



Eu cred ca vrea sa evadeze...

10 July 2009

Premiu, premiu

E frumos sa lipsesti, gasesti premii la intoarcere :-)). Well, practic e un singur premiu, din doua surse diferite: Casuta Laurei si Mamica de Basse (care ma maguleste cu un "doamna" in fata numelui :D):



Multumesc mult, asa e si mai frumoasa revenirea :-).

Botez



A fost frumos, tare frumos. Botez catolic, in orasul de bastina al lui Bu :D. Ca si la nunta, pot sa spun ca eu m-am distrat, nu stiu ceilalti, da' eu da... :-))

Intai seara, cand ambele familii de bunici s-au adunat in curtea casei parintilor lui Bu, la o tocana vanatoreasca facuta la ceaun. Si cand tata a desfacut sticla de coniac pe care o pusese deoparte la nasterea mea. Si sa nu uitam incredibila/ teribila/ naucitoarea lectie la preot, tinuta pentru noi si o parte din nasi (inca nu ajunsesera toti in oras ... ). Astea ca evenimente highlight :D.

Apoi a doua zi, la catedrala, unde am imbracat odrasla in alb (in fine, cu ceva culoare, discret). Am avut, mmmm, sase (6!!!) nasi (dintre care doua cupluri)- impresionanta aliniere langa altar, usor socanta pentru mine, invatata cu un numar muult mai mic de nasi :P. Bebe insa... pfff... a adormit pe la inceputul slujbei, imediat dupa ce preotul i-a facut semnul crucii pe frunte si asa a ramas, 7 kg adormite pe umarul meu- dupa ceva timp ma cam clatinam, dar cel mai greu a fost sa urc nistre trepte curbe si inguste, pana la Statuia Fecioarei Maria, pfff, bine ca nu aveam si tocuri :-)). Odrasla a sfarait linistita pe umarul meu si cand i-a turnat apa in cap, de trei ori, doar a stambat nitel din buze si s-a cuibarit pe partea cealalta, fara ca macar sa deschida ochii... S-a trezit dupa ce s-a terminat slujba, afara- la timp sa facem poze :D.

La restaurant, nebunie. Aproape 40 de invitati, portii imense de mancare (f. buna) si un peisaj tare frumos. Again, ca la nunta: Bu agitat- eu calma :-)). In fine, calma pana cand odrasla a tras un caca imens, de a iesit prin pantalonasii cei albi de la minunata costumatie de botez... mmmmhhhmmm, ok, gata cu hainele albe, pana aici le-a fost, am trecut la trening bleu :-)), tinuta in care bebe si-a petrecut restul serii. Si a dansat cu diverse matusi, nase si alte rude, s-a plimbat de la unul la altul in brate, a fost pupat, alintat, sucit si si invartit pe toate partile si admirat de toti ca e asa cuminte si linistit (am zis eu ca nu urla decat acasa :-))!!!)... Restaurantul e parte dintr-o pensiune iar rudele mele aveau camere sus, asa ca noi am atacat camera lui Bro' (cel napastuit...) unde am instalat tarcul copilului si l-am culcat dupa ora 21:00. Cu interfon, dar hei, jos era petrecere, asa ca yours trully urca din ora in ora Everestul, descuia usa inceeeeetisor, mergea pe varfuri pe parchetul care scartaia (de vreo doua ori m-am si descaltat :D) si verifica odrasla care dormea dusa- dusa, aproape ca nici nu s-a miscat de pe loc... S-a mancat, s-a stat la povesti, s-a urat La Multi Ani unchiului a carui aniversare era taman in aceeasi zi, s-a dansat, s-a baut... a fost zvarluga-nepotelul-lui-Bu, a mai venit bebe mic-mai-mic-cu-o-luna al nasilor de cununie (dar era marait asa ca nu a rezistat mult) si a fost si bebe-si-mai-mic din burta verisoarei mele... terasa a devenit loc de baut beri sau cafele si fumat la povesti (desi sirul de dans gen conga a ajuns si pe acolo la un moment dat)... s-a topait Macarena (evident)... s-au facut tone de poze si filmari (acum ma chinui sa le adun pe toate pentru ca invitatii sunt din patru zari), s-a taiat tortul cu botosei in varf (:D) si, incetul cu incetul, pe la 3:00 s-a culcat toata lumea.

Si am ramas de povesti Bro' si cu mine cred ca pana pe la 4:00 (??? cred): Bu s-a dus acasa la parintii lui insa eu am ramas sa dorm in camera la Bro', sa stau cu odrasla pe care ne era mila sa o trambalam la ora aia. Doar ca, pe la 7 dimineata, bebe a iesit de pe senzorul de respiratie care a inceput sa urle, eu am sarit in sus, odrasla s-a trezit, incercam sa nu facem zgomot sa nu-l trezesc si pe Bro'- care are abilitatea (testata!!!) de a dormi si pe timp de incendii sau cutremure... cand Bro' se ridica in fund si imi explica usor chiaun ca l-au trezit nu, nu senzorul si nu, nici macar copilul ci "cantecelele" (iPhone-ul meu care ii canta despre veverite si iepurasi lui bebe)!!! ??? :D... Dupa care Bro' dispare in baie, revine cu o figura confuza, se baga la loc in pat si incepe sa abereze ceva despre cine se uita tamp, a fost tamp sau este tamp si daca am auzit de pernele zburatoare (da, ii zisesem eu ca bebe se uita tamp la el pentru ca da, eram cam socat ce e cu personajul ala care vorbeste dogit si se fataie brusc prin camera insa nu, ce spunea Bro' tot nu avea mare sens- vorbea pe jumatate adormit si era tare comic). Well, daca tot ne trezisem si ca sa nu il deranjez pe Bro' de tot, m-am refugiat pe canapeaua din hol, unde am stat cu bebe pana cand a venit Bu sa ne recupereze pe la 9:00. Dragut a fost ca am reusit sa golesc camera lui Bro' de toate catrafusele (pungi cu mancare/ scutece/ haine/ senzorul/ interfonul etc) mergand paaaaas- paaaaas, cu griiija, sa nu-l trezesc (din pacate se pare ca Bu a reusit sa faca ceva zgomot cand a incercat sa ia tarcul, insa Bro' a decis sa-l ignore regeste :D). Si cum stateam noi in hol, cu toate catrafusele, Bu hranindu-l pe bebe, au inceput sa iasa rudele mele din diverse camere... alta distractie, alta hahaiala, alta nebunie...

Finalul? Mama odraslei botezate, cam nedormita si complet terorizata dupa un drum de intoarcere in Bucuresti cum altul nu am mai pomenit: un bebe marait in ultimul hal, urland si agintandu-se de a trebuit sa oprim masina si sa ma plimb cu el in brate si un Bu care incerca sa o calce in limite cat mai rezonabile cu putinta, insa totusi sa ajungem la timp... well, mama odraslei a ajuns acasa, s-a schimbat in nici 15 minute si a zbughit-o pe usa, la concertul Manowar (care putea sa fie muuuult mai grozav, btw). Si bebe? Bebe a fost imbaiat si hranit de Bu si profesoara noastra- coordonatoare de licenta lui Bu care cu care suntem in relatii tare bune si care a fost la botez, a venit cu noi in masina si s-a oferit sa ramana sa-l ajute cu toate cele pe oropsitul tata :D.

Asaaaa. Am gatat-o si cu asta :D. Botez ca la noi...

01 July 2009

You asked for it

Bineeee, deci, adica, well, la cererea publicului, faimoasa prajitura (care va ramana etern in istoria familiei), inainte de a fi decorata cu frisca si alune de padure: