26 April 2007

NE-fericire

Acum cateva zile eram extrem de fericita. Este incredibil cat de repede se pot schimba lucrurile, cum poti trece de la o stare de spirit la alta. In viata mea s-a intamplat ceva care ma face sa sufar- si nu mi-e bine.

Nu pot sa vorbesc despre asta acum, este mult prea personal. Pe moment totul a incremenit, aproape ca imi tin si rasuflarea de frica pentru ceea ce este si va fi. Trebuie sa se mai linisteasca apele, sa ajung la un liman.

Asa ca, pentru o vreme, am sa scriu mai rar (sau deloc) pe blog.

24 April 2007

Happy

Sunt tare incantata. Azi mi-a picat si mie fisa ca 1 Mai pica marti, nu luni. Eu credeam ca e luni... Stiu, nu pare mare lucru, dar, hei, eu tocmai am realizat ca avem si marti liber!!! E ceva sa te trezesti brusc ca ai o zi libera in plus. Sa recapitulam: sambata, duminica, luni, marti... esteeeeeeeeeeeeeeeee!!!! Adaugam si un varf de vineri si lumea e a mea!

Si inca ceva: in urma boscorodelilor mele de luni am obtinut un rezultat neasteptat (dat fiind faptul ca intrebarea era retorica): raspunsul privitor la serialele din Anatomia lui Grey. Acum ma bucur-nevoie mare ca Alina s-a oferit sa mi le imprumute (multumesc mult).

Lalele, lalele...







...de la simfonia lalelelor. Orasul era plin de flori, arata super si, erau o groaza de standuri din toate colturile tarii si chiar din Olanda- cu tot soiul de flori, ghivece, jardiniere... am vazut chiar si un banan !! :-) Trebuie sa recunosc, ma asteptam sa vad muult mai multe lalele, cat mai variate. Lalelele sunt intr-o gama larga de culori, patate, cu petalele "batute", cu varfuri ascutite... tocmai asta ma fascineaza atat de mult la ele, iar aici nu am vazut decat variantele simple, cele mai des intalnite. Insa m-a dumirit o prietena care se pricepe, spunandu-mi ca e logic sa le planteze predominant pe acestea- celelalte soiuri sunt simtitor mai scumpe si, in plus, se fura. Yep, la asta nu ma gandisem.

Mmmmm... nu mi-am cumparat flori doar pentru ca nu mai am loc pentru ele, am deja o groaza insa tot m-am intors cu o jardiniera luunga si cateva seminte de "ceapa pitica", "marghiran", "salvie", "lavanda" si "busuioc purpuriu" (asta suna chiar foarte bine) si mi-am luat farfurii pictate de la Baia Mare, pentru colectia mea (incerc sa-mi cumpar de peste tot unde ajung)- am fost tare incantata sa gasesc ceva nou, si erau asa de frumoase ca nu m-am putut abtine si mi-am luat trei:

23 April 2007

Boscorodeli suplimentare

...ziua nu continua mai stralucit:

- nu ne trebuia circul cu suspendarea si mitingurile din toata tara, acum unde ma intorc numai asta aud, imi vine sa mor. Unul isi face deja campanie, altii dau declaratii, la televizor vorbesc cu totii si poporul pica la mijloc ca fraierul.

- de ce nu am un plan inteligent pentru 1 Mai????

- presimt ca o sa prind traficul-ala-mare. Si, by the way: cica sunt 11 masini la un loc de parcare in Bucuresti!!!!

- cat mai au astia de gand sa sape/ duduie/ demonteze pe langa casa mea??? Anul trecut au sapat si asfaltat langa biserica pana m-au innebunit, anul asta au scos tramvaiul si bordurile pe bulevardul mare si, mai nou, vad ca i-a apucat asfaltatul si in fata bisericii. Eu unde sa mai parchez??? O iau sus, la etaj???

- Shakira canta cu Beyonce??? Bleah, bleah, me like Shakira but totaly despise Beyonce. Ce nevoie avea, nu o avantajeaza, tot ce vezi e ca si Beyonce poate sa dea din solduri si ca, in plus, hei, are o talie mai subtire ca Shakira

- unde gasesc si eu toate serialele din Anatomia lui Grey, ca m-am saturat sa astept pana martea sa vad un singur episod????

- am terminat Musashi, scrisa de Eiji Yoshikawa- carte la care "muncesti" si tu cand o citesti. Doua volume groase- m-am implicat ceva in cartea asta asa ca si acum imi bantuie capul de samurai si chestii despre viata si autoperfectionare. In capul meu nu s-a produs inca finalul, am ramas prinsa undeva intre randuri si mai am de procesat, pana atunci insa am senzatia unei vieti paralele. F. obositor, pe alocuri.

- si Ariel este exmatriculat pentru ca a scris pe blog despre scoala

Tag- blog apocalypse

Am primit de la Alina un tag referitor la "the end of blogging", care spune cam asa: "Bloggers: The blogosphere is coming to an end. You have one last post. What is it going to be? What is the final summary of your blog? What is the one last gem that you want to leave with your readers?" .

Cum initiatorul acestui tag, Urban Monk, ii asociaza si un scop nobil... mentionez de pe acum ca oricine doreste poate prelua acest tag.

"My last post"... Mmmmmmmmm... e un fel de "ce ai face daca". Pffffffffff. Sincer, eu sunt o fire practica si destul de luptatoare si e vorba sa dispara doar posibilitatea de a avea un blog, nu este sfarsitul lumii, asa ca:

Dragi citiori,

in timp, motivul pentru care tin acest blog s-a schimbat, ramificat, nuantat de mai multe ori. E greu de spus acum de ce continui sa postez, sunt mult prea multe lucruri de detaliat... insa, tragand o linie, cred ca sunt doua elemente de baza:

- posibilitatea de a interactiona cu diverse "minti"- si la asta nu vad de ce am renunta. Asa ca propun gasirea unor medii alternative- sa vorbim pe mail, pe messenger si chiar sa ne intalnim (aici ar urma detalierea acestor lucruri). Nu trebuie sa fie un sfarsit ci doar un nou inceput, nu?

- faptul ca exista oameni care citesc ceea ce scriu. Inca ma consider o incepatoare in ceea ce priveste blogul, asa ca nu stiu cati sunt si, hei, pana la urma, care este parerea lor despre acest blog :-) insa vreau sa le multumesc celor care mi-au acordat credit (de la blogroll la taguri, comentarii si citate) si celor care m-au citit cu bunavointa si dorinta de a intelege.

Multumesc,
Zu

Si let's keep in touch :-)...

Boscorodeala de luni

Yep, am lipsit. Stiu. Am fost cu Bu la inmormantarea unei rude de-a lui. Ce pot sa spun: trist, normal. Si obositor. Plus ca, evident, au venit o groaza de matusi, unchi si surori-ale-mamei-matusii-etc-etc, din care nu stiam nici jumatate si cu care m-am chinuit sa fac cunostinta si, mai ales, sa le inteleg legaturile de rudenie. Si mai toti intrebau de nunta si copil... Si zau ca nu inteleg de ce se uitau la mine si nu la Bu, sau macar la amandoi. Ma intrebau pe mine. Nu inteleg: eu sunt responsabila de chestia asta???!! E departamentul meu si nu stiam??? Mai suntem in epoca de piatra in care femeia ii da cu cratita in cap barbatului ca sa-l ameteasca/ fraiereasca sa o ia de nevasta??? De ce daca doi nu se casatoresc (inca) inseamna invariabil ca femeia este incapabila sa il faca pe "prostul" sa o ia de nevasta??? Sau sa fie ea cea imboldita sa "forteze nota"??? De ce e atat "de neconceput" ca femeia poate sa nu vrea nunta??? Sau ca nu este disperata s-o ia unul de nevasta??? Sa nu mai vorbim de chestii de genul "e o decizie pe care o iau amandoi cand vor amandoi"...

In fine, apoi am ajuns la Pitesti, la "simfonia lalelelor". O sa incerc sa postez ceva poze si atunci sa detaliez un pic ideea.

Apoi ne-am comandat canapea. Si un fotoliu. Si un taburet. Si o masuta... Mda. Crazy people. Am ametit vanzatoarea, am pus toate intrebarile din univers, am masurat, facut planuri etc... si acum asteptam sa le livreze. Da, si mintea mea proceseaza deja restul incaperii, insa, uf, nu estem bani...

Anyway, e luni, I'm back to work si zau ca nu-mi plac zilele de luni. E clar. Tot spiritul meu critic iese la iveala lunea, privesc lumea stramb, nu ma dezmeticesc bine, nu am chef sa fiu unde sunt si sa fac ce fac (yep, work), sunt sictirita si nu-mi gasesc locul. Privirea mea cauta doar aspectele negative si, invariabil in fiecare zi de luni, imi gasesc cate un subiect de criticat, ceva care sa ma faca sa ma simt "iritata". Azi am probleme cu statul la coada. Cu bunul simt, ala elementar. Adica:

Am fost sa-mi platesc impozitul la casa. M-am dus pana la administratie, ca sa imi schimb si adresa cu ocazia asta, pt ca imi tot trimit instiintarile pe adresa veche, de mai bine de doi ani. Eu am glasuit frumos ca vreau sa-mi platesc impozitul insa raspunsul a fost monosilabic si rastit: "La posta!!!". A, bon, nu se plateste aici? "La posta!!!" Va bene, pai sa schimbam atunci adresa. Am primit alta chestie monosilabica si rastita: "Buletinul!!!". Si am tinut-o tot asa... s-a si repezit la mine ca "am noroc ca nu imi ia amenda", ca trebuia sa vin cu buletinul de mult... Ok, femeie, ia-mi si amenda daca merit si fa ce vrei tu, dar vorbeste naibii in propozitii intregi, rotunde, politicoase!!!!

Am fost si la un magazin IT, sa-mi ridic niste produse. Acolo trebuia sa stau la o coada sa astept sa-mi dea produsele si sa facem garantia. Cand a venit randul meu, cuplul din spate a uitat orice notiune de "spatiu personal", "intimitate" etc... si stateau bine-mersi langa mine, unul in dreapta si unul in stanga, uitandu-se foarte preocupati ce imi cumpar eu si cum imi fac eu garantia. Hellooooo... Stai domle' la locul tau, nu in sufletul meu ca n-ai tu treaba cu ce imi cumpar eu!

Si cel mai tare m-a enervat ca nu am reactie. Ma jenez eu sa le spun ceva. Pfffffff. Aberant. Asa ca, la alt magazin, cand m-am trezit cu alt nene cu coatele pe tejghea, in stanga mea, in timp ce eu imi detaliam datele contului si alte de-astea, m-am decis sa il rog frumos sa astepte pana cand termin eu. Mda, imi alesesem bine personajul: un tip 4x4, baiat de cartier, care a decis ca nu fac nici cat o ceapa degerata asa ca mi-a aruncat trei cuvinte printre dinti si apoi m-a ignorat cu nesimtire crunta.

Bu a ras de mine, zicand ca nu stiu unde mi-e locul si ce adversari sa-mi aleg. Dar la naiba, eu chiar stiu unde mi-e locul si care imi sunt drepturile si refuz sa ma comport altfel, asa ca restul lumii ar face bine sa invete sa se poarte. Si ce daca sunt fata si sunt politicoasa: m-am saturat ca asta sa constituie un handicap in lumea asta suie in care traim.

17 April 2007

Dor de duca

... nedormita ca lumea de cateva zile, visez la un somn sub un copac inflorit, sa casc si sa sa ma intind, mi-e pofta de soare, miros de salcam si pepene rosu, mustind de zeama sub coaja verde, mi-e dor de o excursie in necunoscut, sa ma sui in masina si sa plec la drum... sa merg agale, sa fotografiez lalele, sa vad verde, mult verde in fata ochilor si sa respir cu lacomie miros de iarba uscata si de flori...

bazait de insecte si fosnet de frunze, susur de izvor
miros de lapte proaspat si paine calda

ce ne-am facut singuri???? inchisi intre betoane si incorsetati in programul de lucru... bleah!

16 April 2007

Weekend highlights

- vineri am fost la ai mei si am invatat-o pe mama sa foloseasca fostul meu telefon, in timp ce ii faceam lui tata niste setari la laptop. Multitasking :-)

- tot vineri am reusit sa stau 15 minute la ghiseu, asteptand sa-mi platesc amenda, intr-un CEC in care nu mai era nici un alt client (0!!!) si erau patru (4!!!) functionare

- sambata noaptea am jucat carti- am batut detasat :-))

- duminica Bu a vrut si el sa-i vada pe ai mei... si i-a mobilizat sa jucam Rummy- am iesit ultima :-(

- nu stiu cum am reusit sa merg doua zile la rand la shopping si sa nu-mi cumpar nimic (hei, magnetul de frigider nu se pune)

- am primit bomboane cu martzipan si am mancat inghetata Nirvana. Yummmy

- m-am procopsit cu urmatoarele dileme absolut tembele:

a) sa zicem ca vorbesti cu cineva, care incheie conversatia cu "Hai, spor!
- tu ce raspunzi??? "Spor si tie!"/ "Pa"/ "Vorbim"??? "Multumesc, pa!" este o varianta ok, dar ce te faci cand chiar nu ai chef sa multumesti ???...

b) sa zicem ca esti fata si vorbesti cu un tip, care incheie conversatia cu "Te pup, pa!"
- tu ce raspunzi??? "Te pup si eu"????

13 April 2007

Jinx

Aaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaa. Cine mi-a "urat ceva de bine" ieri??? Pentru ca m-a oprit politia, am primit amenda si mi-a luat doua puncte.

Brrrrrrrrr... De aproape jumatate de an tot vroiam sa-mi schimb telefonul. Motivul: vroiam ceva mai super-uber-mega-cool, la care sa imi pot lua bluetooth, finally (cel vechi nu intelegea conceptul de bluetooth) si sa reusesc si eu sa nu mai comit ilegalitati la volan (vorbind la telefon)... Ideea fiind ca tot nu ma induram sa investesc nici macar intr-un amarat de handsfree pentru cel vechi, tot stiind ca urma sa il schimb. Si am dus-o asa cam o jumatate de an, pana cand, yep, am primit noul telefon, all shiny and smart. Too smart, astfel incat, doua zile nu l-am folosit de loc pentru ca ma intimida. Ieri am inceput sa il folosesc si, fiind inca la nivelul basic de utilizare (functiunile de baza si atat), n-am mai tarat dupa mine si handsfree-ul nice and shiny din dotare. Proasta idee.

Sa recapitulam:
- am vorbit jumatate de an fara nici un fel de handsfree si nu m-a intrebat nimeni de sanatate
- am carait jumatate de an ca vreau un telefon nou ca sa imi pot pune bluetooth
- prima zi cand folosesc si eu noul telefon si ultima zi cand aveam de gand sa mai conduc fara handsfree, ma opreste politia

si, in plus:
- am mai luat o singura amenda la viata mea. M-a prins radarul pe undeva prin Moldova. Acum aproximativ 6 ani.
- e a treia oara in viata mea de sofer cand ma opreste politia (si conduc de ani buni)

Ironia este maxima. Banc prost. Atat de prost incat nu-mi vine sa cred ca s-a intamplat. Nu ma streseaza banii, nici macar punctele- la ritmul in care iau eu amenzi nu prea am de ce sa imi fac griji, dar pur si simplu este ireal de stupid :-)).

Daaaaaaaaaaa... ai mei au ras pentru ca ma amenintau cu asta de mult timp (of, le-a venit apa la moara) iar Bu a facut niste ochi mari, procesand si el ironia situatiei (insa dintr-un unghi ceva mai aproape de "ti-am luat telefon nou si taman acum iei amenda")- dar oricum avea o "jucarie noua" care il entuziasma peste poate: ideea de a participa la nu-stiu-ce campionat de bowling intre agentii. Chestia asta o sa il tina ocupat o vreme :-).

12 April 2007

Ups

Pentru ca ma doare extrem de tare incheietura mainii drepte am renuntat la tentativele de lucru (anemice, oricum) si am inceput sa caut pe net info suplimentare despre sindromul tunelului carpal. Am cedat nervos inainte sa apuc sa pricep mare lucru insa, ups, nu suna a bine.

De ce nu sunt eu ambidextra??? Pfff... in scoala generala, la romana profesoara ne dicta propozitii in care anumite cuvinte trebuiau scrise cu rosu: in timp ce majoritatea ne chinuiam lasand jos pixul albastru si apucandu-l pe cel rosu, una din colege tinea cate un pix in fiecare mana si scria ba cu dreapta, ba cu stanga... Super cool, tin si acum minte cu cata invidie ma uitam la ea...

Sa ne intelegem, nu vreau sa fi fost stangace, ci ambidextra. Iar potentialul genetic exista la mine in familie dar a facut "tust" peste o generatie: bunica era stangace iar acum Bebel e stangaci... It turns out ca eu sunt dreptace convinsa, incapabila sa scrijelesc macar doua litere cu mana stanga- iese o mazgalitura de toata frumusetea, ce sa mai zic de coordonare in apasarea butoanelor etc. Cel mai simpatic a fost cand am incercat sa intervin pe desenul unui prieten stangaci si am realizat cu stupoare ca hasurase "pe invers", chestie care imi era peste mana- asa ca m-am rezumat la a ii "spune" ce sa faca, altfel riscam sa-i stric desenul....

Ah! Ma doare incheietura. Ma gandesc deja la o chestie de-aia de mana (hmmm... cum naiba ii zice: la glezna e glezniera, la genunchi- genunchiera, la incheietura ce e???). Eeeee, daca eram ambidextra imi luam eu frumusel inca un mouse pentru mana stanga si... cand imi obosea o mana lucram cu cealalta... nice.

10 April 2007

Sensation

A fost frumos. Nu am facut nimic din ce nu aveam chef sa fac si mi-a placut la nebunie. Fara constrangeri. Mi-am inchis telefonul, usa, computerul si mintea, cu cea mai mare nesimtire. Nu am trimis mesaje-stas-lacrimogene (mesaje pe care oricum nu le inteleg) si nu am raspuns decat la telefoanele celor cu adevarat importanti. Am fost la ai mei la masa, unde s-a adunat tot clanul: de la matusi la nepot si catel. S-au impartit cadouri, iar mama a facut tone de mancare (e incredibila, pe bune!!!) asa ca dupa aceea m-am rostogolit catre casa :-)... si, hei, sunt fericita posesoare a lui Amore mio (un Nokia 7390) :-), primit cadou de la un Bu extrem de dragut (si, da, evident ca il cheama "Amore mio" pentru ca este din colectia L'amour, he he he...).

Si atunci de ce ma simt acum asa de "cu corabiile inecate"??? Revenirea la realitate, brrrr... Fara nici un motiv clar, am un gust amar si imi vine sa fug, sa plec departe...eu cu mine si atat ("Je ne parlerai pas ; je ne penserai rien [...] Et j'irai loin, bien loin" - Sensation de Rimbaud).

05 April 2007

Pauza de Paste

Paste fericit!

... si o mica intrebare: de ce se considera by default ca Iepurasul de Paste este peltic (si inocento- tembelut)???

04 April 2007

Dacia- Renata

Am revazut spotul cu Dacia (40 de ani) si m-a apucat nostalgia... prima mea masina a fost o Dacie- evident.

Argintie, fabricata in 1996, o chema Renata si o mostenisem cu tot cu nume de la Bro'. Pe ea am invatat sa conduc :-). Avea geamuri actionate electric, "din boton" care au facut furori in curtea facultatii- cine naiba mai vazuse Dacie cu geamuri electrice??? Ce conteaza ca vara se incingeau circuitele de ramaneam cu geamul deschis si nu mai puteam sa-l inchid???!!! Pufaiam, boscorodeam, ma duceam si schimbam butoanele... Noroc ca le facea verisorul meu, nimic complicat, de', ca la Dacie... Ca sa o bag in marsalier trebuia sa ma proptesc cu ambele maini in schimbatorul de viteze ... ca sa intorc volanul la maxim si sa il tin asa trebuia sa imi proptesc cotul drept undeva in sold...

Well... am multe amintiri legate de ea:

- cand am luat-o si m-am apucat eu sa o curat luna-luna si i-am facut plinul... moment in care Bro' mi-a cerut-o imprumut... si mi-a adus-o inapoi prafuita si cu benzina la rosu... Am mai jucat jocul asta de cateva ori :-)

- sau cand, faza de film prost, aveam eu stergatoarele defecte si, la un stop, un tip a incercat sa-mi spele parbrizul. Am zis nu, si am dat drumu la sergatoare. Care au ramas blocate in mijlocul parbrizului. Era cam 10-11 noaptea, intrasem pe o straduta mai intunecoasa si am tras pe dreapta, gandindu-ma sa cobor sa zgaltai un pic stergatoarele, poate isi dau drumul...
De dat jos m-am dat eu jos, dar s-a si inchis masina!!! Si m-am trezit eu, tipa eleganta, in bezna, langa o Dacie cu cheile in contact, motorul mergand, luminile aprinse, muzica lalaind- holbandu-ma la poseta si telefonul care stateau bine-mersi inauntru. Banc prost la maxim, stateam langa masina si ma gandeam... ok, acum ce fac? Sunt la mama naibii, nu pot sa plec si sa las masina aici, cu motor mergand si toate cele, telefon nu am, bani nu am... sa bat la usa unei case de pe-aici nu-mi vine... ce fac???!!!...
Si, cum trageam eu de usi disperata, la poarta de alaturi vine o masina. Dacie. Cu numar de Prahova (???). Din ea coboara trei tipi. Smecherasi. In sort si slapi. (??? wtf?) Din casa mai apar doi. Da, aratau la fel de dubios... Si toti vin la mine... Evident- cred ca aratam de zile mari!!!... In fine, au fost foarte draguti, oferindu-se chiar sa ma lase sa dau bip de pe telefonul lor. Dar, hei, care erau sansele ca, in Bucuresti, sa dau de cinci (5) tipi din Prahova, cu un singur telefon mobil, fara credit, care avea un defect la tasta 8, numarul de telefon al lui Bu fiind plin de cifra 8 ??? Da, asa ziceam si eu... Si Bu nu era langa telefon :-)).
Trasenia s-a terminat dupa ce l-am sunat pe tata... care l-a trimis pe verisorul meu... care a deschis masina... din care a iesit un fum gros, inecacios pentru ca, de', motorul de la stergatoare functionase in gol tot acest timp...
Iar cand am ajuns acasa, afumata bine si epuizata, Bu, alertat de tata, ma intreaba isteric: "de ce nu raspundeai la telefon???" Ha??? Poate pentru ca era incuiat in masina si eu tropaduiam pe langa ea... ???!!!

- sau cand am plecat cu Bu la M Ciuc- Polul frigului. Si era iarna... Pe drum a inceput sa moara motorul, masina se ineca, mergea hacait... draci, stres... murea in mijlocul drumului, in panta, unde gasea... La Comarnic, un Bu furios, cum nu l-am mai vazut in viata mea, a tras masina pe dreapta, s-a dat jos si s-a apucat temeinic sa demonteze motorul/ carburatorul (???) habar-nu-am ce era ala, dar l-a facut bucatele- bucatele, tubulete- tubulete, surubele- surubele, in timp ce eu inghetam in masina si ma intrebam cu groaza cum naiba o sa le mai monteze la loc, pentru ca Bu este atehnic, un artist convins. Dar era asa furios ca mi-era si frica sa deschid gura :-))...
Curios lucru, l-a facut la loc. Si-a sunat verisorul din Brasov, sa-l ajute si well, intr-un circ nebun, deja se facuse si intuneric, am plecat cu masina hacaind si murind pe serpentine pana la gara din Sinaia unde ne-am intalnit cu verisorul si unchiul lui Bu. Cei trei s-au apucat sa repare masina la lumina lanternei, pe un frig crancen, iar pe mine m-au pus sa astept intr-o bodega dubioasa (da' era cald!!!) unde, la stiri, Esca povestea cum ca la M. Ciuc era temperatura -record, cel mai frig din iarna aia. Moment in care toata bodega a exclamat: "He, da' cine e nebun sa se duca la M. Ciuc acum???". :-)) Cum cine??? Eu, chestia aia jumulita si inghetata din coltul incaperii...

- sau cand avea biata mea masina radiatorul spart, asa ca n-am mai circulat cu ea o perioada. Si, dupa cateva saptamani, intamplator, trec pe langa masina. Era lovita!!!!? Interesant lucru, avea in usa biletelul cu numarul de telefon al celuilalt. Care, saracul, cand l-am sunat mi-a spus: "Pai credeam ca nu va intereseaza, ca eu am lovit-o acum doua saptamani!!!" :-))

- sau cand a lasat-o Bu cu geamul deschis un weekend intreg

- sau cand a lasat-o descuiata un weekend intreg...

- sau cand ne-a spart masina, atat de frumos incat nu ne-am prins si Bu m-a sunat sa ma intrebe ce am facut cu roata de rezerva, ca nu e in masina, si ne-am certat bine de tot pana cand ne-a picat fisa ca cineva deschisese si inchisese frumusel portbagajul nostru...

- sau cand ne-a mai spart-o o data si, pentru ca nu au avut ce fura, mi-au luat toate casetele cu Guns, Metallica si alte chestii de-astea (???). Iar de data asta ne-am prins ca a fost sparta pentru ca la o curba s-a deschis usa din fata-dreapta. Larg :-)

- sau cand am plecat cu Bu de la o petrecere si, cum mergeam noi catre masina, il vad pe Bu ca se inverzerse la fata, se napusteste la masina si incepe sa o mangaie, amarat-rau: "Uite, a lovit-o cineva!". Mda, zic eu, doar ca aia nu e masina noastra, a noastra e ceva mai incolo...

- sau cand am mers la Braila pe o ploaie torentiala, drum cu o singura banda (cand treceau pe langa noi ceva tiruri aproape ca ne zburau de pe drum)... si in oras toata lumea ne facea semne- ca sa descoperim ca lampa stanga-fata atarna frumusel intr-un singur fir (la propriu)???

- sau, dupa faza de mai sus, cand iar am plecat noi la drum si ne-am certat de mama focului in masina si masinile celelalte ne tot faceau semn iar dupa ceva timp, Bu, exasperat, crezand ca iar avem ceva stricat la masina, in toiul certii, a tras pe dreapta, s-a dat jos din masina si a inceput sa se uite la ea... Si eu eram atat de furioasa ca nu-mi pica fisa ce face si ma intrebam ce naiba tot da ture in jurul masinii...
Dupa care s-a suit la loc in masina, am plecat mai departe si, dupa prima curba, ne-a oprit politia- pentru ca ne prinsese radarul (mda, asta era) si ne-a zis: "Credeam ca v-am pierdut, ca echipajul ne-a semnalat masina de mult si tot nu mai veneati" :-)) pai da, noi mai si oprisem nitelus...

Muzici

... si stari de spirit:

- muzica "de urlat"- aia cand am draci mari si trebuie sa-i urlu afara din mine: Crawling si In the end- Linkin Park

- muzica "de furie si suparare"- cand nu-ti mai arde nici macar de urlat si dracii din tine joaca tontoroiu, in timp ce deja ai lacrimi in ochi: intreg albumul The Crimson Idol- WASP (treceri perfecte intre furie si tristete)

- muzica de "te iubesc si esti departe"- Kiss the rain- Billie Myers

- muzica "pentru creatie"- albumul Songs of distant Earth- Mike Oldfield

03 April 2007

Lecturi diverse



Istoria iubirii (citita in weekend).

Dilema veche, la modul general, numarul 161- despre "jmekeri si fraieri", in special.

Un post cu exemple de "romgleza de specialitate" :-)- autor Dan Petre.

...Si un altul despre filmul 300- autor Sorana Savu. Da, am vazut filmul si da, ma pregatisem sa-mi dau si eu cu parerea dar acest post este atat de bine scris ca mai bine ma abtin desi nu, nu sunt de acord cu tot ce scrie acolo, dar m-a facut sa ma gandesc de doua ori inainte sa vorbesc. Filmul nu ramane in galeria favoritelor mele: cred ca sunt usor cam multe exagerari (in special conceptul de glorie si imaginea persanilor) si mai cred ca unele cadre seamana cu Gladiatorul- putin, extrem de putin, e adevarat, dar totusi suficient de mult cat sa deranjeze... insa merita cu varf si indesat pentru acele cateva scene de lupta filmate cumva trunchiat- impecabil compuse cromatic... cu mantiile alea stacojii ca principala pata de culoare si miscarile de balet eficient... mi-au placut extrem de mult.

Aparitia Utopic in FHM.

Ultimul Overheard in Bucharest, care m-a facut sa rad de dimineata.

A! Si sa nu uitam controversatul post (vezi comentariile) de aici, privitor la dezvaluirea identitatii pe blog. Pffff... eu care inca mai incerc sa-mi depasesc paranoia privind incalcarea intimitatii personale, ce sa mai zic (check this out)??? Serios vorbind, eu nu am spus de blogul meu decat unei singure persoane care ma cunoaste in realitate, tocmai ca sa ma pot exprima cat mai liber posibibil. Pentru ca, da, altfel ar aparea autocenzuri, in permanenta ar trebui sa ma gandesc in cine lovesc daca spun asta, sau aia, sau stai asa ca "gigel" (:-) am preluat si eu personajul) nu cunoaste aceasta latura a mea etc etc...
Si mai cred si in chestia cu spatiul personal- cat de aproape lasi un om de tine, in care well, exista zona publica (peste 3.5 m), zona sociala (123-350 cm), zona personala (46-122 cm) si zona intima (0-45 cm). Pe net e mai greu sa-ti definesti aceste zone, neexistand distante fizice si, din ce am vazut eu, fiecare o face in felul sau: in mare unii isi dau identitatea dar nu scriu despre cum s-au certat cu nevasta si cat de mult isi urasc jobul iar altii nu isi dau identitatea dar dau mai multe detalii din viata personala. Sigur ca exista si exceptii, insa vorbim de majoritate aici. Iar eu cred ca "dreptul de a sta la 30 de cm de cineva" (metaforic vorbind) se castiga in timp, altfel cum mai faci diferenta intre prietenii adevarati si restul lumii??? Am o problema similara si cu folosirea cuvintelor gen "iubita" si "te pup" oriunde si oricand (vezi aici).

Update: intre timp am citit si acest post si m-am distrat de minune: Romerican a ajuns in Rahova unde "you get the pungas for free!" :-)).