18 September 2014

Bu in actiune

Intr-o zi cu soare, dimineata devreme, deschid computerul... ma asez linistita... nimic. Nu merge netul. Ma uit, ma invart, ma sucesc - nimic. Bineeeee, zic eu bataioasa si sun la UPC: nu merge netul. Ati verificat priza? Da. Ati verificat x, y,z? Da. Numaram impreuna beculetele care lumineaza pe router, ne mai agitam nitel... Si totusi la mine merge... zise vocea din telefon. Moment in care imi aduc aminte de prelungitorul ascuns sub straturi de praf si cabluri taman in spatele imprimantei, cel la-care-nu-umbla-nimeni-niciodata. No hai, sa ma uit si la asta, zic...

Era inchis! (era prelungitor cu buton). Ok, il deschid, evident ca netul porneste, imi cer mii de scuze la telefon, navighez fericita pe net si seara cand vine acasa Bu, ii povestesc nedumerita patania, minunandu-ma de zor cum de s-o fi inchis prelungitorul ala, ca nu ma prind. Raspunsul: eu l-am inchis.

??????

De ce sa inchizi prelungitorul care alimenteaza imprimanta si routerul? Ala la care nu ai umblat in viata ta si la care se ajunge greu???

Se incingea prea tare!

Huh?

-----------------------------------

Cateva zile mai tarziu am ramas fara televizor. Nu mergea receiverul de la tv si pace, iar eu n-aveam timp de el asa ca am plecat cam nedumerita de acasa. La intoarcere m-am si oprit sa platesc cablul, desi stiam ca sunt la zi cu platile si ca parca oricum primeam diverse sms-uri de avertizare inainte sa-l taie, dar mai bine sa stiu sigur ca totul e ok. Acasa, inainte sa ma apuc sa sun la UPC, apare Bu. Nu merge cablul, zic eu. A, stai asa, zice el... si se apuca sa mestereasca in spatele televizorului, bagand cablul receiverului la loc in priza (da, din cauza asta nu mergea). Nu, noi nu-l scoatem niciodata din priza. Niciodata.

De ce sa scoti receiverul din priza, hodoronc tronc?

Se pare ca il deranja ceva. Lumina sau sunetul, n-am inteles exact, eram mult prea socata de ce mi se intampla.

-----------------------------------

Recent am gasit si incarcatorul meu de iPhone scos din priza. Mi-e si frica sa intreb, cu ala ce a avut... :D

15 September 2014

Prima zi de...

Buna dimineata! Noi mergem la gradi! Prima zi de gradinita a bebelunei :D

Voila si cateva fragmente din descrierea pe care o voi da educatoarei:

"...e un copil cu personalitate puternica insa predominant blanda si intelegatoare, un copil cu care nu te poti intelege doar daca este foarte obosit sau frustrat. Ce o calmeaza sunt explicatiile detaliate, pe un ton bland. Are un program de viata destul de bine stabilit (ore de masa, de culcare) si, in general reactioneaza bine la rutina, consecventa. E vesela si destul de sociabila, nu a stat insa foarte mult fara mine, nu stiu cum va reactiona la gradinita. Curioasa foc, isteata si un pic neinfricata (se urca pe diverse lucruri etc :D). E usor reticenta cand e vorba de ceva nou - intai studiaza terenul cu o figura foarte serioasa.

Nu are o jucarie preferata clara insa va aduce la gradi este un iepuras de plus, cu care doarme de obicei - sper sa o ajute. Iepurasul este asociat cu somnul si nu prea e dispusa sa il imparta.

La somn - adoarme singura destul de usor insa nu stie sa doarma in pat fara margini si e posibil sa o distraga ceilalti copii.

Nu “vorbeste” inca (doar cuvinte stalcite si mici combinatii) si are unele cuvinte specifice ei, “inventate”, al caror inteles e greu de dedus:

mami, tati, nani, doi - cuvinte simplu de inteles
apa - inseamna si apa (la apa mai zice si viz) dar mai inseamna si tata
nam-nam - inseamna mancare, ca vrea sa manance
nem sau nu - inseamna nu
chichi - inseamna cercei sau ochelari, dupa caz
kis sau ‘ata - inseamna gata
ma - inseamna mar
djete - inseamna sosete
jeta - inseamna bicicleta sau motocicleta
tutu - masina

Inca nu face la olita sau la WC, pare chiar ca o sperie. Si nici nu prea sta sa fie schimbata - i se pare foarte amuzant sa fuga :D. In schimb anunta pipi sau caca destul de des, desi nu face de fiecare data cand zice. Spune si cand face part :D.

Mananca singura cu mana sau tacamuri, bucati, fara probleme. E foarte pofticioasa si ii place sa manance. Supa o bea de multe ori cu paiul, restul mancarurilor e preferabil sa fie bucati si se descurca. Cere singura apa.

Ce ii place sa faca? Sa se joace cu masinutele, sa faca puzzle, sa se balaceasca in apa, sa se uite in carti (ii place mult sa i se citeasca), sa danseze. Se ascunde - cand stie ca e cautata se duce linistita intr-un colt mai ferit si asteapta sa fie gasita, desi aude ca o strigam - o amuza foarte tare asta."

10 September 2014

To thine own self be true

Pe la sfarsitul anului trecut mi-am facut cont pe Goodreads, un site unde treci cartile citite si cam ce "rating" le dai tu. Era provocarea mea cu mine sa revin la ritmul constant de lecturi (cu un bebe mic e mai greu, acum domnisoara a crescut si reusesc sa ma ocup si de asta). De la inceputul anului si pana acum Goodreads zice ca am citit 47 de carti. Nu le-am pus pe cele legate de jobul meu, de parenting sau pe cele citite cu cel mic (:D) - cumva mi se pare ca acestea intra la alta categorie, sunt "in fisa postului".

Acum ceva timp am gasit o critica interesanta la adresa acestui site, care spunea ca utilizatorii sai au tendinta de a se concentra asupra cantitatii in detrimentul calitatii si ca totul devine o acumulare si o goana dupa imagine deoarece lumea ajuge sa dea puncte in functie si de impresia pe care o lasa celorlalti. Cu cantitatea stau bine, nu-mi pasa, n-am nimic de demonstrat, nu galopez catre nimic, citesc cat apuc si cum apuc.

La rating... mda, asta e o provocare. Nu pentru ce gandesc ceilalti, ci pentru ca intre stelutele de la 1 la 5 mie imi lipseste taman un 4,5, perfect pentru unele carti carora de multe ori nu mi-e clar cat sa le dau. Cu cele proaste e simplu, sunt proaste si gata. Insa uneori parca 5 e prea mult, parca 4 e prea putin... Si cu riscul de a parea o Balanta ciudata, uneori revin asupra notelor, le mai sucesc nitel, parca nu-mi suna chiar bine, armonia nu e totala :D. Ieri am gasit citatul de mai jos si... mmm... cred ca imi voi regandi putin lista de 10 - "cartile care sunt totul, nostalgia placerii de atunci de a citi" :D


Asa am descoperit ca e un exercitiu si ratingul asta, unul care ma incanta - e exercitiul de a iti asculta vocea interioara, de a te izola de tot din exterior si de a iti raspunde la o simpla intrebare" cat de mult mi-a placut mie cartea asta?". Pare simplu, dar nu e, e mult zgomot de fond, e agitatie, e "de stare"... e analiza, te intorci la carte si o rasucesti pe toate partile, o diseci, ii cauti senzatia pierduta, starea pe care ti-a dat-o, o porti in gand o vreme... imi place tot procesul acesta de decantare, de gasire a vocii interioare, de onestitate cu tine insuti."To thine own self be true" zice Shakespeare si eu extind ideea la faptul ca dincolo de ce afisezi la exterior macar in forul tau interior sa cunosti adevarul, sa nu te lasi vrajit de masca pe care o afisezi, tu cu tine sa ramai onest si sa-ti cunosti realitatea, esenta.

09 September 2014

Sick as a dog (sau patru?)

Intai a plecat el. Sotul. Cateva zile la filmari, in alt oras. Timp in care am sculat copiii, i-am imbracat, apoi  am suit in masina copiii, am mers la gradinita, dat jos copiii, lasat unul singur la gradi, suit pitica in masina, mers acasa/ parc/ masa/ culcare... si iar in masina, gradi, sus-jos din masina... parc... ture... culcat un copil, apoi culcat al doilea copil seara... si prabusit mai apoi. Imediat mai apoi, ca nu mai aveam energie de nimic. Inutil sa spun ca in tot timpul asta eu mai si lucrez. Am noroc sa am un program flexibil, dar de lucrat tot lucrez. In fine, u get the picture, it was lovely.

Apoi s-a imbolnavit primul copil, fix in noaptea intoarcerii sotului. O gastroenterita virala. Lovely night. Am plecat la munte in weekend, terminati dupa o saptamana de balamuc, in ideea de a ne relaxa si a ne detasa nitel de toate cele. Right, ne-am petrecut weekendul si mai ales minunata noapte de weekend cu copila bolnava in brate, terminati. Apoi am picat eu. Rau de tot, asa de rau nu stiu sa-mi mai fi fost, crunt-crunt. Am bolit doua zile, abia ieri am reusit sa incep sa gandesc limpede. Doar ca, mdap, s-a imbolnavit el. Sotul.

Lovely night, lovely day si lovely zi de Sfanta Maria ieri, cu doua Marii in casa si boli cat cuprinde... In acest context, e de inteles de ce copila are o preocupare clara, din categoria "caca" si "nu caca"si enumera tot ce prinde, ajungand pana la minunatii ca "tutu nu caca" sau "apa nu caca".
There was an error in this gadget