29 April 2012

Mornin'

Imaginea mea de dimineata in timp ce imi paraseam patul: copilul meu dormind, moale si cald, cu o figura usor rozalie si bosumflata de la somn... si piciorusele lui micute itindu-se de sub plapuma alaturi de marele picior alb in ghips al lui Bu :D.

28 April 2012

Gravida (sau coafura? :D) rezista

Pe final de saptamana 29 de sarcina, viata mea se tulbura din nou:

Intai ca a trebuit sa-mi fac niste analize. Aparent banale, dar nu-mi cunoasteti venele iar varianta lor "de sarcina" este si mai crunta, astfel incat m-am ales cu doua intepaturi, doua vase sparte, cate o vanataie pe fiecare brat si o cantitate infima de sange recoltat, trimisa la analize cu speranta ca totusi o sa fie suficienta.

Apoi ca tata s-a operat, motiv de agitatie si emotii in familie, mai ales ca a fost operatie de durata si totul s-a petrecut in alt oras si nu puteam decat sa vorbim cu el la telefon. Multe emotii, va zic.

Si ajungem la ziua Z, cea de joi, in care eu trebuia sa refac analiza pentru ca, nu, sangele recoltat cu doua zile inainte se dovedise insuficient si nope, in alta zi nu mai aveam cand sa-l recoltez, asa ca ia sa nu manance nimic gravida noastra pana la ora 13.00. Oooo, ce chestie grozava asta cu nemancatul, pfff, v-am spus ca sunt insarcinata???

Bu se trezeste si el si descopera cu stupoare ca sontacaie asa ca incepe sa se lamenteze prin casa si sa topaie in incercarea de a se imbraca pentru work - nu putea calca pe piciorul stang. Ai mei (mama si Bro') pleaca in viteza sa-l extreneze pe tata si sa-l aduca acasa... doar ca pe la jumatatea drumului primesc telefon: cand a fost sa-i scoata firele lui tata a aparut o sangerare si nu, nu il externeaza, mai sta sub supraveghere, asa ca cei doi au luat-o inapoi spre Bucuresti. Moment in care ii sun eu, ca daca tot se plimba Bro' cu masina si se joaca de-a ambulanta, nu il duce el si pe Bu pana la doctor? Ca domnul a coborat pana la masina sa plece la work si a descoperit ca nu poate merge, nu poate conduce, bref, nu poate calca pe piciorul stang, il doare rau...

Intre timp fug la analize - cool, alte trei intepaturi si doua vase sparte, daca imi vedeti mai ales bratul stang ziceti ca ma bate sotul. Si ca veni vorba de sot: nu isi aduce aminte de un pas gresit sau ceva motiv pentru care il doare, e adevarat ca marti seara a fost la fotbal si ca miercuri seara a carat o saltea pentru tata, dar pana joi de dimineata n-a simtit nimic, asa ca intrebarea a fost " draga, nu cumva m-ai batut in somn?". Apai... dragul meu, daca era sa imi exprim eu sentimentele "pozitive" acumulate in cei 10 ani de trai impreuna, sigur nu ma limitam doar la un picior... :D.

Concluzia zilei este ca se intorc cei doi de la doctor, unul topaind gratios in carja (deh, masina lui Bro' era dotata cu toate cele necesare unei mini-ambulante, avea si carja, ca tot se ducea dupa tata care se operase la piciorul drept :D) si cu piciorul, dap, tot un picior dar cel stang de data aceasta, cu piciorul in ghips zic. Ceva la ligamente. Ooook... tata cu operatie la piciorul drept, Bu cu ghips la piciorul stang... eu vorbisem deja cu o asistenta sa ii faca lui tata niste injectii zilnic pentru ca asa era recomandarea de la spital insa, well, tata este inca in spital (nope, nu l-au externat) iar Bu a venit acasa fix cu aceleasi injectii de facut, zilnic, asa ca am sunat asistenta si i-am zis, mai razand a haz de necaz, ca mda mai avem un pacient  de intepat :D.

Ah, si joi seara copilul a suferit de prima "constipatie" (sa zicem) din viata lui. Cu plansete si invarteli in jurul WC-ului pentru ca nu putea "sa faca". Si cu o noapte agitata. Lovely.

Daca nu mi se intamplau mie nu credeam, ziceam ca e un banc prost :-)).

25 April 2012

Teaser: concurs pe blog

Blogul meu creste, evolueaza. Primesc diverse oferte, campanii, propuneri de testare... si pe unele le refuz, pentru ca nu mi se potrivesc, altele ma tenteaza si ajung sa scriu despre ele, ca doar e o parte din viata mea, o experienta ce, culmea, e strans legata de blog, ca fara el nu mi se intamplau toate aceste lucruri, chiar daca am eu niste ochi albastri incredibili de frumosi :P. E clar ca daca primesc lucruri sa le folosesc/ testez si (eventual) sa scriu despre ele e pentru ca am acest blog, sunt constienta de asta, asa ca mi se pare normal sa povestesc aici, dar mereu voi scrie ceea ce simt cu adevarat. Pentru ca ce stiu sigur despre acest blog este ca e menit sa ma reprezinte pe mine si ceea ce imi place mie, lucrurile in care ma regasesc, despre care sunt curioasa sa aflu mai multe sau chiar care m-au nemultumit. El e eu :D si asa intentionez sa ramana, asta imi e clar.

De ce istorisesc toate acestea? Pentru ca am ajuns la un nou prag: un concurs (sau giveaway? ca zau daca ma prind care e diferenta :D), unul pe sufletul meu, pfff, mi se potriveste manusa. Nu mai zic mai mult: lansez primul meu concurs pe blog, just stay tuned! :D

24 April 2012

Leapsa... financiara :D

De mult timp nu am mai primit o leapsa (mi se pare mie sau au cam disparut de pe fata blogosferei?), asa ca ia uiteeeee, am primit una, chiar cu tema inedita, o leapsa despre bani si economii venita de la Mami de huni, careia ii multumesc si ii raspund mai jos :D:

Saptamana trecuta, cel mai mult am cheltuit pe ... Ah, aici e simplu: i-am luat pat omuletului, pat de adult, mare si zdravan, achizitie importanta si schimbare majora in viata noastra.

Daca as castiga maine 10.000 de euro ... Ar insemna un castig in plus, ceva ce a venit peste sumele pe care le rulam noi in mod frecvent asa ca ar intra la categoria economii, la banca pentru vremuri mai grele, sa faca si dobanda :D.

Reteta mea preferata, din cele extrem de ieftine, este ... Ieftine? Mmmm, cred ca cea mai si cea mai ieftina e mamaliga: calda-calda, cu un bot de unt varat repede sub faldurile ei, smantana din belsug peste si branza rasa, dar musai sa fie o telemea sarata. Altfel cred ca intra si o mazare cu sos de rosii, putin morcovi si muuult marar la categoria asta de mancaruri ieftine.

Distractia mea preferata, care nu implica cheltuieli, este ... Sa citesc. Dar cred ca implica totusi niste cheltuieli :D.

Voi considera saptamana aceasta un succes pentru blogul meu daca… M-ar placea sa scriu mai des, idei am destule ca sunt vorbareata rau din fire, timp si energie mai putin.

Daca ar fi sa fac o cheltuiala mare si nu neaparat necesara, mi-as cumpara ... O casa mai mare. Mda, cam e necesara, desi teoretic e ok si ce avem acum, e bine, nu pot sa ma plang. Bineee... asta e pe muchie, sa incercam alt raspuns: un pat de o persoana :D - cumva planurile mele nocturne de mutat mobila (vezi postarea cu noptile albe) au pe moment ca solutie o astfel de piesa de mobilier care mi-ar simplifica viata dar pe termen lung nu e chiar nevoie, asa ca nu merita ca investitie.

Cand eram copil, visam sa fiu ... Invatatoare. Acum sunt un soi de educatoare pentru copilul meu :D.

Dintre mere si pere, imi plac ... Merele, desi ai mei s-ar cruci la replica asta. Eu mananc rar fructe, in copilarie se chinuiau sa ma convinga sa le mananc -  doar de cand cu copilul am redescoperit si eu fructele si am inceput sa am in casa/ frigider.

Intre ghiocei si zambile, aleg ... Liliacul :D. Se pune? Liliacul si freziile sunt florile mele preferate insa, ok, intre cele doua de mai sus prefer ghioceii.

Banii reprezinta pentru mine ... O necesitate pentru o viata mai confortabila. Stiu ca se poate si fara, stiu ca nu in ei sta fericirea, insa realitatea este ca ma ajuta sa-mi simplific viata si imi dau o stare psihica buna atunci cand imi permit financiar diverse lucruri pe care le doresc si nu am frustrari legate de lipsa lor.

Ar trebui sa dau leapsa mai departe, nu? Sa zicem... Kamelia si Monis, daca pun lepse pe blogurile lor.

20 April 2012

Nopti albe si vise de gravida

Nu stiu graviditatile altora cum sunt, dar ale mele au o marcanta tusa de nopti fantomatice in casa scufundata in bezna si linistea somnului adanc al celorlalti. "Toate pasarile dorm / Numai una n-are somn" mi se aplica in aceasta perioada cu varf si indesat: nu dorm, nu am somn, mi se deschid ochii singuri, visez aberatii, ma sucesc pana cand ma trezesc. Ok, asta excluzand primele trei luni, cand eram capabila sa dorm unde ma puneai, la orice ora din zi si din noapte, ce mai, dormeam pe mine, la propriu.

Se spune ca toate acestea vin din "grijile" pe care si le face viitoarea mama, ca subconstientul ei refuleaza, descarca toate gandurile pe care le aduna in aceasta perioada. Acum, mie mi se pare si firesc sa se schimbe lucrurile, ca doar in cele noua luni se intampla o groaza de chestiuni noi si tulburatoare atat la nivel fizic cat si psihic. In conditiile in care te trezesti noaptea sa mergi la baie, ajungi adesea sa nu mai poti dormi in pozitile preferate inainte (pe burta, pe spate) etc... mi se pare si normal sa ti se tulbure somnul. Nu mai spun de hoarda de hormoni care da petreceri in corpul tau. Plus ca e o scufundare in necunoscut si asteptarea cu o nerabdare crescanda a unui eveniment major (ce major, imens!!!) in viata ta, normal ca e vorba si de stres aici, oricat de calma si echilibrata e persoana respectiva. Ca mine :D.

Ca mine, zic, pentru ca eu nu visez urat in general. In fapt, din intreaga mea viata (destul de lunga si lata pana acum) nu imi aduc aminte decat de doua cosmaruri, iar unul dintre ele, absolut hilar dar logic in felul lui a fost cand, copil fiind, m-a fugarit un letcon imens in jurul scolii (dap, un letcon, mai precis letconul fratelui meu, cel in care taman ma arsesem din greseala in ziua respectiva). Asa ca nu prea ma bantuie multe chestiuni in somn, de obicei visez frumos, diverse minunatii din categoria celor care ma fac sa ma trezesc necajita ca n-am mai dormit putin, "sa vad cum se termina" :D. Si nici nu am insomnii de felul meu, doar sa nu pui langa mine un ceas care ticaie, ca atunci nu am somn pana cand nu-l evacuez din camera :-)).

In sarcina insa, mi se da totul peste cap si desi toata lumea incanteaza in jurul meu mantra gravidei "dormi acum, ca mai tarziu... eeee", nema somn, zau, iar organismului meu pare sa-i ajunga atat cat este - ca doar arat bine si nu, nu imi atarna cearcanele pana la brau. Iar visele pe care le am... naucitoare, dar zic eu ca nu premonitoare, ca zau, ce sens poti trage din faptul ca m-am chinuit o noapte intreaga sa-mi convig doctorul ca la nastere voi avea nevoie de un bodyguard alaturi pentru ca am aflat din surse sigure ca o foarte buna prietena din copilarie (cu care de altfel nu am mai pastrat legatura in realitate) planuieste sa imi fure copilul cand se va naste??? Evident ca in vis eram absolut convinsa de chestia asta si incercam sa imi salvez copilul, evident ca atunci cand m-am trezit m-am distrat singura de ce incurcaturi a creat creierul meu, cum de a scoso-o taman pe prietena din copilarie dela naftalina si vai, ce fata ar face bietul meu doctor daca m-as duce la el cu asa poveste! Nu sunt genul care sa creada in drobul de sare sau ca ai avea ce sa faci cu el odata ce il identifici, prefer ca in realitate sa ma menajez cat pot, sa ma asigur ca fac toate analizele, controalele, ecografiile, mananc sanatos si nu pun fatul in pericol prin actiunile mele... si apoi sa incerc sa-i transmit acestuia ganduri optimiste si strari de bine, ca eu cred in "the good vibes" iar in rest, nah, ma amuz de ce chestii naucitoare imi trec prin cap, ca acum cateva seri cand am visat ca sunt exact la varsta de sarcina la si eram atunci (27 de saptamani) si ca m-am suit pe schiuri. Aprilie - aproape de inceputul trimestrului III - eu schiam... right. Si am si nascut, pe shiuri, nu ma intrebati cum, ca n-am habar, insa am nascut si nu asaaaa... oricum si orice, ci un bebe de 5 kg (aaaaaa!!!!) perfect sanatos, care somehow deja cam statea singur pe picioarele lui. Suna creepy? Normal, pana si eu in vis ma intrebam cum naiba de e posibil asa ceva :-)).

Nu imi aduc aminte exact ce si cum am visat la primul bebe, daca au fost astfel de vise tavalugul ce a venit "dupa" nastere le-a ingropat definitiv prin adancurile mintii mele, pe sub panzele de paianjen ale uitarii, insa sigur e ca nu au fost nici dese si nici premonitorii, ca altfel ma sesizam si eu si chiar aveam si motiv sa am astfelde reactii, ca doar am facut preeclampsie si am nascut inainte de termen. Stiu ca aveam o banuiala ca ceva nu e ok, dar venea din alte zonone, nu din vise, visele nu mi-au spus nimic, iar insomniile nu erau nimic nou in peisaj, asa ca, nope, in cazul meu cel putin visele nu sunt premonitii ci descarcari ale unui "capsor" mult prea incarcat :D.

Iar ocupatia mea de baza noaptea, cea pe care de altfel capul oricarei femei zic eu ca o ruleaza in permanenta in background dar la mine a crescut in intensitate, e sa fac liste si planuri: ce sa cumpar, cum sa aranjez casa, mut mobile virtual, pregatesc totul pentru venirea pe lume a copilului, ma oganizez si organizez tot ce misca sau sta inlemnit (pentru ca este de lemn sau alt material dur similar :D) in jurul meu. Si stiu ca daca voi gasi "solutia perfecta" ma voi simti mai bine, dar asta nu inseamna ca voi dormi, ci doar ca voi trece la punctul doi de pe lista mea mentala :D.

Grea viata de gravida nu? Noaptea mut mobila sau nasc pe schiuri, ziua plimb gratioasa burta cu mersul meu de pinguin vesel (hei, am alt centru de greutate, nu mai radeti :D) si obosesc dupa doi pasi... si uite asa trec zilele, bebe creste linistit acolo, da suturi intr-o veselie si eu ma uit cum deja vibrez uneori ca o toba, pfff, copilul bate toba :D. Cui sa ii explici toate astea? E complicat si complex dar e si firesc, vine la pachet cu sarcina si face parte din datul ei. E o etapa.

18 April 2012

Despre iubire si nu numai

Coincidenta face ca ieri m-am ciocnit de cateva idei despre iubire si prietenie care mi s-au insinuat perfid in subconstient si au pornit sa se desfasoare in miez de noapte, cand nu aveam somn si stare. Probabil nu eram si nici nu sunt prea coerenta, azi tata se opereaza si eu sunt mai mult acolo, cu el, decat aici, in casa prin care bantui fantoma nocturna. Probabil tocmai de aceea mi se si rotesc in cap idei despre iubire si prietenie, nu am idee, dar zic eu ca nu degeaba m-am agatat in ele, o fi ceva de decantat aici.

Ieri si nu doar ieri mi-a iesit din nou in cale o noua notiune de prietenie, cea temporara, a unor oameni meniti sa apara in viata ta la un anumit punct si sa te insoteasca o buna bucata de drum, mai lunga sau mai scurta, sau, cine stie (zise naiva incurabila din mine) poate pentru tot drumul. Eu am crezut major in prietenia pe viata, in prietenia aceea din filmele siropoase si cartile de adolescenti, in sufletele care se regasesc si dupa ani intregi de despartiri pentru ca mereu le-a legat acel fir rosu de matase ascuns privirilor celorlalti. Naiva, clar, ca mi-am luat-o in barba big time si m-am calmat. Doar ca in ultimul timp in viata mea intra multe persoane noi, multi prieteni si uite ca e frumos, lucrurile capata culoare, intalnesc persoane faine (chiar ieri iata ca m-am mai ciocnit de un om frumos iar altul a venit sa ma deturneze de la gandurile agitate) si cred ca trebuie sa-mi scot de la naftalina definitia prieteniei si sa ii dau un nou luciu, probabil in acord cu vremurile pe care le traiesc. De unde si ideea insotirii pe o bucata de drum: adevarat sau fals? E de studiat aici.

Apoi am citit pe undeva unul din acele citate menite sa sublinieze ceva esential in viata (genul acela de replici celebre ce circula pe net) si in care un filosof a fost intrebat "ce e mai important/ bine: sa iubesti sau sa te iubeasca cineva?" raspunsul dat de el fiind "pentru o pasare ce e mai important, aripa dreapta sau aripa stanga?" iar eu m-am regasit vorbind despre iubirea neconditionata si despre faptul ca eu imi iubesc familia si stiu ca ei ma iubesc pe mine (iar reciproca e si ea valabila) si asta inseamna ca dincolo de tachinari si barfe si adevaruri spuse uneori in fata, axioma de neclintit este ca eu am sa fiu acolo pentru ei. Ca imi iubesc familia enorm si pentru ei eu sar fara sa clipesc si am sa ii sustin mereu in public. Iar asta imi da dreptul cumva ca in particular sa le pot vorbi deschis, sa ii pot tachina, sa ma si cert cu ei, sa imi permit lucruri pe care poate altora nu le permit fata de ai mei, pentru ca ceilalti nu o fac iubindu-i in acelas timp iar ei stiu asta si si eu stiu asta. Dinamica unei familii e complicata, dar cumva "totul ramane in incinta" (ca in bancul celebru) si noi simtim clar asta si ne da putere. Pentru ca eu singura nu ma vad traind. Nu mi se potriveste, nu stiu sa fac asta si traiul de una singura m-ar face sa sufar. Am nevoie de "ai mei". Am nevoie de ambele: sa tin la cineva, sa imi pese de cineva dar sa si fiu cocolosita de iubirea altora. Sunt genul care atunci cand e bolnava se face mai repede bine cu trei vorbe blande si o perna in plus la spate si genul care are nevoie de incurajari nu de suturi in fund, daca ma mangai pe cap eu ma ridic si ma duc curajoasa sa ma lupt cu monstrul cel rau :D.

13 April 2012

Bu si iarasi Bu...

Vad ca in ultimul timp sotul meu imi tot da "munitie" si parca e pacat sa nu le scriu, astea merita tinute minte si povestite nepotilor cand oi fi batrana si m-o parca si pe mine cineva la gura sobei...

1. Il conving finally sa sa mearga la cumparaturi (uraste la cumparaturi), sa isi ia niste haine noi (perechea lui favorita de pantaloni rupta in cele din urma a fost picatura ce a inclinat balanta in favoarea unei sesiuni de shopping). Avand copilul cu noi, eu eram mai mult cu ochii dupa omulet si doar ma uitam la ce camasa sau pantalon mai ridica el intrebator dintre umerase, nu am mai stat pe langa el si la cabina de proba.

Concluzia e ca a doua zi de dimineata da se se imbrace cu unul dintre tricourile nou luate si vine la mine cu o figura usor confuza: mmm, nu crezi ca e cam mare pe mine??? Mdap, Bu cel relativ slab inota la propriu intr-un tricou 3XL pe care il luase fara sa il mai probeze, hei, fara ca macar sa-i mai studieze eticheta... avea ceva dintr-un om care a intrat brusc la apa in urma unei cure de slabire drastice, asa ca dupa ce m-am oprit din ras i-am zis sa schimbe tricoul si pe ala sa mi-l lase mie pentru cand oi face burta de gravida si mai mare :D.

2. Omuletul bea lapte de vaca. Bu e fan lapte, e in stare sa bea linistit 1 litru intr-o seara, dar cumva nu m-am gandit ca atunci cand s-a ivit pe langa mine cu laptele "de culcare" al copilului in mana, explicandu-mi ca "uite, cel mic era asa de obosit ca nici nu s-a atins de lapte" ("mmmmhhhmmm, asta este", am zis eu cu nasul in computer) urmatoare idee ce putea sa ii vina a fost sa il bea el!!! Lacom, cu o inghititura mare. Moment in care s-a strambat de mama focului: "ahhhh, avea medicamente in el???". Ooo, da, m-am apucat eu sa-i explic printre hohotele de ras: copilul ia ceva pentru cresterea apetitului, pfff... vai, i-am facut pofta de mancare sotului, poate nu avea saracutul de el :-))...

3. Dupa cum spuneam, Bu uraste sa mearga la cumparaturi si, bonus, adora sa doarma pana mai tarziu sambata dimineata, motiv pentru diverse conflicte in toti acesti multi ani de cand suntem impreuna, pentru ca eu sunt genul matinal si el nu. Ultima data, dupa o perioada foarte agitata in care a avut enorm de mult de lucru si eu m-am jucat de-a mama gravida singura cu copilul (mnu, nu e un joc nostim), am rabufnit si am turuit intr-o vineri seara de mama focului: ca uite, eu vreau la piata si ce ma fac, ca nu pot sa merg singura si sa car toate ca un catar si tu parca vad ca o sa vrei sa dormi si n-ai chef de piata, dar au aparut verdeturile si vreau si ridichii si ceapa verde si salata si... (bref, eram in rolul demoazelei impanata de hormoni de sarcina si super obosita dupa o perioada proasta pentru noi, ca familie :D). Bine, se repliaza el pasnic, maine mergem la piata. Da? La ce ora? ...  La 9.00. Hmmm... ok, zic eu neincrezatoare, cunoscandu-mi marfa.

A doua zi se face 9.00... vine si  9.30 si el nimic, nici nu misca de sub plapuma, ce sa mai si fim la piata la 9.00... asa ca ma duc si-l intreb: ai zis ca mergem la piata, uite, e deja 9.30, tu ce vrei sa faci pana la urma, vrei sa mergi la piata? iar Bu cel care uraste piata si iubeste somnul a marait un raspuns infundat dintre pernele intre care era prabusit: mmm, da, mergem, mi-ar face mare placere sa mergem la piata...

:D

11 April 2012

Muzica romaneasca "veche" :D

















Considerate "vechi" acum dar oh, inca le mai tin minte, din varii motive.  Majoritatea sunt din perioada de dupa revolutie, cand muzica romaneasca se reinventa.

10 April 2012

Jurnal de bebe2 (26 saptamani)

Mandra (ca tot fata e, ne-am uitat din nou si ecografia nuuu minte) e bine mersi. Foarte bine, adica. Fix pupat varsta fizica pe cea cronologica, analizele iesite la mare arta, tensiunea in baremul stabilit, toata lumea happy. A si stat la poza si la masurat. Ok s-a mai scalambait ea cu mainile pe deasupra capului, mi-a mai ars si cate un picior (da, picior, stim sigur, ca acolo taman vazusem la poza ca sunt labutele), dar, deh, astea erau fite, m-am prins eu.

Ce remarcam in saptamana 26 si ceva zile, dragi copii? Ca are 31 de cm. si 900g. Ca ii place sa o plimbi si sa o legeni. Ca si-a mutat loviturile cu predilectie pe laterala dreapta, cam pe unde "batea" si al sau frate cu mult sarg. Ca burta mea se lateste vertiginos inspre "in sus", complet antigravitational, motiv pentru care talia mea este papata de rotunjimea cea bombata si eu am burta vizibila - mda, sunt insarcinata la modul evident (dar nu ostentativ, sa nu exageram! :D). Ca in afara de arsuri si suspecte bufeuri de caldura stam bine, navigam cu sarg pe apele sarcinii (asta ca tot zice mama ca ma deplasez ca o nava maiestuoasa :D).

Ah, si daca te duci la doctor poti face reuniune de familie in anticamera lui, ca tot esti cu matusa din partea mamei - iata ca apare si unchiul din partea tatalul! "Surprize, surprize" doar aici, live :D !

Nu imi vine sa ma plang de nimic pentru ca sunt mizilicuri. Imaginea de ansamblu arata bine. Insa nu va imaginati ca totul e roz, nope, nu e chiar asa: NU mai vreau/ pot sa ma aplec, mooor (si nu imi spuneti sa stau teapana ca pusa pe umeras, ca am copil de 3 ani si nu intelege conceptul); nu pot sa dorm bine noaptea; incep sa ajung mai greu sa ma incalt; obosesc repede; sunt zburatacita; am diverse stari, emotii, draci; ma doare capul... si tot asa.

Una peste alta insa, prezentul si viitorul suna bine, asteptam bebelina la livrare :-)).

06 April 2012

Detalii la postul cu activitatile noastre

Pentru ca Luminita m-a intrebat diverse la postul acesta si imi iesea un comentariu prea lung (incluzand si o reteta de fursecuri), iata aici varianta detaliata, sa am si eu loc sa ma desfasor :D:

1. Reteta de tarta e de aici - eu am folosit mere rase si fructe de padure congelate, ca asta aveam prin casa - a iesit foarte buna, mi-a placut mult si aluatul, sigur mai facem ca a disparut intr-o singura zi toata. Merge bine cu sos de vanilie - eu aveam de la Ikea.

2. Formele sunt de la Ikea si forma-masina e de la Kitchenshop din Afi. E mai scumpa insa e grozava, cel mic o adora si am cumparat-o cu gandul la el, de drag :D.

3.
Castelul ce se vede in zare intr-una dintre poze e cumparat in varianta "blank" si montat, pictat si impodobit de noi cu diverse hartiute autocolante(dreptunghiuri, cerculete colorate etc) intr-un proces de durata care ne-a ocupat mai multe zile (yessss!!!). Marca e Calafant, o firma ce produce diferite obiecte de genul asta, mai mici sau mai mari. Eu l-am luat de la un targ de copii dar am vazut multe masinute mai mici tot marca aceasta prin Diverta si cred ca se vinde si online. Castelul in sine a meritat, intai ca ne-am distrat facandu-l si apoi pentru ca acum il folosim in diverse jocuri pe post de garaj (curtea interioara) sau eu mai stiu ce obiectiv important... Singurul impediment e ca ocupa spatiu si ma mai incurc in el prin casa, grrr.

4. Reteta pentru fursecurile Luna, eh, fursecurile astea au o poveste: sunt facute de strabunica omuletului si lui i-au cazut cu tronc in iarna, cand am fost acolo. Acolo, adica in alt oras, chestie care face dificila realizarea retetei de cea care o si stie, distanta asta fiind si motivul pentru care n-am reusit sa obtin nici reteta. Si copilul a avut o perioada in care imi tot zicea de "luna" in sus si in jos, asa ca a trebuit sa gasesc ceva similar si cat mai simplu de facut. Mare hit au fost, de atunci le facem cu sarg, ca tare ii mai plac si le mai cere. Bref, am luat o reteta si am adaptat-o, o scriu si cum era la baza si ce ajustari am facut eu...

250 g faina, 1 lingurita praf de copt, 125 g zahar (eu pun mai putin, mi se pare ca ies prea dulci asa), 1 plic zahar vanilinat (eu pun esenta ori coaja de lamaie sau portocala, ceva mai mult, sa se simta, ca imi place cum merge aroma asta cu restul), 3 galbenusuri de ou, 200 g unt (nu se topeste pe foc dar sa fie mai moale, ca sa se incorporeze bine), 125 g nuci macinate (in reteta originala erau migdale dar n-am incercat)

Cuptorul se incalzeste la 180. Se amesteca toate ingredientele la un loc (nu e o regula clara, eu amestec ouale cu untul separat si apoi le adaug peste toate prafurile/ solidele puse impreuna) si se framanta cu mixerul cu spiralele de aluat si mai apoi si cu mana daca e nevoie pana cand se omogenizeaza si se poate face o "bila" din el. Chestia cu faina e ca mie prima data mi s-a parut ca nu se omogeniza bine, parca era faramicios in continuare, asa ca datile urmatoare am pus mai putina faina si am mai adaugat dupa cum am simtit nevoia, ca sa obtin consistenta potrivita: usor faramicios, usor uleios, sta adunat in bila (suna mai complicat decat e in realitate :D).

Dupa toata partea asta incepe joaca (desi el ma juta si la amestecat/ turnat) presar putina faina pe blat, iau aluat si il intind cu sucitorul, dupa care taiem forme (omuletul si cu mine) pe care le desprind cel mai usor cu un cutit cu lama subtire. Resturile le adun si iar cu faina, sucitorul, intinsul etc... si tot asa... le insir frumos pe o tava cu hartie de copt pe ea. Semiluna se taie cu o forma cerc sau un pahar. Le las apoi cam 15 min la cuptor (nu mai mult, pana cand incep sa se rumeneasca puuutin, ca se ard repede) si ies bine si la testul cu scobitoarea. Se lasa sa se raceasca, eventual se presara cu zahar pudra (eu am renuntat la partea asta pentru ca nu aduce ceva in plus si-mi mai si umple casa de zahar :D si gata. Din cantitatea asta ies cam doua tavi. Dispar in 1-2 zile, maxim 3 :D.

5. Drumul pana la castel e din scotch de hartie - asa facem o groaza de trasee prin casa, foarte usor de folosit si simplu de scos, fara urme.

6. Degetele le bandajam cu leucoplast de copii (preferabil ceva mai ieftin, ca se duc repede - are multe degete :D), musai sa aiba imprimeuri haioase si de obicei sa fie toate o singura culoare, cand am avut si albastre si rosii nu a fost bine :D. La nevoie apare si trusa de doctor si tot circul aferent, insa de obicei ii place doar sa patruleze cu degetele bandajate si sa se uite incantat la ele.

7. Reteta pentru "nisipul" homemade (asta e pentru Kamelia) e foarte simpla: amesteci in proportie de 7 la 1 faina si ulei (adica la 7 cani de faina, 1 de ulei, de exemplu). Si gata, iese un soi de plastilina-nisip (excelenta si pentru a face forme) :D.

05 April 2012

Clasic e fantastic

Roxana si Maria au scris despre cum a fost la spectacol, nu reiau si eu, va arat insa filmuletul si zic eu ca merita sa cititi si sa va uitati pentru a va face o idee inainte de a merge cu cei mici (mai ales daca sunt sub 7 ani). Mai jos e "Personaje de poveste", spectacolul la care am fost cu cel mic, dar mai sunt si alte inregistrari ce merita privite (cel putin pe mine m-au prins :D - cea cu jazz, de exemplu)...



P.S. I-am pus copilului partea cu "Alunelul" de la jazz si se uita fascinat, mai ales ca e melodia-hit la noi in ultimul timp :D.

04 April 2012

Ce mai facem noi...

Oblojim toaaaate degetele:

Modelam:

Facem santier in nisipul improvizat:

Construim un intreg traseu pentru trenulet, de la posta pe sub pod pana in oras:

Facem si alt fel de martisoare (dap, Hello Kitty a fost gaselnita mea malefica :D):


Realizam o constructie complicata (mnu, ideea nu imi apartine):

Preparam tarta cu mere si fructe de padure, varianta "auto":


Carpim cu putin aluat si masina (se pare ca avea nevoie :D):

Ridicam castele:

Aaaa, don't ask :D:

Spalam "flota auto":

... si o uscam frumos in prosop:

Croim drum pana sus pe deal, la castel:

Sortam pe culori:

Gatim la aragazul facut rapid dintr-o cutie de carton:

Improvizam trasee complicate:

Facem fursecurile "luna", cerute insistent de omulet si carora a trebuit sa le gasesc pana la urma o reteta:

Facem pe micul mester:

Ridicam turnuri catre infinit:

02 April 2012

Hituri mamicesti

Nu am somn, pe motiv de bebe la purtator - ca si in prima sarcina, iata ca ma lovesc insomniile si ma trezesc la cele mai absurde ore posibile. Oricat incerc eu sa inchid hotarata ochii la loc zicandu-mi ca "nuuu se poate sa ma scol la ora asta, copilul mare ma va manca pe paine daca sunt nedormita", nu merge si ma trezesc insailand ganduri razlete in linistea noptii, holbandu-ma la tavan.

Asa m-a lovit revalatia faptului ca exista niste produse-hit pe care multe mame le au sau le-au avut candva si care se propaga/ promoveaza cu spor prin lumea asta a parintilor. Primul, locul intai incontestabil zic eu, e mama-gasca, ah, stiu multe astfel de gaste din astea ce pazesc patuturi de copii, numai eu cred ca am facut vreo doua mame-adepte sa o cumpere :D!


Apoi stiu foarte multe persoane care au Inglesina 3 in 1 si il lauda. Caruciorul asta e cel de care te vei ciocni la tot pasul atunci cand vine vorba de recomandarile in materie de mijloace de transport pentru bebe (pe roti). Pentru transportul la purtator, Manduca e hitul.

 




Pe un loc secund, puse de-a valma, eu cred ca intra cu brio produsele Avent, crema Bepanthen si/sau Weleda, cadita Onda cu suport pentru baie, cagula ManyMonths - groasa si/sau subtire, papuceii Tikki, Batista Bebelusului... am uitat ceva? :D







 
Si mai am o revelatie: suspectez ca pentru o generatie mai veche (una de copii deja la scoala), olita Litaf e mare hit.



There was an error in this gadget