31 October 2008

Pe scurt

Vaaaaaaai, cat imi era de dor de Guns!!!

Maternitate

Azi am lucrat toata ziua, bine infipta pe scaun in fata computerului. Asta inseamna ca nu am mers pe jos/ facut ceva activitati fizice si leaganul- mama nu a functionat de loc, asa ca piticania pesemne ca s-a saturat de asa situatiune nemaintalnita si acum imi trage ghionturi cu mult sarg, doar-doar o porni caruta din loc :-).

In alta ordine de idei, ma confrunt cu o nedumerire: la origine ma consideram zdravana la cap, insa acum incep sa ma intreb in ce ma transform. Ok, ca sunt eu mai emotiva ca de obicei si ca atunci cand vad mogaldeata la ecograf afisez un zambet tamp, e de inteles... insa am vazut recent o emisiune tv, Superbebe si am ramas confuza: in asta urmeaza sa ma transform??? Sincer, eu NU am rezistat in fata televizorului desi chiar ma interesa subiectul!!!! Era o prezentatoare care vorbea calm si cumva siropos, dar in modul acela "ca pentru femei tembele", se inserau si cadre cu o fetita filmata in diverse ipostaze (chiar si indesandu-si mancare in gura sau balanganindu-se vioaie prin preajma unei vedete intervievate in emisiune), totul intr-o atmosfera pufoasa si roza... am facut diabet instantaneu. Fetita aceasta era cumva coprezentator, drept pentru care emitea mici "pastilute de inteligenta" care se doreau pline de haz si erau exprimate pe o voce pitigaiata si stalcita, asa cum ii sade bine unui copilas, nu???... basic, era o emisiune pentru mamici, dar din unghiul meu reiese ca o femeie o data ajunsa mama isi pierde ceva neuroni pe drum (chestie care ii afecteaza simtul ratiunii si al ridicolului), incepe sa apeleze la diminutive si probabil se entuziasmeaza by default la vederea oricarui copil bucalat care apare in raza ei vizuala. Sunt constienta de faptul ca ma transform si o sa tot mai fie modificari, insa sper ca nu chiar asa...

30 October 2008

MedLife sucks

... big time. Si nici nu ma refer la cineva in particular, nu este vorba atat de o persoana anume, cat de un sistem prost pus la punct in care clientul nu e stapanul nostru ci fraierul nostru.

Toata trasenia este legata de cd-ul cu ecografia. Adica faci ecografie 4D la ei si primesti si un cd cu acea aproape jumatate de ora de examinare= holbare la pretiosul tau odor. Da, stiu ca odrasla mea nu o sa moara fara filmare 4D si ca noi ne-am nascut si traim bine-mersi fara ecografii performante, insa that's not the point. Pe langa faptul ca orice parinte emotionat isi vrea cd-ul la care sa se inchine entuziast, ideea este ca platesti un serviciu. Pe care te astepti sa il primesti. Fara alte comentarii suplimentare. Fara favoritisme, bonusuri sau tratament preferential. Nu domne', platesc suma pe care mi-o ceri si ma astept sa primesc exact ce este inclus in pachet. Adica si un cd functional.

Dar nu l-am primit. Cd-ul nostru este scris, dar nu putem vedea fisierele pe nici un computer. Am sunat la MedLife si a inceput circul: am fost pasata de la un om la altul, fara nici un fel de scuze, bunavointa sau rabdare. Am sunat, mi-am explicat pasul, mi s-a trantit un "asteptati putin" dupa care m-am trezit ca vorbesc cu alta persoana care habar nu avea ce vreau de la ea, eu nestiind cine naiba este si cu ce se ocupa. Am luat polologhia de la capat si am auzit o serie de pfff-uri, aaaaaaaa-uri, si mda-uri urmate de un "notati un numar de telefon" si pac, am primit un numar de mobil si indicatia de a suna acolo. Deja sistemul acesta de conversatie laconica incepea sa ma calce pe nervi, asa ca am intrebat al cui e numarul si cu ce se ocupa- ei bine, era un tip de la IT. Care mi-a raspuns sictirit si pe parcursul intregii conversatii cu mine a fost muuult mai preocupat sa afle de la cine anume am eu numarul lui de mobil decat de cum putea el sa-mi rezolve problema. In fine, m-a informat ca trebuie sa vada cd-ul, adica sa ma duc eu la MedLife din nou, insa a doua zi, ca atunci nu era la birou. Inutil sa spun ca nimeni nu si-a exprimat ceva simpatie fata de necazul meu. Sau sa se poarte ca si cum mai auzisera de problema aceasta, desi dupa ce am cautat isterizata pe internet si am mai si intrebat in stanga si in dreapta am aflat ca este o problema curenta la MedLife.

Anyway, a doua zi circul a continuat pentru ca de la receptie s-au uitat alb la mine si mi-au zis sa incerc la IT. "Si cum fac asta?". "Pai o luati dvs. pe scari in sus, la etajul unu etc etc si intrati pe usa cutare si acolo sunt cei de la IT"... (adica sa ma plimb singura de nebuna prin MedLife). Bon, am facut si asta, m-am chinuit sa-mi mai prezint problema unor personaje la fel de picate din luna, pana cand am ajuns sa aflu ca nu se poate face nimic, pentru ca doamna doctor nu a finalizat sesiunea (????). Pentru ei totul se terminase aici, nu tu alte incercari, nu tu scuze, regrete ceva. Dar am insistat: bon... si...ce puteti face ??? Sunteti IT, poate gasiti ceva in calculator, nu???? A, nuuuu, trebuie sa mergeti dvs. la doamna doctor si incercati sa vedeti daca gasiti fisierele pe calculatorul dansei, a venit concluzia mirobolantei conversatii...

Inutil sa spun ca la receptie povestea a continuat cu informatia seaca cum ca doamna doctor nu este acum aici, reveniti (adica sa ma intorc tot eu!!!) dupa 16.00 si puteti incerca sa rezolvati problema atunci, pentru ca noi nu stim aceste lucruri...

In punctul acesta eu am decis ca am obosit. Adica urma sa mai strabat o data tot orasul pentru a incerca impreuna cu o doctorita obosita si probabil la fel de priceputa la computere ca si mine sa cotrobaim in calculatorul ei in cautarea unor fisiere pierdute... Imi pare rau, dar este bataie de joc. Nu inteleg o firma particulara care iti ia un purcoi de bani ca sa nu iti furnizeze un servicui de calitate, o firma in care nimeni nu stie ce e de facut si cine naiba raspunde de ceva pana la capat (cu totii se eschiveaza), o firma in care se stie ca exista o problema (repet, nu sunt singura care a avut probleme cu cd-ul) si nu se face nimic pentru rezolvarea ei, o firma care nu incerca sa-si respecte si pastreze clientii. Bon, daca asa inteleg ei sa ofere niste servicii, MedLife sucks si eu nu am de gand sa mai calc pe la ei.

28 October 2008

Jurnal de bebe (22 saptamani)

Bebe, despre care acum stim ca este "un bebe" si nu "o" bebe :-), veste care a facut deja inconjurul lumii cred, pentru ca Bu a sunat pe toooaaaaata lumea posibila si imposibila, dupa care stiu sigur ca si tatal meu a sunat mai departe cealalta jumatate de Univers care inca nu aflase si, nu, inca nu stiu ce au facut parintii lui Bu, well, anyway, bebe face bine. Suntem in prag de luna a sasea, mai e putin si se termina si trimiestrul doi de sarcina. Din ce am inteles, dezvoltarea lui s-a incheiat si de acum nu mai are decat sa creasca. Si sa ne batem pe spatiu...

E foarte activ, se misca mereu, cel putin la ultimele doua ecografii era in continua agitatie. Am inceput sa-l simt si eu, cam de o saptamana- seamana cumva cu o bataie puternica de inima, ceva care pulseaza brusc in zona stomacului. De obicei imi da mai multe ghionturi, doua sau trei unul dupa altul, pac-pac-pac, in special cand stau linistita. Si mai ales noaptea, cand dorm si eu linistita si pe el il apuca foiala. Dormi de mai poti, intre trei ghionturi si cinci ture la toaleta pe noapte :-).

Burtica a ramas cam la fel ca dimensiuni, nu e o crestere semnificativa- in schimb eu ma umflu. Absorb apa, nu stiu prea clar ce fac, pentru ca eu de obicei nu mananc sarat. Per total fizicul meu nu s-a schimbat radical, insa incheieturile s-au umflat si acum deja nu mai port verigheta si nici ceasul (care e pe curea metalica si deja ma strangea). Iar picioarele... pfff, e suficient sa spun ca suspectez ca ma transform intr-un hobbit :-)).

Nu dorm suficient/ bine (dar asta e deja ceva normal) si mi-e foame des. Si sete, dar partea asta intra in conflict direct cu pasiunea pentru frecventarea toaletelor :D... Obosesc teribil de repede: o tura prin supermarket (si eu aveam o rezistenta ridicata la shopping) sau un etaj urcat pe scari ma fac sa ma simt de parca taman am escaladat Everestul... si astfel activitatile mele fizice intr-o zi devin putine si solicitante :P. Capul... e la locul lui, ceva mai limpede decat lunile trecute insa tot am senzatia ca navighez prin ceata. Am redevenit insa apriga :-)).

Cu moralul stau bine, ma simt ok, sunt fericita si linistita. Nu ma pot plange de o sarcina grea, desi recunosc ca nu pot spune cu mana pe inima ca am o sarcina "usoara", asta insa doar pentru ca dupa mine o sarcina nu e ceva "usor", cele doua cuvinte nu se pot alatura. Sarcina in sine este ceva solicitant, in care corpul si personalitatea ta se modifica si trebuie sa rezisti psihic tuturor acestor schimbari, fara sa ajungi la concluzia ca te paste un dezastru sau ca esti o mama denaturata. Poti sa te bucuri de ea sau nu, poti sa ai complicatii sau nu (de la greturi pana la alte minunatii), in oricare situatie ai nevoie de rabdare, alint si ingrijire. La randul meu trec prin diverse faze, hei, inca ma mai sochez cand ma zaresc din lateral in oglinda (sunt lata!!!), dar per total inregistrez toate aceste evenimente cu mult amuzament/ umor. Si sper sa reusesc sa fac asta pana la capat- after all, e singura perioada in care o femeie se poate mangaia pe burtica oriunde si oricat :-)).

And it's a...

Gata, misterul s-a rezolvat, stim ce este mogaldeata. Dar sa o luam cu inceputul, adica cele nespuse pana acum, tocmai pentru a nu transforma subiectul intr-o sursa de pariuri.

Ca idee generala, Bu si cu mine ne dorim doi copii, un baiat si o fata, asa ca nu putem spune ca ne-am exprimat preferinte speciale in privinta sexului. In plus, fiind prima sarcina, preocuparile erau mai mult de genul "ce se intampla", "de ce se intampla asta" si "cum sa facem sa fie sanatoasa mogaldeata" si mai putin de nume/ sex/ religie.

Insa restul lumii care ne cunoaste... wow... fiecare avea o opinie. Dupa intrebarea invariabila "si ce va doriti sa fie?"- "pai nu avem un fix, sanatos sa fie", urma un "eu cred ca o sa fie..." spus pe un ton ferm, chiar daca persoana respectiva decisese asta dupa studierea burticii mele, sau pur si smplu nu ma vazuse insarcinata yet si doar emitea o opinie la telefon. Procentul de "o sa fie fata" s-a dovedit repede net favorabil lui "o sa fie baiat"- un 80% bine pozitionat in opinia sa, fata de vreo doua voci care insistau pe "baiat". Mama lui Bu mi-a spus ca ea crede ca o sa fie o fetita- papusica, blonduta si cu ochi albastri ca mine (hmmm... si totusi Bu e brunet cu ochi caprui, daca are si el un cuvant de spus in combinatia asta nu stiu ce o sa iasa), etc etc.

Ieri am fost la ecografia 4D si am vazut mogaldeata. Tare simpatica, isi tinea manutele adunate la barbie, statea cumva in diagonala, cu capul undeva in dreapta jos si se agita nevoie- mare. Nu statea o clipa locului, ceva fantastic. Si-a ridicat manuta, s-a incordat de spate... fosgaia de mama focului... Dar e ok, totul a iesit bine, inima, fata, rinichii, are toate degetelele la maini si la picioare... ne-am bucurat sa aflam ca e un copil sanatos.

Si sexul?

Suspans...

O sa aveti un baiat...

Wow! E baiat (pe mine m-a pufnit rasul, dupa toata povestea de mai sus cu "e fata"). Sigur? Din ce vad eu aici, e sigur, a spus doctorita... si pana la proba contrarie o vom crede pe cuvant.

Baiat :-).

Asa ca "mogaldeata" a fost poreclita de Bu "piticania". Iar acum ne enervam in ultimul hal cu cd-ul primit de la MedLife, cd care NU merge pe nici unul dintre cele 6 (sase!!!) computere pe care am incercat sa-l vad. Pur si simplu nu vede ce e scris pe el, nu vede fisierele, desi sunt destul de convinsa ca ceva e scris acolo. Evident ca am sunat la MedLife si inteleg ca li s-a mai intamplat asta, insa m-am enervat si mai tare cand am vazut cu cat sictir imi raspund si cum ma paseaza de la unul la altul, fara nici un pic de bunavointa sau ceva scuze (ca doar e greseala lor). Am ajuns, finally, la un tip care parea mai preocupat de cine mi-a dat numarul lui de mobil de il teranjez eu taman cand nu e la birou, decat sa ma ajute pe mine si cum deja eram nervoasa i-am spus ca este bataie de joc ce fac ei si ca eu vreau sa-mi rezolve problema. Asa ca va trebui sa ma duc eu binisor inapoi la ei cu cd-ul si sa speram ca va putea face ceva. Bleah, porcarie maxima.

24 October 2008

Sa ne decidem

Un fost coleg de facultate, minoritar ungur proaspat aterizat la Bucuresti, destul de afon in ceea ce priveste limba romana, s-a dus intr-o zi sa-si cumpere un hot dog. Si vanzatorul l-a intrebat:

- Sa fie cu ketchup sau cu mustar?
- Sa fie!!!... raspunse ungurul nostru

:-))

Atfel incat, la intrebarea daca vrem sa fie baiat sau fata, raspundem si noi hotarat: Sa fie!!! (... un copil sanatos, vesel, iubit si fericit).

23 October 2008

Zu= Tzumpi

Am uitat: sarcina (sau poate casatoria) au determinat o prelungire a statutului meu de "Zu' a lu' Bu" la un pufos si suspect "Tzumpi". Pe moment sunt o Tzumpi confuza... nu ma prind what hit me.

21 October 2008

Pensii

Unicul meu neuron se zbate de mama focului in chinurile gandirii, incercand sa inteleaga treba cu pensiile. Pentru cine nu stie: e incalcita rau. Pentru cine stie: sa-mi explice si mie, va rog.

Ce vreau? Sa-mi asigur o batranete linistita. Adica sa-mi fac o pensie privata/ particulara sau cum naiba o cheama, pensia aia care nu are legatura cu cea de la stat.

Ce am inteles pana acum?
1. Ca exista pensia obligatorie, aia cu pilonul... si cu varsta pana in 35 de ani... pe care a trebuit sa o semnam pana in primavara. Bon. Cu asta e clar.

2. Mai exista si pensia facultativa, adica un alt pilon naucitor care, daca inteleg eu bine, iti ia bani tot din salariu, dar nu cred ca taman din impozitul datorat casei de pensii ci din "restul" si care este virata de angajator din momentul in care semnezi un contract de pensie facultativa cu o firma privata. Ce se intampla mai departe, nu mi-e clar... Daca este obligatorie nu stiu sigur, desi presupun ca daca o cheama facultativa ar trebui sa nu fie, dar who knows, totul e varza pe aici...

3. Si mai exista si o pensie privata, care insa nu e chiar pensie ci o chestie pompos denumita "plan de investitii cu asigurare de viata" sau ceva similar. Adica: vrei pensie? Pe langa cea de la stat? Complet separata de aceea? Ok, na pensie de aici insa mai ia tu si o asigurare in caz de deces si ceva protectie medicala in caz de boala, invaliditate etc, adica un soi de asigurare de viata inclusa in pensia ta si pentru care platesti rate, evident. De ce imi trebuie mie sa ma asigur??? Si de ce naiba partea asta cu viata/ sanatatea e atat de importanta in planul meu de pensii incat ocupa o halca buna, chiar aproape egala, nu, nu stiu... adica, da, primesti explicatii de genul protectia familiei si dorinta de a nu ii lasa pe cei dragi fara sprijin financiar, insa eu vreau o pensie, doar atat. Daca vreau si asigurare de viata, ma duc si imi fac.

In primul si in primul rand, nu sunt sigura ca am inteles bine acesta impartire a tipurilor de "pensii" existente pe piata. Iar din ce inteleg eu, problema e ca nu o banca/ firma anume iti baga pe gat chestiile astea, ci toate au oferte similare, incalcit explicate si prezentate, pe care ma tot chinui eu sa le descalcesc. Adica citesc de "unit-uri" si de "indemnizatia de supravietuire"... bleah... ce sa inteleg de aici???

Asa ca:
1. daca stie cineva cate pensii sunt, cum sunt si care e treaba, pls help, ca zau daca nu sunt epuizata

2. nu inteleg de ce nu exista la fiecare banca o hartie frumos scrisa pe care sa apara rezumat pe puncte ceva de genul:
- pensia propusa de noi include obligatoriu si o asigurare in caz de deces si ceva protectie de sanatate, dar aceasta din urma este formata din module pentru care poti opta contra cost
- principiul de functionare este ca poti achita o rata lunara/ trimestriala sau semestriala, rata din care se scade suma de asigurare de viata, restul reprezentand pensia propriu-zisa si suma pe care noi incercam sa o investim pentru tine
- poti alege varsta de pensionare, moment in care poti primi banii in rate sau la un loc
- noi iti garantam ca la final primesti suma depusa, nimic sau suma depusa si un 3% rezultat in urma investitiilor sau, sau... etc (dupa caz, ca fiecare tip de pensie contine altceva)
- comisioanele pe care le percepem sunt urmatoarele (si sa apara lista cu numele comisionului, situatia in care se aplica si cifra acestuia)

Pffffffffffff...

20 October 2008

My birthday

A fost frumos de ziua mea. Am mers la munte, unde intai ne-a plouat, apoi am inghetat pentru ca centrala era pusa pe vara (aaaaaaaa), dupa care a fost soaaaare si cald si gratar si veselie. Bu a reusit sa imi dea palpitatii ca in vremurile bune (= tineretile noastre :D) pierzand intai cardul (dupa ceva telefoane isterice si intors masina si borseta cu fundul in sus l-am gasit la Carrefour Orhideea, intreg si neatins, pffff) si mai apoi cheile de la magazie (le-am gasit si pe alea, dupa cautari agitate)... dupa care s-a ametit bine (ca doar e ziua lui "Tzumpi" a lui) si a lansat in eter perle de intelepciune despre familie, copii si importanta lor. Cum faza cu ametirea se petrece extrem de rar, la nivel de ani buni intre, a fost privita de catre yours trully Tzumpi cu mult amuzament. Si, evident ca am primit acea chestiune numita Wii, ca doar cand anexei mele ii intra o idee in cap, acolo ramane. Asa ca am ras cu lacrimi, a fost o nebunie, toata lumea se scalambaia in ultimul hal incercand sa schieze, sa de cu capul in mingii, sa joace bowling si alte minunatii sau, cea mai amuzanta, sa-si miste soldurile la hula hop. Eu am sarit la schi cel mai departe (153 m) si am reusit sa trec de insula o bula de sapun ce plutea pe rau (don't ask :-)) insa am esuat lamentabil la lovitul mingilor cu capul, primind destul de multi papuci in cap (again, don't ask :-) ).

Am primit multe urari dragute, iar majoritatea includeau si mogaldeata (poate cea mai simpatica a fost urarea sa am o nastere usoara :-)) iar cea mai ciudata a fost sa nasc un baiat sanatos- nu, nu stim ce sex are!!! ). Si pe blog am primit urari si m-am bucurat tare sa le vad, multumesc. Si, big realizare for me, am reusit ceva ce imi doream in secret de mult timp, deoarece am tot auzit de femei care se trezesc noaptea cu pofte si isi trimit sotul dupa castraveti murati sau alte minunatii si ma tenta si pe mine aceasta idee sadica :D... well, eu nu am avut pofte, not yet cel putin, insa am reusit sa-l trezesc/ trimit pe Bu la 4 dimineata sa incuie usa pe care o uitase deschisa, chestie care ma facea sa-mi fie frica de orice sunet din casa :-)).

Am uitat: se pare ca am primit si un cadou nesperat, pentru ca s-a votat legea cu 85% pe care o pandeam de mult timp dar la care renuntasem sa mai visez. Iar mama m-a emotionat teribil spunandu-mi pe vocea ei mica: eu cred ca o sa aiba noroc copilasul asta, uite cum s-au legat lucrurile... au renovat si spitalul iar acum au votat si legea...

17 October 2008

Oamenii de langa tine

Urmeaza un post incalcit, pe care il voi scrie doar pentru ca sper sa-mi faca bine sa ma mai descarc...

Visul meu cand eram mica era sa am o casa luminoasa, cu o bucatarie mare prin care sa misune in voie cei patru (da, patru!!! :D) copii ai mei, un sot iubitor, o droaie de animale de toate formele si culorile si o gasca bine sudata de prieteni care navaleau pe usa tam-nesam :-). Evident ca perspectiva asupra lucrurilor s-a mai schimbat de atunci: am ajuns si eu la concluzia ca doi copii umplu spatiul la fel de bine, ca animalele e mai practic sa fie doar unul- doua iar casa, well, casa... e mai greu de obtinut. Cu sotul iubitor ce sa mai spun, i-am atasat si notiunea de "compromis" undeva acolo, pentru ca am invatat si eu ca nu, relatiile nu curg de la sine. Overall nu ma pot plange, sunt in limitele firescului. Cu prietenii insa stau chiar nasol: nu mai cred.

Si ma intreb daca sunt eu dereglata. Si ma enervez si ma ofuschez si ma inchid in mine. Oamenii sunt falsi, prea falsi si asta este clar. Dar si eu sunt ciuntita si din pacate nu inteleg de ce am ajuns aici. Si nu stiu sa ma repar, asta e cel mai grav. Raspunsul nu pare sa fie la mine ci poate la o persoana care a fugit, din motive pe care imi doresc tare mult sa le stiu. Cred eu ca s-a salvat si poate ca asta nu e atat de mult de condamnat insa salvarea ei a insemnat distrugerea mea partiala. Ciuntirea sufletului meu. Si ma intreb cum de nu isi da seama de asta??? Si de ce a fost nevoie sa se intample asa??? Ce vina am sau am avut eu????

E ca acel ciob de sticla ce iti intra in ochi si iti deformeaza intreaga perceptie asupra lumii. Ma doare si nu stiu/ pot sa ma repar singura... Incerc, dar nu prea imi iese. Iar timpul nu pare sa inchida rana.

Maine e ziua mea.

15 October 2008

Lecturi



Bun venit printre maimute- Kurt Vonnegut. O carte care mi-a placut extrem de mult. Se citeste usor si repede, eu nu am mai lasat-o din mana.

E o colectie de povestiri care vor placea cu siguranta celor care agreaza genul Asimov. Nu, nu este Asimov, nici nu incearca sa fie o copie a lui, este altceva, diferit, original si extrem de personal ca stil. Vonnegut este una dintre ultimele mele descoperiri si chiar merita cercetat/ incercat/ explorat.

Iar de pe net:
- despre frustrari legate de banci, auto, alocatii si inaltime.
- si despre oameni, la modul optimist: aici si aici

14 October 2008

Borduri si inteligenta maxima

Dupa cum spuneam, nu mi-e clar ce face si cum face Videanu, insa pe cea mai minuscula alee posibila (nu, nici macar nu are nume, placuta sau apare pe harti de mica ce e) S-AU PUS BORDURI!!! Si s-a asfaltat, evident, ce daca au mai asfaltat o data anul trecut????

Dar sa ne minunam:

- unde vroiau ei sa puna borduri (se poate vedea dupa santurile deja sapate):


- preferatul meu este "trotuarul din stanga", ei chiar se gandeau serios sa puna borduri acolo...


- pana la finalul lucrarii si-au dat si ei seama ca era complet stupida ideea cu bordura din stanga, asa ca au astupat santul din stanga si iata ce a iesit:


- detaliul interesant este ca s-au oprit cu trotuarul/ bordura intr-o masina abandonata (genul cu rotile dezumflate). Nu, nici nu au mutat masina, nici nu au mai continuat bordura/ trotuarul dupa ea, iar masina a stat cumintica acolo pe tot parcursul lucrarilor:




- si iata si muncitorul roman in campul muncii:


Inutil sa spun ca si de asfaltat au asfaltat in jurul masinilor parcate in zona :D...

13 October 2008

Weekend adventures

In weekend nu prea am stat degeaba. M-am invartit in dreapta si in stanga si a iesit chiar bine pana la urma, minus o repriza de somn zdravana impusa de bebe-ul meu (care acum cica este de lungimea unei banane :D): dupa pranz m-a palit brusc somnul si am aterizat cumintica in pat, motiv pentru care ulterior am stat huhurez pana pe la doua noaptea :P.

Am fost la un seminar despre alaptare, la care a vorbit Ana Culcer, doctorita despre care mi-a spus o prietena. Foarte interesante informatii si pana la urma util daca nu ai habar de loc (sau foarte putin) despre subiect, din pacate prost structurate si prezentate (ma scuzati, defect profesional, ma tot gandeam ca puteam sa ii ajut la capitolul asta...). Dar a meritat, am aflat multe lucruri interesante si mi-am cumparat (=dat un purcoi de bani) pe niste DVD-uri cu informatii care sper sa ma ajute, pentru ca descopar pe zi ce trece ca nu, bebelusii nu vin cu instructiuni de utilizare :-).

Apoi am aterizat acasa, unde Bu picotea linsitit in universul lui si ne-am mobilizat catre o sursa de hrana... A se intelege ca eu am avut chef sa merg la un restaurant turcesc din apropiere. Bu nu e mort dupa genul asta de mancare, dar a fost surprinzator de docil asa ca am ajunsa sa mancam diverse chestii gen salata de vinete si lipie buuuuuuuuuuuuuuuuna si calda, mmmmm, mor dupa ea. Nu este un local fitos sau ceva, dar mancarea e buna si oamenii tare draguti. Interesant este ca ieri a aparut una bucata betiv homeless care a inceput sa faca show in fata restaurantului: de la sa se dezbrace pana la mai urate, asa ca patronul l-a cam fugarit nitel. Si, cum stateam noi la unul dintre geamurile localului, Bu, cu o privire concentrata, se tot uita afara, nelinistit ca "daca se intoarce asta si aruca ceva in geam"??? Nasoala ideea, ca doar stateam la geam... Si, da, s-a intors si a spart un geam, spre norocul nostru era taman in zona opusa a restaurantului, pffff...

Am mers si la film, la Ember, o poveste cu idee draguta dar nimic grozav pana la urma. Desi imi plac genul acesta de filme- basm, asta nu a fost suficient dus pana la capat.

A, si am vazut un alt potential cadou pentru ziua mea: dupa catel, acum se pune problema de Wii... iar eu nu stiu prea multe despre si nu ma pot dumiri daca vreau asa ceva sau nu????

Si am si spalat masinile, nice one since a mea era tare mizerabila saraca, insa the best part a fost cand masina lui Bu curata-curatica si sclipitoare in soare statea frumusel parcata, asteptand sa intre la curatarea interiorului, unde era a mea... Si cum stateam eu de vorba cu Bu, il vad ca se inverzeste brusc si scoate ceva sunete neinteligibile, holbandu-se la masina proprie. Ma uit si eu: un catel facea tacticos pipi pe roata lui proaspat spalata :-)). Eu am ras in hohote, Bu nu...

10 October 2008

O saptamana bolnava

Asaaaaaaaaaaa, acum ca am hranit copilul, sa ne asezam sa scriem... In fine, eu initial vroiam sa-i dau doar apa plata (si aia fara lamaie), insa cum la chiosc nu avea apa am nimerit la bufet unde am vazut fasolea batuta si, gata, s-a produs un declic si n-am mai stiut de mine. Acum suntem amandoi mai dolofani si fericiti. A, da, am luat si apa...

Mda, stiu ca n-am mai scris de mult, dar despre ce sa povestesc: sa ma vaicaresc despre cum ma doare in gat si sunt racita de mama focului??? Sa povestesc cum am fost eu la medicul de familie care a declarat ca am rosu in gat si mi-a dat niste pastile homeopate mi-nu-na-te, din care pot sa iau si cu pumnul ca nu se intampla nimic, poate doar ceva efect Placebo pe acolo...??? Sau sa povestesc despre minunata mea voce de doaga si tusea de capra (aceasta din urma inca ma mai insoteste)? Mai enervant este ca atunci cand tusesc se contracta muschii stomacului si ma doare- mi-e mila de bietul copil care probabil ca nu intelege ce e cu cutremurele astea...

Dar ce am mai facut in afara de asta? Aaaa, mai nimic, banalitati de-ale mele, chestiuni cu care imi umplu viata ca sa nu ma plictisesc: cum ar fi faptul ca am muncit juma' de zi la un fisier extrem de complex, cu bibilit si concentrare maxima, fisier care nu-stiu-unde-mama-lui a disparut ca eu nu mai gasesc salvata decat faza lui incipienta si zau ca era gata 95%... sau ca am gasit dimineata in casuta mea postala un mail care imi cerea sa dau in aceeasi zi niste materiale aflate in faza de schita de o saptamana buna (si la care inca asteptam sa imi dea si mie cineva un feedback), plus, bonus, niste materiale de care nici nu stiam ca trebuie facute, asa ca am urlat si am scris si un mail raspicat, dupa care lucrurile s-au rezolvat in mod miraculos... pfff, chestiuni de genul asta, menite sa-mi inseninezele zilele de fiinta insarcinata si racita...

A, si am fost si la ING unde am facut niste modificari pe cont si, well, s-a produs o incurcatura din care noi am ajuns sa fecam cerere de carduri desi noi de fapt nu doream carduri, dar tipele de acolo zau ca nu sunt prea bine pregatite, asa ca am mai facut tot atunci si o cerere de anulare a cardurilor si, well, taman am primit niste coduri pin de la ING si ma intreb retoric oare de la ce carduri sunt astea???!!! Sa ma duc la ING sa intreb/ ma enervez??? :D

Dar partea buna este ca ieri seara am auzit un galgait in calorifere... Eeeeeeeeee, sa insemne oare ca vom primi caldura??? Uuuuuuuuuuuu, me hope so!

Si tot ieri am realizat si eu finally ca e toamna. Aia cu frunze aurii si tot tacamul... Informatia m-a izbit din plin cand stateam in trafic, bara la bara si brusc am vazut un copac superb, colorat in tonurile acelea calde de galben-aramiu, cu crengile desenand dungi fine negre pe fundalul frunzelor si avand alaturi un frate de culoarea aceea rosu plin a toamnei... Ma tot uitam, incantata ca, yup, chiar a venit toamna...

06 October 2008

Boscorodeli pe ultrascurte

Cu sonor.

To begin with: am o dispozitie execrabila.

Replica zilei este "multumesc lui Dumnezeu ca am ajuns sa am o gandire complexa". Ori nu mai aud eu bine, ori... Ori, ori.

Am racit. AGAIN. Aaaaaaaaaaaaaaaaaa, m-am saturat, cum prind un virus mic in preajma mea, il iau la colectie. Acum ma doare in gat de mor.

Ploua, nu mai incap bine in geci/ jachete/ whatever si mi-e frig la fiece adiere de vant. Nu, nu stiu unde sa ma mai ascund.

Parul meu creste cu o viteza ametitoare. Nu pot sa tin pasul cu mersul la coafor.

O prietena si-a luat o pisica si o alta un catel. Bu vroia sa-mi ia cadou un catel de ziua mea, dar l-am convins ca un copil e suficient pe moment.

Once again realizez cat de mici sunt apartamentele de bloc. Si ce camere minuscule au. Astfel incat: dulap/ pat copil/ canapeluta/ masa de infasat... si gata, copilul nu mai incape...

Nu mi-e clar daca ma bantuie Videanu. Probabil ca da, si doar am visat ca Oprescu e primar, din moment ce pun borduri si asfalteaza pe amarata mea de straduta. Concluzia: NU am dom'le unde sa mai parchez!!! Detaliile intr-un post viitor.

De ce insista Diverta sa puna cartile dupa autori, in ordine alfabetica??? De fiecare data cand intru la ei uit si ce vroiam sa cumpar si imi piere si tot cheful.

Visez toate aberatiile din univers. Asta venind de la o persoana care in toata viata ei nu a avut decat doua cosmaruri.

Oamenii ma obosesc. Majoritatea sunt mult prea falsi. Vine ziua mea.

De unde aceasta invazie de clipuri pe majoritatea blogurilor??? Oamenii nu mai au imaginatie/ chef sa scrie???

Cand eram mica, daca nu imi convenea ceva, incepea sa tropai marunt- marunt pe loc si sa tip- am si o poza pe undeva, cu mine micuta si buclata, urland de mama focului si cu piciorusele in miscare... Poza e simpatica, eu cred ca eram o pacoste :D. Dar zau daca azi nu imi vine sa fac la fel...

E clar, in continuare nu imi plac zilele de luni. Cad din pat pe partea gresita si voila dispozitie!

02 October 2008

Being a designer

Candva un profesor imi spunea ca nu esti cu adevarat designer pana cand nu ajungi sa te roada intrebari chinuitoare in cele mai neasteptate momente. El povestea cum, aflat la cinematograf, intr-un moment important al filmului in care ucigasul intrase in casa si victima taman inhatase un cutit din bucatarie el era preocupat mai mult de designul cutitului decat de soarta vitimei...:-). Atunci m-a amuzat foarte tare ideea dar am patit la fel ani buni mai tarziu, la "Al cincilea element" cand mercenarii deghizati in chelneri au scos o arma extraterestra. Wow, au apasat pe un buton, pac, s-a intamplat ceva si eu am ramas holbata la arma aia, agatata intr-un cum/ ce/ de ce/ poate ca/ dar daca...

Cred ca designerul este cel care analizeaza mereu, incearca sa inteleaga, sa descompuna, sa simplifice. E cel care se va opri siderat pe langa un nou device, incercand sa inteleaga ce face, de ce e asa si nu altfel si cum ar putea sa fie imbunatatit. Nu, imi pare rau sa-i dezamagesc pe unii, insa designer nu inseamna sa injuri cat mai colorat si sa faci aluzii sexuale. Inseamna sa te intrige lumea din jurul tau. Functie- forma.

Dar, ca orice meserie, mai are si o componenta amuzanta, acele hachite= defect profesional. La un designer asta inseamna de exemplu capacitatea de a declama cu ochii inchisi dimensiunile unui A4 sau de a deosebi la detaliu daca cineva a virat acel verde in galben sau in albastru... :-). Astfel incat, ieri cand l-am informat pe un Bu tolanit la televizor ca bebelusul este cam de dimensiunea unui ardei gras, am ajuns la urmatoarea scena/ converstie: mmmm, coroborand cu ce ne-a spus si doctorul, asta inseamna cam 14 cm... ok, adica atata- arat eu in aer distanta dintre doua degete... nuuu, zice Bu, aia e doar 10 cm... ok, distantez eu degetele... nuu, asta e 16 cm, mai coboara putin... asa??? mai fac eu niste modificari... da, acum e ok, cam atata e... :D

Mda, sa ne intoarcem la Asterix si Obelix: sunt ticniti designerii astia!!! :-)
There was an error in this gadget