28 August 2008

Ofuri

Ieri ne-a murit o ruda. Era in varsta, stiam ca e bolnav si nu pot sa spun ca eram foarte apropiati, insa tot avea un coltisor in sufletele noastre. Azi e inmormantarea si am decis impreuna cu Bro' sa se duca el si sa nu le spunem parintilor care se bucura de concediu pe undeva prin Norvegia- le vom povesti cand se intorc.

Iar eu am in fata o decizie grea. Totul suna minunat, este pur si simplu grozav si ne-ar placea tare mult insa... exista riscul sa arunce in aer micuta familie pe care ne chinuim sa o construim. Sa distruga relatia dintre Bu si mine. Of, daca se intampla acum doi ani, altfel se punea problema... acum insa, cand asteptam un bebe care oricum inseamna atatea necunoscute cate nici nu ne putem imagina... poate sa fie prea mult... ce sa zic, ce sa aleg???

27 August 2008

Lecturi si alte mizilicuri



First: Vonnegut. Cu Barba albastra si Hocus Pocus. Si o sa mai fie, pentru ca mi-a placut tare mult cum scrie si il recomand.

La capitolul filme, putem spune ca Batman (Cavalerul negru) este comercial, ilogic si, in general, cam exact ce te astepti sa fie, bonus un Jocker jucat exceptional (care merita cu varf si indesat) si ca e un film muuult mai bun decat Mumia (Mormantul imparatului Dragon) care m-a disperat, pur si simplu. Umor prost, clisee si aparitia stupefianta a unor Yeti, cam asta e tot ce am retinut, bleah, bleah, bleah.

De pe net, iata lista:
- despre bun simt si muzica aici
- o promisiune care ma tenteaza si pe mine
- tot din trafic
- competente si amabilitati sau reclamatii
- reguli de munca, scrise cu naduf
- sfaturi pentru bloggeri noi
- probleme de localizare
- naming
- ne pierdem cuvintele
- despre vestimentatia la nunti, cu mult umor
- doua filmulete naucitoare

Zburataceala

Neuronul meu (unicul???) a migrat la bebe, lasandu-ma in ceata. Uit lucruri, ajungand de la a imi lasa telefonul acasa pentru o zi intreaga pana la a uita de o factura. Bu, personajul aerian din relatia noastra (chestiune deja devenita de notorietate printre cei care il cunosc), se uita la mine cu o figura complet socata, cum ma invart de bezmetica prin casa. Cred ca senzatia lui este ca i s-a stricat jucaria, chestia aia eficienta care reusea sa il echilibreze :-)).

Asa ca am luat "cartea mamicii" (nu radeti, orice viitoare mama care se respecta are cel putin una bucata carte la care se raporteaza when in doubt, iar a mea e ditamai ceaslovul) si le-am lecturat lui Bu si Bro' cum ca e firesc sa te lase memoria. Sa uiti de intalniri, facturi, obiecte si, da, sa capeti oaresicare nesiguranta pe informatiile alta data bine ordonate in mintea ta... Si ca, atentie, este ceva temporar! "Aleluia!" zise Bu :-)...

Dupa care plecam de acasa, Bu si cu mine, vioi... Ajungem la lift, Bu realizeaza ca si-a uitat cheile acasa, asa ca ne intoarcem... si Bro' deschide usa zicand ceva de genul: precis cineva si-a uitat ceva, ma intreb doar daca e Aiurita sau Uitucul???!!!

:D

Iar astazi, printr-o mirobolanta invarteala generata de uituceala mea, a trebuit sa astept in fata unei usi inchise cam o ora si jumatate. Asa ca am plecat la plimbare... catinel... ca tot trebuie sa merg zilnic cel putin jumatate de ora, well, mi-am facut "plimbarea de frumusete". Si am descoperit locuri noi, in Bucurestiul asta nebun:

- parcul Kiseleff, pe care nu il stiam prea bine. E mare, frumos, destul de ingrijit si tare linistit (nu ai zice, dupa zona in care se afla). Am vazut oameni citind linistiti pe banci si extrem de multi bebelusi scosi la plimbare. Si o veverita, care rontaia linistita ceva intre copaci, asa ca am putut sa ma holbez la ea in voie :-)...

- libraria Carturesti de la MTR, de unde mi-am luat un album despre bisericile fortificate ale sasilor din Transilvania...

- biserica Mavrogheni si multe case superbe in zona, taman bune de admirat...

Pentru o ora si ceva am fost in alt univers. Si mi-a placut. Stresul, cotidianul, zgomotul... au disparut toate si pur si simplu m-am relaxat. Ar trebui sa fac/ facem asta mai des.

22 August 2008

Despre publicitate, cu drag

Am si eu cateva nelamuriri cat se poate de serioase catre oamenii din publicitate, cei care lucreaza in marile agentii: cum de s-a ajuns aici, ca eu nu inteleg in ruptul capului? Care e ideea, de ce e ok in industria asta glam si invidiata de toti sa se intample lucrurile cam asa:

- se sta la birou pana pe la 7-8 seara (daca pleci la 5 sau 6, ore normale de incheiere a lucrului, se darama agentia de stupoare)
- se organizeaza sedinte la ore de genul 7 seara (adica dupa ce s-a incheiat programul normal de lucru angajatorul are pretentia ca oamenii sa stea la birou si ei chiar stau, ce chestie!!!)
- se organizeaza filmari in weekend, filmari la care se considera de la sine inteles ca angajatul trebuie sa vina si filmari care sunt anuntate cu doua zile inainte, de parca bietul angajat nu e posibil sa aiba si el program in weekend
- se dau brief-uri noi in lucru la ora 5 seara
- se aduc modificari la proiecte pe la ora 4-5 si ele trebuiesc trimise inapoi la client in aceeasi seara. Sau trebuie neaparat ca modificarile sa fie gata vineri seara- ce modificari sunt atat de urgente incat sa nu poata astepta pana luni la prima ora si cati clienti nebuni pot exista care sa astepte modificarile la 7 seara- care e diferenta fata de a doua zi dimineata??? Si, ma rog, de ce e ok sa va invatati clientii asa???
- nu se platesc ore suplimentare, in fapt, nici macar nu se considera ca toate acestea sunt ore suplimentare sau potentiale "recuperari" ulterioare ci "normalul"

Eu inteleg ca s-a ajuns la nivelul "daca nu iti convine, pleci, gasim pe altul" si de aceea toata lumea face asa acum, insa, sincer, voi vreti sa fie asa??? Va place??? Asta e ce doriti de la viata??? Chiar nu puteti sa va mobilizati si sa faceti ceva, un sindicat, niste cereri mai ferme la angajare (eventual stipulate in contract), discutii intre voi...??? Va ajung un salariu bun si capacitatea de a declara stralucitor ca "eu lucrez in publicitate", cand asta inseamna ca pur si simplu nu mai ai drepturi??? Inteleg pasiunea pentru meserie si dorinta multora de a lucra in acest domeniu pentru ca asta le place si asta stiu sa faca bine, insa nu inteleg de ce acceptati programul acesta infernal, de ce nu faceti/ziceti nimic...

Asta nu reusesc sa inteleg si poate ma dumireste si pe mine cineva, pls.

21 August 2008

Bu si Zu

Sarcina mea nu are cu adevarat nici trei luni, asa ca sunt la inceput. In plus, nu am pe langa mine decat o prietena care a mai nascut, singura capabila sa imi mai spuna una-alta. Mda, e adevarat ca acum doi ani am fost la o cunostinta care tocmai nascuse si nu pot uita cum mi-a zis, cu o voce joasa si grava, sa nu cred tot ce imi spune restul lumii, ca doaaaaaaaaaaare rau la nastere... insa, per total, pot sa afirm destul de convinsa ca nu stiu prea multe despre detaliile unei nasteri, mai ales una in Romania noastra minunata. Asa ca dupa ce am citit articolul despre care am scris aici, am ramas profund marcata. Si i l-am trimis si lui Bu, sa vaza si el...

Iar Bu a reactionat in stilul caracteristic :-). A ajuns acasa, s-a napustit in bucatarie (unde stateam linistita la taclale cu Bro'), s-a infipt pe calcaie si a declamat: "trebuie sa gasim un loc unde sa nasca Zu!!!"... ????... stupoare, intrebari, precizarile lui Bu cum ca nu se poate ca eu (=Zu) sa trec prin asa ceva, nu, nu, nuuuuuuuuu si un extrem de adorabil si inocent "daca e nevoie vand si masina ca sa nasti undeva bine"... :-))

20 August 2008

Bro' si Zu

Did I tell you ca Bro' isi renoveaza casa? Ok, atunci e de inteles de ce ieri m-am trezit rapita in directia apartamentului lui. Apartament situat intre blocuri= problema cu locurile de parcare, asa ca Bro', locatar experimentat al zonei, a varat masina intr-un cotlon imposibil, situat exact in dreptul unei curbe. Dandu-ne jos din masina, am mai avut niste drumuri de facut inainte de a urca in bloc, prilej ca Bro' sa-mi arate la balconul de la parter vecina lui, baba-omniprezenta, cea care sta zi si noapte la geam sa vada ce fac ceilalti.

Bon, in drumurile noastre am mai trecut o data pe langa bloc si am putu observa una bucata Citroen micut rosu cu una bucata tipa la volan, cum facea niste manevre dubioase in dreptul respectivei curbe. Atat de dubioase incat ne-au atras atentia, ca doar de aceea am si ajuns sa ne uitam amandoi usor siderati la ea, cum misca masina pe loc. Nu era clar ce face, era ceva extrem de chinuit, dat in spate, dat in fata, rotit de volan, again spate- fata... tot balanganea masina, asa ca pentru o secunda am crezut ca incearca sa vare masina intr-un alt cotlon de parcare si ne-am uitat usor ingrijorati la masina lui Bro', sa nu o loveasca, la ce manevre facea. In fine, am plecat mai departe, usor nedumeriti de ce facea tipa acolo.

Dupa fix 2 minute am revenit si scena era uimitoare: baba de la balcon tipa. In fapt, isi chemase si mosul din dotare si vociferau la unison, vehement. Catre Bro', ne-am prins noi cu stupoare: uite ce ti-a facut dom'le, nu se poate asa ceva, ia numarul masinii etc. etc. Citroenul micut taman pleca in tromba iar stergatoarele lui Bro' erau ridicate, in semn de "esti nesimtit ca nu ai habar sa parchezi". Asa ca am dedus ce se intamplase de fapt si ce era cu manevrele acelea disperate de masina. Tipa incerca sa ia curba pe alee!!!! Si a decis ca nu avea loc de masina lui Bro'!!!! Motiv pentru care, dupa ce a facut manevrele alea dubioase timp de cam 5 minute, indignata, s-a dat jos din masina si i-a ridicat stergatoarele lui Bro'... ne pica noua fisa, in timp ce exact pe respectiva alee si prin respectiva curba a trecut una bucata Jeep fara nici o problema, fara manevre, fara nimic, pentru ca era suficient loc sa treaca linistit un Jeep pe acolo :D.

19 August 2008

Lecturi serioase

Cum ma puneam la curent cu ce s-a mai scris pe bloguri, am gasit la Terorism de cititoare doua subiecte extrem de serioase:

- inca o posibila demolare stupida in Bucuresti, despre care va rog sa cititi aici, aici si aici si haideti sa ne agitam, sa retezam din radacina orice intentie de acest gen.

- detaliile unei nasteri care trebuia sa fie cat se poate de normala... aici- pur si simplu incredibil.

Update: in chestiunea demolarii exista doua petitii, aici si aici, pe care va rog sa le trimiteti si voi la adresele indicate- cu cat mai multe mail-uri, cu atat mai bine.

Ultimele stiri

La capitolul "ce mai fac Bu si Zu" putem aminti:

- ca Bro' isi renoveaza apartamentul, drept pentru care s-a mutat la noi. Asta inseamna ca laptele dispare de doua ori mai repede din frigider. Si apa. Si ca nu, nu trebuie sa lasam cheia in usa cand ne culcam pentru ca este posibil sa ne trezim cu un personaj furios la usa, dupa ce a sunat isteric pe toate soneriile si telefoanele disponibile. Si ca mai vine si Bebel in vizita, moment in care suntem patru personaje in casa si o groaza de jucarii. Si poti ajunge sa joci jocuri dubioase pe calculator, ca cel in care trebuie sa ajuti un caine sa-l gaseasca pe capitanul Nemo si o cartita sa ajunga la gara. Cu trasura... A, si sa nu uitam de pesti!- locatarii lui Bro' care au ajuns la noi in bucatarie si se holbeaza agitati la tine cand mananci.

- cum Bro' isi renoveaza apartamentul, Zu a fost inaltata la rangul de consilier in materie de amenajari. Asa ca vizitam cu sarg magazine cu gresie si faianta si facem diverse asortari mentale. Mda, acum suntem inca la gresie si faianta, vom avansa incet-incet si catre restul componentelor unui apartament finalizat. Bonus, mai facem si calcule de dimensiuni, montare, potrivire, plecand de la intrebarea "cum e mai bine???".

- Bu si Zu si-au luat televizor nou. Toata istoria a fost de exceptie, tinand cont ca am descins intr-un magazin in urmatoarea formula: o Zu dormind pe ea, un Bu curios, un prieten rabdator, sotia acestuia plus copilul lor de aproape un an usor flamand si convins ca este o idee buna sa tot ajunce jucaria afara din carucior. Dupa invarteli si suceli am reusit sa alegem un televizor pe care, fericiti, l-am carat acasa unde Bu, Bro' si Bebel l-au montat. Intre momentul achizitiei si cel al montarii, am mai dat si o tura prin Carrefour in cautare de lapte Nan 2 fara H-nu-stiu-ce (don't ask, don't know yet, da' urmeaza sa invat si asta) pentru a potoli foamea copilului iar eu l-am tarat pe Bu pana in supermarketul de langa casa noastra unde am reusit sa induiosam bietii oameni de acolo si ne-au lasat sa mergem cu carutul pana la intrarea in bloc. Adevarul e ca Bu a aparut cu un pepene pentru mine, lapte si un bax de apa iar eu tot adunam ingrediente pentru clatite, pentru ca imi casunase sa fac clatite cu ciuperci :D.

- m-am tuns scurt. De caldura. Acum am parul usor ondulat si toata lumea imi spune ca arat mai tanara iar Bu imi zice ca arat ca in facultate :D. Chestia cu "arat mai tanara" nu imi e clara, cam cat de tanara pot sa arat acum, cand eu deja paream mai tanara decat sunt??? Btw: lui Bu i-a cerut carnetul de student saptamana trecuta, cand lua niste bilete la film... :-))

Jurnal de bebe (12 saptamani)

Soooo... mogaldeata vireaza vijelios catre 13 saptamani. Are 6,7 cm si, as far as I know, zburda vioi pe la mine prin burta. Ieri am fost la ecografie si, pfff, fata de punctuletul ala mic si negru de la prima ecografie, acum este maaare, i se poate vedea forma de omulet cu capul mare, are si manute si picioruse, eeeeee...

Pana acum ne intelegem destul de bine, nu am avut greturi de loc- not even once si nici pofte, doar somn, extrem de mult somn. Marea intrebare este de ce a pus monopol pe neuronii mei si la ce ii folosesc... ca pe mine m-a lasat incapacitata si cu o privire aeriano-tulbure, de Bro' a ajuns sa se uite la mine cu mila si sa imi spuna chestiuni de genul "inainte aveai replica" sau "erai mai prompta" cand nu percutez rapid la tachinarile lui :D.

Iar azi am fost sa-mi ia sange, in doua spitale/ institutii diferite: ceva tare chinuitor. Mda, imi este frica de injectii. Si de durere fizica. Mor de frica. Ma albesc, ma panichez, ma stresez. Chiar daca doamnele de la recoltare au fost taaare amabile (hei, tare dragute pentru ce ma asteptam eu sa intalnesc in spitale), eu tot aruncam priviri disperate catre Bu care se chinuia sa ma tina de vorba. Mai rau a fost a doua oara, ca am si vene invizibile si s-au chinuit sa mi le gaseasca, ba pe dreapta, ba pe stanga (eu fiind deja intepata pe stanga), pana cand s-au adunat trei asistente in jurul meu si mi-au luat sange direct din mana. M-au ciuruit...

Plecand, Bu mi-a spus ca, pfff, ce ne facem noi la nastere daca eu ma sperii asa tare la durere... Pai ce sa ne facem? Nimic, eu o sa urlu, el o sa se agite pe langa mine... o sa fie o distractie :-)), asta este, acum trebuie sa scoatem mogaldeata afara, ca doar nu o sa o tin in burta forever :P.

15 August 2008

Song

This one is for me... Pentru ca e o zi speciala, pentru ca deja caldurile sunt insuportabile, pentru ca e vineri si pentru ca e nevoie si de o pauza uneori.

Sa dam lucrurile pe slow motion.

08 August 2008

Puterea obisnuintei

Am momente in care ma chinui sa inteleg de ce naiba trebuie eu sa traiesc in tara asta in care:

- este posibil sa dublezi masinile parcate, lasandu-ti masina in mijlocul unei benzi
- este posibil sa virezi dreapta de pe cea mai din stanga banda si invers
- este posibil sa mergi drept-drept pe banda ta si totusi sa te trezesti in coasta cu un autobuz de pe contrasens care se chinuia sa ocoleasca o masina parcata sau cu o alta masina din dreapta care evita o alta masina care schimba benzile haotic
- este posibil sa coduci fara sa semnalizezi, ca doar semnalizarea este un moft, zau asa...
- este posibil sa opresti masina in mijlocul drumului, blochezi alte masini parcate sau blochezi o intersectie intreaga doar pentru ca tu ai ceva de facut acolo in momentul ala sau ca tu vrei sa faci neaparat dreapta unde nu e voie
- este posibil sa faci blocuri si bloculete peste tot, fara pic de atentie fata de arhitectura zonei si, de cate locuri de parcare vei ocupa/ avea nevoie si de cum vei sufoca zona respectiva cu traficul pe care il aduci
- este posibil sa abandonezi masini si blochezi locuri de parcare dupa bunul tau plac

Si nu, nu este (doar) pentru ca suntem un neam de neanderthalieni. M-am saturat de textele cu eee, ca la Romania la nimenea si eeee, in lumea civilizata este altfel. Da, este altfel, dar pentru ca i-au obligat sa fie altfel. Da, acolo exista benzi de autobuze pe care nu calca nici rotita de masina mica dar asta dupa ce i-au dat neamtului/ francezului/ etc amenzi peste amenzi de l-a usturat pe ala buzunarul atat e tare ca nuuuuuuuuuu mai face never ever. Nu mai arunca hartii pe jos??? Pentru ca le-au pus cosuri peste cosuri in drum si, da, le mai si golesc si, da, again, i-au amendat de le-a sunat apa in cap. Educatia, civilizatia, se invata daca "nu e de la mama ei". Si nu trebuie doar sa ne holbam la Europa cea minunata si sa suspinam in barba a dor si jale , facand referire la diversele noastre balcanisme, nu. Am fost in Iordania si mi-am lasat haina in masina descuiata- nu fura nimeni pentru ca legile sunt foarte dure si se aplica (sa nu uitam vechea lege cu taiatul mainii pentru hotie- acum anulata). In Bulgaria, faimoasa Bulgarie in care nu exista sa nu te opreasca un politist pentru spaga, poti sa mergi linistit pana la orice statiune de pe malul marii- nu te opreste nici un politist. De ce? Pentru ca te duci sa le faci turism lor, in tara lor, pentru economia lor asa ca, somehow, au reusit sa opreasca opririle abuzive pe drumurile catre mare.

Era o istorie cu maimute si puterea obisnuintei:
Un grup de oameni de stiinta au pus intr-o cusca cinci maimute si in mijlocul custii o scara, iar deasupra scarii o legatura de banane.
Cand o maimuta se urca pe scara sa ia banane, oamenii de stiinta aruncau o galeata cu apa rece pe celelalte care ramaneau jos. Dupa ceva timp, cand o maimuta incerca sa urce scarile, celelalte nu o lasau sa urce.
Dupa mai mult timp nici o maimuta nu se mai suia pe scara, in ciuda tentatiei bananelor.
Atunci oamenii de stiinta au inlocuit o maimuta. Primul lucru pe care l-a facut aceasta a fost sa se urce pe scara, dar a fost trasa inapoi de celelalte si batuta. Dupa cateva batai nici un membru al noului grup nu se mai urca pe scara. A fost inlocuita o a doua maimuta si s-a intamplat acelasi lucru. Prima maimuta inlocuita a participat cu entuziasm la baterea novicelui. Un al treilea a fost schimbat si lucrurile s-au repetat.
Al patrulea si in fine al cincilea au fost schimbati. In final, oamenii de stiinta au ramas cu cinci maimute care, desi nu primisera niciodata o baie cu apa rece, continuau sa loveasca maimutele care incercau sa ajunga la banane.
Daca ar fi fost posibil ca maimutele sa fie intrebate de ce ii bateau pe cei care incercau sa se catere pe scara, raspunsul ar fi fost “Nu stim. Lucrurile intotdeauna au fost asa aici…”


De asta avem noi nevoie. De politie pe strazi si amenzi pana cand o sa ne usture prea tare sa ne mai purtam ca niste neanderthalieni scapati pe tarla. Si asta trebuie sa cerem/ obligam sa fie facut. Pentru ca m-am saturat de vaicareli si texte. Unde sunt amenzile? Unde e politia? De se fac ca nu vad dublarile de parcari? Ca nu sunt locuri de parcare suficiente??? Asta este, legea e lege, treaba ta e sa o aplici. Si, apoi, lasa sa se enerveze suficient de tare ala care-si cauta loc de parcare isteric, astfel incat sa-si miste fundul pana in biroul primarului, sa faca reclamatie. Sa ajunga sa le joace autoritatilor tontoroiu pe creier o turma de bucuresteni nemultumiti (eventual adunati si intr-o organizatie, ceva) care se plang de locuri de parcare/ trafic insuportabil si toate cele- sa vad atunci daca nu se apuca sa remedieze situatia. Sa se enerveze "omul de rand" suficient de tare cat sa asasineze media cu subiectul asta si sa-i faca sa abandoneze vaicarelile pe diverse voci cat sa ia atitudine naibii, ca asa... las' ca merge-ul asta nu ne ajuta sa evoluam. Ideea e sa ajungem sa ne usture tare, extrem de tare, insuportabil de tare.

07 August 2008

Bu, Zu si Bro'

La capatul a ceva mai mult de o saptamana de nesomn, care m-a facut sa vad seriale extrem de dubioase la ore inaintate in noapte (cred ca face parte din noul joc al mogaldetei), epuizata, am nimerit in miezul zilei langa Bu. Un Bu care citea linistit pe canapea, fericit nevoie mare, in plin univers zen... si pe care nesomnul meu a inceput sa-l tulbure cu rafaturi, alintari, scartaieli si nefericiri (hei, eu chiar incercam sa adorm dar evident ca nu reuseam, la fel ca in fiecare noapte, pfff). Muuuuuream de oboseala, vroiam din tot sufletelul meu chinuit sa dorm si NU puteam, era ceva crunt, mintea mea continua sa ruleze tot felul de ganduri/ imagini, intr-un balet pe care il tot jucam asa de zile intregi si eram epuizata, dar recunosc ca m-am intrecut pe mine insami la capitolul "suceli", si cred ca a fost cea mai buna reprezentatie a mea de pana acum :-)).

Astfel incat, cand a aparut Bro' la usa, am auzit urmatorul dialog intre cei doi, foarte veseli si incantati unul de altul:

Bu: Sora ta m-a innebunit de cap!
Bro': Mie imi spui? Si pe mine ma innebuneste...
Bu: Da' dar pe mine ma toaca asa de muulti ani...
Bro': ... Pe mine de cand s-a nascut...

:D
Oameni deloc impresionati de suferinta semenului lor, zau asa... :P

Servicii servite bine

Cand eram mica trebuia sa matur in bucatarie... asa ca eu balanganeam nitel matura pe podea si ziceam gata!, fericita ca am rezolvat-o si pe asta. Tata, venit sa vada ce fac, mi-a spus pe un ton destul de ferm ca "daca tot faci un lucru, fa-l bine". A fost una dintre primele lectii invatate de la el si mi s-a lipit bine de creier. Daca tot pui mana sa faci ceva si investesti timp si efort, fa-o naibii bine, nu de mantuiala.

Si imi mai aduc aminte de un santier din Germania, unde lucrau si romani: aveau nevoie de o scarita la una dintre baraci, asa ca romanasii improvizau o chestie subreda care se strica aproape saptamanal si trebuia refacuta... Totul pana cand s-au saturat nemtii de baletul asta: au investit ceva mai multa rabdare si atentie si au facut o scarita zdravana care a rezistat pe pozitii timp indelungat. Faci o data si faci bine.

Iar lately m-am tot ciocnit de oameni din domeniul serviciilor care isi fac treaba de mantuiala si pfff, e destul de uimitor atat timp cat e vorba despre un om care vinde ceva...

Cea mai socanta este varianta de om de vanzari "superior" tie... Recent m-a sunat prietena tipului asta, avand basic aceleasi probleme: tupeu cat cuprinde, lipsa de politete, agresivitate si o baza de date gresita in care numarul meu de telefon este langa numele lui Bu. Tonul ei: de intimidare. Al meu: politicos. Ce a vrut? Pai, pe rand: numarul corect de telefon al lui Bu (nu l-a primit) si un numar de fax la care sa ne trimita informatii despre piata de capital. Care informatii i-am spus ca nu ne intereseaza. Asa ca mi-a explicat savant ca orice om de afaceri serios este interesat de piata de capital (is it me sau tocmai m-a facut sa ma simt tembela???). Ok, dar totusi noi nu dorim sa primim aceste informatii, multumim frumos. Pai da, zice ea, dar sunt doar niste informatii, nu este o oferta si nu trebuie sa faceti nimic, doar sa-mi dati numarul de fax ca sa le pot trimite. Doamna, zic eu, este drepul meu sa aleg sa NU primesc aceste informatii si eu aleg sa NU le primesc, multumesc mult. Moment in care mi-a inchis telefonul in nas.

Om de vanzari??? Asta??? Oare vinde ceva la viata ei??? Poate doar cand reuseste sa-i sperie/ intimideze suficient pe cei din telefon, incat sa cumpere de frica si rusine ca altfel sunt prosti...

Dar mai exista si un alt tip de servicii aiurea: omul nepotrivit in locul respectiv. Ieri am fost si eu la cumparaturi de ceva haine potrivite noii mele evolutii in dimensiuni. Cautam in special blugi, dar de holbat ma holbam curioasa la de toate, incercand sa inteleg acest nou domeniu al maternitatii si tot arsenalul de care este nevoie. Asa ca am aterizat si la un magazin "mai scump", plin de tot felul de lucruri si lucrusoare, care mai de care mai dragute si pffff, generatoare de suspine induiosate din partea cumparatoarelor prin care joaca hormonii sarcinii (mda, me too, evident ca m-am extaziat la patuturi de copii si hipopotami desenati pe cadite de plastic). Totul pana la vanzatoare, care in loc sa ma informeze despre toate acele gadget-uri aflate pe acolo, ce si cum fac si sa-mi recomande diverse chestiuni adaptate varstei sarcinii si necesitatilor curente, era pur si simplu cazuta din copac. No kidding. Balmajea niste raspunsuri tulburi, nu avea initiativa si, bonus, a vrut sa-mi vanda haine de care aveam nevoie doar dupa nastere si pe care, logic, le voi lua cat mai aproape de acel moment pentru a ma asigura ca dimensiunile corespund- ce sa fac eu cu ele in luna a treia, ma rog???? De ce zic ca era cazuta din copac? pentru ca nici macar nu stia ca sunt pentru "dupa nastere" desi EU (care nu lucrez in domeniu) stiam cate ceva si, in plus, scria frumusel pe ambalaj :D.

So, ma intreb: nu e normal sa fie pregatita pe domeniu? Daca nu stie- sa se informeze... sa poata spune ceva clientelor (mai e si un subiect delicat- maternitatea- care totusi trebuie tratat cu grija pentru ca viitoarele mame sunt agitate si preocupate sa faca alegerea corecta)... sa ajute si, pana la urma, sa vanda si sa se asigure ca va mai vinde si pe viitor, ca i se vor intoarce clientele in magazin, ca doar asta e treaba ei acolo. Si daca tot s-a angajat acolo si tot se frasuie toata ziua prin magaziunul ala mare, de ce sa nu incerce sa o faca si bine, sa fie saritoare, sa dea macar impresia ca o preocupa, sa mai lege doua idei, ceva...

Iar un astfel de om dauneaza enorm imaginii firmei la care lucreaza- poate sa fie un magazin amenajat super dragut si sa aiba un logo minunat, sau o firma care investeste enorm in incercarea de a ajunge la clienti, pana la urma conteaza enorm si omul cu care intri in contact, el te poate ajuta sa iei decizia finala.

Nu mi-e clara gandirea acesta, pe sistemul "merge si asa", nu cred ca da roade pe termen lung si, in plus, cred ca e o mare greseala fata de propria persoana, in primul rand. E vorba mai ales de timpul TAU, de energia TA, de ce sa iti bati joc de asta??? Daca tot esti acolo si tot faci asta, fa-o bine, fa-o pentru tine, pentru ca cel mai probabil un lucru bine facut te va ajuta pe viitor, hell, in cel mai rau caz nu te va afecta cu nimic, insa un lucru prost facut pana la urma tot se va intoarce impotriva ta intr-un fel sau altul( fie ca va trebui sa muncesti mai mult, sau nu vei avansa profesional, sau va trebui sa reiei problema pentru ca era prost facuta, in fine, exemplele sunt nenumarate).

05 August 2008

Iron Maiden

Concert... De data asta mi-a fost cald :-)).

Ce este interesant este ca am citit o serie de comentarii privitor la sonorizarea slaba la Metallica, iar de unde am stat eu s-a auzit exceptional... asa ca o sa presupun ca sunetul a fost aiurea la Iron Maiden doar pentru ca de data aceasta am stat undeva in dreapta scenei. Si am sa recunosc ca tot Metallica ramane highlight-ul aceste veri pentru mine, desi si Iron Maiden a fost un show excelent. Si a inceput mai repede, desi la capitolul asteptare cred ca WASP a fost cel mai crunt.

Revenind la Iron Maiden- una peste alta, super show. Primul moment, cand a aparut Bruce, am avut un soc- incepusem deja sa ma gandesc daca astia si-au schimbat cumva solistul, e unul nou, mai tanar??? Pentru ca arata slabut, fistichiu imbracat, cu o caciulita in cap, nici urma de plete si, stupoare, a inceput sa sara/ topaie/ alerge pe scena cu o mobilitate fantastica, pe care, zau, EU nu o am... iar el o are 50 de ani. Dar vocea era a lui :-), so, a trebui sa accept realitatea si sa ma holbez uimita la el cum a continuat in acelasi ritm tot concertul. Incredibil!!!

In fine, cand a aparut cu o "chestie mayasa" plina de pene pe cap, a fost socant again :-)).

In rest, schimbari de fundal la fiecare melodie, flacari pe scena, un Eddie imens "vaslind" in spate si cu artificii in ochi, plus un cyber Eddie care a patrulat nitel pe scena... un stadion cantand la unison, o mare de brate in aer... au facut show.

Cateva inregistrari aici, aici si aici. A, si scena arata cam asa.

Acum mi-a mai ramas marele regret legat de Manowar- nu m-am dus in Bulgaria pentru ca am fost sigura ca vin in Romania, pfff, iar anul viitor daca vin again in Bulgaria, nu stiu ce fac... oare pot sa il las pe "tati" cu copilul si ma duc la concert??? :-)

Dileme

So, detalii despre Iron Maiden acusica... pana atunci doua intrebari rapide (pentru sufletul meu de incubator chinuit):

1. Cam pana in ce moment pot sa conduc masina???
2. Cam pana cand pot sa fac gimnastica??? Si, foarte important, cam la cat timp dupa nastere pot sa reiau mersul la sala???

Serios, daca imi puteti da ceva informatii, pls help.