31 October 2014

Micul afacerist

Eu nu am un  Lidl aproape si nici nu merg des pe acolo, asa ca Stikeez m-au ocolit cu gratie pana cand a aparut in casa mea o broscuta cu ventuza. Miiica...
Mi-a dat-o R. V. (coleg de grupa cu el), a declarat copilul, iar eu cum habar nu aveam ce e aia, am lipit-o pe un geam si am uitat complet de ea cam doua saptamani bune.
Pana cand a mai aparut ceva: o ratusca. Tot asa, de la gradi. Infipta si ea pe geam, doar ca ratuca asta a inceput sa genereze conflicte: era a lui dar ea era topita dupa ea. Scandal si circ.

Asa ca m-am dus la Lidl si am primit doua sau trei pachetele pe care le-am desfacut pe sest in masina, in speranta ca dau peste o ratusca. N-am dat, dar am gasit un caine si o girafa pe care i le-am pasat ei, si inca o creatura ciudata care a ajuns la el, eu incercand sa echilibrez balanta.

Deci el avea trei. Dupa care... n-am inteles cum, ce a facut, cum s-a invartit, ce a negociat la gradi insa a ajuns la un total de 9 fara ca eu sa ii mai iau ceva. Adica majoritatea obtinute pe cont propriu, plus o dublura (un porcusor) pe care i l-a adus generos acasa surorii lui. Nu stiu ce a facut: a schimbat broasca pe un iepure, a primit dublurile altora, apoi a facut din nou rost de o broasca (acum are si broasca si iepure), imi vorbeste folosind cuvinte ca "dubluri" si "schimb"... m-a ametit si m-a impresionat.

Ieri am mai facut un drum pe la Lidl impreuna cu mama, asa ca amandoua am primit un pumn de dracii din astea mici. Din pacate nu oita, care a devenit obsesia lui...  Acum colectia lui contine 15 creaturi. A ei... nu mai stiu. S-au mai adaugat cateva, a pierdut girafa si porcusorul e dat disparut, dar altfel e si ea disperata dupa ele, ca sunt miiiiciiii (!!! ceea ce le face si atat de usor de pierdut, grrr).

So, eu i-am dat lui 7. El a reusit sa-si creasca toata colectia pana la 15.

30 October 2014

Se dau urmatoarele flori...


... doua ghivece cu orhidee, o muscata si un rozmarin. Plus o persoana-dezastru la flori, careia ii mor toate plantele aduse vreodata in casa (si am tot incercat diverse). Ei bine, de data aceasta nuuu vreau sa mai moara, imi plac, le iubesc, nu stiu ce (sa) le fac (btw: rozmarinul e deja in declin). N-am idee daca le dau prea multa apa sau prea putina, daca le tin prea in soare sau nu... asa ca help, ingrijirea plantelor for dummies: ce sa le fac?

29 October 2014

Nunta la palat. Dubla.

Acum... o luna am aflat si eu (da, abia acum o luna) ca acum ceva ani, inteleg, cand piticul meu era chiar pitic la gradinita, colega lui, Clara (cu un an mai mare) s-a dus acasa si a declarat ca ea se va casatori cu el. Mi-a spus mama ei, voila, si eu statusem linistita atata amar de timp :D.

Aseara insa, cuibariti intre perne, citeam linistiti cand omuletul m-a anuntat brusc:
- Tu stii cu cine o sa ma casatoresc eu?
Hait, zic.
- Cu cine?
- Cu Mara! declara el incantat
aham... Mara este o fetita tare simpatica, prietena cu el, despre care mi-a povestit ca il pupa in fiecare zi, el fiind usor intrigat ca "da' chiar asa, in fiecare zi???" Nah, se pare ca tactica asta a dat roade... :P

- Dar stii cu cine se casatoreste Sarah? continua el
Sarah fiind prietena lui cea mai buna: el, ea si un baietel (Stefan O.) reprezentand un triunghi etern (cam de trei ani incoace), mai mereu impreuna in majoritatea activitatilor, bref, o prietenie veche si tare unita.
- Cu cine?
- Cu Stefan O.!

Asa, se pare ca au dezbatut problema in detaliu si au transat toate elementele. Well, acum sa le anunt pe celelalte mame, poate ele nu stiu...

27 October 2014

Scena la gradinita

Colegul lui de grupa, Radu V., coboara grabit scarile. Ai mei urca tragandu-si fiecare dupa el ghiozdanul (din cele pe roti): intai cel mare, miscandu-se rapid, apoi pitica, mai greu la deal. R. se opreste si se uita intrigat la bebeluna:

- Asta e sora ta?
- Da!
- Eu nu am o sora, eu am un frate! rosteste el ferm si o ia mai departe pe scari in jos
- Eu am o sora! zice raspicat al meu
pauza
- ... care mereu face numai prostii! continua el pe un ton amuzat, urcand scarile cu sora cea mica si carliontata tragand si ea cu sarg de ghiozdan in urma lui

... mai urca trei trepte si...
- Hai, da-mi mie ghiozdanul tau, sa te ajut. Mie imi e mai usor! se intoarce el catre mandra si ii ia usurel ghiozdanul din mana

De dor si jale


Atat, fara cuvinte (ce ar mai fi de spus?).

24 October 2014

Role-play

Domnisoara cocotata pe scaun, la masa, il manevreaza fericita pe "chit-chit" (un soricel de plastic, cam de 1cm). Chit-chit incearca sa manance si el din salata dar se murdareste pe nas, asa ca ne amuzam impreuna de nepriceperea lui si il lamurim ce si cum, in timp ce este sters cu grija. Doar ca, surpriza, mare criza se abate pe capul bietului soricel: Chit-chit pipi!!! Pipiiii!!! Cacaaaa!!! manuta mica agita soricelul panicat (se pare) care nu stie unde sa se refugieze pentru asa treburi presante. Spectatorul (eu :D) priveste amuzat cum micucta creatura manevrata de ghidusa bebeluna ocoleste disperata bolul de salata si se arunca dupa un pahar- baieeee! (mda, se pare ca acolo era baia).

Gata? intreb eu cand soricelul iese de acolo
Nuuu! Pu'rt! raspunde razand fata :-)) (eh, da, alarma falsa,  n-a fost decat un part...)

23 October 2014

Ziua (minutele) cartitei

Azi am plecat la gradi pe ultima suta de metri, pentru ca fusese doctorita de dimineata asa ca am intarziat. Evident ca fix cand am parcat si eu in spatele blocului a fost sa fie ziua in care vine masina de gunoi, asa ca am stat si dupa ea :-)... In fine, am dus copilul mare si am luat rucsacul bebelunei, care sta acasa pe motiv de tuse urata. Mica paranteza: rucsacul era important rau-rau pentru ca fata are si ea doi stikeez din aia si ii iubeste de nu se poate: un catel sau lup, nu stim sigur (inca mai deliberam) si un porcusor. Ea mai are si o girafa dar pe astia doi ii iubeste. El are vreo opt si ar mai vrea, e boala grea asta cu stikeez si mai rau e ca nu avem decat o ratusca si amandoi sunt disperati dupa ea. Mda.

Eh, si cand sa parchez ma suna sotul, sa ii iau tigari. De obicei uit imediat cum inchid telefonul, nefiind fumatoare, insa de data aceasta chiar am reusit sa tin minte, asa ca m-am indreptat mandra spre casa. Unde m-a luat in primire mandra (care nu uita!) ca ghiozdanul ei? Hait, rucsacul era in masina, il uitasem. Am bagat in marsalier si m-am dus la masina, sa il iau, ca nu scapam fara. Ajunsa jos, am zis eu sa fiu inteligenta si sa cumpar niste fructe de la chioscul din colt, sa avem portocale si altele plus poate le mai fac ceva, ca le-am facut ieri o tarta (cu smochine si crema frangipane si au ras-o pe toata, nu mai e). No bine, adun eu pungute- pungulite, domnul de la chiosc le cantareste si... nu aveam portofelul, apucasem sa il las jos cand am intrat in casa si am uitat ca nu e la mine. So, tropa-tropa cu sacosele sus, intru iar pe usa, las rucsacul, inhat portofelul si o iau iar pe scari in jos, sa platesc ce-am cumparat :D.

Nu mai bine ma bag eu frumusel sub patura si ies de acolo doar cand se termina cu Mercurul retrograd, ploile si toate cele de care mi-au mai povestit diversi? Ca deja am busit telefonul, multam fain, imi ajunge, mai ales ca astia de la service-urile autorizate Apple m-au informat ca "Apple nu repara ecranul, se schimba tot telefonul" (whaaat? adica solutia oficiala e sa cumpar unul nou!). Ah, si am facut si o miscare gresita si am un muschi blocato-contractat pe la umar, de ma doare de mor de fiecare data cand misc mana dreapta (si-s dreptace 100%).

22 October 2014

When life gives you lemons...

Ieri a fost marit, o marti perfecta, genul acela de zi de-a mea, a mea, a mea, a mea - cred ca am mai descris eu unele pe aici, in care am spart tot ce era de spart sau am reusit sa umplu bucataria cu detergent si ulei (yep, I can do that :D).

Ieri n-am inceput eu, ma jur. Dar dupa ce abia am reusit sa imbrac trupa si sa-i scot pe usa pentru ca la doi pasi de masina mandra sa faca pipi pe ea si eu sa trebuiasca sa dau undo si sa revin in casa ca sa schimb tooot ce era pe ea... dupa ce ca drumul catre gradi inseamna sa ne oprim de doua ori pentru ca bebeluna sa isi puna/ respectiv scoata tacticoasa (as in ffff incet si fara sa primeasca ajutor) niste chestii din ghiozdan... dupa ce staaau sa o las sa se suie singura si sa se dea jos singura din masina (la fel de incet, ca nu se pricepe)... dupa ce el mi-a jelit 20 de minute in brate (ca niciodata) si eu am ramas cu ea acasa pentru ca n-am mai avut cu cine sa o las si domnisoara nuuuuu a vrut sa se culce timp de aproape 2 ore (???)... noh, dupa toate astea cred ca am cedat si eu nervos si am zis ca bine, daca tot e bal, bal sa fie.

Asa ca m-am dus in parc cu trupa si pe asfaltul ala zgrunturos, din cel mai zgrunturos, eu am dat cu telefonul de pamant. Iphone, in prezent varianta cu ecranul facut praf. N-am cuvinte sa descriu cum arata si nici macar nu vreau sa ma gandesc la pret.

Si pentru ca tot nu am inteles ca mai bine ma duc acasa si nu mai pun mana pe nimic, m-am dus acasa si fix pe ultima suta de metri a zilei de ieri (adica pe la ora 23 si 50 de minute) am insistat sa umblu eu la filmarile cu episoadele de Art atack pe  care le-am sters scurt, din greseala. Vreo 10 episoade, extrem de iubite de pitic.

Norocul meu ca a cazut cortina si s-a incheiat ziua, ca altfel nu stiu ce idei imi mai veneau.

20 October 2014

Mic test pentru adulti

Din categoria "cine nu are copil, well, sa isi faca", iaca intrebarea adresata de copilul cel mare intr-o zi cu soare, in drumurile noastre cotidiene prin oras. Intrebare care ne-a facut sa ne holbam de zor la toate masinile din trafic, sa facem comparatii, sa tragem concluzii... bref, ne-a tinut ocupati o buna bucata de timp si a devenit intrebarea cu care ne-am distrat noi testand familionul in ultima vreme:

- De ce unele masini nu au stergatoare la spate?

Inainte sa va repeziti la alea cu masini hatchback etc., mai cercetati problema, ca intrebarea e da' de ce nu au toate, ma rog, indiferent ca sunt asa sau asa? Adica se doreste o explicatie completa a motivului pentru care atunci cand au fost proiectate unele au iesit cu si altele fara.


Asadar...  de ce?

17 October 2014

Turuieli

Vorbeste, vorbeste, vorbeste - toata ziua vorbeste. Si nu singura, asta e, insista sa avem un dialog. Sau, in fine, varianta "ea da ordine, eu le ascult/ ea cere, eu execut". Mai intai e "maaami", rostit taraganat-o alintat si repetat obsesiv pana cand impricinata raspunde. Daca mai este si cel mare acasa, incepe si el, cu un "mami" mai ferm, ca un ecou. In punctul asta deja imi zdrangane capul, dar nu-i tot. Domnisoara cere diverse, roaga, zice "veau" si "rog" la fiecare 5 minute (se pare ca vrea multe) si insista pe combinatii de cuvinte pe care nici cand sunt fresh la minte si trup (as in foaaarte odihnita :D) nu le dibui decat dupa ceva efort mental.

De exemplu: "papam ma". Ghici?
Raspuns: hipopotam mare :D

Plus ca ii plac la nebunie niste mingiute foarte, foarte mici (bilute) si masinutele minuscule. Pe care le cara bine stranse in pumnisor prin toata casa si care, evident, la un moment dat se pierd. Moment in care incepe sa se agite, se tanguie distrusa dupa ele si, in general, nu mai are nimeni liniste. Inutil sa spun ca urasc draciile alea, le urasc din tot sufletul, cum se strecoara ele in cele mai ascunse cotloane si dispar miseleste si imi incurca mie viata!

Are idei, idei, idei multe si combinatii si curiozitati si vorbesteeeee... si totul musai sa fie interactiv. Mdap, interactivitatea ne omoara :P.

Si ii merge mintea. Bunu mi-a povestit ca si-a aruncat, tacticoasa sosetele dupa pat. Pac, pac- una, doua, vjjj... bine indesate intr-un loc mai greu de ajuns. Dupa ce s-a invartit nitel si a pufait in jurul lor, Bunu a intrebat mai mult retoric: pai ce ai facut? acum ce facem? cum le scoatem de acolo? Raspunsul prompt, rostit pe un ton adorabil de piticania carlionatat a fost: bat! Logic, nu? Folosim un bat si le scoatem de acolo :-))). Voila, ea face problemele, ea ofera si solutiile, viata e simpla!

Imi cere si insista. Vine dupa mine. Striga din sufragerie. Si insista. O tine pe a ei. Pentru cele mai banale chestii, gen: desenam. Si fac eu acolo ceva. Nu e bine, ochi, zice dansa asa ca fac niste ochi. Nu mun (bun) decide carliontata. Ok, modific si imi cere un nas. Cred ca am desenat vreo cinci variante de nas. Deja se dadea cu fundul de pamant, insistand distrusa ca nu muuun, nuuuu!!! cand am intrebat, cu ultima farama de neuron intact pe care o mai aveam, dar cum trebuie sa fie??!!!.

Raspunsul de mica zana cu hachite a venit scurt: mo'cov! (morcov) asa ca i-am desenat bietului personaj un nas in forma de morcov si pacea s-a reinstaurat in regat.

Cel putin pentru urmatoarele cinci minute...

Update: acum e iar drama pentru ca biluta aia mica-mica intrat sub canapea (si nu, nu merge scoasa cu un bat).

Update 2: a fost drama si pentru ca am uitat sa o las sa deschida (apese ea pe buton) usa de la bloc. Am uitat, nah! Ce conteaza: cand am facut "la loc comanda" si am invitat-o amabil sa dechida ea, s-a intors cu spatele, ca "nu"! Acum nu mai vroia ea, da???!!!

14 October 2014

Si totusi... special

Azi de dimineata, cum conduceam eu asa prin oras, mi-am adus aminte (sau am rostit in gand) a nu-stiu-cata-oara incantatia anotimpului acesta: "imi place toamna asta". Imi place, serios! E ceva in aer, lumina blanda, calda, cu o stralucire aparte... e sigur legat de lumina asta speciala, lumina de toamna, doar ca nu orice toamna e asa:



Toamna aceasta are zilele ei aparte, care sterg totul cu buretele si rascumpara fiecare picatura mohorata de ploaie. Zile in care straluceste, e magica si plina de culoare.


Dincolo de tot balamucul cotidian si boscorodelile mele, e o toamna calda si plina de lumina , iar azi e o zi frumoasa si speciala.

10 October 2014

Replici - 5 ani si 8 luni

Pentru ca ieri a fost ziua in care in holul plin de parinti si copii s-a auzit clar intrebarea adresata tatalui prietenei lui bune de la gradi:

- Dar voi de ce nu mai sunteti impreuna? De ce nu mai sunteti casatoriti?

...ahaaaammmmm.
...sa mai descarc din sacul cu replici:

In masina, necajit ca nu stiu ce "nedreptate" i-am facut (din cele care vin cu fisa postului de parinte),  vede o reclama la inghetata si imediat ii sclipeste o idee asa ca declara trist, pe un ton de personaj distrus:
- Mi-ar prinde bine o inghetata. M-ar mai linistit nitel.

---------------

Citim despre diverse creaturi care traiesc in apa. La fiecare descoperim cate o particularitate si concluzia e inevitabil ceva de genul:
- Pisica de mare are tepi! Eu nu ma mai duc in apa!
...
- Langusta are clesti! Eu nu ma mai duc in apa!
...
- Meduzele inteapa! Eu nu ma mai duc in apa!
...
- Eu nu ma mai duc in apa!!!

---------------

Mergem cu masina si ma intreaba de ce nuuuu mai ajungeeeemmmmm (:D)... asa ca ii raspund ca e trafic. Sunt corectata ferm:
- Nu se zice "trafic"! 
-...?
- E "bara la bara"!

---------------

 Nu stiu daca sa-l trec la capitolul viitor nabab sau personaj chibzuit, dar planul lui de viitor legat de masini suna cam asa:
- Eu cand  sa fiu mare o sa imi iau trei masini. Mai intai imi cumpar una si daca o sa mai am bani imi mai iau doua!

09 October 2014

La Boomerang, la maraton

Sambata am fost invitati de Boomerang sa sustinem (sau sa participam) la Cursa Copiilor din cadrul Maratonului International al Bucurestiului si am ramas surprinsa. Wow!!! Nu stiam ca e un eveniment de asa amploare si sper (sperrrr, ca al meu e genul care nu se duce, nu face, nu se baga) ca poate si piticul meu va alerga data/ datile viitoare. Mi s-a parut grozav.

Acum a fost "de testare" si o mare noutate pentru mine. Nu m-am asteptat sa fie atat de multa lume, asa ca am luat si bebeluna iar domnisoara s-a cam speriat de multime (motiv pentru care eu ma salutam cu Mamica Urbana si White PR in timp ce ma uitam peste multime incercand sa-mi dau seama unde mi-a disparut sotul cu copila :D). Si nu m-am asteptat sa fie atat de frig, norocul meu cu benitele Boomerang, au mai salvat putin situatia iar mandra s-a gatit imediat, curioasa :-).

Mi-au placut mult activitatile si am ramas fan al aparatului de masurat intensitatea tipetelor, ha, how cool is that! :D Mai era si activitatea de pescuit, mare magnet pentru cei mici, insa imaginea mea preferata este asta:



pentru ca imi aduce aminte de Gogoasa (nepotul meu, mare fan Scooby-Doo, posesorul unei familii intregi de plusuri Scooby-Doo de diferite dimensiuni) si de imaginea aceasta, iata, paralela peste timp:


... plus de faptul ca intr-o vreme pe langa blocul meu parca o camioneta Mystery Machine  fix cea din desenul animat, iar eu, matusa "dresata", reactionam prompt si incercam sa aflu ce e cu ea, a cui e, ce face, cum sa fac sa i-o arat nepotului - bref, masina aceea ma intriga teribil. Mdap, Scooby-Doo e un personaj prezent in viata mea inca de dinainte sa am copii - stiam desenele, personajele, jucariile... tot.

08 October 2014

Octombrie plouat

Nu prea m-a mai tras inima sa scriu. Am avut si mult evenimente, nu prea fericite, si mult clipe in care m-am intrebat "la ce bun". Pe scurt, un taximetrist inteligent s-a gandit ca mai scoate niste bani daca se infige in masina mea cand ieseam cu spatele dintr-o parcare (avea loc berechet sa ma ocoleasca, plus posibilitatea sa opreasca si sa claxoneze daca dorea, dar n-a dorit, a dorit sa iasa tipand din masina, in ideea ca ma intimideaza)- a urmat un circ cu multe emotii. Apoi ne-am imbolnavit si dupa aceea s-a imbolnavit doar cea mica, insa atat de rau incat am chemat salvarea si ne-am ales cu un bilet de internare la Matei Bals (peste care am riscat si am trecut, ni l-au lasat acasa in alb, dar a fost crunt, cu ea tinuta doar in brate ore in sir). Apoi prietena mea a plecat si asta a fost greu de incasat si de dus, printre boli si altele, plecarea ei fiind si ea cu peripetii la randul ei iar eu neputincioasa, la 10 minute distanta dar totusi atat de departe. Dupa care am pierdut o cheie importanta, de la un garaj care nu era al meu... si nu pot sa spun de cate ori am refacut drumul (noaptea, cu lanterna) si cum am cautat-o de nebuna, avand mai apoi cosmaruri cu chei pierdute (s-a rezolvat, dar eu am intrat in pamant si am murit de vreo doua ori atunci). Si oamenii, atatia oameni care ma cunosc, ma citesc si totusi in viata mea reala nu mai poftesc sa apara si e greu cand iti dai seama ca o parte din familia ta nu iti cunoaste fata si e trist. Si gradinita, alergatura, uneori am senzatia ca tot ce fac este sa sui copii in scaune de masina si sa ii dau jos si sa conduc de nebuna prin oras. Si tot valul asta de amaraciune si peripetii, lipsa de timp, lipsa de chef, golurile lasate de diversi si meschinaria altora... ce sa mai scriu din toate astea? Sa scriu ca am reusit sa-mi sparg suportul de lingura, cel pe care il iubeam si fara de care ma simt aiurea in bucatarie (da, stiu, e un suport de lingura, ce mare lucru, dar il foloseam zilnic si din acest motiv acum imi aduc aminte zilnic ca nu il mai am, musai sa-mi cumpar altul). Sau ca Bu a plecat dimineata grabit cu masina, sa lase copilul la gradi... iar seara s-a intors cu autobuzul, uitand ca avea masina si lasand-o linistita intr-o parcare unde se platea cu ora, in centru? (da, a iesit pe usa si s-a dus dupa ea). Well... viata merge mai departe, a noastra fix in stilul nostru, dupa cum ziceam, mai nou am inceput sa le fac si eu (am uitat ghizdanul copilei la Mega, in dulap, peste weekend - da, l-am recuperat), chestia care l-a socat maxim pe Bu, convins ca eu nu fac asa ceva. Fac, fac - azi am crezut ca e joi si e abia miercuri. E miercuri, octombrie, se apropie ziua mea si afara ploua trist.
There was an error in this gadget