30 June 2014

Femeile din reclame

De cand merg mai mult cu masina prin oras (mi-am recastigat libertatea de miscare :D) am redevenit ascultator de radio si, implicit, de reclame. Proaste. De mult aveam eu o problema cu femeile din reclame si modul in care sunt acestea prezentate insa mai noi ma bantuie o "amica" ce isi zoreste prietena pe trecerea de pietoni (desi in fundal nus e aude picior de zgomot de trafic) si ii comunica doct ce i-a recomandat ei doctorul despre "carcei durerosi" (carcei durerosi? mai exista si alt fel? nu mi-am batut in viata mea capul cu asta, carceii sunt carcei si asta basta, asa le zicem), alta care se ingrijoreaza ca prietena ei nu mai zambeste la fel, vai, ea care le stia pe toate cum de a ratat cea mai buna metoda de albire a dintilor (chiar asa, blasfemie!) si preferata mea, cea care se declara indignata ca prietena ei mananca ciocolata si s-ar putea constipa (wait, what??? I mean... whaaaat???).

Toate vorbesc nefiresc si intepat si... cum sa zic... in viata mea n-am purtat asa discutii cu nimeni. Si nici nu vreau. Si nu cred ca vreau sa le cunosc pe cucoanele astea si nici nu doresc sa imi devina vreuna prietena. Nu imi imaginez cine ar dori.

In schimb imi doresc, ah, da, imi doresc sa traiesc ziua in care o doamna serioasa sa ma contrazica privitor la ceva rochie noua si culorile ei si sa scoata din geanta ditamai cutia de detergent nou nouta, sa mi-o arate. Mdap, asta chiar vreau sa vad!

27 June 2014

Dragii mei copii...

Am senzatia ca nimeni n-o sa va spuna niste lucruri clare cand o fi vremea, asa ca ma pornesc eu de pe acum, in speranta ca ma veti crede pe cuvant si veti citi postarea aceasta la momentul potrivit:

Mai nimic in viata asta nu e usor. Daca nu v-a spus nimeni nici asta, iacata inca o idee: viata e ciudata si intortocheata si extrem de neasteptata. Cel mai popular din clasa de liceu nu inseamna ca ai dat lovitura si viitorul tau e asigurat, gata esti cel mai de succes deci vei fi cel mai de succes pana la adanci batraneti. S-ar putea sa fie chiar invers, desi nu sunt eu fanul filmelor alea cu adolescenti, pline de clisee. De la liceu pana la adanci batraneti mai e cale lunga si multe hopuri de trecut, faceti si voi un calcul si nu va culcati pe laurii de la "miss - promotia- anul x". Ah, si daca tot sunt pe aici, prin zona cu "viata": enjoy life. Serios, experimentati, explorati, incercati, indrazniti. O sa gresiti. Des. Dar e ok, asa invatati. E ok sa va aruncati in diverse. E ok sa nu urmati cursul firesc al lucrurilor. E ok si sa petreceti pana in zori, e ok si sa va asumati niste riscuri, e ok sa va duceti impotriva curentului, e ok sa va dezlantuiti, sper si va cer doar sa aveti suficient discernamant sa va opriti atunci cand siguranta voastra si a celorlalti e pusa clar in pericol. E o granita fina, dar e o granita si, by all means, pana in granita aia distrati-va!

Contradictia e ca viitorul e treaba serioasa asa ca, fara a il lua mult prea in serios, nu uitati ca informatia e putere si libertate si ca musai sa va gasiti un drum (scuze, dar nu cred in viata traita gen magarul lui Burridan), preferabil unul in care sa va placa ce faceti si cu oameni cu care sa va simtiti bine alaturi. Dar bon, probabil ca vom mai dezbate subiectul asta cand o sa va alegeti meseria/ prietenii etc. Ca idee generala, cheltuiti mai putin decat castigati si nu va lasati fraieriti de mania cumparaturilor (consumerism) - libertatea si o viata flexibila mi se par mai importante de mii de ori. Si petreceti cat mai mult timp afara, in natura - facand ce vreti voi, calatorii, lectura, drumetii, bicicleta, inot...

Nu e nasol sa ai copii, nu e sfarsitul lumii, nu e nici o poezie cu apa de roze, e viata si viata e si frumoasa si grea. Lucrurile mici sunt cele care va vor lipsi - libertatea de a te trezi dimineata la ce ora iti pofteste inima, posibilitatea de a sta la masa in restaurant in liniste sau de lenevi intr-un sezlong la mare cu o carte in brate. Genul asta... spontaneitatea. Nu dispar de tot, fiecare jongleaza cum poate cu ele, insa sigur nu mai sunt atat de la indemana asa ca bucurati-va si de astea cat veti putea, combinatia "tanar la trup si suflet si free as a bird" e cam inainte de copii. Dupa nu e sfarsitul, ba chiar, well, in ciuda faptului ca pocneam de tinerete pe la 20 de ani, cel mai bine in pielea mea si cel mai sigura pe mine m-am simtit dupa 30 iar acum imi vuieste capul de planuri si idei. Ah, si tot mai simt o pustoaica, nicidecum respectabila "doamna x", "mama lui...". Doar ca e altfel, e alta etapa, una pe care o cercetez si eu de zor asa ca o voi detalia dupa ce ma dumiresc ce si cum. Dar nu, parintii nu sunt sobrii, scortosi si incremeniti in rolul de parinti, responsabilitatile sunt altele, deh, dar exista viata personala bogata si cand ai copii si lumea e la fel de minunata.

Ce-ar mai fi de spus: si ceilalti sunt la fel de speriati si nesiguri pe ei ca voi doar ca se prefac mai bine, purtati culori si croiuri indraznete, cititi mult, radeti cu pofta.

Pe scurt: ce nu mai conteaza dupa 5 ani e ceva dupa care nu merita sa suferi sau sa alergi acum.

26 June 2014

I want to ride my...

Sotul meu este una din acele persoane care te lasa cu gura cascata de nenumarate ori, facandu-te sa te intrebi nedumerit daca tu esti zdravan la cap sau el e zdravan la cap, ca amandoi in acelasi timp nu se poate, prea zice niste minunatii socante. 12 ani mai tarziu ai zice ca nimic nu ma mai surprinde, dar bon, sa dam Cezarului ce-i al Cezarului, voila, oda pentru sotul meu.

Sotul care mi-a demontat sistematic dorinta de a avea o bicicleta de cred ca mi-au iesit si vreo trei fire albe pe parcurs. Ca dam banii degeaba, ca nu am unde sa o depozitez, ca nu o sa o folosesc, ca nu incape in masina (mdap, asta e complicata), ca doar atunci cand om avea casa noastra cu curte (huh? la 80 de ani?), ca... Bref, praf m-a facut. Eu cu a mea, ca vreau, el cu a lui ca nu are sens. Am plecat la mare, ne-am intors de la mare fiecare cu poezia lui... Am primit mesaj ca o cunostinta a unei cunostinte vinde o bicicleta second hand (lumea imi citeste blogul :D), doar i l-am aratat, ca deja nu-mi mai fac iluzii. Clar omul e in zodia lui "fara biciclete".

Ieri mi-a scris pe Facebook: "am vorbit, maine o sa ai bicicleta". Dupa ce m-am adunat de unde cazusem de uimire, zic "pai nu ziceai tu ca nu bicicleta, nu alea, nu alea...". Raspunsul a venit scurt: "dar tu vrei... si sunt putine lucruri pe care le vrei asa de insistent". Pam-pam! Sah-mat, castigator la puncte e Bu, Zu tocmai a cazut in fund si scrie ode.

Aseara mi-a adus-o. Am bicicleta mea, e in hol si inca ma uit la ea socata.

(Il sont fous, ces... )

24 June 2014

Starea de perplexitate

Era un banc cu Bula, un telefon si starea de perplexitate...

Ei bine, la noi starea de perplexitate se instaleaza cand copilul cel mare se joaca linistit pe covor impreuna cu sarbatoritul unor prieteni, bebelusul trupei e ocupat sa se rostogoleasca pe burta sau ceva similar iar copila mea mosmondeste si ea ceva prin zona (dupa cum o cunosc eu, probabil mananca un fursec) in timp ce adultii povestesc diverse. Moment in care se aude replica baiatului meu:

"Mami, mai vreau un bebe!"

Ti se pare ca nu ai auzit bine dar replica e repetata, ba chiar detaliata, adica ar fi bine sa fie o fetita... e clar ca vorbim de copilul nr. 3 pe care copilul nr. 1 isi exprima dorinta sa il avem, ha, n-am replica, am ramas masca... Ah, voila, asa apare starea de perplexitate...

23 June 2014

Back in the USSR (pardon, RO)

Fuseram la mare cu trupa. Raportul fulger al concediului nostru de familie Bu si Zu este cam asa:

Day 1 a devenit Day 0, ca de plecat am plecat cu o zi mai tarziu la mare deoarece yours trully a UITAT sa ridice pasaportul copilului. Sa il ridic, ca de depus depusesem actele la timp. Da, stiu, cum naiba am reusit sa uit, well, nu stiu nici eu, dar am reusit mega-performanta si momentul priceless in care noi plecam duminica si sambata de dimineata mi-a cazut la propriu cerul in cap si ne uitam nauci unul la altul ca nu, la pasapoarte nu e deschis, well, a fost udat cu multe lacrimi din partea mea. Din alea... de sarea camasa pe mine de draci si jale.

Day 1 - fata s-a indragostit de un catel de plus dintr-o benzinarie. Wow-wow in sus si wow-wow in jos, bon, am dobandit un nou pasager.

Day 2 la mare, uraaa, prima zi plina pe plaja, fac greseala sa intarzii nu-stiu-cu-ce-urgenta si Bu pleaca inainte cu trupa. Cand ajung si eu pe nisip, aflu ca omuletul a fost dat de al meu sot cu crema de scutec a bebelunei, pe post de crema de protectie solara, ca a crezut "ca aia e". Nu era :D si copilul era usor nemultumit de textura ciudata a cremei cu care fusese uns din cap pana in picioare cu sarg (realitatea e ca era o marca noua, primisem cadou o crema frantuzeasca si o pusesem in geanta de plaja).

Day 3 (cred) - roata de la bicicleta secundara a copilului a cedat nervos si s-a exfoliat de tot, ca era cauciuc vechi si a decis ca momentul ideal sa cedeze e la zeci de km. de tara, uraaa draguta mea.

Day 3 - fata s-a indragostit de un scaun de masaj din cele in care bagi o fisa si munceste singur si l-a facut tronul ei propriu si personal. Nope, pe asta nu l-am luat acasa.

Day 5 - am gasit o tufa de levantica. Provence mon amour.

Cam asa. In rest, soare, mare, balaceala, balamuc.

13 June 2014

Replici

- Mami, mami, sa stii ca STIU ce e pe Marte! moment de revelatie personala a piticului, exclamatie entuziasta care ma umple de bucurie si mirare, wow, oare ce a mai invatat piticul meu...
- Ce anume?
- Dinozauri!!!

Ah, bon, deci acolo erau...

-------------

In parc, sora lui refuza sa meraga in directia noastra si, demonstrativ si capos, sta sa admire o piatra minuscula (sau o floare/ frunza/ gaza/ crapatura in asfalt, who knows). In incercarea de a ii arata ca totusi e cazul sa vinaaaaaa la noi, mai fac doi pasi in directia dorita, strigand ca "hai, ca noi plecam spre iesire" sau ceva similar.
Piticul, langa mine. Convins ca "plecam", suspina ingrijorat:
- O sa imi fie dor de Ami...

-------------

 Caut sapca, nu e sapca, avem un istoric lung cu sepci care dispar, se pierd, se uita, asa ca remarc ingrijorata ca "ai uitat sapca la gradi".
- Care sapca, ma intreaba el in timp ce isi toarna preocupat niste apa
- Cea cu carouri, albastru cu alb, zic eu intr-o doara, convinsa fiind ca habar nu are oricum despre ce naiba vorbesc
- Ah, sapca mea cu alb! Pai sigur ca da, nu este la gradi, este in rucsacul de inot, bineinteles! imi explica omuletul cu un aer superior si usor intepat, in timp ce pleaca in casa cu paharul lui de apa...

12 June 2014

Maleficent

Am auzit multe comentarii pozitive la adresa acestui film. Din pacate insa, mie nu mi-a placut. Mi s-a parut incomplet, parca nu a reusit sa faca tot ce si-a propus si ce era de exploatat in acest subiect, nu am indragit nici un personaj, nu m-a transpus in universul fermecat... dialogurile si scenele mi-au parut adesea intrerupte, ca atunci cand ia cineva un film si mai taie din el ca sa intre in intervalul de 2 ore pe care i l-a alocat in grila tv. Nu se leaga, nu curge, nu te cucereste si te "zgarie" la logica.

Angelina e prea putin complexa si mmm... mult prea "trasa la fata", Frumoasa Adormita e prea vesela si usor tampa, regele e un personaj cu o singura fateta, regina mama e expediata scurt sa moara in culise, corbul cred ca mi-a placut cel mai mult si era, da, ofertant rolul, se putea scoate mai mult din el... subiectul bun... finalul cel putin ciudat. Inteleg ca e vulnerabila la atingerea metalului insa de ce asta inseamna ca nu mai poate face nici vraji? Ca daca eram in locul ei ii paleam pe respectivii cu toate vrajile verzi pe care le aveam in dotare. Ah, si daca imi lua unul aripile insaaa puteam sa redevin zburatoare prin recuperarea lor, ahaha, ma duceam val-vartej sa mi le recuperez, nu stateam 16 ani trista si nefericita (sau in filmul asta nu au fost distribuiti batranii satului, pastratorii cunostintelor stravechi, aia care sa-i explice cum sta treaba cu aripile extirpate?). Si mai am cateva hacuri din astea care m-au pus pe ganduri.

Bref, not my cup of tea, sorry.

11 June 2014

Ziua in care

a urlat dupa telefonul meu desi stie ca nu se umbla cu el si il are pe al ei dar nu si nu
s-a dat cu fundul de pamant pe strada
a fugit in directia opusa, razand
a intrat in balti desi era in sandale (stie bine ca doar cand e incaltata cu cizme poate sa intre in balti)
s-a jucat facandu-si un traseu de cocotat/ coborat pe scara de la blocul vecin (am murit de plictiseala)
nu a vrut in parc
nu a vrut nimic altceva
a urlat dupa painea cumparata de la magazin in toate felurile posibile desi ii dadeam bucatele din ea

s-a intins in patutul ei si mi-a cerut sa o invelesc
am zis ca se joaca, insa a adormit singura
e abia 11.50 si doarme de 20 de minute (de obicei se culca pe la 13.00)

?

10 June 2014

Diminetile mele

Geamurile larg deschise lasa sa intre racoarea diminetii si ciripitul pasarelelor. Sa dorm toata noaptea cu geamul deschis iar dimineata sa las sa intre in casa aerul racoros, sunetele matinale si soarele bland de la primele ore ale zilei... nu stiu ce anotimp mai e asta, insa e preferatul meu. Cand pot sa dorm cu geamul deschis si nu e nici prea cald si nici prea frig ci e taman bine :D.

Iar momentul meu preferat: diminetile de weekend cand orasul e inca amortit de lenea unei zile libere sau, si mai bine, cand e vacanta si toti pleaca, fug la munte sau la mare si Bucurestiul ramane al meu, doar al meu. Atunci orasul redevine frumos, pentru ca e frumos, insa cumva aici toata lumea parca doar vine sa munceasca zi-noapte si sa faca bani, am uitat sa traim frumos si il sufocam si ne sufocam cu totii in el.

In astfel de dimineti insa... ard de nerabdare sa ma sui in masina, sa conduc alene pe bulevardele largi si stradutele cu miros de tei aproape pustii pe care nu se grabeste nimeni si sa fug in parc. La primele ore ale zilei, cand inca e racoare si soarele nu arde prea tare, in parc, unde miroase a umed si iarba si frunze. Sa ma plimb, sa merg cu bicicleta sau doar sa stau pe o banca, ori pe iarba. Astea sunt diminetile perfecte, cele in care trag aer in piept si imi incarc bateriile pentru toata ziua/ toata saptamana.

06 June 2014

Despre iubire

Inspirata de ceva discutii recente si prinsa fiind intre isteriile a doi copii, am purces la varianta cu explicatii vizuale. Am luat doua pernute, una patrata, verde, plusata si alta cu o forma curba, gri, din panza si voila, asta e iubirea mea pentru tine si asta e iubirea mea pentru sora ta. Diferite, functioneaza separat, nu iau din iubirea mea pentru tine ca sa ii dau ei, e complet separata, asta e doar pentru tine/ a ta... in fine, din astea.

It worked like magic, recomand! :D Calm, linste, pace, fiecare copil cu pernuta lui, copilul mare dumirit ca e iubit si nu are de luptat pentru locul sau sub soare. Explicatiile vizuale sunt geniale.

Latura comica a aparut de dimineata cand intai a trebuit sa-l salvez pentru ca "si-a pierdut iubirea" (era intuneric in camera si nu vedea pernuta)  si mai apoi mi-am imaginat reactia lumii cand se va prezenta cuminte cu pernuta dupa el (in weekend la bunici, a decis ca vrea sa plece cu pernuta) si va explica serios ca asta "e iubirea lui mami pentru mine".

Ah, si am aflat ca iubirea lui pentru el este masinuta/ tricicleta de lemn, iar iubirea lui pentru surioara lui este mdap, scaunul ei de masa. Nailed it! :D

05 June 2014

Instantanee

Ieri... a fost o zi plina, plina de ciudatenii, unele din ele cum nu credeam ca "se mai fac", altele pe care nu credeam sa ajung "sa le fac", but that's just me, naiva ca de obicei. Asadar, ziua mea pe scurt, mici flashuri de memorie:

- Tiganca ce si-a ridicat fustele si s-a asezat sa faca pipi in spatele blocului de langa parculetul in care eram cu bebeluna. Fix langa noi, cum ar veni.
- Domnul uscativ care pipaia covrigii din galantarul de la Mega si mai tarziu doamna care comenta acru ca "painea e uscata" dupa ce pipaise bine vreo doua din cele expuse in aceeasi Mega. Nu se cunosteau intre ei insa amandoi le testau de zor cu mainile goale.
- Momentul in care i-am dat cu portbagajul in cap copilului cel mare si socul trait de amandoi. Teoretic el era pe trotuar si NU trebuia sa se miste de acolo.
- Ratusca de plastic pe care am scos-o de sub perna dupa ce m-am minunat o vreme de ce oare parca dorm pe galme.
- Cel mai lung discurs tinut de copila mea, o dizertatie intreaga, cu exclamatii si sublinieri bine intoarse din condei, totul in pasareasca ei nativa. A durat cam doua ore si a inceput pe la 2 noaptea.

04 June 2014

Mita Biciclista

Am o bicicleta, de imprumut :D. E mai veche, dar pentru cat ma pricep eu e faina, cat sa testez ce imi trebuie si cum ma descurc. Asa ca ieri am iesit cu ea, aveam ceva de dus la ai mei si am dat o fuga, calare pe bicicleta.

M-am intors taman la timp ca sa prind furtuna perfecta, eram la 10 minute de casa cand a inceput si rafalele-perdea de apa m-au napadit. Nici n-am avut timp sa ma gandesc ce si cum, eram fleasca, incredibil, turna cu galeata si eu aveam apa pana si in... sosete :P. But it was fun, apa era calda si eu eram singura nebuna care pedala prin perdeaua deasa de stropi, sub privirile amuzate ale grupurilor de pietoni refugiati sub cate o streasina razleata (erau chiar si biciclisti pe acolo, probabil ceva mai intelepti decat mine). Trotuarele erau pustii, doar zgribulitii varati pe sub cate o intrare mai ferita si eu, in rolul de Mita Biciclista, pedaland linistita prin perdeaua de apa.

So,  cand am ajuns acasa din hanoracul meu atarnat deasupra cazii curgea apa siroaie si adidasii mei cu panza clipoceau suspect :-))). Partea buna e ca actele pentru "my back to work", cele dupa care am umblat de nebuna in ultimele zile (aflate in buzunarul cel mai ferit al rucsacului, cel fix lipit de spatele meu), au scapat doar udate pe la colturi, nimic grav.
There was an error in this gadget