29 December 2007

Bilant

Bu zice ceva de liste. Sa ne facem si anul asta o lista, asa cum ne-am facut si anul trecut. Hmmm... mda, normal ca in capul meu era o big "to do list pentru 2007", after all, capul meu e non-stop plin de liste si listute, nu stiam insa ca Bu mi-a luat chiar asa de in serios rezolutiile de inceput de an. Adevarul e ca am cam reusit mare parte din ce ne-am propus... si ca aveam o mini lista chiar aici si inca ceva de zis pe aici... asa ca merge incercarea cu punct si de la capat, adica bilant si o noua lista :-)).

A fost un an bun. Primul dupa o serie de ani sumbri in existenta mea. Nu prosti, pentru ca nu ma pot plange chiar asa de tare, insa intunecati si grei. Agitati. Acum pare ca lucrurile incep finally sa-si gaseasca fagasul. Finally, ca incepeau sa ma lase nervii.
Si a fost un an plin, in care multe dintre lucrurile dorite, sau pe care Bu si cu mine ni le-am propus, s-au realizat (plus altele, hmmm, mai neasteptate): tata e bine (yes!!!), eu mi-am gasit echilibrul (sau mare parte din el :-)), am mai mult timp de citit si pictura (nu pe lemn, dar pe ceramica :D), Bu a castigat doua premii in publicitate (eeeeee!!!- unul in tara si unul pe "afara" :-)), lucrul merge- crescut veniturile/ joburile, am investit in hobby-ul meu- fotografia si turns out ca merita asa ca trebuie sa perseverez (la fel si cu ceramica aia), ne-am luat un computer nou si, hei, ne-am mobilat biroul (mare chestie!!!), ne-am inundat sau am inundat vecini (specialitatea noastra :-))), mi-a cazut un copac pe masina, i-au spart masina lui Bu, am invatat sa ne facem mai mult timp liber si sa mai plecam naibii din oras in weekend-uri sau chiar in concedii- am ajuns in Egipt, ne-am vanturat putin si prin Bulgaria si ne-am cocotat si pe Transfagarasan, ne-am facut si mai mult timp pentru prieteni/ filme/ Rummy, ne-am luat canapea si o serie de gadget-uri absoooolut necesare (;-))... ce urmeaza???

Ooooooooooooooo, un an foarte important. Se pun temeliile unor noi inceputuri si se consolideaza ceea ce am inceput sa construim. Avem de finalizat cele neterminate pe anul acesta: nunta si un sistem de economisire bine pus la punct. Nunta is a big thing!!!! Huge thing!!! Makes it a big year for us. Iar pe langa nunta... trebuie sa invatam cu adevarat sa ne bucuram de timpul liber castigat. Altfel am luptat degeaba. Avem nevoie si de o organizare mai buna, pentru ca deja sunt multe de facut pe aici si ne cam ia valul. Apoi, conform principiului nostru "o camera pe an" :-)), sa aranjam sufrageria (wow, ce de idei am pentru biata camera...). Si sa demaram doua noi proiecte, daca se poate, big ones, unul in viata personala si un altul in cea profesionala. Sa vedem cum le dam de capat... Si Bu viseaza o imprimanta cu laser si un GPS (????!!!!). Iar eu vreau sa ma "eficientizez" :D- inca nu mi-e clar cum o sa fac asta :-))... Si mai am de invatat muuuuulte- de citit o groaza de carti de specialitate si da, vreau sa imi refac abonamentul la Institutul Francez si sa ma vantur mai mult pe la ei... si sa-mi comand ceva carti de pe Amazon- la care ma gandesc de ceva timp. Ajunge? Mai adaugam la toate astea si ce mai e si pe lista lui Bu, cu care inca nu am apucat sa discut toate cele... si o sa vedem ce iese...

2008 o sa fie si mai interesant (did I tell you ca 8 e cifra mea preferata???).

Cuvinte

Colectionez cuvinte. Din cele care imi raman agatate in minte pentru ca ilustreaza perfect ceea ce vor sa comunice, sau pur si simplu pentru cum suna cand le pronunti... sau care pur si simplu imi plac, nu stiu prea clar de ce:

- handralau
- fandacsie
- a bibili
- mirobolant
- a catadicsi
- a se frasui
- habauc
- caustic
- condescendent
- nefericit
- jumulit
- pampon
- a tropai
- a boscorodi
- neant
- pufos
- zulufi
- nevricos
- ireversibil
- implozie
- lustru
- frison
- a zburda
- paruiala
- buimac
- clipocit

... etc

Zu si inteligenta pura

Acum ceva timp Bro' se gandea sa-si cumpere un card de memorie... asa ca imi cerea informatii despre al meu. Si zice:

- Ce card ai?
- Pai... nu stiu... micro SD, cred.
Bro' imi arunca o privire mirata si mai incearca o data:
- Cat e???
- Aaaa, e mic, cam atata (si ii arat cam ce dimesiune are)...
Bro' insista:
- Nu, nu, nu, nu... Ce capacitate are????

:-)

Dupa care, cateva saptamani mai tarziu, vorbeste cu prietena mea si o intreaba:
- Cand e Craciunul?
- 25 decembrie!!! (raspuns prompt)
- Nuuuuu... in ce zi pica????

:-))

Evident. E doar prietena mea, nu???

Nunta

Sa incepem cu "the obvious": me getting married. Si mi-am propus/ ne-am propus ca aceasta nunta sa nu devina o sursa de stres... Hehehe, pe bune???!!! (am umor cateodata)...
Anyway, pana acum avem:

- restaurantul: l-au ales Bu si tata, Zu nu l-a vazut decat la plata avansului, i-a placut, totul este ok, Zu este very happy ca nu s-a stresat. Normal ca e o bataie pe restaurante, ceva de groaza (???!!!) iar in primavara, cand vroiam eu, e plin de posturi (e ceva incredibil anul viitor cum pica posturile) iar in vara mie imi era frica sa nu moara lumea de cald (si mireasa :D) la 40 de grade, asa ca ajungeam cu nunta in toamna si, pfff, am decis sa nu mai asteptam atata: februarie, nunta, gata! Check.

- verighetele: le-am cumparat din Egipt. :-)) Arata super (ne plac foarte mult), sunt o amintire speciala si nu ne-am stresat. Check, yupii!

- tinuta lui Bu: am cumparat doar costumele. Acum trebuie doar ca Bu sa nu se ingrase pana la nunta (hehehehe, cred ca asta deja s-a intamplat :D- Zu o sa se distreze). Si sa ii luam pantofi, camasi, curea, cravata... de-astea... Check (oarecum).

- domnisoara de onoare: well, la modul cel mai uimitor cu putinta, prima (cea desemnata inca din copilarie) a fugit in lume (cu banii :-)), dar it so turns out ca acum am alaturi o prietena foarte entuziasta, ajutor de nadejde la momente de criza. So: check!

- cavalerul de onoare: e ales, nu sunt sigura ca el stie ce-l paste, dar, hei, asta e departamentul lui Bu :-). Check (zic eu).

- culoarea nuntii: cum decoram sala? Pare ceva simplu si banal, insa ia doi designeri si pune-i sa faca asta :-))... Asaa... eu m-am gandit la bleu, dar toata lumea mi-a spus ca e rece. Am mai discutat ce am mai discutat... si am ramas la trei culori: verde fistic, auriu sau piersica... Ne-am dus acasa, ne-am gandit, ne-am invartit si am decis: grena :D !!! (I know, we are just amazing!). Check, cred, daca nu ne mai vine alta idee :D.

- fotograf/ cameraman: am vazut niste poze de la o alta nunta, ne-au placut, am cautat numarul fotografului respectiv, l-am gasit cu greu, l-am sunat si, nu, nu mai face poze la nunta, are alt business... Pfff. Ne stresam, discutam sa ne recomande un alt fotograf, cautam pe altcineva si, totusi, dupa o saptamana, fotograful ne spune ca, daca vrem, pana la urma o sa vina la nunta noastra. :-)) uffff, am rezolvat-o si pe asta. Check.

- nasii: well... traditia la Bu spune ca trebuie sa existe doua seturi de nasi, unul al miresei si unul al mirelui. Booon, doar ca eu m-am confuzat rau si am zis ca nu, nu pot sa ma chinui sa mai aleg si ca perechea de nasi din partea lui Bu imi este foooarte ok, imi sunt dragi, totul e perfect, care e problema??? Problema... pai problema e ca Bu tine la traditie, asa ca au urmat variate permutari de nasi, in perechi de cate doi... pana cand am decis: o singura pereche de nasi!!!! Pfui, gata si cu asta. Check. Sa trecem la biserica, shall we?

- biserica: Bu e catolic, Zu ortodoxa. Ideea era simpla: vroiam si nunta catolica si ortodoxa. Daca se poate, scurte amandoua. Si... poate... la un loc????
Am vorbit cu preotul ortodox si cu cel catolic, da, fiecare a zis "ok, se poate face intr-o singura biserica (ortodoxa, respectiv catolica) insa, eu va miruiesc". Pam- pam. Cum impaci asta??? Discutii peste discutii, variante... era clar ca asa nu ajungeam nicaieri.

Back to square one. Evident ca au urmat noi discutii: intre noi, cu parintii fiecaruia/ frati/ unchi/ matusi... ce si cum sa facem. ... nebunie... finally luam o decizie: facem la doua biserici!!! In aceeasi zi!!! Gata!!! Ga-ta, am decis, sa-i dam drumul!!!!

Booon... am calculat timpii (daca terminam la ora cutare la prima biserica, facem poze 30 de min, stam in trafic atata timp, la ce ora vor ajunge trenurile in gara, pfff, m-am incurcat, mirii la a doua biserica??? :-))) si am purces la treaba:

1. Am vanat preotul ortodox asteptand pe la diverse slujbe, am platit avansul si... ne-a spus ca trebuie nasi ortodocsi. Ha??? Pai nu-i avem ortodocsi... (si parca terminasem discutia asta despre nasi)... Well, trebuie neaparat ortodocsi si casatoriti!!! Pffff. M-am intors acasa cu coada intre picioare si 5 milioane mai putin (yep, si asta era doar avansul!!!), am reinceput o serie de calcule... permutari de nasi, seturi de nasi (ii anuntasem deja pe ceilalti si zau daca vroiam sa renuntam la ei) si, intre timp:

2. Intalnire cu preotul catolic. Daaaa... foarte amabi, trebuie sa facem niste lectii in prealabil... a inceput sa ne vorbeasca despre chestiuni gen metode contraceptive aprobate de biserica (???!!) si, well, ne-a intreabat de data nuntii... asaaa, ia sa ne uitam in catastif, o, nu, nu se poate: e post catolic!!!... ?????... Cum sa fie post catolic??? Trebuia sa ne filmeze cineva fetele la faza asta. Am crezut ca mor. Ireal. Banc prost... Bu, tu nu ai verificat cand ai rezervat restaurantul? Ba da, l-am sunat pe tata. Pai si? Pai, se pare ca a gresit...

Booooon, ne-am linistit cu slujba catolica.

Refacem timingul, continuam sa procesam chestiunea cu nasii... cand tata introduce o noua biserica in ecuatie, una la care preotul nu cere nasi ortodocsi. Platim avansul si, timp de aproximativ o saptamana (pana la recuperarea avansului de la prima biserica, alt circ, alta distractie) avem doua biserici ortodoxe si nici una catolica :D.

Acum lucrurile au intrat pe fagasul normal: avem biserica ortodoxa. Una singura. Nu, nu avem biserica catolica, insa preotul catolic face lectiile cu noi si ne recunoaste casatoria ortodoxa. Check (finally!!!).

... si mai avem: rochia de mireasa, pfff, si tinuta de la sfat... restaurantul cu tortul, fructele si bauturile... DJ-ul (playlistul- oare se poate sa cer ceva Guns sau WASP sau Ozzy, asa... pentru sufletul miresei :-)) ???)... invitatiile si temutele confirmari... florile (si nasa trebuie sa aiba buchet???)... restul hainelor lui Bu... organizarea transportului pentru rudele lui Bu... mmmm, mai era ceva??? Aaaaaaaaaa, daaaaa, luna de miere :-)).

Am uitat ceva?

Rezumat de nefacut nimic

E si asta o arta- sa nu faci nimic. Nimica nimicuta. Asta am facut eu de la Craciun incoace: Bu e pe undeva prin tara iar eu trebuia sa plec de joi insa am preferat sa mai stau singura, asa ca am citit... am cascat lenes si m-am intors pe partea cealalta... am mancat... m-am uitat la toate filmele de la TV (desi... hei, e o noua serie de "Ucenicul") si la toate pozele de anul asta... am mai scos nasul pe-afara... am ascultat muzica... am deschis geamul, am inchis geamul... am vorbit la telefon... n-am miscat nici macar un muschi, o fibra in plus fata de strictul necesar... pana azi. Azi gata, se pare ca asta mi-a fost limita de lene absoluta= incarcarea bateriilor, pentru ca m-am trezit si, hei, spre marea mea surprindere- de om care este in vacanta pana pe 7 ianuarie- m-am apucat sa organizez toate hartiile de prin casa si nu, nu m-am calmat pentru ca am simtit o dubioasa nevoie sa-mi planific cam ce am eu de facut in ianuarie (de genul: dus masina la revizie, mers la dentist si facut invitatii de nunta). So, the good side of me won. Sau the working side... Mmmm, nu stiu sigur daca asta e bine... Pe moment ma gandesc la modalitati sa o reduc la tacere, pentru ca mai am o saptamana de vacanta si intentionez sa ma duc la munte, pe partie... si sper sa nu ma trezesc organizand ceva pe-acolo :D.

Inca nu m-am hotarat cand si cu ce plec, cred ca luni de dimineata, cu masina sau cu trenul... vine si Bu, ne intalnim la munte, ne adunam cu totii si, well, sper sa fie zapada pe partie :-)). Evident ca in stilul nostru caracteristic nu, nu ne plictisim: mai nou tatal lui Bu si-a rupt piciorul la vanatoare iar robinetul de la masina noastra de spalat a decis, exact a doua zi dupa ce a plecat Bu, ca acum, dar exact acum, e momentul sa picure... asa ca n-am apa la o baie, oooo happy me.

Si... in spiritul acestei zile pline de zel, m-a apucat logoreea, asa ca voi scrie mai multe posturi, sa ajunga pana pe 7 ianuarie- pentru ca eu am de gand sa stau departe de internet, in mijloc de zapada.

24 December 2007

Craciun






Stiu ca toata lumea este indignata: ca suntem in plina isterie a shoppingului si comercialul domina si, da, Craciunul inseamna miros de portocale si de sarmale (amestecate sau separat)... colinde pana cand iti pocnesc urechile si jingle pana cand creierul tau face jingle bells singur- singurel, fara acompaniament... rosu si verde, obsesiv ... ninsoare, daca da, si de obicei da :-)... febra pregatirilor, cu ultimele alergaturi, intr-o aglomeratie de nedescris... palpitatii la raftul din magazin sau, mai tarziu, in fata cuptorului cu friptura/ borsul sau sarmalele... fosgaiala pe strazi, in blocuri, in apartamente... veselie, atata veselie ca ti se incremenesc buzele intr-un rictus ciudat... si filme/ spoturi TV/ spoturi radio/ bannere/ brosuri etc etc cu Mos Craciun, spiridusi, elfi, reni sau chiar sotia/ fiica/ fiul/ ginerele lui Mos Craciun... si multe altele la fel, intr-un amalgam nebun-nebun...

Insa mie imi place. Si cred ca poti alege sa vezi ce te intereseaza cu adevarat din toate acestea. Si mai cred ca e nevoie de toata aceasta acumulare pentru a te bucura de seara/ ziua de Craciun.

Azi am fost la ai mei- sa facem pregatirile, ca in fiecare an. Am decorat bradul, am pus luminitele pe casa si pe la geamuri, am ambalat cadourile... Si mereu e la fel: galagie, agitatie, tata da directive, Bro' cauta prelungitoare/ clesti/ sarmulite, mama proceseaza sarmalele sau friptura in bucatarie si striga sa inchidem usa (usa pe care se frasuie toata lumea, si mai si "ciupim" cate ceva din mancarea din bucatarie), eu pun trei randuri de luminite in brad si aranjez globurile dupa o logica abracadabranta (care imi apartine, evident) sau ambalez tone intregi de cadouri (pentru ca in fiecare an eu ambalez cadourile pentru familia lui Bu, pentru familia mea, dar si pe cele de la parintii mei catre tot clanul- mai putin cadoul meu, of course :-))), Biggy patruleaza prin zonele cele mai interesante din casa (= mai pline de "activitate"), iara daca se mai nimereste si Bu in zona, atunci precis mestereste si el la luminite, sub atenta indrumare a lui tata :-). Si radem. Mult. Si seara cadem lati, morti, copti, dar veseli nevoie- mare.

Si maine ne intalnim cu tot clanul. O sa fie mancare multa, veselie, agitatie, nebunie... de-abia astept :-).

Iar apoi... vacantaaaaaaaaaa :-))!!!!!

Sarbatori fericite si La Multi Ani.

23 December 2007

Cadou cu volum...

Cand pisica nu-i acasa... si cand Bu e plecat de Craciun... Zu isi primeste cadoul mai devreme :-)). Love it.

Daca ne gandim si la acest cadou, well, e clar ca 2007 a fost un an foarte muzical :-).

P.S.: Imi iau bilet la Iron Maiden :-)

19 December 2007

Ups...

Ok, sa recapitulam: doua masini, a lui Zu si a lui Bu. Si Zu. Pana aici e clar. Reusisem sa deslusesc si un mod de functionare:
- in caz de pana: just use the other car
- daca e zapada afara: definitely Bu's car (are roti de iarna)
- cand se termina benzina: ia cealalta masina

Booooon... Atunci cum am reusit sa am cadourile intr-o masina si hartia de ambalat, plus vinul, in cealalta???

Zu is confused...

La volan

Am gasit acest post si m-a amuzat. Pe bune. Asa ca, in spiritul unei polemici amicale, sa raspund, ca doar sunt femeie la volan, nu??? (pssst: nu ma luati prea in serios, ok?)

1. de ce, atunci când văd o maşină punând frână din 5 în 5 secunde, e întotdeauna o femeie la volan?
Nu se poate explica, insa, daaaa, e foarte adevarat. Presupun ca are legatura cu miscarea astrelor si ceva cromozomi :-)

2. de ce femeile nu salută când, deşi n-au prioritate, le laşi să intre?
Eu (= femeie :D) salut. Adica multumesc. Ridic mana sau clipocesc din stopuri :-). Mmmmm, si las pe altii sa treaca, desi nu au prioritate. Asa ca nu stiu sa raspund la intrebarea asta, pentru ca nu prea cred ca e valabila, sorry.

3. de ce femeile care nimeresc în blocaje se enervează aşa de repede?
Eu nu ma enervez. Ma plictisesc. De moarte. A! Si nu claxonez isteric. So, again, nu cred ca e o afirmatie valabila.

4. de ce în 90% dintre cazuri femeile care merg încet pe banda a doua nu văd flash-urile grăbiţilor din spate?
E, asta e adevarat. Si se intampla des.
Mmmmm... poate pentru ca nu au unde unde sa se mute cand pe juma' din banda de alaturi sunt masini parcate? Sau pentru ca au nevoie sa vireze la stanga in viitorul apropiat? Sau pentru ca nu sunt pe autostrada, ci in oras si, eventual, ele chiar merg cu viteza regulamentara...???

5. de ce femeile se panichează aşa de tare când li se opreşte motorul?
Ooooo, da, corect. Pentru ca se tem ca nu va mai porni again si atunci "ce naiba ma fac, ca "nu ma pricep la masini" dar si pentru ca stiu ca vine din spate unul cu flashurile, sa le streseze... :D

6. de ce femeile se blochează când trebuie să oprească în rampă?
Simplu: femeile se panicheaza cand trebuie sa opreasca in rampa pentru ca stiu ca ulterior vor trebui sa porneasca de pe rampa. Si asta e just really scary stuff, tinand de chestiuni gen gravitatie si timp...

Boon, acum sa intreb si eu:

- de ce barbatii claxoneaza asa de des??? Si isteric? Se intampla ceva: fluidizeaza traficul, ajuta masina sa avanseze mai repede, calmeaza participantii la trafic si nu m-am prins eu???

- unde se grabesc in halul asta barbatii??? Ce fac cu cele 5 minute castigate in trafic?

- de ce marea majoritate a barbatilor abia asteapta sa te cadoriseasca din mers cu un "treci la cratita", "femeie la volan" sau " cine te-a invatat sa conduci, fa"??? Really, it doesn't take that much to get them started and it keeps amazing me...

- de ce barbatii taie benzile/ cozile in mod obsesiv si tot ei se irita cand nu, nu vrei sa-i lasi sa se bage in fata ta dupa ce au depasit o coloana intreaga pe contrasens??? Nu e dreptul tau sa consideri ca nu, nu e corect???

- si de ce insista sa-ti forteze mana, varandu-se in coasta ta??? Oare e ca in restul situatiilor: they just don't get it cand sunt refuzati???

- si de ce nu semnalizeaza? Stanga, dreapta, stop, avarie... de-astea... Poate ca ma insel, dar totusi nu prea cred ca ceilalti participanti la trafic ii pot citi gandurile/ intentiile si nici ca toti se extaziaza in acel moment: "wow, ce cool e si ce manevra smechera a facut..."

Zic si eu... :-)

Fun

Ultima mea distractie: aici.

18 December 2007

About Bu si Zu

Bu si cu mine suntem logoditi. De acum doi ani, cand mi-a dat un inel si m-a cerut de la tata (!!!) si, well, eu am zis da, asa ca presupun ca suntem logoditi. Inelul nu il port, pentru ca nu simt nevoia iar cu casatoria... atunci ne-am ambalat nitel la ideea unei nunti dar dupa ce am fost la cateva targuri si am facut diabet instantaneu la vederea atator volanase si fundite (bietul Bu a cedat nervos) si dupa ce am vazut ce bataie de cap inseamna organizarea unei nunti intre doua orase si doua religii... am tot abandonat/ reluat/ abandonat ideea... Dar, well, pana la urma tot o sa ne casatorim.

In februarie

... 2008.

No kidding :-).

Weekend

A nins in weekend, asa ca am iesit duminica, impreuna cu o prietena, eu sa fac poze, ea sa se entuziasemeze la zapada. Rezultatul a fost o plimbare prin Herastrau de aproximativ doua ore in care ne-a nins de mama focului si ne-au cam inghetat picioarele, respectiv mainile dar a fost taaaare frumos.

In plus, ninsoarea acesta ma face experta la deszapezit diverse masini, pentru ca sambata, cand vroiam sa plec de acasa, l-am intrebat pe Bu ce masina sa iau. Aaaaa, zice el adormit, dintre perne, ia-o pe a mea ca tu nu ai roti de iarna. Daaaa, da' vroiam sa o iau pe a mea zic eu. Pai, a nins? Nu, doar ce e de ieri... Pfff, atunci ia-o pe a ta, daca nu e zapada pe jos, dar ai maaare grija!!! Bon, m-am dus cumintica si mi-am curatat masinuta de zapada, pana cand m-am plictisit. Evident ca dupa ce m-am intors acasa a nins si masina mea e iar sub un morman de zapada... Iar ieri trebuia iar sa plec cu masina. Bu zice, de data asta ia-o pe a mea... si imi da cheile. cand ma duc jos: masina lui sub zapada. Pffff, am curatat-o si pe asta- se pare ca am o ocupatie de baza :-).

In rest, sambata am misunat prin oras, apoi am ajuns la film: Busola de Aur care, well, imi pare rau, dar nu m-a impresionat asa de tare, ma asteptam la mai mult... inteleg ca vor sa faca o trilogie, nu stiu, poate urmatoarele vor insemna o evolutie, pana una alta mi s-a parut plina de personaje care nu sunt duse pana la capat, nu apuci sa ti le apropii, povestea nu pare totusi bine inchegata iar realizarea grafica, nu gasesc ca este ceva iesit din comun... Mi-a placut mult Nicole Kidman- costumele ei sunt superbe, extrem de potrivite, de bine gandite, excelent. La fel si demonul, foarte bine gasit cu blana aia lucioasa- aurie. De fapt, ideea cu demonii mi-a placut tare mult.

Dupa film iar am aterizat la noi si, pffff, am luat bataia vietii mele la Rummy- asta si pentru ca dupa ce m-am chinuit 3 sau 4 jocuri sa fac o mare manevra-smechera-extrem-de-dificila ce urma sa mi aduca un punctaj fabulos, Bu mi-a declarat doct ca nu, nu, nu se poate face inchiderea asta cu un jocker, stie el sigur de la mama. Pffff, m-a terminat. Si pfff, era prea tarziu sa o sunam pe mama sa verificam, dar hei, am sunat-o a doua zi si, ce chestie, Bu NU avea dreptate so... he is sooooo busted!!!!

Snow...





13 December 2007

P.S.

Ningeeeeeeeeeeeeeeeee!!!!! (ma duc sa ma lipesc cu nasul de geam)

O noua zi

Azi m-am rostogolit din pat pe la 8.00 pentru ca m-am trezit cu Bro' la usa. Care fusese la piscina si era vioi (??? did I tell u ca era 8 dimineata ???), spre deosebire de mine... asa ca a turuit vesel cam juma' de ora pana cand am reusit si eu sa-mi deschid ochii complet. Mi-a povestit despre evenimentul la care fusese aseara: o lansare de intrerupatoare de lux (:D! no kidding).

So, in cinstea fratilor in general, si a fratelui meu in particular, here we go, un citat din Mananca-ma:

"Izbucnesc in ras. Fratele meu clipeste si redevine el insusi [...]. Cand ne intalnim dupa mult timp, cand ne lipim din nou existentele, ca doua jumatati ale inelului femecat, timpul nu mai curge. Reluam atunci, cufundati in nectarul prezentei noastre comune, sirul intreg al intamplarilor pe care le-am trait impreuna. Varsta biberonului sta alaturi de cea a tigarii, capatam pansamente in loc de plasturi, putem sa pronuntam tata si mama, cuvinte care, altfel, ne sunt interzise. Ne intalnim pe terenul de joaca unde suntem doar doi frati, teren nelamurit si pe care nimeni nu-l banuieste ascuns dincolo de zidul unde se afla straturile valurite si atent colorate ale obligatiilor sociale. Pe teren, toate sunt la locul lor [...]. Cateodata, ne simtim tare bine aici: in serile cu foc de tabara, ne adapostim in lumina ce deseneaza un iglu de aur in jurul tamplelor, si lumea de-afara nu ne mai poate atinge. Hranim focul cu ramurele care nu-s decat amintirile noastre impreuna si glumele care ne fac sa radem doar pe noi. [...] Alteori, insa, ne simtim tare rau: pamantul e uscat, ne intra praful in ochi, n-ai unde sa te asezi fiindca e plin de ciulini, fumul miroase a tutun rece, iar cel din fata ta are un chip strain. Iti spui c-ai imbatranit si trantesti in urma poarta secreta din zid."

12 December 2007

Tristete si furie

Rain - I love this song...

Ma simt ciudat. Nelinistita. Ca si cum urmeaza sa se intample ceva. Parca am o gheara in stomac, nu-mi sta capul la nimic si sunt necajita.

Sunt trista. Am renuntat la ceva in care am crezut cu capul si sufletul si azi noapte am scris un mail suparat, dur, care nu, nu ma caracterizeaza. Insa era necesar. Pentru mine si pentru ea. Am pus punct. La aproape un an dupa ce fusesem oricum bagata undeva :-(- era si cazul sa ma trezesc si eu, nu??? Am multa furie in mine. Si o opinie extrem de low despre o persoana care practic si-a batut joc de mine. Si tristete. Nu inteleg. Si imi vine sa plang.

Ce fraiera sunt! Oamenii sunt atat de urati, rai, meschini si eu asa o idealista tuta, ceva fantastic. In momente ca acestea imi vine sa renunt. Toata fiinta mea urla ca e absurd, NU e corect, ma revolt, sunt scarbita... dar nu se intampla nimic, nu e nimeni sa ma auda, viata isi continua cursul implacabil- cine a spus ca viata e corecta, anyway??? Nu e vorba doar de o persoana, cu totii suntem asa, mai mult sau mai putin vizibil... si e atat de greu sa incerci sa-ti pastrezi seninatatea si sa continui sa construiesti migalos lumea ta, in care sa existe incredere si corectitudine si zambete, sprijin si lumina multa si frumos si, la naiba, flori in fereastra si turta dulce pe masa.

"I tried so hard
And got so far
But in the end
It doesn't even matter "

- imi plac tare mult versurile astea. O melodie foarte, foarte buna pentru starea mea de spirit. La volum maxim. Buna de urlat pe ea :-).

Gata, ma duc la shopping- terapia universala: la Universitate, la targul de la Dalles. Cu metroul :D. In cizmele mele cele noi :D- o sa-mi rup picioarele. Si spinarea, daca nimeresc la carti- precis o sa ma infig in ceva. O, and I just have to stay away from chocolate :-)!!!

Pfff... M-am uitat in put.
(mai vorbeam eu despre uitatul asta in put, pe aici).

11 December 2007

Pana

Acum doi ani, in iarna, Bu a cumparat pentru masina cea noua super roti de iarna. Zu s-a cocotat pe trotuar cu masina si, fssss, a facut pana. Cum Zu nu umbla cu jumatati de masura si cand face pana, apai o face bine, Bu a trebuit sa cumpere roti noi (doua, pentru ca erau la set). Circul a fost complet atunci, cu Zu sunand dupa Bu sa vina sa-i repare pana, cu Bu si Zu reparand roata in ploaie si cu, stupoare!!!!, o roata subtiiiiiire- subtire in portbagaj, din cele menite sa te tina doar pana la service si atata... si mutra socata a lui Zu la vederea acesteia, pentru ca nu, habar nu avea ca exista asa ceva si nu intelegea prea bine ce era cu "chestia" aia din portbagaj...

Bon. Au trecut doi ani. Iar e iarna, ce chestie!!! Si, ce chestie, masina lui Zu a facut fssssss. Norocul lui Zu ca de data aceasta era in parcarea de acasa, astfel incat a putut circula o saptamana cu masina lui Bu, pana cand acesta si-a adunat energia si s-a apucat sa-i repare roata. Duminica trecuta. Cand Zu mosmondea prin casa... Si o suna Bu (care era in parcare), asa ca Zu se uita pe geam si il vede pe Bu tropaduind pe langa portbagajul deschis al masinii, cu o mutra usor nedumerita... si aude: "Zuzu, tu cand ai dus sus tot ce era de dus sus, n-ai avut o scula??? Da' stai o secunda, te sun inapoi"...si Bu inchide telefonul... Nu, Zu nu a inteles nimic... insa cunoscandu-l pe Bu asta nu e de mirare, asa ca si-a vazut de treaba, razand in sinea ei. Nu, nici acum nu stie despre ce era vorba, insa intre timp a aflat ca i-a intrat in roata un cui maaare-mare, care a gaurit-o dintr-o parte in alta si ca se pare ca va trebui cumparata o roata noua.

Ooooooo da: Zu nu se dezminte.

Carte cu citate

Una dintre ultimele cati citite (dintre cele cumparate la Gaudeamus):



Mi-a placut mult. Usoara, ciudata, confuzanta, am citit-o intr-o zi.

Si, parte a "rebrandingului" :-), m-am decis sa inaugurez o noua idee- pasaje/ idei de retinut (=citate). So, din "Mananca-ma"- Agnes Desarthe:

"Ma gandesc la un desen animat din copilaria mea, care se numea, parca, La Linea. Emisiunea mea favorita. Eroul era un omulet pe care nu-l vedeai decat din profil, facut dintr-o singura linie continua. De jos in sus, linia asta ii trasa corpul si capul, apoi se intorcea catre pamant, conturand si decorul si orizontul. Omuletul mergea, mormaia sau fredona un cantecel, era tare fericit. Deodata, linia care il desena se intrerupea, la doi pasi in fata, si el striga intr-o franceza cu accent italienesc:E, da' de ce nu este linie aici? De multe ori, cadea in prapastia facuta din intreruperea liniei, se desira ca un tricotaj, urland Aaaaaah!. Se ridica apoi, dar nu mereu. Putea sa acopere golul cu un fir pe care-l tragea din urma, de pe unde trecuse. Era un om care trebuia sa aseze zi de zi sinele pe care sa mearga cu locomotiva. Omul adult, se intelege, omul in obositoarea lui ascensiune catre neant. Uite-asa se intampla cu noi intr-o zi, ca in desene animate, te trezesti in fata vidului si nu e nimeni de care sa te agati. Esti inspaimantat de moarte, fiindca nu te pregatisesi pentru asa ceva, esti si furios, pentru ca nimanui nu-i pasa. Ah, da' de ce nu e linie aici? Nu e linie pentru ca si aici e minciuna, e inselatorie. Ca sa fie bine nu e de ajuns sa mergi pe drum, trebuie mereu sa-l asfaltezi cu onctuosul bitum al viselor si sperantei, sa-l pavezi in minte si sa nu uiti sa prevezi inevitabilele viraje si denivelari."...

"Fratele meu e velier, eu sunt un pachebot, dar unul cu chila prea scurta si cu carma prea mare. Orice miscare, cat de mica, ma face sa ma trezesc la mii de mile departare de locul unde trebuia sa ajung. Am inertia navelor de mare tonaj. Chiar daca ma aflu in port, tot degeaba ma orientez dupa rada: ma arunc in peretele digului, cu capul inainte. Viata mea, asa greoaie si fara stralucire cum a fost, a produs o serie de pagube. Am auzit de nenumarate ori semnalul de alarma al farului din departare, am primit mereu mesajul sau de avertizare. Am zis mereu da-da, lasa ca stiu, n-o sa patesc nimic, dar a fost intotdeauna prea tarziu."

07 December 2007

Cum si-a cumparat tata televizor...

... mai precis "de ce si-a luat tata televizor" :D...

Totul a inceput (si s-a terminat) intr-o vineri, cand tata m-a sunat sa intrebe ceva de genul: "eu pot sa vad pe laptop, la munte, filmarile de pe camera???". Eu, in rolul de odrasla inteligenta, am stiut imediat la ce se refera: are o camera video digitala si vrea sa faca la munte cumva sa vada doata lumea imaginile din ultima vacanta. Asa ca, bon, i-am raspuns lui tata ca nu, nu cred ca poti pune pe laptop pt ca nu ai placa video de nu-stiu-care si programele necesare ca sa poti vedea cele 6 sau 9 ore de filmare, insa, zic eu (lovita de inspiratie fix in moalele capului) de ce nu pui pe televizor??? (uitand complet ca la munte exista un televizor din cele mai antice posibile, cu o cutie maaare-mare, imbracata in ceva ce aduce a lemn si care masinarie nu cred ca are habar de era digitala si conexiunile cu o camera video :D).

Atat a trebuit sa zic si ideea a incoltit deja in capul lui tata, care a inceput sa studieze problema. Well, ai mei erau deja pe drumul spre munte iar noi taman plecam (adica echipa completa: Bu, Bro', Bebel si eu). Dar asta nu l-a impiedicat. S-a oprit cu mama la Selgros dar nu s-a putut invarti prea mult pentru ca, de, era cu catelul in masina. Plus ca nu avea cu cine sa se sfatuiasca, adica lipseam noi :-). Dar nici asta nu l-a impiedicat, nu, nu. Ne-a sunat sa nu-care-cumva sa trecem de Ploiesti, a dus-o pe mama la munte si s-a intors sa ne intercepteze la Ploiesti- Selgros, sa luam televizor!!!! :-)) Pfff, evident ca masina noastra s-a socat ca ce-i veni lui tata, de unde pana unde televizor si ce-i cu graba asta... doar eu stateam cuminte-cumintica, simtindu-ma cu musca pe caciula :-))...

Booon. Ne intalnim la punctul strategic cu tata si purcedem la cocotat copil in carucior si analizat televizoare. Analize peste analize, dimensiuni, mufe, rezolutie, chestii... tata are stilul de a se suci si invarti de n ori pana cand cumpara ceva (mda, si eu l-am mostenit dar, hei, cand luam ceva e cea mai buna alegere :-)) ) asa ca, incetisor- incetisor fiecare am taiat-o in alta directie. Mai intai am taiat-o eu, catre raionul de lenjerie, holbandu-ma cu sarg la toate maieutele de pe-acolo si well, ma mai intorcem din cand in cand la baza, sa vad ce fac, doar ca faceau cam tot aia asa ca finally am reusit chiar sa-mi si aleg doua maieute, cand, stupoare, la o noua intoarcere la raionul tv decopar ca tata se cam dumirise care era treaba cu televizoarele si se mutase la masini de spalat!!! Uuuuuuuu, weird, da, e adevarat ca mama zicea ceva de faptul ca ar vrea o masina de spalat la munte, dar tata se declarase clar contra... Boooon, m-am reorientat rapid, am vazut ca treburile sunt serioase, tata deja cauta un "raspandac" sa-l intrebe diverse, asa ca l-am inhatat de o aripa pe Bu si am plecat sa-i cautam si lui ceva. Atata mi-a trebuit. Bu a vazut hainute, a probat cam patru perechi de pantaloni... si-a luat doua, a mai agatat si un pulover din zbor... iar cand s-a uitat pofticios si la pantofi am decis ca e cazul sa-l cautam pe tata. Intre timp cedase nervos si Bro' asa ca l-am gasit pe tata plimband o masina de spalat si un televizor, cautandu-ne.

Am recuperat trupa completa, televizorul, masina de spalat (ooo, da), hainele mele (:-)), hainele lui Bu (pfff), noua jucarie pentru Bebel (pai da, normal ca s-a proptit la raionul de jucarii)... am realizat cu stupoare ca trecusera trei ore si era deja opt seara, ne-am grabit sa cocotam inventiile in masina (alta distractie :-)) si repede-repede la munte, unde mama deja se invartea in cerc nestiind ce facem noi atata timp. Avea ea multe de zis, insa s-a blocat cand a vazut si masina de spalat :-))- ea credea ca ideea achizitionarii unui televizor asaaaa, cam la 5 ore dupa ce incepi macar sa te gandesti la asta, era suficient de ciudata insa, well, tata i-a facut o surpriza si i-a adus si o masina de spalat la usa ... (astfel incat ne-am petrecut urmatoarea zi in discutii de genul "unde sa montam noi masina de spalat", dar asta e deja o alta poveste :-))).

06 December 2007

I could be blue...

Nice song... imi tot lalaie prin cap lately.

Calul Alb

Stiu ca e mai vechi, insa e atat de adevarat... genial:

Sa presupunem ca un tip pe nume Radu este atras de o femeie pe nume Elena. O invita la un film; ea accepta; se simt bine. Cateva seri mai tarziu, o invita la cina si iar se simt bine impreuna. Continua sa se intalneasca in mod regulat si dupa o vreme nici unul din ei nu se mai vede cu altcineva.

Apoi, intr-o seara cand se duc spre casa, un gand ii trece Elenei prin minte, si fara sa se gandeasca prea bine, spune cu voce tare, "Iti dai seama ca azi se fac sase luni de cand ne vedem?" Liniste in masina. Pentru Elena, este o tacere acuta. Se gandeste: Doamne, ma gandesc daca l-a deranjat ca am spus asta. Poate se simte restrans de relatia noastra; poate crede ca incerc sa-l imping in vreo obligatie pe care nu o doreste, sau de care nu este sigur.

Iar Radu gandeste: Doamne. Sase luni.

Gandurile Elenei zboara: Dar, hei, nici eu nu sunt sigura ca vreau acest fel de relatie. Cateodata as vrea sa am mai mult spatiu, sa am timp sa ma gandesc daca chiar vreau sa continuam relatia in acest sens, indreptandu-ne sigur spre... Adica, spre ce ne indreptam? Doar ne vom intalni si vom pastra acest nivel de intimitate? Ne indreptam catre casnicie? Catre copii? Catre o viata impreuna? Sunt eu pregatita pentru un astfel de angajament? Chiar cunosc aceasta persoana?

Radu gandeste: Asta nseamna ca a fost... sa vedem... in februarie am inceput sa ne vedem si a fost chiar dupa ce mi-am luat masina, ceea ce inseamna... off...trebuia sa schimb uleiul de mult.

Elena ..in valuri: S-a suparat. Vad asta pe fata lui. Poate ca interpretez gresit. Poate vrea mai mult din relatia noastra, mai multa intimitate, mai mult angajament; poate a simtit, inainte sa fi simtit eu, ca simteam o oarecare rezerva. Da, sunt sigura ca asta este. De aceea nu vrea sa spuna ce simte. Ii e teama sa nu fie respins.

Radu: Si o sa ii pun sa se uite la transmisie iar. Nu imi pasa ce spun cretinii aia, nu merge bine. Si ar face bine sa nu mai dea vina pe vremea rece de data asta, sunt peste 30 grade afara, iar masina asta merge parca ar fi masina de gunoi si le-am dat hotilor o groza de bani!

Elena gandeste: Este suparat. Si nu il condamn. Si eu as fi suparata. Doamne, ma simt atat de vinovata ca il fac sa treaca prin asta, dar nu pot sa nu simt ceea ce simt. Pur si simplu nu sunt sigura.

Radu: Probabil vor spune ca garantia este doar de 90 zile. Exact asta vor spune, jigodiile.

Elena gandeste: Poate sunt prea naiva, asteptand un cavaler calare pe calul lui alb, cand de fapt stau langa o persoana normala, o persoana cu care imi place sa fiu, o persoana de care chiar imi pasa, o persoana careia pare sa ii pese de mine. O persoana care sufera din cauza egocentrismului meu, fanteziilor mele romantice de scolarita.

Radu gandeste: Garantie? Vor garantie? O sa le dau naibii o garantie. O sa iau garantia lor si o sa le-o bag...

"Radu," zice Elena cu voce tare.

"Ce?" zice Radu, tresarind.

"Te rog, nu te tortura asa," zice ea, cu ochii care incepeau sa se umple de lacrimi. "Poate n-ar fi trebuit... O Doamne, ma simt asa de..."

(Se opreste plangand in hohote.)

"Ce?" zice Radu.

"Sunt o proasta," suspina Elena. "Vreau sa spun, stiu ca nu exista cavaleri. Chiar stiu asta. Este o prostie. Nu exista nici un cavaler si nici un cal."

"Nici un cal?" zice Radu.

"Crezi ca sunt o proasta, nu?" zice Elena.

"Nu!" zice Radu, bucuros ca stie in sfarsit raspunsul corect.

"Doar ca... Doar ca eu... Eu am nevoie de timp," zice Elena.

(O pauza de 15 secunde, timp in care Radu, gandind cat de repede poate, incearca sa gaseasca un raspuns sigur. In sfarsit gaseste unul care crede ca s-ar putea sa mearga.)

"Da," zise el.

(Elena, profund miscata, ii atinge mana.)

"Oh, Radu, chiar simti asa?" zise ea.

"Cum asa?" zice Radu.

"Asa despre mine," zise Elena.

"Oh," zice Radu. "Da."

(Elena se intoarce spre el si se uita fix in ochii lui, facandu-l sa devina foarte nervos pentru ce ar putea spune ea mai departe, mai ales daca implica un cal. In final ea vorbeste.)

"Iti multumesc, Radu," zice ea.

"Iti multumesc," zice Radu.

Apoi o duce acasa. Ea se intinde pe pat, un suflet in conflict, torturat si plange pana in zori, in timp ce Radu deschide o punga de alune, deschide televizorul, si imediat este puternic absorbit de o reluare a unui meci de tenis intre doi cehi despre care nu a auzit niciodata. O mica voce din adancul mintii ii spune ca s-a intamplat ceva important acolo in masina, dar este destul de sigur ca nu va putea intelege niciodata ce, asa ca se gandeste ca este mai bine sa nu-i de importanta.

A doua zi Elena isi va suna cea mai buna prietena sau poate doua din ele, si vor vorbi despre aceasta situatie timp de sase ore in continuu. In detaliu, vor analiza tot e ea a zis si tot ce el a zis, trecand peste asta iar si iar, analizand fiecare cuvant, expresie si gest pentru subintelesuri, luand in considerare orice ramificatie posibila. Vor continua sa deschida acest subiect, din cand in cand, timp de saptamani, poate luni, neajungand niciodata la o concluze definitiva, dar nici neplictisindu-se niciodata de subiect.

In acest timp, Radu, in timp ce joaca tenis cu un prieten comun de-al lui si al Elenei, va face o pauza chiar inainte de a servi si va spune:

"Nelule, Elena a avut vreodata un cal?"

05 December 2007

Etichete, etichetute

First, I must say ca am ramas cu gura cascata cand am citit acest post. Oooooo, ce mai pot sa spun, e scris totul acolo, suna tare frumos, m-am simtit tare bine si... pfff, multumesc.

Second, etichetez. Cum ce? Posturi... Adica mosmondesc la blog... (nu, inca nu l-am aruncat in aer).

Third, lucrez. Mult si nu-mi sta mintea la asta. imi sta la altceva despre care o sa vorbesc in cele din urma dar inca nu, pentru ca daca incep sa povestesc... nu ma mai opresc :-). Sunt usor obosita, e final de an si toata s-au adunat, am multe pe cap, calculez bani si alte de-astea. Plus ca in fiecare seara ma vad cu cineva, e ceva de groaza, nici nu apuc sa mai stau si eu linistita sa spal rufe si alte de-astea. Ieri am fost la ai mei. Cu Bro' si Bu... Am ras cu lacrimi. Mama si tata erau in mare forma, a fost o chiraiala si o hahaiala ceva de groaza, vorbeam cu totii, fiecare trantea cate o replica amuzanta, catelul se agita... eu vroiam sa explic ceva important, Bu si Bro' vorbeau intre ei, eu ma strambam, mama radea, tata afisa o figura serioasa si imi spunea ca "eu te ascult" :-))... Bu zicea ceva, mama ii raspundea in gluma, el o lua in serios si ii cerea detalii suplimentare, noi ne tavaleam pe jos de ras... a fost o nebunie generala.

Acum urmeaza Mos Nicolae. :-) Ma duc sa fac ceva cumparaturi... sa iau niste dulciuri??? Mmmmmm... Apoi ma vad cu o prietena care imi aduce cosmetice si geluri de dus Bourjois :D. Oh, me happy.

04 December 2007

Bu

Ma suna Bu:

- Zuzu, vezi ca afara ploua.
- ???!!? A, da????
- Da, sa ai grija cu masina ca se circula greu.
:-)

Sometimes Bu is just adorabil.

Asaaaaaaaaaaaa...

... sa purcedem la curatenie, pffff, pfff, sa scuturam putin praful pe-aici , sa ne dezmortim si sa tastam.

Turns out ca me like my blog, kind of still need it, dar rebranding required. Astfel incat acum purced la curatenie. Si ma tot gandesc:

- sa fac categorii sau cum-se-cheama-alea... Vad ca anumite tipuri de post se repeta: de ex "lecturi", sau "Bu si Zu", asa ca pare o idee buna. Acum trebuie doar sa ma dumiresc cum se fac si cum se pun la posturile anterioare :D

- sa inaugurez doua noi categorii (ma mai gandesc la asta...)

- sa fac la loc sa se vada diversi smile pentru ca eu scriu mult folosindu-i si, hei, chestia asta ma caracterizeaza. Da, normal ca am uitat cum am facut asta data trecuta, trebuie sa-mi aduc aminte...

- sa fac o zona cu "ultimele comentarii postate"- nu, habar nu am sa fac asta :-)

- sa umblu putin la header- nimic major, poate doar sa modific putin fundalul... pfff, nu, nici asta nu stiu sa fac :-)

Mda, declar curatenia lansata. Sper doar sa nu-mi arunc blogul in aer taman cand m-am hotarat sa-l pastrez :-))

P.S.: did I tell u ca blogul meu a facut un an???? :P
There was an error in this gadget