26 January 2010

Geanta mea...

Am primit o leapsa, venita taman din casuta Laurei si intrebarea este "ce se gaseste in poseta mea"???

In ulimul timp geanta mea este in plina transformare: daca ies pana jos cu bebe, de multe ori imi iau doar portofelul si atat... daca merg pana la mama sau similar, iau geanta lui (cu scutece, haine de schimb, mancare etc.) si doar portofelul meu, varat si el prin zona... daca insa plec "departe", in oras, ajung la geanta, si acolo apar diverse chestiuni:

- portofel
- chei
- batiste de hartie, neaparat Zewa Softis (am un fix :D)
- diverse bonuri de magazin
- manusi de copil, eventual si un fular
- o jucarie- doua (zdranganitoare)
- un scutec...???
- pix/ pixuri
- o carte (cand stiu ca o sa am timpi morti)
- aparat foto (eventual, de multe ori folosesc telefonul)
- o foaie printata cu harta stradutelor din zona, sa ma plimb cu bebe
- doua- trei sacose de cumparaturi, din cele care se fac mici- mici
- servetele umede
- husa de la telefon (doar husa, telefonul il tin in buzunar, dar husa e buna ca jucarie pentru piticot :D)

Cam astea sunt, plus sau minus unele dintre ele. In rest, in istoria gentilor mele se inscriu la "carat" aproape zilnic: un hard portabil, un memory stick, pensule, cutter, foarfeca, lip gloss, rimel, perie mica, deodorant mic...

Acum, cui sa o dau mai departe? Partea asta ma pune mereu in incurcatura, asa ca, numai si numai daca o doresc, doamnelor aflate "de garda" la urmatoarele bloguri: Bonzai mititel, Dudu mic si capos si Forfecutsa (cu mentiunea ca a fost ziua ei - La Multi Ani!!!).

Dap

A fost un weekend greu. Intai datorita lucrurilor firesti legate de o inmormantare, moment de tristete datorita persoanei care nu mai este printre noi si a caracterului ei, dar si pentru ca te pune pe ganduri legat de viata si de moarte si cat de urata si nedreapta poate sa fie viata asta uneori. Cred ca sunt varste si varste si daca atunci cand esti tanar moartea ta si a celor din jur pare ceva indepartat de care poti sa nu te ingrijorezi inca, exista un prag al varstei dupa care umbrele devin din ce in ce mai apropiate si infricosatoare iar asta ma sperie teribil. E ca o culme pe care o treci si asa ajungi sa poti privi si de partea cealalta a dealului, in jos, acolo unde e viata mai urata.

In fine, revenind... Evident ca trebuia sa se mai intample si alte minunatii pe langa, asa ca am reusit sa ii provoc socrului meu o frumusete de intoxicatie alimentara. Ok, ok, nu datorita talentelor mele culinare, ci datorita nepriceperii mele de oraseanca get-beget in privinta sangeretelui si modului in care se serveste acesta... Dap, o inlantuire de evenimente nefaste: aveam in congelator snagerete, adus de soacra mea, l-am pus pe masa (asa cum vazusem eu la ea, dar nu stiam ca in prealabil trebuia bagat putin la cuptor, pfff) si, da, cei de la masa si-au dat seama si mi-au explicat, insa socrul meu a gustat putin pentru ca ii place foarte mult si ii era pofta... Dar ce mai comteaza motivul, esentialul este ca se scurgea pe picioare, dupa o noapte intreaga nedormita si drumuri infinite la baie... asa ca am facut ceaiuri si ne-am agitat cu totii sa-l ajutam sa se refaca.

Asaaa... mai adaugam o masina care initial nu a vrut sa porneasca dar apoi a pornit... si un frig de am inghetat in ultimul hal...

Bonusul weekend-ului: sotul meu cel genial, absolvent de scoala, liceu si facultate de arta, cu masterat in domeniu, super senior art director cu premii in publicitate... bref, designer- artist pana in maduva oaselor, a plecat sa cumpere o carpeta asortata cu covorul din sufragerie (sa o punem langa canapea, pentru pitic)... si s-a intors cu ceva care nu are legatura si nu prea imi place :-)))))... (mda, si eu sunt absolventa de arte, cam ca cele insirate mai sus, greu cu doua capete de artist in casa :D).

22 January 2010

Silence

Cum am primit o veste trista (decesul unei rude a lui Bu) iar asta inseamna mers la inmormantare si venit o parte din familia lui Bu la noi, o sa fie un weekend ceva mai agitat si trist.

21 January 2010

Piticot in actiune


Inainte de a spune povestea, se cuvine sa relatez episodul deja celebru in familie, cu Bu si tata la aranjat mere... Tata e tipicar. Si perfectionist. Si perseverent... in fine, genul de om care face lucrurile corect si, well, daca isi pune in cap sa le faca, le face. Cu extrem de multa rabdare si incapatanare... Eh, mai demult a cules el 3-4 lazi de mere, le-a adus frumusel la Bucuresti cu masina si hai cu Bu sa le puna in pivnita. Ca un om care face lucrurile corect le punea frumos pe raft, la o distanta de aproximativ 2 cm unul de altul, sa nu se atinga (nu e bine, ca se strica :D) si le si tria: alea mai frumoase pe raftul asta, alea mai stricate dincolo. Bref, munca migaloasa! Bu, dupa 2 lazi de mere ceda nervos... la a treia era deja lat... dar muncea constiincios langa tata, ce sa zica... Avem multe povesti de genul acesta cu tata, dar asta a ramas de referinta pentru Bu si o istoriseste des, cand mai radem de poznele familiei... asta si pentru ca pe la ultima lada a clacat si i-a spus lui tata: "Aaaa, pe asta o iau eu, sa o ducem acasa, sa mancam... nu e nevoie sa o mai desfacem" :D. Eu nu mananc mere decat cand se aliniaza astrele in pozitia perfecta, Bu cam tot asa... so just imagine fata lui tata la faza asta :-)): "Chiar le mancati??? Sigur???". Ezita intre indoieli si entuziasm pur ca cei doi copii vor manca mere. Anyway, Bu stie sa fie convingator cand trebuie, asa ca a inhatat lada de mere, fericit ca a scapat, a cocotat-o in masina, a sunat-o pe profesoara noastra (am pastrat legatura) si a intrebat-o scurt ceva de genul "tu ai copii, vrei mere?" si i-a parcat ditamai lada in fata portii, plecand fericit acasa :-))...

Acum radem de episodul acesta si Bu descrie cum a pus el mere cu tata, mar langa mar, la 2 cm. distanta :-)).

Revenind in zilele noastre, ziceam eu acum ceva timp ca piticot plimba scaunul de bucatarie prin toata casa. E, azi s-a infipt in scaunul lui de masa. Care nu e chiar jucarie, dimpotriva, e destul de zdravan si are o greutate respectabila (e cel din poza, iar copilul nostru, la cele 11 luni ale sale, daca sta in picioare ajunge cam pana la sezut, ca sa respectam proportiile). Asta nu l-a impiedicat sa impinga, roteasca, suceasca, manevreze scaunul prin toata casa, plecand din bucatarie pe holul nostru luuung... inapoi pana in sufragerie si tot asa... neobosit, cu o rabdare incredibila si o caposenie uimitoare. Vorbind cu Bu la telefon, i-am povestit intamplarea si, printre hohotele de ras, a avut doua replici remarcabile:

- :-)) Copilul asta mai creste nitel si o sa ne plimbe frigiderul prin casa...

Iar mai tarziu, teribil de amuzat:

- :-)) A mostenit totul- totul de la tatal tau, e ca el... abia astept sa mai creasca putin si sa ii vad punand impreuna merele la 2 cm....


:-))

20 January 2010

Leapsa despre lectura

Am primit de la mariamirabela o leapsa tare simpatica- este despre carti si mie imi plac mult cartile :D, plus ca mi-a adus aminte ca nu am mai scris despre lecturile mele, cum faceam inainte de nastere si zau ca am citit de la nastere incoace (ok, am citit si multe chestii despre bebelusi :D)... anyway, here we go:

1. Când citiţi, pentru a marca locul unde aţi rămas cu lectura, folosiţi semne de carte sau îndoiţi paginile?
Nu indoi paginile. Nici nu scriu pe carti (in fine, pe cele de scoala am scris, exista si exceptii). Cu cartile si cu painea nu te joci :-) cam asta este ideea mea... stiu ca e o combinatie inedita, insa cand eram mica bunica mea nu ma lasa sa faramitez painea pentru ca "painea de de la Dumnezeu" si trebuie tratata cu respect. Si cartile trebuie respectate, dar mai ales cititorul care vine dupa tine, zic eu ca fiecare trebuie sa dea cartii respective interpretarea proprie, iar orice semn exterior il va "deturna" :D. In schimb folosesc orice alt fel de semn de carte, am un vas in care adun toate semnele pe care le gasesc si cand am nevoie apelez la el, dar uneori pun si servetele, biletele, telefonul... ce gasesc :-)).

2. Aţi primit în ultimul timp o carte drept cadou şi dacă "da" care a fost aceasta?
:-)) Da. Una de la mama, e cu teste de memorie si inteligenta (din cele cu "ce simbol urmeaza" sau probleme de logica, ori chestii care cer "solutii destepte"), pentru ca stie ca imi plac testele - cartea e maaare, grea si cu probleme teribil de dificile... o alta de la Bro'- Elogiul mamei vitrege, de Mario Vargas Llosa, pe care inca nu am citit-o... si o surpriza placuta a fost o carte despre parcul Ioanid, pe care am cerut-o imprumut si am primit-o cadou :D.

3. Citiţi în baie?
Citesc in baie, la masa, pe strada, oriunde. Locuiam aproape de facultate asa ca mergeam pe jos, mereu cu o carte in mana, citind - din cand in cand mai ridicam capul, sa vad daca sunt gropi sau obstacole in fata. Nu, nu am cazut niciodata :D. Iar cand eram mica citeam instructiunile de pe cutiile de detergent din baie, de plictiseala... Le citeam tare si raspicat, ca pe o poezie - eu nu imi aduc aminte insa asa imi povesteste mama, care ma auzea de pe hol.

4. V-aţi gândit vreodată să scrieţi o carte şi dacă "da" care ar fi fost aceasta?
Nu am scris niciodata o carte, insa de gandit m-am gandit pentru ca multa lume imi spune ca ar trebui sa scriu, zic ei ca povestesc cu umor :-). Nu stiu ce sa zic legat de asta...

5. Ce credeţi despre colecţiile de carte de la noi?

Pe vremuri erau: BPT, colectia Meridiane (cu carti de arta, imi pacea tare mult)... acum e mai mult raftul Denisei la Humanitas, ceva la Polirom... nu prea le mai stiu, au aparut atat de multe...

6. Care este cartea preferată?
Ultima data cand am facut un top, a fost "Un veac de singuratate" de García Márquez, dar nu mai fac topuri de mult timp. E greu de comparat, e vorba de momente, stari de spirit, diverse tipuri de lecturi... nu mai fac topuri, daca ma intreaba cineva de carti incep sa insir liste: ce imi aduc aminte ca mi-a placut :-).

7. Vă place să recitiţi unele cărţi şi care ar fi acestea?
In ultimul timp nu am mai recitit, prin scoala- liceu- facultate faceam asta des. Ca exemple (depinde si de perioada de care vorbim) acum imi aduc aminte de "Ciresarii" de Constantin Chirita si "Arta conversatiei" de Ileana Vulpescu :D, dar mai sunt multe.

8. Ce părere aţi avea de o întâlnire cu autorii cărţilor pe care le apreciaţi şi ce le-aţi spune?
Nu simt nevoia, nu prea am ce sa ii intreb, nu pot decat sa le spun banal ca "vaaai, ce mi-a placut cartea..."... Mi se pare ca asta e si ideea, cartea ar trebui sa spuna totul (sau sa nu spuna si sa te puna pe ganduri :D). Eventual sunt persoane cu care mi-ar placea sa discut, ca om, pentru ca dupa cum scriu simt ca ne-am intelege, sunt pe calapodul meu...

9. Vă place să vorbiţi despre ceea ce citiţi şi cu cine?

Imi place sa recomand si sa mi se recomande carti. E greu de ales acum, cand librariile sunt pline de carti. Insa nu vreau sa mi se spuna "povestea", nu vreau sa stiu, nu-mi place sa stiu de dinainte :D. Conteaza doar modul in care vorbeste persoana repsectiva si, da, cat de mult o cunosc, pentru ca daca e genul meu de persoana, inseamna ca citeste si genul meu de carti :-).

10. Care sunt motivele care vă determină să alegeţi o carte pe care să o citiţi?
Autorul, colectia, coperta, starea mea de spirit, recomandarile, cateva pasaje citite, un "feeling" personal legat de carte...

11. Care credeţi că este o lectură "obligatorie", o carte pe care cineva trebuie să o citească?
Cartile care tin de cultura generala, de la "Cei trei muschetari", la "Razboi si pace" si pana la "Un veac de singuratate", ca tot am pomenit de ea :D. Sa ai o idee elementara despre literatura, macar cat sa ai habar cine a scris Anna Karenina, de exemplu... daca nu sa-ti dezvolte pasiunea pentru lectura.

12. Care este locul preferat pentru lectură?
Idealul? Pe un fotoliu confortabil, cu taburet, masuta cu ceva bun de baut, liniste multa, caldura si mult timp de lenevit.

13. Când citiţi ascultaţi muzică sau lecturaţi în linişte?
Nu am un obicei legat de asta, oricum, daca se vorbeste in zona (tv, radio etc) sa nu fie prea tare, ca am tendinta sa ascult mai degraba discutia de acolo :-).

14. Vi s-a întâmplat să citiţi cărţi în format electronic?
Da, dar rar si mai degraba carti de specialitate. Inca nu m-am obisnuit cu ideea, dar imi doresc un ebook reader. Mi se pare cumva trista ideea de a renunta la carti asa cum sunt ele acum, sper totusi sa nu fac asta.

15. Citiţi numai cărţi cumpărate sau şi pe cele care sunt împrumutate?
De toate felurile :-). In ultimul timp nu prea mi-am mai cumparat - ma simt vinovata ca ma plang mereu ca vreau carti, ca nu am carti... si am nu stiu cate necitite dosite prin biblioteca...

16. O carte este pentru mine... Cum aţi descrie o carte?

O carte? Cartea in sine... pentru mine este esentiala. Mda, asta e cuvantul. Esentiala.

P.S. Tocmai a fost mama pe la mine si mi-a adus o carte pe care o vroiam: "Despre dragoste si umbra" de Isabel Allende :D.

Daca e sa o dau mai departe am sa zic Ana pentru ca vreau sa-i zgandar obiceiurile de lectura :D. In plus, tocmai am primit de la ea o leapsa cu citate :-)), la care va provoc pe toti cei care ma cititi si aveti un citat drag :-). De fapt, va provoc si la leapsa aceasta, daca va place, ca mie mi s-a parut tare simpatica :-).

18 January 2010

Cat costa halatul???

Stiti cliseele acelea din filme in care el se trezeste si o vede pe ea in pragul usii, sau trebaluind prin bucatarie, imbacata doar cu o camasa barbateasca (preferabil in carouri) si niste sosete groase, pufoase si aratand teribil de sexi??? Sau cand sta ea singura acasa si e, la fel, mai mult dezbracata, aratand tot sexi intr-un maieu, un sort si sosete???

Le stiti???

No bine, pentru ca eu vreau sosete ca alea... Unde gasesc???

17 January 2010

Weekend plin

Cum nu eram decisi daca nu cumva plecam la munte weekend-ul acesta, nu mi-am facut planuri. Dar nici la munte nu am plecat, asa ca sambata de dimineata am lasat copil si tata sa se "distreze" impreuna si eu am ajuns la shopping, sa ma bucur de reduceri. Wow, ce bine m-am simtit, ca un copil scapat la dulciuri :-)). Cam asta am facut eu, frumusel, mare parte din ziua respectiva si o bifez in calendarul meu drept "o zi buna" :D.

Duminica insa ma asteptam la o zi banala, linistita, chiar enervant de goala si linistita, ma uitam cam cu teama la ea, ca o sa ma plictisesc... in casa si cam atat... Yep, right: intai apare Bu care imi spune ca seara poate iese la biliard, apoi apare tot el, ca nu mai iese seara, iese dimineata... dupa care suna tata. In casa caruia nu prea se aud bine telefoanele mobile, asa ca dupa n tentative de conversatie pe soptite, m-am refugiat in dormitor (cea mai indepartata camera de cea a copilului, care dormea) si am inceput sa urlu: "MA AUZI???, Tata, ma auzi???", moment in care pe usa s-a itit capul vesel al lui Bu: "Eu te aud :-)"... in fine, dupa patru (sau cinci???) apeluri cu tata, rezolvam si ce problema ii aparuse la computer, Bu o tuleste la ale lui... si se asterne iarasi putina liniste in universul meu... cand suna Bro' sa-mi spuna ca "merge si el la tata" si "daca sa mai treaca pe la noi sau nu"...???? trebuia sa treaca pe la noi??? era invitat???... well, se pare ca da, Bu il chemase la noi. Bon, si ce e cu tata??? Aaaa, mergem la ei la masa??? Aha, ziua mea complet goala si linistita tocmai s-a umplut cu o masa la ai mei si o vizita Bro'+ gogoasa... Si eu care spun ca nu am cand sa ma plictisesc...

15 January 2010

Viata cu copil

Am scris aici despre cum mi-a schimbat mie viata bebe... Ma refer la schimbarile mai profunde, cele pe care nu le-am anticipat dar care iata ca apar :D... Sunt chiar interesata de subiect, cum e lumea cu bebe, cum se modifica lucrurile dincolo de cliseele arhicunoscute? Eu inca mai invat/ descopar- sunt abia la inceput...

Omleta din oua de broasca testoasa...

Nu stiu sa fac snitele, bine? Stiu ca e banal, insa nu am incercat decat o singura data si atunci a venit Bro' in vizita si s-au intamplat niste "ceva-uri" nemaivazute, de aveam fum in casa si teava de scurgere de la chiveta topita cu ulei incins, adica inundatie. Da, asociez problema cu Bro' :-)), ce sa fac si eu, trebuie sa dau vina pe cineva... Imi aduc insa aminte ca am ras mult :D...

Anyway, aia a fost prima si ultima mea tentativa de a face snitele. Acum am sa incerc din nou. Sa fac o ciorba, niste cartofi cu ceapa (cred) si snitele. Din carne de mistret, vanat de socrul meu, yep! So...

Omleta din oua de broasca testoasa...

Snitele din carne de mistret...

(Daca iese fum asta o sa fie ultima mea tentativa de snitele pe urmatorii 10 ani. Howgh!)

14 January 2010

Info utile- Iritatia de scutec

Bebe a avut si probabil o sa mai aiba. Inteleg ca au legatura si cu eruptia dintilor, care face scaune mai acide, ca uneori chiar diversele medicamente pe care le ia pentru alte probleme ii pot da aciditate sau pur si simplu e o problema de meniu. Ultima parte e cea pe care o pot controla mai bine, asa ca incerc mereu sa alternez alimentele acide si cele care dau constipatie, in asa fel incat sa pastrez un echilibru... Ce stiu ca se scoate din meniu in cazul unor iritatii sunt citricele, marul, para, caisele, spanacul, pulpa de rosii... si se insista cu orez, cereale cu orez, banane, mar copt...

Cu tot baletul acesta, evident ca bebe tot a avut iritatii de scutec. Pana acum s-au rezolvat perfect cu Travogen 1%, recomandat de doctorita, la noi a fost si este solutia de baza. Plus baie cu apa calduta si/ sau lasat fara scutec (nu mereu ci doar cand situatia parea sa fie mai grava).

Acum insa a facut aproape rana, pe o zona mica, e adevarat (cam 1 cm) si da, el parea mai putin stresat decat mine :D... eu ma agitam sa nu se agraveze. Asa ca doctorita mi-a recomandat sa renunt la servetelele umede sau alte metode de curatare si sa-l spal cu ceai de musetel cu bicarbonat de sodiu (1 lingura la 1 litru de ceai). In cazul unei rani deschise, ea mi-a recomandat Mercurocrom (care face crusta), pe care nu l-am folosit pana la urma pentru ca nu era chiar asa de grav si s-a rezolvat cu Sudocrem si ceaiul de mai sus. Sudocrem mi-a fost recomandat din mai multe surse (inclusiv la comentariile postului anterior :-)), inteleg ca e foarte util, e prima data cand il folosesc eu... Nefolosindu-l pana la urma, despre Mercurocrom nu stiu prea multe, decat ca pateaza (trebuie lasat sa se usuce) si ca nu prea se gaseste in farmacii...

Acum bebe e bine. Si problemele de acest gen pe care le-a avut pana acum s-au rezolvat destul de rapid cu metodele de mai sus, la nivel de zile...

13 January 2010

Telegrafic

Sunt cam mmmmm... nu stiu despre ce/nu am chef sa scriu... de aceea am disparut. Pentru ca viata mea e usor aglomerata si pentru ca mai vine si petrecerea de mot, in varf, ca un mot :-)). Nu ca vreau sa fac ceva fabulos, dar pur si simplu nu stiu ce/ cum/ unde se face... Si ca sa nu para ca asta e singura mea preocupare: iritatie de scutec urata si trezit noaptea cu urlete... cu prima am cam rezolvat-o, cu a doua incercam sa ne prindem care e treaba... In rest: caderi de curent/ caderi de net... fun.

10 January 2010

Pana de orice

Locuiesc in mijlocul Bucurestiului, dar incep sa ma intreb daca nu sunt in zona Crepusculara. Sau poate m-am intors in perioada comunista, pentru ca in cartierul meu tot cade curentul. Pac, computerele cedeaza zgomotos, alarmele din cladirile vecine pornesc sa urle sinistru si ramanem cu bebe in bezna. Enervant. Ingrozitor de enervant cand esti cam la a patra cadere de acest fel in ultima luna si, hei, penultima data (care a fost miercurea asta!!!) ti-ai scrantit piciorul pe intuneric si acum il tii bandajat in fase!!! Iar ultima data (care a fost ieri!!!!) Bu a dat un cap in tocul usii de are cucui acum si eu ma bucur ca nu si-a spart nasul/ scos un ochi, ceva. Caderile astea de curent ne transforma in ologi disperati.

Iar ieri mi-a cazut si netul si da, si telefonul, dupa care, dupa o zi intreaga de luptat sa le readuc la normal pe amandoua, cand aveam nevoie disperata de ele si eram furioasa pentru ca ajunsesem sa pot comunica doar de pe telefonul fix (comunism, ce mai :D), revin finally amandoua, ma asez tacticoasa la computer, apuc sa trimit un mail si pac, bezna, alarme etc.... La faza asta am inceput sa rad, usor isteric :-).

08 January 2010

Ce este?


In spiritul dilemelor care domnesc in casa noastra legat de animalele de jucarie (1, 2 si 3), iata noua intrebare: animalutul cu care doarme odrasla este un iepuras sau un cangur????

06 January 2010

Jurnal de piticot (11 luni)

Azi, fix azi, bebe face 11 luni. Mie nu imi vine sa cred cat de repede trece timpul si ca deja suntem atat de aproape de 1 an.

Are 76 de cm, eu il imbrac deja in haine 80-86 (cam de un an, un an si ceva)... si 9 kg onorabile pe care nu vrea sa le creasca. Intai m-am ingrijorat putin, insa doctorita a spus ca e bine... sa vedem... oricum, de mancat mananca bine si e un copil foarte ok. Acum am primit un nou meniu pentru el, ma doare capul rau, maternitatea ma transforma in gospodina :-))...

Dar ce mai face bebe??? Plange cand vede biberonul (daca nu ajunge rapid in gura lui) si plange cand se termina biberonul. Practic, orice situatie in care biberonul nu este la el, dar e la vedere, sau nu e plin cu mancare, e cauza de jelanie mare. Mananca fructe si bea suc in draci, la fel si cu iaurturile, dar in continuare nu se omoara dupa legume sau carne. Decat daca sunt dulci si alea, de exemplu dovleceii. Mananca singur bucatele de paine, galbenus de ou, paste in forma de spirala, biscuiti si refuza cu scarba pepene galben, banana, cartof etc... desi pe toate le mananca pasate. Am facut si un experiment: pus in fata lui bucatele de pepene galben si paine- a ales dintre ele numai painea :-)). Pentru noi toata partea asta e o joaca, minus noua ocupatie de a cauta bucatele de mancare pe sub mobila :D. Pentru el... ultima data a scapat biscuitul organic de n lei (scump doamna, scump!) la botul lui Biggy, sa pape si ea gustare de lux si alta data s-a apucat sa-l plimbe in antemergator.

Legat de plimbare: nu vrea sa mearga singur, am senzatia ca i se pare ca se descurca perfect asa, in patru labe+ ridicat in doua cand vrea+ antemergator. Si adevarul este ca are un echilibru fantastic, nici nu mai stiu cand a cazut ultima data si roteste antemergatorul ala prin toata casa, ia si curbe... fara probleme.

De cateva zile vorbeste, vorbeste, vorbeste. Tine discursuri intregi, pe o voce usor rastita si cu insistente pe me-me-uri sau pa-pa-uri. Uneori tiradelel lui iau tonalitati alintate, usor lalaite, parca am senzatia ca se consoleaza singur, sau chiar ca incearca sa se adoarma... :D.

Se alinta, cumva cum nu a mai facut-o pana acum. Isi apropie fata de a mea, ca si cum ma pupa, sau se ghemuieste langa mine... in continuare ma vaneaza prin toata casa, insa acum se si lipeste insistent de mine. Si daca vede o perna sau ceva pufos, isi pune capul pe ea, ca si cum s-a culca :D.

E capos, ambitios si curios. Cand vede ceva nou, acolo vrea. Degeaba incerc sa-i distrag atentia, se intoarce si tot la ce il intereseaza se duce. Rasuceste obiectele pe toate partile, studiindu-le, si apoi le baga in gura. A invatat sa bage cuburile in girafa si apasa cam orice fel de butoane. Obiectul lui preferat e o lingura-strecuratoare de bucatarie, neagra, pe care o iubeste. Insa are interzis la ea, de cand am descoperit ca o rodea linistit pana cand se umplea de firimituri negre pe la gura (nu imi e de lingura, ci ca mananca plastic). Mama are tot asa un set intreg de genul asta si cand mergem la ea am ce sa ii dau :-)). A, are interzis si la tubul de Bepanthen de cand a mancat putina crema :D. A mai ramas broscuta de la baie, primita cadou cand s-a nascut si care ii este extrem de draga, o mananca in fiecare seara cu mult sarg :-))...

Aplauda, sau mai precis da din palme cu incantare, dar doar cand vrea el, nu cand incerc sa-i arat eu cuiva ce stie sa faca piticotul. Isi scoate cu insistenta si dexteritate sosetele din picioare. Am incercat sa-i pun si doua, la inceput nu s-a prins si ramanea cu o pereche in picioare, acum trucul nu mai merge :-)). Btw: acum are doar o soseta in picior si trage de a doua :-)).

Daca nu ii convine ceva, maraie amenintator. Nu conteaza despre ce e vorba, de exemplu maraie la lighean ca nu sta sa se sprijine pe el cand se ridica (fiind gol, se clatina) si se uita la mine, sa vin sa-l ajut sa "civilizam" ligheanul ala nesuferit.

Acum sta cu sosetele in maini si le analizeaza, maraind la ele :-))...

P.S. Am uitat: realizare mare, s-a inchis si a doua fontanela :-).

04 January 2010

Jumperul, laptopul, Catanul si Revelionul

Am fost... si ne-am intors. De la munte :D.

La dus, dupa ce am impachetat de mi s-a acrit de bagaje si dupa ce Bu m-a speriat cu povesti despre hotii care se cocoata pe schele si ne sparg casa :D, am mers snur pana la Cormanic, de unde, prin voia guvernului, presedintelui si a cui mai vreti voi, am facut inca doua ore de mers in pasul piticului, in timp ce am fost depasiti cu sirene si tot tacamul de coloana prezidentiala, ca de', presedintele se ducea la Sinaia si nu putea sa astepte in trafic. Bu a zis ca daca ii apare in fata vreun reporter o sa ii declare el multe la microfon. Poate ca e mai bine ca nu a aparut niciunul... :-).

La munte: copil in patru labe, fugarind catelul. Catel curios de creatura mica si insistenta. Montat tarc, dat jos cu un nivel patul de bebe si, big wow, montat jumperul primit de la o colega de birou... L-am atarnat de grinda, in mijlocul camerei. Ideea mea era sa il folosesc pe post de scaun de masa, insa ce am obtinut a fost peste asteptarile mele: Duracell- veverita, topaind neobosit de colo-colo, in cercuri laaargi. Nu stiu cat de ok e un jumper pentru picioruse de bebe, insa cum noi nu l-am adus la Bucuresti (ca sa nu-l incurajam dar si din lipsa de spatiu pentru ca veverita vesela sa se desfasoare in voie)... well, acolo a fost permis la greu. Si Duracell sarea de mama focului. De mancat nu a mancat din el, pentru ca se tot rotea si insuruba si sucea, ceva teribil, asa ca dupa ce am incasat niste piure de morcovi si mi-a iesit fum pe nari, Bu s-a dus si a cumparat un scaun de masa... Yep, stiu: doua tarcuri, doua carucioare, doua patuturi, doua mese de infasat, acum avem si doua scaune de masa... :-))... Bine, toate au fost primite, doar pe asta l-am cumparat noi si mda, e clar o generatie mai noua decat ce aveam noi, asa ca probabil ca le vom schimba intre ele. Daca tot ne lafaim in scaune de masa... :-))...

De Revelion la munte se trage cu artificii in draci. Zici ca e razboi. Bine, anul acesta a fost mai slab, insa tot a fost... si Bu si cu mine eram ingrijorati de reactia lui bebe, care dormea. Insa a dormit linistit (a se citi "bolovan" :D) toata trecerea din 2009 in 2010, nu ne venea sa credem ca nu l-am deranjat artificiile, pocnitorile, nimic... Doar ca dupa aceea a inceput iadul: intre 3 si 7 dimineata s-a trezit aproape din ora in ora, de ne terminase pe amandoi. Nu stim de ce, cald, frig, dinte, nu era "acasa", dormea cu noi in camera si nu e invatat... el de obicei acasa doarme neintors pana dimineata si la munte s-a trezit de doua ori in prima noapte iar in a doua a fost crima... l-am leganat, i-am cantat... degaba, omuletul avea chef de vorba (probabil ii povestea ceva iepurasului sau ne tinea noua niste discursuri) si de joaca. Asa ca pe la 7.30 am cedat nervos, l-am imbracat si pus in jumper, iar eu m-am prabusit pe canapea.

In rest, am profitat si l-am scos pe bebe in zapada. Vazusem eu pe net niste sanii, dintre care una mi-a cam cazut cu tronc, insa costa 5 milioane asa ca am ezitat, plus ca ma gandesc poate ajung la un hipermarket si vad e oferta au si acolo. So, nu avem sanie de bebe. Asa ca, aflati la munte, fara carucior (decisesem sa nu-l mai indesam si pe ala in masina), l-am suit intr-o sanie de plastic fara talpici, gen lighean, si am inceput sa ne batem capul sa gasim o solutie sa nu cada, ca doar el sta in fund, insa nu se tine. Asa ca am gasit, pe rand, urmatoarele variante- imbunatatiri: cineva trage sania, in timp ce in spate cineva tine de slingul cu care este legat bebe in jurul bustului sau cineva trage sania si tine si de capatul slingului. In mod fantastic, odrasla s-a agatat cu ambele mainute de marginile saniutei si, tinut si cu slingul, totul a mers snur, nu a cazut. Bebe era atat de incantat incat daca se oprea sania incepea sa maraie. Iar noi am gasit o noua intrebuintare pentru sling :-)).

Cat despre chestiile de adult... Laptopul de la munte a decis sa clacheze, intr-un mod unic si deloc amuzant: se bloca, rasnitea si nu mai tasta nimic. Zero absolut. Daca il restartai, uneori mai mergea, dar rar si si atunci la noroc. Nu recunostea nici unele din chestiile pe care le conectai pe USB, facea in toate felurile... pfff, dezastru. E adevarat ca e vechi, insa nici chiar asa... Si am jucat Catan, e un joc pe care il stiam de cea timp dar de data aceasta a fost distractia favorita. Asta si pentru ca Bu tine mortis sa ma depaseasca in clasamentul jocurilor castigate, hehehe... :D.

Intoarcerea a fost de pomina, in primul rand pentru ca dupa ce ni se topise toata zapada si vreamea era predominant mohorat- ploioasa, adica deprimanta, in noaptea de dinaintea plecarii a nins in draci. Sa ne dam suturi ca nu puteam scoate piticotul cu sania... Planul nostru era sa plecam pe la un 9-10, insa bebe a avut alte idei, asa ca la 5 dimineata a dat trezirea. Si treaz, vioi-vioi a ramas pana pe la 6.30, cand a adormit la loc, lasandu-ne chiauni si nauciti de tot, nedumeriti privitor la ce sa facem: ne culcam- prabusim si noi, sau ne apucam de ultima parte a bagajelor... Am decis pentru bagaje si bine am facut, pentru ca bebe s-a trezit pe la 7-8 si am plecat... Memorabila este insa figura complet nefericita a unui Bu adormit, incercand sa se incalte in timp ce boscorodea: "si nu imi vine sa cred ca acum, dupa ce ne-a terminat, el doarme"... Partea buna este ca, desi ne temeam de drumurile proaspat ninse si inghetate si de trafic, am ajuns acasa in doua ore, ceva ireal, nu ne venea sa credem...

Acum suntem deja de o zi aici si in afara faptului ca am cam reusit sa carbonizez o craticioara uitata pe foc cu legumele lui bebe (don't ask), totul e ok... :D... Yep, distractia continua si in noul an...
There was an error in this gadget