23 February 2007

Nori gri

... deasupra vietii mele. Sunt gri, prafosi si tulburi. Pfff...

Am lipsit o perioada, cu motive intemeiate:

- am fost bolnava. Big time. Cu frisoane, dureri de muschi, oase, cap si tot ce se mai nimerea. Groaznic.

- broken heart. Mda, in engleza suna mai bine si e mai explicit. Ma simt mizerabil.

- am fost martor in divortul unei persoane dragi. Martor, la tribunal. Divort cu acordul partilor. Am declarat toate cele, pe ei i-a divortat (da, i-a divortat) si eu m-am mai maturizat nitel (daca mai era nevoie, zau asa).

O veste buna, totusi- aici. Si nu va luati dupa special thanks-urile de acolo, va spun eu ca nu ma pot da eroina- desi am vrut :-))

Acestea fiind spuse, ma retrag sa-mi rumeg diversele stari de nefericire. Se presupune ca ar trebui sa revin mai puternica.

19 February 2007

Banc de luni dimineata

Cu dedicatie pentru A.:

Tanarul olandez pregatindu-se de clubbing, o intreaba pe bunica :
- Mi-ai vazut cumva pastilele pe care le-am lasat pe masa ?
Bunica :
- Fuck the pills, man! Have u seen the dragon in the kitchen??

16 February 2007

Sa repetam...

... cu totii, in cor:

Design nu inseamna sa faci logo-ul mai mare
sau sa umplii pagina dintr-o margine in alta
si nici sa copiezi ceva existent.

Designerii nu sunt "aia de la grafica"
iar design-ul nu este "chestia aia la care se pricepe oricine"
-dimpotriva-
designerii sunt cei care chiar se pricep la design.

15 February 2007

2007- viata e interesanta

Uf, traiesc, da. Ia si omul o pauza si A. revine la viata. Cu posturi ca asta - :-) nice one.

Anul acesta se vor transa cateva lucruri clare in viata mea. Si asta nu pentru ca m-a apucat pe mine zelul muncitoresc, ci pentru ca, bizar, "conjunctura e de asa natura" :-). Lucrurile se misca in jurul meu si trebuie sa iau niste decizii care imi vor afecta serios existenta. Atat in plan profesional cat si in plan personal, sunt pusa in fata unor drumuri dintre care trebuie sa aleg. Faza cu "unde ma va duce viata" nu mai tine. Ce mai, pare sa fie un an decisiv.

In plan profesional lucrurile se misca . Apar oferte, momente-cheie... trebuie sa ma gandesc. Mult si serios. E faza aia in care trebuie sa evoluezi, altfel cam mori si eventual o sa regreti toata viata, insa... nu numai ca evolutia asta implica un grad zdravan de risc ci si alegerea unui drum nou, cat mai bun. In ce directie trebuie carmit vaporul???

In plan personal- uf, relatia mea cu Bu trebuie sa evolueze si ea. Next level. And I mean a BIG one. Sa fie varianta a, varianta b sau varianta c, sau o combinatie intre cele trei??? (Mda, stiu ca nimeni n-o sa inteleaga mare lucru si A. o sa-si sparga capul incercand sa descifreze :-)...). Cum sa ma decid??? Ce vreau eu este ce vreau eu, sau cliseele din mine care susura suspect??? Oricum, una dintre variante pare ca se va finaliza oricum, fie singura, fie in combinatie cu celelalte. Si e cea mai drastica, cea care imi va schimba existenta cel mai tare... si, da imi va afecta si viata profesionala asa ca... here we go again. Huh...care era directia buna???

E de bine, e si suspect iar pe alocuri chiar usor scary.

Mda, finalul acestui an o sa fie extreeem de interesant... eu una deja mor de curiozitate. (Un mic hint, ceva? Pot sa dau pe fast forward??? Doar un piiiic...)

13 February 2007

Mama si messenger-ul

Astazi, la birou, zi agitata, eu varata intre variate fisiere deschise, care mai de care mai complex si mai urgent... nivelul de stres ridicat... pe ecran apare un mesaj de la mama:

"te invit la masa , am mincare foarte buna -ciorba de perisoare si chiftelute marinate"

:-))

ma duc...

12 February 2007

Schi

Am schiat! Am fost la Busteni, zapada era super, cum nu am mai vazut de mult asa partie buna, fara gheata sau pamant- o placere. Daca nu se revoltau diversi muschi (pe care nici nu stiam ca ii am), si diverse articulatii care tipau usor isteric, uf, nu ma opream. Si acum regret. Si imi mai pare rau ca nu exista nocturna- instalatiile se opresc si ele la 18:00... brrrrrrrrrrrrrrrr!!!

Dar a fost excelent.

Legat de muschi si dureri: ajunsa la ai mei, decid eu, inteligenta, ca ar trebui sa iau masuri sa nu fac febra musculara, asa ca o rog pe mama sa-mi dea o aspirina. In mod normal stiu ca mama traieste in alte sfere, in care nu exista termene de garantie si chestii de-astea, dar de data aceasta am uitat si am varat-o repede in gura. Aspririna s-a transformat instantaneu intr-o pulbere cu un gust oribil. Ma uit la ambalaj, mda... luasem o aspririna expirata in 2002...
Surprinzator lucru, se pare ca face bine, pt ca nu am febra musculara. Are insa un gust oribil, nu recomand. :-)

Legat de partie: f multi cu placa. Si, desi nu am nimic cu sportul in sine sau cu cei care ii practica (dimpotriva, ma gandesc sa incerc si eu), trebuie sa remarc doua aspecte negative:
- pe partie exista niste reguli de bun simt. Cel care e in deal il protejeaza pe cel din vale (adica cel care vine de sus il fereste pe cel de mai jos care nu are cum sa il vada) si avansatii ii protejeaza pe incepatori (care nu au reactii la fel de bune, asa ca scurtezi tu cristiana si ii faci loc). Evident, regulile se aplica acolo unde este posibil. Dar se aplica. Si, din pacate, majoritatea celor cu snowboardul nu le respecta. Nu imi dau seama din ce motiv- nu le stiu, teribilism, or exista alte reguli la snowboard (desi astea chiar mi se par de bun simt) etc... Ideea e ca o coborare devine destul de obositoare- sa stai sa-i feresti tu mereu si sa te si feresti de ei... A! Iar daca vezi ca intrii in cineva, macar il avertizezi (un partie, pardon, ceva, acolo). Si daca totusi lovesti pe cineva, iti ceri scuze. Mie mi-a trecut peste schiuri o tipa (venind din spatele meu), eu m-am oprit, ea a cazut si s-a uitat incantata la mine, atat, n-a avut nimic sa-mi spuna (scuze, poate???- tocmai imi cam harsaise schiurile).
- a doua chestie nu e vina celor cu placa. Tine doar de diferentele dintre cele doua sporturi- cei cu placa dau zapada si dezvelesc portiunile de gheata. La asta... nu exista raspuns si nici vinovat. Poate ca ar trebui sa existe partii separate de snowboard si de schi (???), desi la noi nu prea e posibil cand avem atat de putine partii de fapt- sunt curioasa cum e rezolvata problema in alte parti.

09 February 2007

Gotta love it - patinaj artistic

Iata cateva secvente pe care le recomand din toata inima. Merita!

0 , 1 , 2 , 3 , 4 , 5 , 6 , 7 ,

8 , 9 , 10 ,

11 , 12 , 13 , 14 ,

15- this one is for the ladies ;-)

08 February 2007

Momente blonde

1. M-a ametit una de la IT. Am sunat sa intreb de ce nu pot accesa un ftp. Si a inceput sa ma intrebe ce calculator am. Nu stiu, zic eu. Pai ce e, zice ea, Flamingo, Ultra Pro etc? Nu scrie nimic pe el, zic eu. Si tot faceam drumuri de la computer la telefon, sa-i raspund... Zice: pai ce computer e? Ce IP are? Intreb si eu prin birou, crezand ca am colegi mai dumiriti ca mine, dar nimic, nu stiau sa-mi spuna cum sa ma uit. Ma intorc la telefon: nu stiu sa vad ce IP am. Mda, mi-am dat seama, zice ea, cu un ton usor patronizing...
Si atunci m-am enervat. Pai de ce ar trebui sa stiu eu astea? Adica... nene, nu e meseria mea. Eu nu te intreb pe tine de print martor, bleed sau tifetare...

2. Mi-am facut birou in sufragerie. Adica mi-am pus laptopul acolo. Si mi-am tras un cordon ombilical luuuung din birou, de la Bu, sa am si eu net. Acum suntem amandoi fericiti: eu computer/ el computer, eu televizor/ el televizor. Daca avem chef sa ne vedem, ne intalnim la mijloc, in bucatarie :-)). Si pentru ca masuta era una destul de joasa si stateam relativ chinuita, ma apuc eu sa ma plang la Bu (evident, eram in bucatarie :-)))). Si el zice, o fac eu!!!... pffff... si dispare de langa mine. Cand ma duc in sufragerie, pusese carti pe post de picioare la masuta, sa o inalte. Sfanta mea colectie Meridiane (aia cu cotor alb cu negru sau rosu cu negru), statea frumusel, teancuri- teancuri, sub fiecare picior de masa!!!

3. Doina mi-a facut supa. Cand cu maseaua extrasa... M-am mirat eu ca toate legumele sunt puse frumusel intregi in supa, asa ca i-am povestit mamei cu prima ocazie. Pe mama a pufnit-o rasul!!! Si mi-a explicat ca "asa se face" supa, pui legumele intregi... ca asa o face si ea si ca, da, anul trecut cand era in spital si i-am facut eu supa, ea s-a cam mirat cand a vazut ca ii taiasem bucatele ardeii, morcovii etc. :-))). Pai... ma intreb eu, de ce sa nu le toci??? Nu vrei sa le mananci si pe ele? Ce se presupune ca faci cu ele intregi- le pasezi(nu vreau)? le arunci? le tai dupa? De ce sa te complici???

4. I-am facut mamei cont de messenger pe yahoo. In doua zile si-a uitat user name-ul. Azi m-am trezit cu ea pe ecran: ma anunta ca diseara e o emisiune tv in care o sa apara o fosta colega- ceva cam asa: "asta seara la postul x la ora x la emisiunea x o da pe x si ne va spune ce realizari a avut ea de cind s-a maritat cu x" :-)) (x-urile imi apartin).
Iar tata m-a sunat ieri sa ma intrebe cum vede ce foldere are sharuite in retea. Cand am ajuns sa-i explic de "folder cu o manuta pe el", l-am pierdut...

5. Am pretentia ca ma prind repede care e treaba cu diferite programe. Yahoo Photos nu pare ceva prea complex, si totusi nu reusesc sa inteleg ce vrea de la sufletul meu si cum sa il determin sa faca ce vreau eu. Adica sa lase pe cineva sa-mi vada pozele si sa faca si comentarii. Logica mea imi spune ca am facut ce trebuia, realitatea ma contrazice... Sunt in ceata.

07 February 2007

Lecturi

Mai intai, sa nu uit de o initiativa ce merita sustinuta: O carte pentru fiecare copil. Deja mi-am propus sa cotrobai prin cutiile mele de carti.






Am devenit fan Isabel Allende :-)

Am citit Fiica norocului si Eva Luna. Acum sunt in pauza. "Citesc" reviste...:-)). Dupa care o sa incerc altceva, un alt autor, cu alt gen de scriere. Dar pana la urma o sa-i citesc toate cartile, pentru ca imi place mult cum scrie. Cu Eva Luna a reusit sa ma surprinda din nou desi credeam ca dupa doua carti una dupa alta, deja cam stiu cum sta treaba...

Ceea ce m-a pus pe ganduri: femeile, dom'le! In destul de multe carti (in general) femeile ajung sa ia decizii importante, hotarari decisive pentru destinul lor (de genul "nu ma vei mai atinge in viata ta" sau "nu voi mai aparea niciodata in public"- sunt doar cu titlu de exemplu). Le iau pur si simplu, cu un calm absolut si o fermitate de speriat, in momente in care chiar simt ele ca acesta este adevarul absolut. Si pe mine ma frapeaza consenventa de care dau dovada ulterior. Respecta decizia respectiva pana cand mor. Mie nu-mi iese chiar asa, desi pare chiar simplu... am momente cand sunt ferm hotarata ca, asta este, de maine nu o sa mai fac x chestie... afisez o privire hotarata si spun oricui dispus sa ma asculte ca eu nuuuu (eventual cu maxilarele usor inclestate :-) ), si chiar cred ce spun... dar a doua zi ma trezesc cu capul mai limpede, lucrurile apar intr-o alta perspectiva si decizia mea este cumva ajustata...

La mine pare sa mearga mai degraba faza cu "never say never". Sa insemne asta ca nu am stofa de mare eroina??? :-))

06 February 2007

Revin...



Sunt insistenta, ce mai. Free puppy aici (si o poveste trista).

Weird feeling

Remember faza cu uleiul incins de acum cateva zile? Well, se pare ca o sa imi ramana mici semne pe mana, cateva pete: una mai mare si sase micute. Nu e nimic rau, dimpotriva, ma simt f. ok in pielea mea. Insa m-am tot gandit la asta, ma uit la mana mea si parca nu e a mea, parca s-a petrecut o schimbare profunda. Ceva "initiatic" ;-). Mda, I know, sounds weird.

Dar mi-am dat seama ca nu am avut semne ireversibile pana acum.

Da, m-am nascut cu diverse semne pe corp, firesc, insa ele au venit cu corpul, nu au implicat in vreun fel participarea mea. Si am destule semne de-astea mici, chestie care am considerat mereu ca ma particularizeaza intr-un mod haios. Si apoi corpul meu a continuat sa evolueze, o data cu mine, au aparut o cicatrice de la operatia de apendicita, o alunita colo- o alta dincolo etc, etc, insa astea nu depindeau de mine, am fost doar in postura de observator, sunt ale mele, mi le-am asumat firesc, insa tin de variati factori externi.

Pana acum, toate semnele ("buba":-)) pe care am reusit sa mi le fac au fost temporare, trebuia sa astept ceva timp cuminte si zgarietura se vindeca, vanataia se estompa, cucuiul scadea. Si zau ca am facut ceva boacane la viata mea, chiar m-am dat si cu capul de tablia de la pat si tot nu am reusit sa-mi fac o cicatrice...

Acum ma simt cumva "marcata" :-). Am un semn facut de mine. M-am personalizat... Eu pe mine. Singura. O chestie ireversibila, care o sa ma insoteasca pana la adanci batraneti. Ce mai, e parte din mine. Feels good. Da, puteam sa o fac poate intr-un mod mai inteligent...mda, cu siguranta puteam sa fac ceva mai inteligent decat sa ma stopesc cu ulei incins :-)... dar asta este, se pare ca micile mele pete are here to stay si sa-mi aminteasca etern de ziua respectiva. Si dintr-un motiv absolut aiurea si de neinteles pentru mine, am acest weird feeling cand ma uit la ele, ca si cum am inteles finally o informatie importanta, din pacate e mai mult o senzatie decat un gand concret.

05 February 2007

Nu inteleg

Mama mea cumpara toate revistele de pe piata. Asa ca, lunar, ajunge la mine un teanc zdravan de publicatii colorate. La inceput le citeam pe toate. Apoi am inceput sa selectez din start dintre ele ca, mai nou, sa ajung sa ma uit predominant la poze. Am ajuns la saturatie: de cate ori poti sa inveti cum sa te fardezi de vara/ iarna, cum sa slabesti dupa sarbatori, cum sa il cuceresti, sa il intelegi si in final sa il dresezi... Nici macar nu vreau sa il dresez, ce naiba, l-am luat de baiat destept, si nu, nu vreau nici sa-i interpretez pasareasca aia de "limbaj de pe marte", ha!, ca extraterestru nu am habar sa fie. Si ma uit la paginile acestea lucioase si ma tot intreb ce se intampla cu femeile din ziua de azi, ce-i cu problemele astea dubioase si raspunsurile- gen reteta: "ce faci in pat cand nu dormi sau nu faci sex", "cum obtii tot ce vrei- secrete care iti simplifica viata" sau "ce sa faci ca sa nu va mai certati" (huh???).

Nu inteleg in ruptul capului care e faza cu femeia frumoasa de pica, etern perfect machiata/ coafata, cu un job super-tare si o inteligenta brici. A, si cu un boyfriend super, o casa luna cu perdele brodate de ea si prajituri abia iesite din cuptor. Este atat de lipsita de realism, ca mooor! Si totusi este peste tot: in presa, reclame, filme etc. Sa fim seriosi, nu exista timp fizic sa le faci pe toate asa ca este evident ca la ceva trebuie sa renunti. Sa zicem ca-ti propui sa sa arati bine, pai, intre doua sedinte de fitness, o sauna si coafor nu o sa mai ai prea mult timp sa-l citesti pe Kant si invers... E in legea firii, si atunci ce naiba e cu standardele astea prezentate de reviste??? Sa creada mutu' ca atunci cand ai de umblat mult prin oras o sa reusesti sa o faci pe tocuri cui (doar daca esti masochista, poate) si ca dimineata, la pranz si seara o sa reusesti mereu sa arati impecabil machiata si coafata, mirosind a roze... (eventual chiar in timp ce faci prajiturile alea de mai sus :-)...). Si ce e cu diferentierile astea: femeie de cariera versus gospodina??? A... cu femeia- gospodina am o problema, asta e un alt cliseu din reclame... femeile alea care umbla isterizate ca tricoul e patat dar materialul nu lasa sa spele la 90 de grade (sau ceva de genul asta) sau, vai, care stau sa-si compare bluzele daca sunt mai albe sau gri sau daca se rup la intindere. Am vazut o reclama teribila la credite, in care se prezenta cum, cu ajutorul banilor de la banca, fiecare isi putea lua ce-si dorea: copii un computer, sotul un televizor (era si ilustrat tolanit pe canapea in fata televizorului) si femeia...un aragaz!!!!! Femeia visa la un aragaz :-)), prin definitie. Daaa...

Faptul ca nu apreciez revistele/ emisiunile etc de genul acesta nu inseamna ca sunt neaparat o tocilara acra si urata. Lumea nu se imparte doar in categoriile astea doua. Ma consider o femeie normala si totusi:
- nu stiu la cate grade trebuie spalate hainele mele si reusesc sa le spal f. bine
- nu umblu pe strada avand diverse dileme gen "ce sa fac cu sosetele pline de noroi ale lui Bu?"
- da, vreau sa am o cariera, dar, ce chestie, vreau si o familie normala
- incerc sa invat sa tin o relatie cu un EL pt. ca orice ar zice revistele, nu, nu e usor
- zic eu ca ma duce mintea ceva, am facut o facultate si un masterat si totusi si incerc si sa arat bine, fara sa duc asta la absurd (adica sa-mi imaginez ca pot sa arat non-stop ca scoasa din cutie si imbracata ultimul racnet)
- nu, visele mele nu se rezuma la un aspirator, un aragaz etc... doar le consider o investitie practica/ necesara

Incerc sa le tin pe toate acestea in balanta, zi de zi... si nu cred ca sunt singura femeie de genul asta ramasa pe Terra, nici macar ca fac parte dintr-o minoritate, asa ca ma intreb unde naiba sunt revistele pentru cele ca mine. Unde sunt probleme ca cele cu care ma confrunt eu zi de zi, istorii de viata similare... din care poate sa ma dumiresc si eu cum sta treaba cu viata asta??? Si ce e cu obsesiile si cliseele astea??? Ca eu una ma cam sufoc in lipsa asa de realism.

...in balon



Vin de la concert. Sala avea o acustica ciudata, insa who cares, atmosfera a fost grozava. 3 bisuri iar eu am plecat vrajita. Am ras... am cantat... Bu (aproape nedormit noaptea trecuta si complet necunoscator de Alifantis) a venit motaind si a plecat fredonand "ploua, ploua..." :-). Iar eu... well, imi placea muzica lui insa nu stiam ca e asa un om de spectacol, mi-a castigat respectul neconditionat, jos palaria.

:-) La plecare mi-am luat si cd- "25 de ani", chiar daca Bro' are si el exact cd-ul asta :-)), asta apropo de promovare buna. Acum scriu si ascult Alifantis...

Si apropo de muzici bune: pe masa mea sta un cd Queensryche- "Operation mindcrime", hehehe, de-abia astept sa-l ascult maine in masina.

02 February 2007

Downside

Azi sunt trista. Nici macar nu vreau sa detaliez de ce. Am sa ma rezum doar la a spune ca sunt unele zile cand nimic nu pare sa mearga bine- si asta e un semn in sine. Azi, in bucatarie, am reusit cu mare succes sa ma stropesc pe mana cu ulei incins si, apoi, la nici juma' de ora distanta, sa-mi pun degetele pe o cratita fierbinte- not my style at all, definitelly something wrong here (and painfull too).

01 February 2007

New game for Zu

Zu a descoperit ca daca lasa strategic "Dilema veche" in calea lui Bu, acesta o citeste :-))