31 January 2008

Traiesc

Da, stiu ca am disparut. Nu, nuntile nu sunt un vortex mare care papa bietii miri, de nu mai stie nimeni de ei... pur si simplu viata mea era plina si inainte, acum deja e super plina/ extra plina sau cum s-o mai zice. Basic, sunt ca in bancul cu evreul care isi baga in casa si capra si porcul si ce-mai-gaseste (vezi aici)- asa si eu, cred ca o sa ma simt de minune dupa nunta, plina de timp liber si toate cele si n-o sa ma mai vaicaresc never ever ca n-am timp :P.
Pe moment insa, lucrez dimineata, la pranz si seara si nu le mai dovedesc. In plus, am diverse activitati, care de care mai "dubioase": aleg flori, merg la notar (nu, nu pentru nunta), caut locatie pentru luna de miere, numar invitatii, numar banii care se duc (muuulti!!!), fac analizele, merg la dentist, inca mai impart invitatii (cel mai tare a fost cand m-am dus cu Bu la rudele dintr-un sat- unde se dadea o petrecere si unde unul dintre invitati, cu ceva bautura la bord, tot incerca sa-mi puna mana pe fund :-)), probez rochii, bijuterii si coafuri si se presupune ca ar trebui sa merg prin casa incaltata in pantofi, dar nu mi-am gasit timp si pentru distractia asta :D. Si telefonul meu suuuuuna: ca flyer, ca mapa, ca logo, ca burtiera, ca foi volante...

Anyway, in tota nebunia asta m-a izbit o idee: mamele (=femeile, dupa o anumita varsta) dezvolta o pasiune brusca pentru plante. Si incep sa ingrijeasca "matern" diverse ghivece si ghivecele, pe care odrasla lor adolescenta, fie ea si fata, nu da doi bani. In majoritatea cazurilor mama are o colectie impresionanta de plante care pe fiica mai mult o streseaza, ca doar trebuie sa le ude cand sunt parintii plecati. De unde deducem ca are directa legatura cu varsta. Si cu sexul frumos. Asa ca ma astept ca pe la 40 de ani sa ma mandresc cu begoniile mele, sau sa ma entuziasmez in fata muscatelor mele inflorite...

25 January 2008

Concluzii de nunta

1. Poti sa stai si in cap, nu conteaza din ce unghi esti privita... rudele vor ajunge oricum la concluzia ca esti "o mireasa stresata si emotionata". Nevermind what you do. Poti sa zambesti larg cat poftesti, noi stim ca deep inside esti teribil, teribil de stresata...

2. No DJ of mine shall call me "miresica" or my Bu "ginerica", altfel isi va incasa o posetuta de mireasa in cap. Howgh!

3. In cazul in care mireasa se zahariseste intre esarfe scaune/ buchete de mireasa/ voaluri/ dantele si volane, recomand cu incredere intrarea de baterie din WASP- The Great Misconceptions Of Me. Cu volum.

21 January 2008

No time to play

Pssst... s-au aglomerat toate. Sunt restanta la intalnirile cu diverse persoane (desi... tocmai urmeaza sa-mi umplu viata/ serile/ clipele cu intalniri oficiale de "dat invitatia la nunta") si nu am timp nici macar sa vorbesc pe mail sau messenger. Asa ca nu ma dati disparuta, ci doar cazuta la datorie, pe campul de lupta al nuntilor.

P.S. Am o viziune: eu, in biserica, la slujba de cununie, stranutand de mama focului. Yep. Sunt racita :-).

18 January 2008

Nunta- update



Asaaa... cu fundal sonor :-), daca tot stau intepenita pe canapea (la propriu, de o rebela durere de spate), sa ii dau mai departe cu nunta... Pana acum am reusit: nu ne-am stresat prea tare- evident ca sunt o groaza de incurcaturi, insa sunt mai mult o sursa de amuzament decat de stres. Ca toate lucrurile din viata noastra, si nunta este plina de peripetii, astfel incat vom avea ce sa ne amintim.

Dupa cum am spus, am pantofi!!! :-) Mare realizare, la ce modele cu toc cui si strasuri se gasesc pe piata, amazing.

Am si rochie!!! In fine... e in lucru, da' e de bine. Asta dupa ce timp de o zi, am umblat prin majoritatea magazinelor din oras, decisa sa probez orice mi se da sa probez sa vad cam ce imi place/ sta bine, dupa care sa aleg ceva si gata! Asa ca am probat o groaza de modele de rochii si am aratat pe rand ba ca o bezea mare si alba, ba ca si cum aveam de gand sa ies la plimbare in neglijeu (weird one!):D... Si am descoperit cu stupoare ca rochia se comanda de obicei cu patru (4!!!!) luni inainte (nu, n-am inteles ce ii fac in astea patru luni). Si ca rochia de mireasa este practic imposibil sa o imbraci singura. Iar daca mai are dedesubt si cercuri, well, ma intreb cum de mai reusesti sa te duci la toaleta- dar asta este alta intrebare... Si ca, de la un punct incolo, toate rochiile de mireasa incep sa semene intre ele... Si costa enorm!!!! A! Si ce m-a uimit cel mai tare: ca toata lumea se astepta sa stiu ce vreau... It turns out ca majoritatea mireselor au o idee foarte clara cum vor sa fie rochia lor de mireasa si sunt foarte bine informate in domeniu, iar eu eram ca o floare... se pare ca reteta e sa iti visezi nunta inca din copilarie, well, eu nu prea mi-am batut capul cu asta si acum sunt usor cazuta din copac...
Anyway, am ales un atelier care imi va face rochia pe comanda, deja am fost la doua probe- am ales materiale, chestii, le-am ametit de cap cu pretentiile si ideile mele (cred ca vor sa ma stranga de gat :D), pentru ca evident ca sunt pretentioasa si sucita- trebuie sa-mi stea bine, nu? si mai vreau si ceva mai simplu, fara volane, pampoane si funde si astea cam sunt ingredientele clasice pentru o rochie de mireasa... Dar sunt tare multumita cu ce pare sa iasa, jos palaria pentru ca lucreaza bine si au rabdare si bunavointa.

Urmeaza tinuta pentru sfat- aici am cizmele, dupa care se cam rupe filmul :-)). Stiu sigur ca nu o sa fie un taior pastelat, nu ma caracterizeaza. Am o idee, sa vedem ce iese pana la final.

Cu invitatiile, alt circ. O luna, doua, ne-am batut cap in cap: eu, ca sa ne facem invitatiile noi, el ca nu, sa le comandam; eu, ca noi suntem designeri, cum sa le comandam, el, nu, ca nu avem de ce sa reinventam roata... A castigat el si ma gandesc serios sa raman bosumflata pe chestia asta pana la nunta. Sau poate si dupa nunta??? Da, mai bine pentru tot restul vietii... In fine, am gasit un model care ne place, e simplu si elegant- dupa care a inceput circul cu BT-ul. De trei (trei!!!) zile incoace tot dam BT-ul. Nu le merge netul si a trebuit sa ne ducem pana la ei la sediu, cu un Bu grabit si scotand fum pe nari pentru ca avea o predare importanta si nu-avea-timp!!!! si, ok, am invartit paginarea si diacriticele pe toate partile, pana cand am decis ca dau eu paginarea direct in Corel si gata, dupa care a venit nebunia cu faxul... ca am primit ultima varianta pe fax, dar diacriticele o luasera razna, am facut modificari la telefon, iar primit lucrarea pe fax, iar modificari la telefon (ce sa fac???), iar fax...si finally BT, pfff, a fost o batalie grea...

Urmeaza impartirea invitatiilor- avem o lista intreaga, scrisa de manutele mele dragute in excel, tabelut frumos- frumos cu "dat invitatie", "confirmare" si "numar persoane prezente la restaurant"- acum trebuie sa gasesc o modalitate sa-i determin pe parintii lui Bu (aflati in alt oras) sa-l si completeze constiincios, ca sa nu pierd sirul invitatiilor date si al participarilor (cand stim clar ca sunt la fel de aerieni ca si Bu...). I-am explicat ceva lui Bu, de genul una din doua: trebuie sa ai grija de chestia asta, sau e posibil sa ma apuc sa fac politie cu ai tai cand o sa vad ca se bramburesc lucrurile... si mi-a spus mustacind ca il tenteaza a doua varianta :-))

Booon. Acum trebuie sa ne concentram pe flori si amenajari- avem deja stabilite intalniri pentru a discuta toate astea. A! Si buchetul meu de mireasa o sa fie din flori de colt. Yep, I know, niceeeeee- it's a present de la parintii lui Bu :-). Doar ca am o noua dilema: ce flori se potrivesc cu florile de colt ???? :-)) -pentru restul amenajarii, buchet nasa si chiar si un alt buchet pentru mine (la primarie) pentru ca pe asta nu am de gand sa-l arunc, nu, nu, il iau acasa cu mine, il pun in mijlocul casei si ma holbez la el :-)).

Da' da-te tu!

Daca ma mai trezesc in trafic cu un "mascul feroce" care ma trimite acasa sau la cratita, zau daca nu ii trantesc o criza de isterie ca la carte, de-aia pur feminina, ca sa se invete naibii minte!!!! Nu de alta, dar ce arma am ca femeie singura in masina cand unu' se da jos din masina si incepe sa tipe la mine????!!! Si pentru ce??? Pentru ca ne intalnisem fata in fata pe o straduta pe care EL a vazut ca eram deja la jumatate cand a virat dreapta si nu, nu a asteptat sa trec ci a venit grabit in botul meu. Hei, nu zau, sa ma dau eu inapoi trei sferturi de straduta, ca sa treci tu, ca doar nu poti sa bagi in marsalier un sfert de straduta, dupa ce te-ai bagat ca prostul, nu???!!! Si eu iti vorbesc frumos si tu ma faci in toate felurile??? I-am spus frumos ca, imi pare rau, dar nu ma dau in spate si s-a apucat sa faca pe durul, ca "atunci stam asa"- pai, sa stam, daca esti nesimtit, unde naiba vrei sa ma duc eu de nebuna, nu vezi ca deja mai vine o masina in spatele meu??? Si m-a informat ca "sa ma duc la cratita". No, bene, ma duc- daca te dai la o parte din drumul meu!!!

Pfffff. Mm-am cam speriat cand am vazut ce urat face: sa mor de inima cand s-a dat jos din masina si s-a napustit spre mine gesticuland, noroc ca a inceput sa-l claxoneze masina din spatele meu...

Am mai patit ceva simlar once, dar atunci a fost mai mult o incurcatura amuzanta, decat scary. Avusesem o zi proasta rau si ma duceam distrusa acasa doar ca, hei, era perioada aia cu reparat drumuri si nu gaseam nici un loc de parcare, chestie care ma enerva teribil, asa ca am intrat pe o alee (de fapt, ceva chiar mai jos decat o alee de bloc, o chestie ingusta, pe care nu se circula asa mult) ca sa pot da cu spatele si sa intorc masina. Bag avariile, dau sa intorc, da' imi suna telefonul. Pana apuc eu sa ma uit cine e, ma trezesc cu o masina in spate care vroia sa intre taman pe surogatul ala de straduta pe care eram eu. Fac semn cu avariile, dau putin in marsalier, incercand sa-i comunic omului ca "stai putin, sa ies si eu de aici". Ala, nimic, in fundul meu, presand si, prin geamul deschis se apuca sa urle la mine ca "hai o data, ce faci, misca-te". Ii spun cu bruma de politete pe care o mai aveam (deja ziua mea devenise extrem de proasta si nervii mei sarisera de pe sine) ca vreau sa dau cu spatele si se apuca sa urle "Da' de ce te-ai varat cucoana acolo, atunci???", asa ca imi sare tandara si urlu si eu "Ca sa intorc masina, desteptule!!!", moment in care pietonii din jur pufnesc in ras iar el se da frumusel la o parte si ma lasa sa trec...

Dupa cum spuneam, asta a fost mai mult amuzant... si am avut si eu partea mea de vina, pentru ca m-am oprit sa ma uit la telefon, insa astazi a fost scary, chiar m-a cam speriat individul. Insa in ambele cazuri eu am vorbit politicos iar respectivii au inceput sa se manifeste ca niste neandertalieni: gesticulau, urlau, vorbeau urat...

Si intre cele doua situatii sunt cativa ani buni- ma uimeste si enerveaza tendinta aceasta de a scoate si deserta sacul cu invective la prima amarata de scanteie (mai ales daca esti femeie la volan)...

16 January 2008

1, 2, 3

1. Mi-am luat pantofi albi pentru nunta. Esteeee!!!!!

2. Mi-a expirat permisul de conducere. Hate it. Nu mai pot conduce, brrr. Trebuie sa-mi fac analize pentru un nou permis. Trebuie sa-mi fac analize si pentru nunta. Nu m-am prins cand trebuie sa le fac pe cele pentru nunta si daca sunt identice cu cele pentru permis, ca sa impusc doi iepuri dintr-un foc. Si ce fac? Imi fac un permis nou acum si inca unul dupa nunta, ca doar imi schimb numele, sau stau fara permis pana dupa nunta???? O luna??!!!!

(Bu zice sa merg fara permis si daca ma opreste un politist sa zic "zaaaaau??? vai, a expirat!!! nu stiam..." si "sa clipesc de doua ori din ochii aia albastri":P)

3. Cineva sa se indure de sufletul meu si sa-mi explice si mie unde a plecat Dr. House de la AXN si ce tot face la TVR???? Nu de alta, dar la AXN a fost in fiecare seara si acum a disparut brusc iar la TVR era doar martea si acum a aparut si luni. M-am ametit si site-urile acestor televiziuni nu par capabile sa-mi raspunda la o intrebare simpla: cand difuzati Dr. House???

14 January 2008

Unde dai si unde crapa

Pe principiul de shopping initiat de Bu, in plina campanie "caut pantofi albi pentru nunta", mi-am cumparat pana acum o fusta, un pulover si trei perechi de pantaloni :-). Nu, nu imi sunt de folos la nunta, dar, hei, o sa arat bine pana la "fericitul eveniment"...

Cautarea de pantofi albi continua. Sunt curioasa cu ce o sa vin acasa next time :-))...

11 January 2008

Colinde

... in viziunea lui Bebel, zis si Gogoasa, piticotul familiei:

Linu-i lin si iarasi NIL

- nu, nu e asa, zice Bro'... e linu-i lin
- linu-i lin, zice piticot
- si iarasi lin
- daaaa, si iarasi Nil, continua el

:-))

09 January 2008

Zu si...

... schiul:

Pffff, o gratie absoluta :D. Coborari, urcari, cristiane pe gheata, pe langa gheata, fotografii... un nene care venea de sus mi-a dat un ghiont... si n-am cazut.
Nu??
Ei bine, nu!!!!
In nici o zi?
In nici o zi.
Wow.
Mda... si totusi... am cazut.
????
Da: am cazut in parcare... cu schiurile pe umar...
:D


... masina:


Zu si masina lui Bu merg toata ziua prin oras fara probleme. Ajung, finally acasa si Zu descopera ca nu, nu prea sunt locuri de parcare. Se invarte o data pe straduta, nimic, o ia de la capat and again, and again... si, disperata, descopera un namete mai mic care aducea vag a loc de parcare. Ahahahaaa!!! In bezna, cu geamurile din spate pline de mazga, pe chiorate, Zu da ba cu spatele, ba cu fata pana cand pozitioneaza masina pe directia nametelui si... hai la deal! Masina nu si nu, ca "stai cucoana ca oi avea eu roti de iarna da mi-s masina fina cu aspect de limuzina si garda joasa la sol", A, pardon de asa confuzie, zise Zu si batu in retragere, reincepand baletul isteric- fata, spate, fata, ca sa iasa la loc in drum... Moment in care isi dadu seama ca un nene nefericit astepta la volanul propriei masinute- de ceva minute bune si cu ochii usor iesiti din orbite- ca Zu sa isi termine circul ala dubios cu "luati pozitie de atac- atacati nametele- bateti in retragere!!!", sa poate trece si el naibii pe-acolo. Asa ca Zu s-a facut mica-mica, a zis ceva dragut despre masini, nameti si parcari si s-a amuzat singura gandindu-se cum s-o fi uitat nenea ala la ea, dupa care s-a dus si a parcat in alt loc- alaturi de o masina inconjurata de nameti pe trei laturi, insa, misterioasa chestiune, fara pic de zapada pe ea...


... netul:

Aseara Zu trebuia sa descarce ceva de pe ftp. Dar n-avea wireless in sufragerie, Bu i-a zis ca nici in birou nu mergea netul... well, Zu a presupus ca pana de dimineata se va rezolva problema... Booon, de dimineata: netul mort. Zu se impacienteaza, suna la net si zice:
Nu merge.
Nu???
Nu, nu merge, inca de ieri seara. Si routerul e mort, nici o luminita pe el, nimica-nimicuta...
Opaaaa, pauza!
Si iata cum a aflat Zu ca, hei, routerul are si un led pentru power si ca daca nici macar ala nu lumineaza inseamna ca nu e alimentat, asa ca de unde naiba sa mearga netul, saracul??? Ok, zice Zu si o ia pe urmele firului de alimentare. In priza- ok, infipt in router- ok... il cheama pe Bu.

Nu avem router.
Oare s-a busit???
Suna-l pe X, ca se pricepe.
Nu-l sun ca e prea devreme.
9.30 e prea devreme????

Whatever, Zu deja se agita... si Bu ii sugereaza sa ia cablul de net din router- grozav, grozav, Zu face asta dar, stupoare, lapotopul nu vrea, ca el intelege doar wireless si deja of, era tarziu si Zu se cam enervase ca ii trebuiau fisierele alea si trebuia sa plece si nu intelegea ce naiba s-a intamplat si se duce la Bu sa se planga si Bu zice stai asa, ca mi-am amintit ceva... si se napusteste in birou... la prelungitorul in care era infipt routerul (un prelungitor maaare, plin de chestii si bine varat dupa monitor) si face pac!, apasand pe butonul on/off al prelungitorului, pe care il deschide (prelungitor pe care nimeni, ever, never nu-l inchide, ce naiba il apucase pe Bu sa-l inchida???)....
Stupoare!!! Soc total!!! Adica prelungitorul fusese inchis... Routerul isi revine la viata, netul merge, Zu ramane cu gura cascata...

Biggy

08 January 2008

Lecturi de 5 stele

Nu stiu cum s-a facut, insa ultimele carti citite mi-au picat tare bine. Asa ca le recomand cu incredere, in ordinea preferintelor:





Este vorba despre Ma numesc rosu- Orhan Pamuk, Dans, dans, dans- Haruki Murakami (recomandata de Utopic) si Paula- Isabel Allende. Lecturi tare placute.

Iar acum citesc Funky business, primita cadou de la Alina (de ziua mea, yep, yep, big and nice surprise :-) ).

07 January 2008

Ce-am mai vazut

Imagini de pastrat pentru zilele cenusii (intre betoane).







Zapada

Cam asa arata cand ninge...



Vacanta cu schi







A fost superb. M-am relaxat si m-am simtit excelent, exact ce imi dorisem de la aceasta vacanta. Citit, schiat, mancat, dormit, ras mult, fotografiat tot ce misca, vazut peisaje superbe. Nu am inteles eu prea bine de ce s-a pornit sa ninga in halul asta in Bucuresti, de am gasit orasul (si biata mea masina) sub nameti, cand eu gandesc ca mai bine ningea mai acana nitel: pe partie... Asta asa, ca bonus, ca eu de schiat tot am schiat si mi-a placut la nebunie. Am si facut poze: in ultima zi am facut o coborare leeeenta in care m-am oprit sa tot fotografiez diverse - hei, cu ocazia asta am facut si o cucerire- un rus care se oprise langa mine si turuia de mama focului (nu, n-am inteles nimic).

A, iar geaca Burton tine de cald excelent, o iubesc. Si mi-am luat si pantaloni noi de schi, dupa urmatorul algoritm (usor naucitor pentru mine):

ziua 1: mobilizez pe toata lumea sa mergem sa-mi caut pantaloni. Nu gasesc, insa Bu isi cumpara ochelari de schi... (???)
ziua 2: continui sa imi caut pantaloni. Nu gasesc, insa Bu isi cumpara manusi de schi... (???)
ziua 3: continui sa imi caut pantaloni. Bu isi cumpara o carte... (???) Ajungand la concluzia ca in ritmul acesta vom falimenta inainte de vreme, insist cu cautarile si, finally, imi cumpar si eu pantalonii.

:-))

Ma gandesc sa-mi cumpar si niste manusi de schi... si cred ca o sa merg la shopping fara Bu ;-).

M-am adunat...



... de pe drumuri :-)
There was an error in this gadget