24 July 2012

SMS pentru Stefan

Am mai scris despre Stefan, aici. Acum, timp de o saptamana, numarul 848 ii este dedicat - pana pe 28 iulie puteti dona 2 EUR printr-un simplu SMS pentru a il ajuta.


Stefan sufera de Sindromul Apert, o boala tare grea si rara care provoaca malformatii. Are nevoie de tratament si de operatii in strainatate, probabil peste 60 de interventii chirurgicale de reconstructie a craniului si a membrelor. Tot acest tratament necesita sume mari, asa ca va rog sa donati, fie prin SMS fie la numerele de mai jos, donati pentru un baietel de cateva luni si sansa lui la o viata mai buna.

Conturile bancare deschise la RAIFFEISEN BANK TIMISOARA pe numele NICORESCU ADRIAN NICOLAE, tatal lui Stefan.
Cont il LEI: RO15 RZBR 0000 0600 1442 8097
Cont in EURO:RO76 RZBR 0000 0600 1443 0200
Cont in USD: RO27 RZBR 0000 0600 1443 0209
cod SWIFT RZBRROBU”

23 July 2012

Imblanzirea lupului

"Micul print" este una dintre cartile mele preferate, mi se pare magica, delicata si fabuloasa (daca toata chestia asta are sens :D) si exista in ea un fragment pe care il iubesc nespus:

„Tu nu eşti deocamdată pentru mine decât un băieţaş, aidoma cu o sută de mii de alţi băieţaşi. Iar eu nu am nevoie de tine. Și nici tu nu ai nevoie de mine. Eu nu sunt pentru tine decât o vulpe, aidoma cu o sută de mii de alte vulpi. Dar dacă tu mă îmblânzeşti, vom avea nevoie unul de celălalt. Tu vei fi, pentru mine, fără seamăn în lume. Eu voi fi, pentru tine, fără seamăn în lume… (…) Dar dacă tu mă îmblânzeşti, viața mea se va însenina. Voi cunoaşte sunetul unor paşi deosebiţi de-ai tuturora. Paşii altora mă fac să intru sub pământ. Ai tăi mă vor chema din vizuină, ca o melodie. (…) Te rog, îmblânzeşte-mă. (…) Nu cunoaştem decât ceea ce îmblânzim. Oamenii nu mai au timp să cunoască nimic. Cumpără lucruri de-a gata, de la negustori. Cum însă nu există negustori de prieteni, oamenii nu mai au prieteni. Dacă vrei cu adevărat să ai un prieten, îmblânzeşte-mă!”

Cumva am senzatia ca si copilul meu "stie" cartea aceasta si mai ales acest fragment pentru ca joaca lui de-a "vine lupul" m-a facut sa zambesc si sa ma gandesc la "Micul print". Ei bine, lupul, dusmanul nostru cel mai cel pe care invariabil a trebuit sa-l trimit seara la culcare la el acasa, ca e tarziu si mamica lui il cauta precis si e ingrijorata...  de ajunsesem sa ma satur sa fiu prietenoasa cu lupul asta imaginar care se ivea taman cand imi era lumea mai draga si bantuia prin patul copilului meu (care se refugia speriat in camera mea)... well, lupul este acum prietenul omuletului.

???! Ok, am insirat eu mereu ca lupul nu e rau, ne e prieten bla bla bla... si m-am chinuit sa fiu prietenoasa cu jivina care imi strica ploile prin casa, but still, la asa intorsatura de situatie nu ma asteptam. Se pare insa ca omuletul m-a ascultat si m-a luat chiar mai in serios decat ma luam eu in sinea mea :D.

Asa ca, dap, mai nou mi-l "arata": uite, aici e, lupul meu, e prietenul meu, ba chiar il si mangaie (imaginar, ok, mangaie aerul si imi arata aerul, nuuu avem lupi reali prin casa :D) si ii da diverse obiecte usor cam fara sens dar bon, el stie de ce ar avea lupu nevoie de sapca lui, un yoyo si o pernuta.

Monumental, a zis mintea mea amuzata, incercand sa proceseze noua informatie si sa vada pe asta cum o abordeaza...

Insa the best one este lupoaica, pentru ca da, turns out ca avem si o lupoaica. Cel putin asa mi-a declarat copilul: ca sunt doi: un lup fetita si un lup baietel. De fapt, daca am inteles eu bine, EU am o lupoaica, la fel cum copilul meu are un lup - eh, da, ce e aiurea in chestia asta??? Si lupoaica mea nu ii place copilului meu, e urata, mi-a spus el strambandu-se deranjat... in timp ce lupul lui e frumos. Deh.

Logic, nu? :D Acum sa vad cum ma inteleg eu cu lupoaica asta si ce fac cu ea...

Update: dupa ce am detaliat nitel problema am aflat ca fiecare membru al familiei are cate un lup - si Bu si eu si omuletul si surioara lui. Eh, la surioara e mai complicata chestiunea, mi s-a spus ca nu are lup pentru ca doarme, dar are lup cand se trezeste si ca lupul ei e la gradinita (logic, nu??? :D). Si, normal, tatal si fiul au lupi baieti iar mama si fiica au lupi fetite, pentru ca sunt fetite. A, si azi lupul meu era frumos (s-a uitat la mine indignat, la modul "cum puteai sa iti imaginezi altceva, normal ca e frumoasa")...

17 July 2012

It takes a village...





...  to raise a child sau, mai neaos, este nevoie de un sat întreg să creşti un copil - si cat de adevarata e aceasta zicala (proverb african?) !

Un copil se poate creste oricum, corect, la nevoie il poate creste o singura pesoana sau doar nucleul restrans mama-tata... dar realitatea este ca e tare bun un sat intreg sa puna mana si umarul si sfatul meu e ca, well, cine nu are... sa isi cumpere :D. Eu am avut parte pana acum de:

- cei care ii fac cadouri frumoase bebelunei si nu doar ei, inveselindu-ti si tie ziua (cele doua tricouri sunt unicat-unicat, facute aici pentru fratele cel mare si surioara lui iar textele sunt : "Hands off my baby sister!" si "Back off! I've got a brother and I'm not afraid to use him!" :D):



- cei care te lasa sa te vaicaresti la orice ora din zi si din noapte, pentru ca stiu ca ai nevoie sa te descarci si nu, NU te judeca

- cei care iti dau hainute si alte lucruri bebelusesti din zestrea lor mai veche, de ajunge printesa sa doarma in "landou" cu aer retro si sa  aiba o garderoba de invidiat

- cei care te cauta sa te intrebe "cum mai esti, ce mai fac fetele etc."

- cei care se imbraca in 15 minute si sunt la usa ta pentru ca ai febra si nu ai habar ce sa faci... sau cei care vin si stau cu tine o noapte intreaga, cea mai grea noapte...

- cei care iti trimit o sticla de supa care tare bine pica, sau se ofera sa vina sa iti faca ei supa aia

- cei care iti iau copilul cel mare din zona si tare bine iti fac, tinandu-l ocupat si fericit in timp ce tu incerci sa-ti pui nitel viata in ordine

 - cei care te lasa cu intelegere sa faci pe drama queen in timp ce mananci inghetata la ore absurde din seara/ noapte (cine mai stie?)

- cei care iti leagana bebelusul macar 5 minute, ii schimba un scutec sau ii canta un cantecel

- cei care te vad obosit, tracasat si bolnav si iti fac ei prima baie a copilului (dap, asta era doctorita pediatra :D)

- cei care se bucura alaturi de tine (ati vazut asta?) si iti dau cat pot din atentia si timpul lor: orice pic-pic e bine venit si face minuni la moral

Si toti acestia sunt un sat intreg: de la sot la bunici, frati, prieteni si doctori si... cine vreti voi, bone, vecine, verisoare, orice mana de ajutor in plus la cresterea copilului e binevenita si te va umple de bucurie ca oamenii acestia exista si ca ai parte de ei. Satul meu nu e mare, ba chiar nu am sa mint, lipsesc oameni de baza (zic eu) din el... dar cel pe care il am, asa satuc cum e el, e nepretuit si ma bucur tare mult ca exista :-).

Multumesc!

14 July 2012

Prima saptamana



Ma simt de parca am castigat potul cel mare la loterie :D: dintr-o lovitura tot ceea ce am visat vreodata mi s-a implinit. Eu nu mi-am vizualizat nunta, rochia de mireasa pana la cel mai mic detaliu, nuanta parului si culoarea ochilor LUI... sau alte lucruri similare, insa mi-am dorit mereu o familie. Cu un el si doi copii, preferabil, vai, daca mi se putea permite sa aleg, well, primul sa fie baiat si al doilea fata. Ca ii iubeam oricum erau si orice erau, evident, asta e clar, insa imaginea din capul meu asta era si acum ca o si am in fata ochilor si imi vine sa ma ciupesc sa imi confirm ca e reala: am doi copii, un baiat si o fata, adorabili si minunati si sanatosi si... nu am cuvinte sa spun ce poate sa insemne asta pentru mine, ca sunt aici, ca am ajuns pana in punctul acesta.

Emotiile au fost mari, enorme. De la grija constanta pentru tensiunea care nope, nu s-a clintit niciodata macar o unitate in sus peste valoarea "permisa", la Rh-ul complet inofenisv si pana la faptul ca o vreme am crezut chiar ca o sa fac un atatc de panica pe masa de operatie, simpla idee de "rahi" trezea in mine o groaza de amintiri dureroase pe care le credeam depasite si ingropate cu brio - era sa imi pierd primul copil si spaimele de atunci cresteau pe masura ce se apropia momentul nasterii si imi bantuiau visele in ciuda oricarei idei logice ca nu, de data aceasta chiar nu avea de ce sa fie la fel. Am vrut sa aleg anestezie generala cuprinsa de stres, insa cumva in dimineata programata pentru cezariana lucrurile s-au invartit de asa natura ca m-am lasat convinsa sa facem rahi si am vazut-o pe "cea mai capoasa fetita" :D ce a urlat de cand au scos-o din culcus pana cand a ajuns langa mine, certandu-i pe limba ei sau, cine stie, doar povestind diverse, ca poate era nevorbita de mult... Iar 3400 g, wow, asta mi s-a parut enorm! :-))

Si mandra e chiar asa; capoasa, vocala si rea de foame. Minunata, mica (mmmnu, am ajuns la concluzia ca 3400 g nu e enorm, are niste manute miiici mici... pfff, te topesti), rozalie, cu degete de pianista si cuminte pana la urma - daca mananca pe saturate doarme linistita fara probleme.

Ieri a implinit o saptamana de viata si inca mai invatam sa functionam impreuna. Adaptarea la "acasa" e grea, a venit la pachet cu toaaate durerile posibile pe capul meu (am facut reactie la anestezie, febra de la furia laptelui etc) si o noapte cu febra 39  la cel mic si rosu in gat (n-a mai fost bolnav nici nu mai stiu de cand si iata ca taman acum s-a intamplat). Mda, partea buna e ca toate sunt probleme care trec si o sa radem candva de ele, partea proasta e ca au cam venit tavalug si inca nu imi vine sa rad :D. Mai avem de tras nitel pana cand sa se aseze fiecare lucru pe fagasul sau, iar caldura asta, of, ne termina, insa fiecare zi e un pas inainte iar cei doi pitici sunt fabulosi: ea, cu mutritele pe care i le descopar in fiecare zi... el, adorabil cu replici de genul "ai grija de bebe meu, sa nu plece" cand l-am dus (fortat si cu inima indoita de diverse sentimente de vinovatie) la bunici, pe motiv de viroza ce nu vrem sa ajunga la cea mica.

E grea viata in patru, dar e atat de frumoasa incat eu nu o dau pe nimic altceva - o sa invat sa jonglez cu rolurile mele cele noi/ extinse si pana atunci imi acord timp sa ma entuziasmez de privirile usor mirate si atat de inocente ale fetitei mele sau de entuziasmul si caldura baietelului meu, ori pur si simplu sa rad din toata inima vazandu-l pe Bu la fel de stangaci ca si mine in rolul de "parinte de doi". Pfff... am castigat la loto, acum imi ramane sa "deschid" cadourile si asta o sa imi ia cativa ani buni :-)).

07 July 2012

Hello world

Are 3400 g, e roza toata si moale si a venit pe lume ieri de dimineata. In onoarea ei politicienii nostri se dau complet in stamba zilele acestea si presedintele a fost suspendat. Butonul la caldura a fost rotit la maxim, dar noi ne ascundem inca in umbra zidurilor maternitatii, nu suntem gata sa luam lumea in piept.

05 July 2012

AMR... cateva ore

De dimineata devreme rau... gata, nasc :D. Cum eu nu stiu cum e cu nasterile astea programate, ci doar varianta pe repede inainte/ te luam pe sus si te operam de urgenta, totul este nou pentru mine. Si plin de emotii. In primul rand emotiile asteptarii, sunt curioasa si nerabdatoare si ma invart putin in cerc si sper ca am pregatit tot si ca am anticipat tot (evident ca se va dovedi ca nu :D) si tot am senzatia ca trebuie sa mai fac ceva.

Am de toate: emotii, spaime, sperante.

Mandra cred ca stie ca i se pregateste ceva, ca se zbantuie :D. Iar cel mic este adorabil, a inteles ca mami se duce la doctor sa o ajute sa il scoata pe bebe din burta acum ca bebe s-a facut suficient de mare si ca el o sa stea cu tati si cu Buna si Bunu. Si e vesel si mi-a spus ca sunt prietena lui, tocmai m-a imbratisat de m-am topit toata si insista ca bebe e al lui :D. Da, cumva ideea lui e ca bebe e al lui si ca e baiat (???).

So... mai sunt cateva ore si viata mea va mai efectua o rasucire spectaculoasa de 180 de grade si apoi o sa fie si mai frumoasa, mai nebuna, mai bogata, mai agitata, mai altfel, mai bine, mai... de toate.

02 July 2012

Lunea-cea-de-scos-din-calendar

Azi de dimineata eram zen. Ok, saptamana trecuta ajunsesem la cocluzia clara ca aspiratorul nostru a murit la datorie, insa ce avea de-a face un biet aparat electrocasnic cu starea mea de bine la inceputul saptamanii in care urmeaza sa nasc? Sau cele doua combine decise la unison sa nu mai citeasca ele cum trebuie un amarat de CD? Naaa, eu eram ok. Treaza de la 6, dar ok, cu energie de spalat si ultimele catrafuse, ca sa nu raman cu cosul plin cand plec la maternitate si daaa, plina de pofta de lucru.

Mdap, doar ca mi-a cedat masina de spalat. Cu caposenie extrema a refuzat sa execute programul pana la capat si a ramas intepenita cu "botonul" indicator intre doua iconite de-alea de-ale ei. Intai am luat-o cu duhul blandetii, rotind gratios butonul in diverse directii. Apoi am insistat, batand din condur: "macar evacueaza apa,o, tu, masinarie incapatanata!". Nimic, masina tot masina, imobila si nepasatoare ca o masa de metal ce e, asa ca m-am apucat sa scot macar rufele cele bine imbibate de apa (fierbinte, o ce placere!) si apoi sa contemplu dezolata apa ce baltea linistita in cuva fara a intentiona sa iasa de acolo.

Inutil de spus ca scoteam deja fum... sau de povestit cum am dansat eu dansul ploii in jurul ei pana cand, trei ore mai tarziu a venit un instalator care m-a ajutat sa facem un mic lacusor pe gresie si a schimbat pompa de apa pe ultimii bani din portofelul meu... Nu inteleg, zeii nu retin ca am o burta greu de plimbat de colo colo, mi-e cald de mor si nasc vineri???

Lovely day, care iata ca se termina cu copilul meu plangand de zor pentru ca drama s-a petrecut: a reusit sa aiba in brate doi iepurasi, nu doar unul, incurcatura produsa la gradinita si care acum imi da mie batai majore de cap - simtind ca intentionam sa-i iau inapoi unul, la modul cel mai miselesc cu putinta, pac, s-a pornit maraiala si scartaiala si aceasta continua acum pentru mai orice, de exemplu faptul ca eu am o perna pe scaun si el nu - vrea si el, dar, stai, o vrea fix pe aia de sub fundul meu!

Urasc lunea asta.

Varianta cu carlionti...

Pozele sunt ceva mai vechi, taman am dat peste ele, intre timp a fost tuns si s-au mai dus din carlionti...
There was an error in this gadget