28 February 2014

Al patrulea cuvant

Vocabularul bebelunei cuprinde acum impresionanta cifra de patru cuvinte, plus ceva sunete prin care identificam animalele si un soi de "blabla" din buze care se refera la mancare. In ordine cronologica, dupa mama, coco (=caca), nana (=nani), ultimul aparut este ca'tea (=cartea). Da, carte. La un an si aproape opt luni stie ce e aia o carte, iubeste sa i se "citeasca" si stie sa spuna "ca'tea", din propie initiativa.

Sunt mandra de ea, am crescut-o bine pana aici :D.

27 February 2014

Spontaneitate

Spontaneitatea pare sa fie modul in care imi ies niste lucruri faine zilele acestea si, culmea, pare sa fie singura modalitate :-)). Cat am petrecut pritocind planuri si schimband idei in stanga si in dreapta, nimic n-a iesit, timp irosit... insa cu spontaneitatea... am ajuns departe :D.

Spontaneitatea m-a dus la petrecerea Disney Junior - am inhatat copila si dusa am fost. In fine, intai mi-am cautat masina (mereu uit unde o parchez si il tot intreb pe Bu, care ultima data chiar m-a informat ca "asta e o intrebare aiurea, iti dai seama, nu?" - dar realitatea e ca uneori o vede cand vine acasa si cauta un loc de parcare pentru propria lui masina) si apoi mi-am incuiat sotul in casa, iar abia apoi am ajuns la aniversarea Disney Junior. Btw, a implinit doi ani, nu-mi aduc aminte cum era fara Disney Jr., voi va aduceti? Bine, eu sunt din cei care au facut cerere la UPC sa introduca si ei canalul acesta, ca la noi nu se vede prin toate casele prin care bantuie copiii mei (la noi si la cele doua familii de bunici). So, a fost fain la party - chiar fain, am fost cu Ada si noi am stat cu cele doua copile mai mici, transformate temporar in stanci de neurnit stanga dreapta in timp ce copila mare ( a ei) se zarea undeva pe scena distrandu-se de mama focului. Dupa care pitica mea a prins niste creioaneeee.... aaaa... iubeste creioanele, nu le-a mai dat drumul, am facut ture-ture prin libraria Humanitas cu creioanele in mana :-))). Singurul meu regret a fost ca eram inconjurata de carti (e o librarie grozava, cu cafenea, fotolii comode si pereti ticsiti cu carti, locul prefect sa-ti tragi sufletul in tihna) si n-am avut cum sa stau sa ma uit la ele, trebuie sa mai lucrez la spontaneitate pe partea aceasta.

Dar mi-am scos parleala cand am ajuns cu domnisoara la Carturesti, in mansarda de la Verona. A plimbat dansa o cutie mare cu ceva puzzle (avea maner, ha, se tinea ca o geanta) si a cercetat curioasa toooot ce era pe rafturi (mai mult jucarii, carti mai putine)... am avut si eu timp sa ma uit, sa decopar "maica, ce-au mai inventat astia" si sa ma decid ca imi trebuie un camion de bani sa le cumpar pe majoritatea pentru mine. Vaaai, cate jucarii educative faine. Vaaai, cate dracii grozave in zona de papetarie, febletea mea, ma topesc dupa chestiile de genul asta. Vaaai, le vreau pe toate, am avut o copilarie lipsita de asa minunatii (dupa blocurile gri si comuniste), simt nevoia sa-mi scot parleala...

Si tot spontaneitatea m-a luat pe sus de cateva ori si m-a facut sa scot si eu capul din casa, la o barfa scurta (uneori ridicol de scurta, dar cand se aliniaza astrele nu te plangi, turui ca sa ai timp sa povestesti tot ;-D).

Asa ca yay pentru spontaneitate, sa-i uram viata lunga! :-)

26 February 2014

Teoriile de parenting si roata cea noua si stralucitoare

De ceva vreme sunt numeroase conferinte de parenting in Bucuresti. Sunt prima care sa zica "foarte bine", tot ce ne poate ajuta sa devenim parinti mai buni e binevenit, cum sa nu? (desi am o retinere intre a merge la conferinta si a citi cartea, dupa mine cumperi cartea, o citesti, te mai intorci la ea cand e cazul... si te duci la conferinta sau mai bine workshop daca mai ai nevoie de niste lamuriri, dar bon, asta sunt eu)  Citind insa despre ce se discuta la toate aceste conferinte si punand putin cap la cap cu lecturile mele in domeniu, imi dau seama ca majoritatea vehiculeaza aceleasi idei - idei corecte, foarte bune, de mult bun simt, insa care se regasesc in mai toate discursurile, altfel ordonate, cu siguranta altfel denumite si sub alta forma prezentate. Plus ca sunt unele idei pe care eu "le stiam" din interactiunea cu diverse sisteme de gandire/ comunicare/ educatie etc.

Nu sunt experta in acest domeniu, n-am pretentii de cunoscator, stiu ceva mai mult despre sistemul de comunicare ESPERE si educatia Montessori si iata doar cateva exemple de "unde am mai auzit" cateva dintre ideile acestea "moderne si revolutionare":
- fara recompense, laude, culpabilizare, amenintari, santaj, comparatii...  - ESPERE
- nevoia interioara de control şi autonomie a copilului - Montessori
- incurajarea copilului sa fie responsabil, sa se autogestioneze, sa fie independent - Montessori
- descrierea comportamentului, evitarea "nu-urilor" - ESPERE
- vorbirea la persoana intai, ce gandesc, ce simt "eu" in "capatul meu de relatie" (evit sa vorbesc din "capatul tau de relatie", "tu", ) - ESPERE
- ideea de limite, cadru de functionare, libertate in cadrul unor limite - Montessori
- empatia, recunoasterea sentimentelor copilului si a dorintei acestuia chiar daca nu este neaparat indeplinita, faptul ca "inteleg ce simti etc." - ESPERE

Intentia mea nu este de a ridica in slavi aceste doua sisteme, sunt doar un exemplu bazat pe faptul ca metoda Montessori a devenit cunoscuta international pe la 1910 -1920, iar ESPERE a fost lansata de Jacques Salomé acum vreo 30 de ani. Nu spun ca sunt legate fix de aceste metode,  nici stiu exact ce a fost inainte de ele, nu am sa insist ca sunt unicat, insa eu acolo le-am auzit si zic eu ca au aparut inaintea metodelor care sunt promovate acum in jurul nostru, asa ca nu ma pot opri sa ma intreb:
1. ce facem, reinventam roata? sau o luam, ii mai punem trei spite si o vindem de noua?
2. e corect ce fac toti acesti oameni care ne vand "metode noi", "revolutionare"? de ce nu spun ca teoriile lor se bazeaza pe... si pe... sau ca au plecat de la... (x teorie/ sistem/ afirmatie a lui)? foarte bine ca ideile acestea sunt repetate, vehiculate, auzite - dar de ce sa ne purtam ca si cum nu stim de unde am venit si unde plecam, totul e nou?
3. de ce aceasta atitudine fata de ce spun, de ce nu ne raportam la cei care au avut originalitatea initiala de a veni cu aceste metode, metode care au avut ani intregi pentru a fi analizate, cercetate, testate si imbunatatite ulterior?
4. nu pot sa nu ma gandesc la un articol care m-a amuzat teribil

25 February 2014

Dialoguri matinale

In masina, piticul si eu, dezbatem despre prietenie si cum functioneaza ea. Aflu astfel ceva lucruri de la gradi: ca R. vrea sa fie prieten cu el insa el nu vrea asta si il deranjeaza. Incerc sa il fac sa vada lucrurile din perspectiva celuilalt si ii aduc aminte cum e cand el vrea sa fie prietenul cuiva, cum a fost cazul cu D. A., un baietel care "ii refuza" prietenia. Si da-i si intreaba despre cum se simte el ("trist") bla bla si de ce vrea el sa fie prieten cu D. A. si uite cum e cand tu vrei si celalalt nu vrea bla bla, cand vine replica naucitoare:
- Eu vreau sa fiu prieten cu el pentru ca are parul ca Ami!
- Ha??! (bine, ok, n-am zis "ha", dar nici mult n-am avut). Ami? (ce cauta ea in ecuatia asta?)
- Surioara mea! explica omuletul. Are parul ca Ami! Cu bucle! Si eu o iubesc pe Ami.

------------

Mai mergem nitel si vede un steag pe o masina asa ca ajungem sa discutam despre tari si diverse steaguri. Copilul ma informeaza ca lui ii place steagul nostru. No bine, ce alte steaguri mai cunosti?
- Steagul de la Tzarabuza!
- Huh? Ce tara e aia Tzarabuza?
- Nu Tzarabuza, tara Buza, ca de la strugure!
Omuletului face o conexiune aparte cu strugurelul de buze, buze, buza... in fine, inteleg ca e o tara numita Buza, dar care e aia? Franta, Anglia, Germania imi trec prin cap... nu suna a Buza. Bulgaria?? Dupa vreo trei incercari de a ghici - complet nereusite - tot nu stiu cine e Tara Buza asta. Hai sa incerc altfel:
- Si cum arata steagul ei?
- Pai nu stiu, ca nu m-ai dus acolo sa-l vad!!!
comenteaza copilul indignat 

 P.S. Am aflat: Tara Buza e Brazilia, unde locuiesc "oamenii buza". Logic.

24 February 2014

6/12

Sambata am facut ceea ce nu imi imaginam ever ca EU am sa fiu in stare sa fac - it's so not me...: plecata in tromba de acasa, cu un copil cu mine, am condus vitejeste o buna bucata de drum pana cand am primit un telefon inocent de la sot. "Cheile mele de la casa sunt la tine?". Mdap, erau. Crezusem ca iesim impreuna pe usa si inhatasem cheile lui din usa, cum fac de obicei, sa i i le dau dupa ce ieseam, doar ca eu m-am miscat mai repede si dusa am fost, uitand ca am si cheile lui si ale mele. So, l-am incuiat in casa :-))))). A urmat o scena de film, cu intors din trafic si telefoane cu "o, Rapunzel, lasa tu o sfoara in jos taman de la etajul opt..." si ceva galop pe scari in sus, ca dracia cu sfoara n-a functionat in timp util.

A doua zi m-a lovit revelatia intamplarii. Duminica, 23 februarie, la aniversarea noastra (6 ani de casatorie si 12 de relatie), am inteles si eu ce incerca sa-mi confirme Universul: Bu si cu mine suntem ca sacul si petecul :D.

Happy anniversary to us!

My song for today




Buna dimineata de luni! :D

21 February 2014

Lectia despre mine


Am plecat la plimbare, noi doua si caruciorul ei de jucarie - veselie mare!

Impinge caruciorul roz si tropaie in legea ei de zor. La traversari daca incerci sa pui mana pe ea se infoaie toata asa ca renunti si prinzi macar gluga in timp ce rotesti ochii in toate directiile, sa o opresti daca e nevoie, insa intepeneste brusc in mijlocul trecerii de pietoni si incepe sa dea din maini iritata, de parca ar alunga o musca, in incercarea de a te face sa-i dai drumul. Vrea singura. Singura, mama, singura faci tot, dar aici e strada, musai sa am grija de tine. Nimic, piticul capos o tine pe a lui, tu pe a ta si asa va distrati la fiecare trecere de strada. Apoi mai sunt rampele. Vai, unde sunt vremurile in care ma plangeam ca sunt prea putine rampe in orasul asta? Acum mi se pare ca fiecare magazin are una, mai mica sau mai mare, fie ea si o panta amarata de cativa cm sau cine mai stie ce constructie abrupta si denivelata, copila o ataca ambitios, cu carucior cu tot. De mai multe ori. Multe ori. Uneori face adevarate trasee, cu scarile din jur si bordurile acelea de pe marginea cladirilor. De cinci ori, de sase ori, de x ori la fiecare rampa... suuuus (greu, greu, uneori musai sa te sprijini pe mama), pe margineeeee (ne proptim in toate rosturile mai iesite in afara sau cine mai stie ce galme), oooopa jos pe scari (ia mama caruciorul si tine fata sa nu cada) si galop nebun si vesel (cu carucior cu tot) pana la inceputul rampei, sa o luam de la capat. Mii de rampe. Mii de borduri, mai inguste, mai late, mai strambe, mai mici... nu conteaza, pe toate vrea sa se urce si sa mearga chiar daca uneori abia de sunt late cat o labuta de-a ei. Ba chiar si santuri, ingusteeee-rau in care vrea neaparat sa paseasca. Sau gropile. Apoi multimea de oameni care ne intreaba amabil "unde e papusa", pentru ca noi plecam mereu la plimbare cu caruciorul gol, ea nu vrea nimic in el, nu suporta papusa aia pe care i-o mai pun din cand in cand acolo, o scoate rapid si mi-o paseaza cu un gest autoritar, zicand "mama!" - ca si cum eu sunt mama ei si e responsabilitatea mea, ce treaba are ea cu asta, uf, nu stiam ca pot sa fac si creaturi mici care spun "ma-ma" daca le apesi pe burta. Si usile de la diverse magazine, deschise larg, sa intre lumina, oamenii sau soarele, cine stie, chestia e ca dansa vrea sa le inchida pe toate, amabila.

Aveai de ajuns undeva? Ce conteaza? Vezi tinta aproape, in doi pasi ai putea sa deschizi usa magazinului de unde doreai sa cumperi x lucru, dar intre tine si el mai stau trei rampe, o vitrina cu bilute colorate si nu stiu cate borduri, deci o eternitate. Ai putea sa o iei pe sus, puteai lua caruciorul ei de acasa, dar nu despre asta e vorba, ci despre ea descoperind lumea si tu pe tine. Exercitiul rabdarii si blandetii... pfff... sa plece cineva cu bebeluna la plimbare doua ore pe bulevard - daca asta nu e exercitiu pentru a deveni calugar budist Zen, apai ar trebui sa fie :D!

Nu imi permit sa generalizez, insa de cand am copii am invatat o groaza de lucruri, mi se pare ca am evoluat enorm ca persoana, am inteles si interiorizat o gramada de informatii, multe s-au asezat mai bine in viata mea si parca vad lumea cu o alta intelepciune. Stiu, suna banal, insa copilaria lor e o lectie pentru mine, una despre mine. Nu ma refer la exemplul dat de ei, ca au puterea sa se minuneze in fata micilor detalii pe care noi le ignoram, imuni si reci (bebeluna alerga dupa niste "firicele" de polistiren impinse de vant in rotocoale frumoase), sau de perseverenta si rabdarea de care pot da dovada, sunt si astea lectii, puterea exemplului, nu zic.. Ce invat e despre mine. Rabdarea mea e exersata, antrenata, descopar ca limitele mele se extind, devin mai toleranta, mai blanda, mai empatica, invat sa ma concentrez mai bine... zilnic resorturi pe care nici nu mai stiam ca le am sunt puse in miscare, activate de mici evenimente generate de copii si totul capata efect de domino, cu mine redescoperindu-ma, reconstruindu-ma, redefinindu-ma ca om. Reactiile mele in urma interactiunii cu ei, asta e marea lectie si mi se pare life changing cu adevarat.

19 February 2014

Mais ou sont les...?

Am ajuns la concluzia (banala, stiu), ca dintre toate cartile pe care le-am citit eu cu nesat oamenii sunt cartea pe care nu o deslusesc neam. Si ma uit a n mia oara ca eu nu stiu cum vine aia sa dai intr-un om cazut sau sa-l lovesti taman la punctul ala mai sensibil stiind fix da' fix ca o sa-l doara de o sa moara. Sau cum e sa tragi de urechi in public o persoana care iti e draga, cu care esti prietena, sa te burzuluiesti la ea, sa-i tai macaroana ori doar sa te dai tu mai destept in vazul tuturor - in capul meu lucrurile astea se fac in particular daca de persoana cu pricina te leaga macar un dram de amicitie. Ori sa uiti cine iti sta aproape si sa musti taman mana aceea, care te va mangaia mai tarziu. Si fazele astea cu omul care nu se schimba, nu stie sa se schimbe, nici o solutie nu e buna, nu intelege sa se schimbe si pace pe mine ma lasa muta, adica de la un punct incolo iti constientizezi si tu propria persoana si tragi catre mai bine, zau.

... ?

Precizare: nu toate cele de mai sus mi s-au intamplat mie, do not panic :D

18 February 2014

Copiii mei cei grijulii

Ieri, in lift, minunea mea mica se agita de mama focului in fata fermoarului de la hanoracul meu. Era deschs, bata-l vina si dansa are mereu mare grija sa ne incheiem pana in gat. Inlcusiv pe ea, daca ii pun haina si nu o inchei... pfff, moristile alea de manute incep sa se agite. La fel si cu papucii, fereasca... sa te prinda dom'soara descult, ca imediat se infiinteaza cu incaltarile langa tine si incepe sa-ti tururie ceva (cred ca e o tirada "parinteasca") si sa gesticuleze. De voie, de nevoie... te incalti, ce sa faci (acum i-am luat frica si stau mai mult cu papuci in picioare). La mine e nostim cand am cipici si ea apare prompt cu papucii dupa mine :D. Culmea e ca agitatia asta cu papucii vine de la o persoana care isi scoate papucii si sosetele de cel putin zece ori pe zi... incalcite sunt misterele lumii in care traim.

El, baiat mare deja, a dus atentia la alt nivel. Acum doua zile a cules o pana de afara, ca ii este frig "saracuta". O pana de porumbel. A spalat-o cu grija (era murdara, biata de ea) si a lasat-o sa se ususce pe marginea chiuvetei, dar n-am avut voie sa sting lumina la baie, pentru ca "ii e frica de intuneric, mami".

13 February 2014

The secret life of Pou

Tableta pe care copilul meu se juca la bunici diverse mizilicuri de colorat, invatat litere si alte minunatii, a ajuns la mine acasa. Eu insa, hmmm... sunt o mama cu reguli, asa ca nu folosim tableta zilnic. Howgh!

Ieri mi-a atras Bunu atentia sa am grija de nu-stiu-ce creatura, Pou, ca daca nu intru din cand in cand pe tableta sa-l vizitez o sa moara de foame si alte alea (si traumatizam copilul :P). Seara l-am gasit pe bietul Pou jigarit, mizerabil, cu un termometru in coltul gurii si o figura demna de toata mila. L-am spalat, i-am dat sa manance (insa intai m-am dus la magazin dupa mancare, creatura golise frigiderul), i-am dat si medicamente ca era foarte bolnav deja, l-am scos afara, m-am jucat nitel cu el sa-l inveselesc si apoi i-am stins lumina si l-am lasat sa doarma.


No bine, m-am procopsit cu o alta distractie saptamanala: sa intru pe furis la Pou si sa am grija de el... Si sa nu uit sa fac asta, cel putin pana cand ma decid daca sa ii pun responsabilitatea asta in carca celui mic sau nu. Eh, bon, inca o gura de hranit (oare sa-i cumpar predominant alimente sanatoase?)! Macar asta se culca fara discutii :-)

12 February 2014

My song for today




Happy :D - imi place mult cum e facut, de la casting pana la montaj.

11 February 2014

Lecturi online

Azi mi-e somn. Tare-tare, pentru ca cea mica s-a trezit la 4 dimineata si n-a fost chip s-o adorm la loc. S-a dovedit ca ieri bebeluna noastra cea curioasa s-a ridicat frumusel pe varfuri si s-a servit din castronul cu salata de vinete iar micul gest s-a intors impotriva ei undeva in plina noapte. Asa ca nici eu n-am dormiiiiit :-(...

Insa undeva intre doua picoteli si un alergat dupa ghemul de energie in care se transformase copila, mi-am adus aminte ca am o lista cu "adunate de pe net" si m-am decis sa desert sacul:

- de pus pe ganduri:Fixed vs. Growth: The Two Basic Mindsets That Shape Our Lives

- in cazul in care erati pe punctul de a ceda nervos in fata crizelor de tantrum, voila: "a child who is concentrating on doing something with his hands and absorbed in that activity isn’t interested in throwing a tantrum. He’s too busy. " :-))))))

- optical illusion: enjoy! :D

- un infografic simpatic despre cupluri

- alt infografic: de cate ore de somn are nevoie un copil?

- n-am idee daca am mai dat share la asta sau nu, dar zau ca-mi place copilul asta...

- demential, demential, pentru o portie buna de ras: 30 Reasons Why James Blunt Won At Twitter In 2013

- inca nu m-am decis daca "nu-i bai" sau "e mare bai", ma mai gandesc: 'Help, My Eyeball Is Bigger Than My Wrist!': Gender Dimorphism - Disney

- tips&tricks: unele dintre ele sunt chiar reusite

10 February 2014

Matinala. De luni.

A fost un weekend plin, iar copilul a suflat in lumanari de nici mai mult nici mai putin decat de trei ori, trei zile la rand :D. Per total a fost frumos, neasteptat de relaxat (in ciuda previziunilor sumbre) si am simtit ca e petrecere.

S-a dansat cu copiii in brate (ad-hoc, pe hol, mdap), s-a colorat, s-au pus sinele, s-a alergat, s-au insirat masinutele, s-a fugit dupa PeterPan si Tinkerbell, nuuuu s-a pictat pe fata, s-a ras, s-a impins caruciorul, s-au jucat jocuri de societate, s-a discutat, s-a montat lego...s-a fotografiat si filmat de zor. Btw, copilul meu, el, el, a montat singur un lego city de 100 de piese, dupa instructiuni, aaaaa, sunt mega impresionata! Presimt ca ne asteapta multe lego-uri mici prin casa, e boala grea si mai grav e ca imi place si mie, deci o voi incuraja.

Concluzia e ca mi se par foarte scumpe toate daravelile astea pentru copii, incepand cu locurile de joaca si animatorii si toata organizarea unei petreceri si terminand cu toate colectiile/ seturile de jucarii, carti... lego-uri, aaaaa!

Acum ma adun. E greu dupa petreceri, huh... si copila e vioaie, in forma chiar, deja si-a scos papucii si sosetele de vreo cinci ori in dimineata asta! Casa e vraiste, strang si spal rufe, sunt culcata pe la 2 pentru ca nuuu reusesc sa ma apuc de o carte si sa mai las din ea si pentru a doua zi - cred ca o vreme o sa evit cartile prea groase :-)))), acum iesim afara, la aer proaspat si soare.

Dilema diminetii este insa alta: daca Bu are un telefon nou, cu sim mic si dragalas si complet perfect functional (in buzunar, la birou, unde este el acum), iar vechiul lui telefon teoretic scos din circuit e langa mine si s-a apucat sa bipaie ca Bu a primit mail-uri - cum vine asta? Adica... Bu si-a transferat numarul si toate angaralele pe telefonul nou, asta vechi sa zicem ca mai are sim-ul mare dar cum de mai e conectat la internet si ce puteri nebanuite are???

07 February 2014

Bu, critic de film

Bu era la computer si n-avea chef sa se urneasca asa ca m-am uitat singura la "Blue Jasmine" pe laptop (did I tell u ca Mos Craciun mi-a adus un laptop nou-nout? :D). Bref, dupa ce am culcat copiii, mi-am transformat dormitorul in cinematograf. Chiar la final a aparut si Bu, mort de somn, intrebandu-ma daca mi-a placut filmul si despre ce e vorba. Am inceput sa-i povestesc totul cu lux de amanunte si explicatii detaliate, pfff, proasta idee, pentru ca l-am adormit si mai tare :D. Cand am terminat, de langa mine nu se mai auzea decat un sfarait suspect:

- Ai adormit? zic eu nedumerita
- Mmnu, raspunde el cu o voce de om care doarme pe el
- Atunci ce zici de film?
- Nu e un film pentru seara, e pentru dimineata, a tras el concluzia mormaind dintre perne

06 February 2014

Jurnal de omulet - 5 ani



Acum cateva nopti am stat si m-am uitat la el cum dormea. S-a cuibarit mai bine intre asternuturi si si-a miscat usor buzele in somn :-) iar eu ma uitam cum se foieste si ce haios e. Ma uitam la el: al meu si totusi deloc al meu, o persoana independenta de mine... uf, mi-e drag de mor, dragul ala de il simti ca pe o apasare undeva in cosul pieptului. 

Mi-am dat seama ca a avea un copil inseamna sa-ti pui toata iubirea si inima in afara fiintei tale si in afara controlului tau - cat de riscant si cat de nesabuit, nu? Inima mea bate acum in alte doua corpuri mici si nu pot face nimic in legatura cu asta, sunt iremediabil pierduta si complet neajutorata :D.

Taman atunci copilul meu cel mare, cel care azi implineste 5 ani si despre viata caruia eu nu stiu prea multe pentru ca abia acum se scrie cu pasi repezi in fata mea... copilul meu a inceput sa zambeasca in somn. Radea in timp ce dormea. Copilul meu ca un bulgare de soare... Inima mea s-a topit toata, apoi a crescut ca un cozonac.

5 ani. Azi.

04 February 2014

Ce a inteles copilul

Prin... decembrie (?) in familia noastra ne-am uitat de zor la faimosul clip cu Van Damme (Epic Split - Volvo), impresionati de cum e realizat si toate cele... Apoi am vazut si parodia cu Putin si am comentat amuzati.

Eh, asta a fost de mult, mult. Ieri insa eram in bucatarie si la radio a inceput melodia din reclama, "Only time" - Enya.


Superba, m-am bucurat sa o aud, chiar incepusem sa o fredonez explicandu-i piticului ca imi place mult melodia asta.

"Daaa, si mie imi place", a comentat el. "E preferata mea." ... si ne-am lasat vrajiti de cantec o bucata de timp. Dupa care ma intreaba:

"Mami, asta care e, cu camioane sau cu avioane?"

03 February 2014

Love Pink





Acum ceva timp Pink nu imi spunea nimic. Ceva s-a intamplat, nu stiu ce, ca nu-i urmaresc in detaliu parcursul, dar pare ca si-a schimbat complet viata. Si imi place. Imi place ce canta, imi place ce provocari isi pune singura in cale, imi place ca are curaj, imi place ca nu-i pasa de gura lumii, imi place ce spune in interviuri, imi place ca vrea mai mult si munceste pentru asta, imi place de ea. Imi place ce se vede de aici, din unghiul meu.

Chapeau!

P.S. Sunt profund impresionata de ce face in clipul de mai sus. Damn, femeia asta te poate motiva - pare ca nimic nu e imposibil :D
There was an error in this gadget