23 December 2014

Problemele LUI cu Mos Craciun si cadourile

Anul trecut ma intrebam diverse legate de Mos Craciun, insa nu m-am asteptat ca baietelul meu cel foaaarte istet si corect (se pare :D) sa aiba cu totul si cu totul alte probleme cu mosul asta:

Intai ca mi-a zis cam asa:
Jucariile astea nu sunt (potrivite) pentru mine. Am primit un tanc care face galagie. Si am vrut un robot care se transforma in masina si am primit un robot. Nu sunt pentru mine, sunt prea dure.

Apoi ca e nemultumit pentru ca:
Eu anul trecut i-am cerut lui Mos Craciun un autobuz...
Si... nu l-ai primit? il intrerup eu nedumerita, stind foarte bine ca l-a primit
Ba da, dar nu mi-a adus doar un autobuz, mi-a adus si alte cadouri!!! continua el, cam agasat ca Mos Craciun asta isi permite cam multe, adica el cere un singur cadou si Mosul ii aduce mai multe, ce l-a apucat?!!!

:-)))))))))))
 Astept sa vad ce va zice dupa 25 dec...

Si productia de semne de carte

Operele ei de arta au devenit semne de carte pe care le-a impartit cu mandrie la gradinita :D


22 December 2014

Cu clopotel

Holterul este un aparat care iti masoara tensiunea la fiecare 30 de minunte. Practic e o cutiuta grea cam cat doua telefoane, pe care o porti atarnata de gat (sau la talie, daca poftesti), legata printr-un tub (furtun?) de o manseta de tensiune care sta in permanenta prinsa pe bratul tau si care, evident, se strange cand iti ia tensiunea.

Cu aparatul asta m-am imprietenit eu timp de 24 de ore: inclusiv noaptea, cand m-am fatait prin oras, cand eram la volan dar si la serbarea bebelunei, la gradi. A fost... ah... dar cum a fost :D. Pentru ca atunci cand il apuca, bazaia. Asadar, la fiecare 30 de minute eu emiteam un bazait ciudat. Ceea ce era fun cand eram singura in casa insa la mall, cand taman ma uitam la ceva de pe raft, aflata fiind langa un domn respectabil - boy, you should have seen his face! :-))

Bonus, cand se apuca dracia sa-mi ia tensiunea eu trebuia sa stau linistita, cu bratul lasat in jos... si m-am prins repede ca era musai sa fac asta, nu numai pentru ca altfel nu isi inregistra valorile cum trebuie (chestiune serioasa, ca doar de aia il purtam), dar daca i se parea ceva dubios atunci relua operatiunea si strangea si mai tare. Ingrozitor de tare - pana aproape de lacrimi de tare. Asa ca nu, preferam sa ma proptesc linistita langa raft, sub privirile socale ale celor din jur sau sa sprijin nonsalant un copac pe strada, studiind romantic traficul...

Ah, si ce cautam, ma rog la mall, femeie cu holter de gat? Cum ce? Pai dragul meu copil, daca citesti asta pestea cativa ani, afla ca masinuta aia Lego la care visai si pe care ti-a adus-o Mos Craciun spre marea ta bucurie, well, io' m-am dus la mall sa o cumpar. Si pentru asta am condus, iar asta, da, a fost cea mai cea parte din toata povestea cu aparaul asta. Intai pentru ca am incercat sa-mi anticipez miscarile - daca stiam ca mai era putin si urma sa-mi verifice tensiunea am preferat sa stau cuminte in masina in parcarea de la mall, decat sa ma prinda la volan - asa ca am studiat linistita si peretele din fata locului unde parcasem :D. Doar ca tot m-a prins, pentru ca era una din acele zile in care toata lumea se decisese sa bantuie prin oras, asa ca sa conduci incercand sa tii mana stanga relaxata si sa injuri marunt in barba pentru ca "n-ai convins" aparatul si reia operatiunea, strangandu-te de brat de sa-ti iasa ochii din cap... aaa, the joy!

Culmea e ca n-am vanatai. Desi de scapat tot n-am scapat, vanataia e pe bratul drept, de unde mi-a luat sange :D.

P.S. Sunt bine, am niste analize de facut, au aparut niste probleme cu tensiunea... diverse... dar nu e o poveste despre mine-bolnava ci despre mine-cu clopotel (pisica?) :D.

17 December 2014

Normalitate

Am bifat prima serbare de iarna asta la gradi - a copilului mare. A fost catel, intr-o sceneta cu o vrajitoare din care cel mai tare cred ca le placea sa se invarta in cerc (toti calare pe matura) si sa se prabuseasca dramatic pe jos :P. Iar lui stiu sigur ca cel mai mult i-au placut cantecele, pe care mi le-a repetat prin casa de imi zdranganea capul, in special pe cel cu saniuta care in loc sa fie naluca e mereu nauca. No bine, ca la serbare s-a auzit clar rostit de toata grupa "saniuta nauca" si m-a pufnit rasul in amintirea momentelor in care ma chinuiam sa-i explic de ce e saniuta aia naluca si nu nauca... Degeabaaa :-)). Si acum am doua cantece noi care nuuuu faceau parte din repertoriul meu (florile dalbe si ceva cu fulgi de nea) pe care  musai sa le caut si sa le invat, ca ne poticnim dupa primele doua versuri. Maine urmeaza serbarea ei. Prima ei serbare :D. N-am stres, n-am dureri, n-am probleme: nu e nimic cu musai, nici cu costume obligatorii si nici cu sume exorbitante sau prezentatori-vedete inchiriati cu ora. Am insa emotii - uf, normal.

Azi mi-am reconfirmat (daca mai avea nevoie de confirmare, deh) faptul ca Brazilian Nut de la Snack Attack este the drink for me, e fix pe gustul meu, as putea sa beau tone in fiecare dimineata din tot restul vietii mele si  apoi am vajait cu masina prin oras, pe unde se circula foooarte bine la prima ora si foooarte prost mai apoi, ba chiar cu oameni urati care claxoneaza si te apostrofeaza isteric. Gen domnul care dupa ce mi-a facut semn sa il las sa treaca strada (perpendicular), taman cand eu ma concentram cum naiba sa ma var mai acana ca sa ii fac loc, a inceput sa urle pe geamul deschis la mine ca "fac scandal". Wtf? Nici nu deschisesem gura... Sau, ca domnul in varsta si probabil foarte iritat de viata care cand drumurile ni s-au intersectat brusc (el a facut un pas la stanga, eu mergeam drept si cu viteza, amandoi eram pietoni) si doar am atins usor sacosa pe care o tinea in mana, cerandu-mi scuze imediat... uhhh, ce mi-au auzit urechile! Am trait insa si reversul medaliei, cat sa compenseze tot: doamna "florareasa din colt" care la librarie, vazandu-ma ca ma scotocesc frenetic dupa 30 de bani, mi-a dat ea cat imi trebuia. Mi-a fost jena sa-i iau, recunosc, dar a insistat asa relaxat, explicandu-mi ca e o suma infima, genul pe care o gasesti si pe jos daca esti atent... ca am plecat de acolo zambind si cu bucuria ca mai sunt si oameni normali pe lumea asta.

Si apropo de normalitate si frumos si spirit de Craciun: am bifat si Shoebox. Din pacate cu probabil cea mai urata cutie din istoria Shoebox, am avut ghnion de o cutie "cu capacul atasat" si o trupa foooarte entuziasta in jurul meu - combinatie fatala :-)).

Normalitatea e frumoasa, sa vad daca o mai regasesc si dupa vreo trei drumuri la banci si furnizori de telefonie mobila, ha, ma duc chiar acum...

16 December 2014

Productia de felicitari

... de anul acesta. Realizate mai mult de el, creatiile noastre devin din ce in ce mai mult "ale lui" si mai putin "ale mele", eu doar adaugand diverse elemente, pe principiul "hai sa vedem cum putem duce mai departe ideea ta".

Cadoul nostru pentru la gradi - textele dictate de el sunt monumentale. Printre altele o roaga pe educatoarea surorii lui sa aiba grija de bebeluna si pe mama prietenului sa il mai aduca pe acesta in vizita... Finalul e de multe ori "Sarbatori Fericite si un pupic". Sau ureaza frumos "Sarbatori fericite" si incheie cu "Pa,pa!" :D.


10 December 2014

Instant love

Sunt vrajita iremediabil si imi doresc ceva despre care Bu a zis ca "mhhm, sunt prea migaloase, la astea trebuie sa ai rabdare"... Poftim declaratie cand eu ii arat incantata noua mea descoperire:






Se numeste "Secret Garden" si este cea mai frumoasa carte de colorat pentru adulti (si nu doar pentru ei). Da, exista carti de colorat pentru adulti si ideea in sine ma vrajeste, eu sunt copilul pe care daca il lasai cu o foaie de hartie si niste creioane de colorat stateam cuminte in lumea mea.... iar cartea aceasta, wow, e minunata si o vreau!!! Pana atunci, pentru pofticiosi, iata aici cateva pagini de printat.

P.S. Doamna autoare a mai scos o carte cu nume magic: Enchanted Forest.

Ah, si daca tot e sa ne minunam:

08 December 2014

Doctorita bolnavioara


Mai intai am sa divaghez nitel: nu sunt din categoria celor care s-a declarat ferm ca fiind din tabara cu Pro tv in razboaiele de emisiuni (Masterchef - Iadul bucatarilor si Vocea romaniei - XFactor). Eu ma uit la toate linistita, mi se pare ca sunt diferite si ca prea e la moda sa emitem pe fb sentinte adresate direct unui trust sau altul (am sa precizez doar ca ma termina cazurile sociale si momentele dramatice prea mult lungite). Si nici nu mi-am ales inca favoritii, insa... insa:


Revenind la oile mele, domnisoara e bolnava, sta acasa, se joaca. So far mi-a ascultat inima cu stetoscopul ei de plastic de vreo patru ori, mi-a facut vreo trei injectii imaginare si cam cinci ceaiuri mici de jucarie. Care il trateaza pe care? :D

P.S. Urasc ceaiul... :-))

E adevarat ca nici eu nu-s in cea mai buna forma. Mi-e somn si mi-e o poftaaaa de ceva bautura calda cu cafea... uf. Dar nu pot, tensiunea mea a luat-o pe coclauri saptamana trecuta, incerc sa stau cuminte in banca mea. In plus, am citit pe nu stiu unde ca nu ne-a vizitat vreo raza veritabila de soare cam de douazeci si ceva de zile incoace - well, ii duc lipsa. Ieri am inghetat doar din doua drumuri la masina, ma durea capul crunt.

05 December 2014

Mica agenda

Cateva lucruri utile, zic eu ca nu doar pentru mine, din evenimentele interesante care au loc in jurul meu...

Mai intai, o conferinta: 



Nu merg eu la multe conferinte, insa aceasta m-a tentat si chiar am vrut sa particip, din pacate insa nu ajung. Am auzit lucruri bune despre cativa dintre lectori iar abordarea "ne ocupam de parinti ca sa le fie bine si copiilor" mi se pare mai mult decat corecta. Am mai spus-o, tocmai pentru ca e o idee in care cred puternic: este important sa te ocupi si de nevoile proprii. In avion, in caz de accident, recomandarea clara este ca parintele sa isi puna mai intai masca de oxigen lui si abia dupa aceea copilului (sau persoanelor din jur care au nevoie de ajutor, de altfel). Mi se pare foarte clar: daca tu nu ai oxigen te sufoci si nu vei avea cum sa ii ajuti pe ceilalti... in concluzie copilul tau/ familia ta va suferi. Daca tu nu esti ok, cum sa poti avea grija de altii?

De aceea o astfel de conferinta mi se pare extrem de interesanta si necesara, in conditiile in care in acest moment exista o sumedenie de sfaturi despre copii cu focus cam exclusiv pe ei... cred ca e bine sa includem si trairile si nevoile parintelui in ecuatie.

Apoi... cateva idei pentru perioada sarbatorilor, lista de fapte bune:
  • cadoul din cutia de pantofi sau proiectul ShoeBox : o cutie de pantofi frumos decorata, in care pui tot ce crezi ca i-ar face placere unui copil (2-18 ani, fete si baieti) iar apoi o duci la una dintre locatiile de pe lista (si sunt destule :D)
  • deveniti Mos Craciun pentru un copil - aici (cadouri pentru copiii bolnavi de cancer de la spitalul Fundeni) sau aici (cadouri pentru copiii abandonați din Sectorul 2, aflați în centrele de plasament din cadrul Direcţiei de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului) puteti gasi scrisori ale copiilor si sa faceti o bucurie
  • cantati un colind pentru o cauza buna: fiecare video inscris aici inseamna o pereche de ghetute de iarna pentru un copil in dificultate
Eu mi-am propus  sa-i implic si pe cei mici la partea cu colindul dar si la cadoul din cutia de pantofi.

04 December 2014

Amicul din congelator

Pe 26 octombrie in Bucuresti era zapada multa, bogata, prima ninsoare din 2014 pe aici. Soc, surpriza maxima pentru parinti, bucurie pentru cei mici... hai afara. Mergeti voi, eu nu merg, mai am x, y si z de terminat.

Si s-au dus ei doi impreuna cu Bu, la zapadaaaaaa. Infofoliti, echipati, gata sa ia cu asalt parcul unde se asternuse un strat suficient de gros pentru o joaca faina, de iarna. In octombrie, mdap.

Nu stiu pe unde eram cand s-au intors, e clar ca n-am fost pe faza pentru ca atunci cand am deschis congelatorul ceva mai tarziu, sa scot nu-stiu-ce din el, am dat peste individul de mai jos:


Se odihnea linistit la racoare, probabil in asteptarea unor zile mai bune. Nu m-am indurat sa-l zburatacesc de acolo, pana la urma iata ca dupa ce se ducea zapada eu puteam sa scot oricand un om de zapada din congelator, nu??? Apoi a urmat o perioada plina, am fost plecati... mi-a iesit complet din cap. Pana zilele trecute, chiar pe 1 decembrie, cand am dat din nou de el. E tot aici, parca a mai si slabit, nu stiu daca ii prieste, adevarul e ca l-am mai si inghesuit eu cu diverse:


Acum ma gandesc daca sa nu-l trimit afara la joaca impreuna cu fratii si surorile lui, ca taman ce a nins din nou, sa ne saturam de cata zapada ne inconjoara.

02 December 2014

2 ani si 4 luni

Bu a plecat o perioada cu copiii, singur, asa ca atunci cand ne-am regasit cei mici au fost tare incantati si lipiti de mine. Bucurie mare, m-au pupat de acum sunt lustruita toata... el a tipat tare de incantare, iar ea s-a lipit toata de mine. Atat de tare incat o vreme era musai sa merg cu ea cam peste tot pe unde se ducea. 'ai mami (hai mami) si ma tragea de mana sa fiu cu ea.

Asa si la masa: a mancat ea ce a mancat si gata, 'ai mami... Doar ca eu mai aveam trei imbucaturi si cum pana atunci mai mult jonglasem cu hranitul ei si al meu, chiar doream sa le mananc asa ca am dat-o jos de la masa si i-am zis sa se duca ea inainte ca eu mai am de mancat. S-a invartit nitel pe loc dupa care, pac, s-a suit din nou la masa si a inceput sa-mi manance constiincioasa mancarea. pac- pac, expeditiv, trei dumicati mai aveam, toti trei au disparut rapid. Dupa care a declarat scurt: gata! ' ai mami!.

Cum ma uitam la ea amuzata, incercand sa-mi dau seama daca ghemotocul de 2 ani si ceva tocmai mi-a mancat mancarea ca sa terminam mai repede cu asta si sa merg cu ea, bebeluna a reluat, aratandu-mi farfuria: gata! ... dupa care s-a dat jos de la masa si m-a luat de mana 'aide mami indicandu-mi clar prin ton si actiuni ca gata, acum am rezolvat cu mancarea, haide cu mine! :-)