05 February 2007

Nu inteleg

Mama mea cumpara toate revistele de pe piata. Asa ca, lunar, ajunge la mine un teanc zdravan de publicatii colorate. La inceput le citeam pe toate. Apoi am inceput sa selectez din start dintre ele ca, mai nou, sa ajung sa ma uit predominant la poze. Am ajuns la saturatie: de cate ori poti sa inveti cum sa te fardezi de vara/ iarna, cum sa slabesti dupa sarbatori, cum sa il cuceresti, sa il intelegi si in final sa il dresezi... Nici macar nu vreau sa il dresez, ce naiba, l-am luat de baiat destept, si nu, nu vreau nici sa-i interpretez pasareasca aia de "limbaj de pe marte", ha!, ca extraterestru nu am habar sa fie. Si ma uit la paginile acestea lucioase si ma tot intreb ce se intampla cu femeile din ziua de azi, ce-i cu problemele astea dubioase si raspunsurile- gen reteta: "ce faci in pat cand nu dormi sau nu faci sex", "cum obtii tot ce vrei- secrete care iti simplifica viata" sau "ce sa faci ca sa nu va mai certati" (huh???).

Nu inteleg in ruptul capului care e faza cu femeia frumoasa de pica, etern perfect machiata/ coafata, cu un job super-tare si o inteligenta brici. A, si cu un boyfriend super, o casa luna cu perdele brodate de ea si prajituri abia iesite din cuptor. Este atat de lipsita de realism, ca mooor! Si totusi este peste tot: in presa, reclame, filme etc. Sa fim seriosi, nu exista timp fizic sa le faci pe toate asa ca este evident ca la ceva trebuie sa renunti. Sa zicem ca-ti propui sa sa arati bine, pai, intre doua sedinte de fitness, o sauna si coafor nu o sa mai ai prea mult timp sa-l citesti pe Kant si invers... E in legea firii, si atunci ce naiba e cu standardele astea prezentate de reviste??? Sa creada mutu' ca atunci cand ai de umblat mult prin oras o sa reusesti sa o faci pe tocuri cui (doar daca esti masochista, poate) si ca dimineata, la pranz si seara o sa reusesti mereu sa arati impecabil machiata si coafata, mirosind a roze... (eventual chiar in timp ce faci prajiturile alea de mai sus :-)...). Si ce e cu diferentierile astea: femeie de cariera versus gospodina??? A... cu femeia- gospodina am o problema, asta e un alt cliseu din reclame... femeile alea care umbla isterizate ca tricoul e patat dar materialul nu lasa sa spele la 90 de grade (sau ceva de genul asta) sau, vai, care stau sa-si compare bluzele daca sunt mai albe sau gri sau daca se rup la intindere. Am vazut o reclama teribila la credite, in care se prezenta cum, cu ajutorul banilor de la banca, fiecare isi putea lua ce-si dorea: copii un computer, sotul un televizor (era si ilustrat tolanit pe canapea in fata televizorului) si femeia...un aragaz!!!!! Femeia visa la un aragaz :-)), prin definitie. Daaa...

Faptul ca nu apreciez revistele/ emisiunile etc de genul acesta nu inseamna ca sunt neaparat o tocilara acra si urata. Lumea nu se imparte doar in categoriile astea doua. Ma consider o femeie normala si totusi:
- nu stiu la cate grade trebuie spalate hainele mele si reusesc sa le spal f. bine
- nu umblu pe strada avand diverse dileme gen "ce sa fac cu sosetele pline de noroi ale lui Bu?"
- da, vreau sa am o cariera, dar, ce chestie, vreau si o familie normala
- incerc sa invat sa tin o relatie cu un EL pt. ca orice ar zice revistele, nu, nu e usor
- zic eu ca ma duce mintea ceva, am facut o facultate si un masterat si totusi si incerc si sa arat bine, fara sa duc asta la absurd (adica sa-mi imaginez ca pot sa arat non-stop ca scoasa din cutie si imbracata ultimul racnet)
- nu, visele mele nu se rezuma la un aspirator, un aragaz etc... doar le consider o investitie practica/ necesara

Incerc sa le tin pe toate acestea in balanta, zi de zi... si nu cred ca sunt singura femeie de genul asta ramasa pe Terra, nici macar ca fac parte dintr-o minoritate, asa ca ma intreb unde naiba sunt revistele pentru cele ca mine. Unde sunt probleme ca cele cu care ma confrunt eu zi de zi, istorii de viata similare... din care poate sa ma dumiresc si eu cum sta treaba cu viata asta??? Si ce e cu obsesiile si cliseele astea??? Ca eu una ma cam sufoc in lipsa asa de realism.

2 comments:

utopic said...

am observat si eu reclama cu pricina, macar de-ar fi singura

cunosc pe cineva care chiar se incadreaza in minoritatea reprezentata de femeile normale si reale, si ghici ce face?

e redactor la o revista glossy, unde-si vinde sufletul la fiecare editie, pentru ca are parte doar de restrictii si idei prefabricate.

pana si revistele care sustin ca nu tranforma femeia intr-un obiect golit de orice semnificatie pacatuiesc prin alte treburi. adica pana la urma nimeni nu are curajul sa iasa din tipare, poate pentru ca minoritatea de care zici nu e tocmai micuta, cat lipsita de constiinta de sine, iar ei stiu asta

cam incoerent, stiu
am fugit ca mi se arde mancarea pe foc!

Zu said...

... si eu lucrez publicitate, uf, sunt lupul moralist(daca prietena ta se va decide sa editeze o revista proprie, una cu picioarele pe pamant, imi ofer serviciile in materie de grafica :-)).

Sincer, chiar cred ca s-a mers prea departe, ne ridicam singure niste standarde pe care apoi nu le putem egala si ne apuca variate depresii si complexe.