20 April 2012

Nopti albe si vise de gravida

Nu stiu graviditatile altora cum sunt, dar ale mele au o marcanta tusa de nopti fantomatice in casa scufundata in bezna si linistea somnului adanc al celorlalti. "Toate pasarile dorm / Numai una n-are somn" mi se aplica in aceasta perioada cu varf si indesat: nu dorm, nu am somn, mi se deschid ochii singuri, visez aberatii, ma sucesc pana cand ma trezesc. Ok, asta excluzand primele trei luni, cand eram capabila sa dorm unde ma puneai, la orice ora din zi si din noapte, ce mai, dormeam pe mine, la propriu.

Se spune ca toate acestea vin din "grijile" pe care si le face viitoarea mama, ca subconstientul ei refuleaza, descarca toate gandurile pe care le aduna in aceasta perioada. Acum, mie mi se pare si firesc sa se schimbe lucrurile, ca doar in cele noua luni se intampla o groaza de chestiuni noi si tulburatoare atat la nivel fizic cat si psihic. In conditiile in care te trezesti noaptea sa mergi la baie, ajungi adesea sa nu mai poti dormi in pozitile preferate inainte (pe burta, pe spate) etc... mi se pare si normal sa ti se tulbure somnul. Nu mai spun de hoarda de hormoni care da petreceri in corpul tau. Plus ca e o scufundare in necunoscut si asteptarea cu o nerabdare crescanda a unui eveniment major (ce major, imens!!!) in viata ta, normal ca e vorba si de stres aici, oricat de calma si echilibrata e persoana respectiva. Ca mine :D.

Ca mine, zic, pentru ca eu nu visez urat in general. In fapt, din intreaga mea viata (destul de lunga si lata pana acum) nu imi aduc aminte decat de doua cosmaruri, iar unul dintre ele, absolut hilar dar logic in felul lui a fost cand, copil fiind, m-a fugarit un letcon imens in jurul scolii (dap, un letcon, mai precis letconul fratelui meu, cel in care taman ma arsesem din greseala in ziua respectiva). Asa ca nu prea ma bantuie multe chestiuni in somn, de obicei visez frumos, diverse minunatii din categoria celor care ma fac sa ma trezesc necajita ca n-am mai dormit putin, "sa vad cum se termina" :D. Si nici nu am insomnii de felul meu, doar sa nu pui langa mine un ceas care ticaie, ca atunci nu am somn pana cand nu-l evacuez din camera :-)).

In sarcina insa, mi se da totul peste cap si desi toata lumea incanteaza in jurul meu mantra gravidei "dormi acum, ca mai tarziu... eeee", nema somn, zau, iar organismului meu pare sa-i ajunga atat cat este - ca doar arat bine si nu, nu imi atarna cearcanele pana la brau. Iar visele pe care le am... naucitoare, dar zic eu ca nu premonitoare, ca zau, ce sens poti trage din faptul ca m-am chinuit o noapte intreaga sa-mi convig doctorul ca la nastere voi avea nevoie de un bodyguard alaturi pentru ca am aflat din surse sigure ca o foarte buna prietena din copilarie (cu care de altfel nu am mai pastrat legatura in realitate) planuieste sa imi fure copilul cand se va naste??? Evident ca in vis eram absolut convinsa de chestia asta si incercam sa imi salvez copilul, evident ca atunci cand m-am trezit m-am distrat singura de ce incurcaturi a creat creierul meu, cum de a scoso-o taman pe prietena din copilarie dela naftalina si vai, ce fata ar face bietul meu doctor daca m-as duce la el cu asa poveste! Nu sunt genul care sa creada in drobul de sare sau ca ai avea ce sa faci cu el odata ce il identifici, prefer ca in realitate sa ma menajez cat pot, sa ma asigur ca fac toate analizele, controalele, ecografiile, mananc sanatos si nu pun fatul in pericol prin actiunile mele... si apoi sa incerc sa-i transmit acestuia ganduri optimiste si strari de bine, ca eu cred in "the good vibes" iar in rest, nah, ma amuz de ce chestii naucitoare imi trec prin cap, ca acum cateva seri cand am visat ca sunt exact la varsta de sarcina la si eram atunci (27 de saptamani) si ca m-am suit pe schiuri. Aprilie - aproape de inceputul trimestrului III - eu schiam... right. Si am si nascut, pe shiuri, nu ma intrebati cum, ca n-am habar, insa am nascut si nu asaaaa... oricum si orice, ci un bebe de 5 kg (aaaaaa!!!!) perfect sanatos, care somehow deja cam statea singur pe picioarele lui. Suna creepy? Normal, pana si eu in vis ma intrebam cum naiba de e posibil asa ceva :-)).

Nu imi aduc aminte exact ce si cum am visat la primul bebe, daca au fost astfel de vise tavalugul ce a venit "dupa" nastere le-a ingropat definitiv prin adancurile mintii mele, pe sub panzele de paianjen ale uitarii, insa sigur e ca nu au fost nici dese si nici premonitorii, ca altfel ma sesizam si eu si chiar aveam si motiv sa am astfelde reactii, ca doar am facut preeclampsie si am nascut inainte de termen. Stiu ca aveam o banuiala ca ceva nu e ok, dar venea din alte zonone, nu din vise, visele nu mi-au spus nimic, iar insomniile nu erau nimic nou in peisaj, asa ca, nope, in cazul meu cel putin visele nu sunt premonitii ci descarcari ale unui "capsor" mult prea incarcat :D.

Iar ocupatia mea de baza noaptea, cea pe care de altfel capul oricarei femei zic eu ca o ruleaza in permanenta in background dar la mine a crescut in intensitate, e sa fac liste si planuri: ce sa cumpar, cum sa aranjez casa, mut mobile virtual, pregatesc totul pentru venirea pe lume a copilului, ma oganizez si organizez tot ce misca sau sta inlemnit (pentru ca este de lemn sau alt material dur similar :D) in jurul meu. Si stiu ca daca voi gasi "solutia perfecta" ma voi simti mai bine, dar asta nu inseamna ca voi dormi, ci doar ca voi trece la punctul doi de pe lista mea mentala :D.

Grea viata de gravida nu? Noaptea mut mobila sau nasc pe schiuri, ziua plimb gratioasa burta cu mersul meu de pinguin vesel (hei, am alt centru de greutate, nu mai radeti :D) si obosesc dupa doi pasi... si uite asa trec zilele, bebe creste linistit acolo, da suturi intr-o veselie si eu ma uit cum deja vibrez uneori ca o toba, pfff, copilul bate toba :D. Cui sa ii explici toate astea? E complicat si complex dar e si firesc, vine la pachet cu sarcina si face parte din datul ei. E o etapa.

12 comments:

forfecutsa said...

Asta cu schiurile a fost epica, jur!
Imi si imaginam cum se rostogoleste bebelusul la vale, ca intr-o sanie, si cu tine, facand slalom printre nameti, sa-l prinzi:)))
Zuzo:*

Diana Cornea said...

Avea ochi albastri sau nu?!:)

The way I am said...

:) Of Doamne, la cata mobila muti ar trebui sa vina si somnul de la oboseala.
Ce sa iti spun mult curaj:), nu mai schia:P, aveti grija de voi si sper sa fie mai bine si mai usor:)uof.

Anonymous said...

Doamne, câte chestii am putut să visez si eu când am fost gravidă! Că am născut, am plecat de la spital, am ajuns acasă si abia pe ură am realizat că uitasem copilul la spital! Chestia asta am visat-o de nenumărate ori, si pe urmă am visat-o ani la rând, cu variații, că am uitat copilul la grădiniță, că am uitat copilul în tren, că am uitat copilul în autobuz...nu am înceract să psihanalizez visul, dar l-am avut de nu stiu câte ori.
Pe urmă am visat că am născut dar nu un copil, vreo 6-7, care erau mari cam cât niste pisoi nou-născuți si se târau prin pat în jurul meu (ce-i drept fătase si pisica pe atunci, deci usor de descifrat visul). Că am plecat de la spital cu bebe în brațe si m-am trezit undeva pe o stradă aglomerată si super-luxoasă, si eu eram îmbărcată într-o cămasă din aia naspa de spital, pătată toată :)
Cred că toate femeile visează mai mult si mai ciudat când sunt gravide :)

Zu said...

@Forfecutsa: :-)) ai imaginatie, nu gluma! Eu cand m-am trezit din visul asta nu stiam daca sa rad sau sa ma duc la un control la cap, nimic nu avea noima, totul era de un absurd iesit din comun...

Zu said...

@Diana: damn, nu m-am uitat! :D Trebuie sa ma uit mai atenta la visul urmator :-)).

Zu said...

@The way I am: nu vineeee somnul... singura chestie care vad ca m-a rapus a fost un drum de jumatate de zi cu masina pana la parintii sotului, am dormit in noaptea aia neintoarsa, puteai sa si tai lemne langa mine, eu cazusem la datorie. Realitatea e ca a fost foarte solicitant, nu ma simt in stare sa repet experienta asa ca ma intorc la mobilele mele...

Zu said...

@Anonymous: :-)) simpatice nascocirile mintii tale, poate ar trebui scrise sau povestite mai des astfel de vise, ca sa nu se mai sperie lumea de ele. Stiu ca ti se spune ca exista, dar nu ti se spune cat de reale si de aberante pot sa fie, mi se pare naucitor.

mamadiniubire said...

Ce m-am regasit in postarea ta...nu atat cu visele cat cu insomniile. Eu sunt in saptamana 26 si exact ca tine dupa primele 3 luni au aparut insomniile si toate la aceasi ora adica intre 3 si 5 dimineata cand se trezeste si bb si incepe "meciul". Asa ca in timp ce el loveste, se joaca, face tumbe sau ce mai face el pe acolo, eu ma uit pe pereti. Faza e ca eu sunt o somnoroasa si ma culc devreme si daca inainte dormeam 10 ore dus acum ma multumesc si cu 6-7 ore cu pauza bineinteles. Citisem ca de fapt corpul femeii inca din sarcina se adapteaza la trezitul noaptea pt ca atunci cand vine bb si va cere de mancare noaptea noi deja sa fim "antrenate".

Luminita said...

wow, insomnii am avut si eu in sarcina, mai mult ziua dormeam, in etape de cate 1-2 ore, dar de visat asa, nu-mi amintesc. visam, dar in limita bunului simt :). s-au schimbat insa lucrurile undeva dupa ce i-am nascut pe huni sau dupa moartea mamei (care s-a intamplat cand hunii aveau 10 luni). ei bine de atunci visez ingrozitor de mult si de cele mai multe ori visele sunt cosmaruri. 1 an dupa moartea mamei, clar, visele erau asociate cu ea si insemnau cosmar in fiecare noapte. apoi cu hunii, si mai scarry. acum sunt doar (si) vise urate sau total aberante, inspaimantatoare sau nu, ca am inceput sa ma obisnuiesc:). dar visez maica, mult, in culori, si chiar daca atipesc 5-10 minute. am fost pe rand politist, doctor, bodyguard (ca tot zisesi), gravida cu alti huni, am pierdut copiii de cateva ori. m-am urmarit cu masini de curse cu nush cine... si jur, nu ma mai uit la TV de cativa ani buni, dar zici ca e un mare film in capul meu all the time. acum ca citesc ce am scris, zic ca e musai sa ma duc sa ma caut :)

Zu said...

@Mamadiniubire: Da, si eu rezist surprinzator de bine cu atat de putin somn, am ajuns chiar sa ma amagesc cu ideea ca o sa ma descurc cu doi copii in stilul asta, ca uite, am nevoie sa dorm putin noaptea :D... dupa care imi aduc aminte cum era de fapt dupa ce s-a nascut omuletul, cand abia puteam sa-mi tin ochii deschisi in unele zile :-)).

Zu said...

@Luminita: :-)) wow, ce visezi... Eu cred ca visele sunt cel mai adesea refulari si ca cele incalcite si agitate apar mai ales pe fond de stres, poate de aceea dupa ce ai nascut au devenit mai mult, viata ta e clar mai plina de agitatie acum :D. Eu cand sunt extrem de obosita intru in bucla aceea a unui vis ingrozitor de tulbure si plin de evenimente haotice care imi da senzatia ca nu dorm (sau poate chiar nu dorm, am somnul prost, asta e clar) si ca ma chinui din rasputeri sa ma scutur de gandurile alea nebune si sa adorm in cele din urma.

There was an error in this gadget