28 April 2012

Gravida (sau coafura? :D) rezista

Pe final de saptamana 29 de sarcina, viata mea se tulbura din nou:

Intai ca a trebuit sa-mi fac niste analize. Aparent banale, dar nu-mi cunoasteti venele iar varianta lor "de sarcina" este si mai crunta, astfel incat m-am ales cu doua intepaturi, doua vase sparte, cate o vanataie pe fiecare brat si o cantitate infima de sange recoltat, trimisa la analize cu speranta ca totusi o sa fie suficienta.

Apoi ca tata s-a operat, motiv de agitatie si emotii in familie, mai ales ca a fost operatie de durata si totul s-a petrecut in alt oras si nu puteam decat sa vorbim cu el la telefon. Multe emotii, va zic.

Si ajungem la ziua Z, cea de joi, in care eu trebuia sa refac analiza pentru ca, nu, sangele recoltat cu doua zile inainte se dovedise insuficient si nope, in alta zi nu mai aveam cand sa-l recoltez, asa ca ia sa nu manance nimic gravida noastra pana la ora 13.00. Oooo, ce chestie grozava asta cu nemancatul, pfff, v-am spus ca sunt insarcinata???

Bu se trezeste si el si descopera cu stupoare ca sontacaie asa ca incepe sa se lamenteze prin casa si sa topaie in incercarea de a se imbraca pentru work - nu putea calca pe piciorul stang. Ai mei (mama si Bro') pleaca in viteza sa-l extreneze pe tata si sa-l aduca acasa... doar ca pe la jumatatea drumului primesc telefon: cand a fost sa-i scoata firele lui tata a aparut o sangerare si nu, nu il externeaza, mai sta sub supraveghere, asa ca cei doi au luat-o inapoi spre Bucuresti. Moment in care ii sun eu, ca daca tot se plimba Bro' cu masina si se joaca de-a ambulanta, nu il duce el si pe Bu pana la doctor? Ca domnul a coborat pana la masina sa plece la work si a descoperit ca nu poate merge, nu poate conduce, bref, nu poate calca pe piciorul stang, il doare rau...

Intre timp fug la analize - cool, alte trei intepaturi si doua vase sparte, daca imi vedeti mai ales bratul stang ziceti ca ma bate sotul. Si ca veni vorba de sot: nu isi aduce aminte de un pas gresit sau ceva motiv pentru care il doare, e adevarat ca marti seara a fost la fotbal si ca miercuri seara a carat o saltea pentru tata, dar pana joi de dimineata n-a simtit nimic, asa ca intrebarea a fost " draga, nu cumva m-ai batut in somn?". Apai... dragul meu, daca era sa imi exprim eu sentimentele "pozitive" acumulate in cei 10 ani de trai impreuna, sigur nu ma limitam doar la un picior... :D.

Concluzia zilei este ca se intorc cei doi de la doctor, unul topaind gratios in carja (deh, masina lui Bro' era dotata cu toate cele necesare unei mini-ambulante, avea si carja, ca tot se ducea dupa tata care se operase la piciorul drept :D) si cu piciorul, dap, tot un picior dar cel stang de data aceasta, cu piciorul in ghips zic. Ceva la ligamente. Ooook... tata cu operatie la piciorul drept, Bu cu ghips la piciorul stang... eu vorbisem deja cu o asistenta sa ii faca lui tata niste injectii zilnic pentru ca asa era recomandarea de la spital insa, well, tata este inca in spital (nope, nu l-au externat) iar Bu a venit acasa fix cu aceleasi injectii de facut, zilnic, asa ca am sunat asistenta si i-am zis, mai razand a haz de necaz, ca mda mai avem un pacient  de intepat :D.

Ah, si joi seara copilul a suferit de prima "constipatie" (sa zicem) din viata lui. Cu plansete si invarteli in jurul WC-ului pentru ca nu putea "sa faca". Si cu o noapte agitata. Lovely.

Daca nu mi se intamplau mie nu credeam, ziceam ca e un banc prost :-)).

5 comments:

IRN said...

Stay strong, imi aduc si eu aminte de ultimul trimestru de sarcina in care totul parea ca se duce naibii de tot...

Zu said...

Oooof, cand imi aduc aminte ca intru in saptamana 30... ma cam ia cu fiori si simt ca se apropie febra pregatirilor si tavalugul necunoscutului :D.

Luminita said...

imi pare rau, sanatate multa tatalui tau si lui Bu! si tie, mai putine emotii de acest gen si zero motive de recoltat sange!! take care.

g.cojocaru said...

of! un fel de rasul-plansul. Multa sanatate tuturor!

Laura said...

Pffff!!! Asta-i din seria cand seaduna,apoi se aduna. Tin minte ce debandada era in ultimul trimestru de sarcina cu Petru, Andrei era ca argintul viu si eu nu mai reuseam sa fac fata deloc. Sia cum ma intreb cum am rezistat. Oricum multa sanatate! Si nastere usoara si bebica sanatos!:))

There was an error in this gadget