17 August 2011

Do'tor Aa'pi


Scoate tacticos stetoscopul, si-l pune in urechi si vine la mine:

- Mimo, mami!
- Vrei sa imi asculti inima?
- Da! vine raspunsul incantat

Ma plec pe vine, ii arat cum sa puna cerculetul rosu in dreptul inimii si imit bataile acesteia: tuc, tuc. Rade incantat si fuge sa aduca otoscopul, cu care se uita atent in urechile mele. Apoi imi ciocane genunchii, pentru reflexe si imi pune termometrul, pe care uneori il confunda si cu un telefon, asa ca mai poarta si cate o conversatie detaliata (cu un confrate?). Concluzia acestui consult amanuntit (care include si taierea unghiilor de la picioare, caci altceva nu i-a trecut prin cap ce ar putea face cu forfecuta chirurgicala :D) este ca am nevoie de o injectie, asa ca ia un aer serios si ma inteapa in burta sau in laba piciorului, dupa inspiratie. Apoi o luam de la capat... ca e distractiv.

Uneori il consult eu pe el, metoda buna de a il face sa stea locului pentru un schimbat de scutec, dar cel mai adesea ma ataca el pe mine. Dimineata, la pranz si seara, sunt pacientul lui preferat, in fata caruia deschide solemn trusa si incepe sa extraga diverse instrumente. Si ce conteaza daca sunt pe fuga, sau daca tropai prin bucatarie gatind ceva, seringa ma inteapa in picioare si foarfeca are grija de manichiura mea... iar omuletul plimba trusa de doctor peste tot dupa el, iar la culcare musai sa fie prin zona, ca doar e primul lucru de care intreaba dimineata.

Este primul "role play" pe care il joaca in adevaratul sens al cuvantului si este adorabil cum isi spune singur "do'tor Aa'pi", luandu-se foarte in serios. Nu stiu de ce nu prea il tenteaza sa trateze animalele de plus, insa pe noi/ pe mine in special ne cauta neobosit de toate cele. Scopul meu era sa ii obisnuiesc putin cu ideea de doctor si sa nu ii mai fie atat de frica de consult, ca tare urat mai reactioneaza, cu plansete si tipete. Eh, nu stiu daca am reusit, o sa vedem, - eu sunt gata sa il las sa o caute si pe doctorita in urechi inainte sa il caute ea pe el :D - dar cu siguranta am facut un omulet fericit nevoie-mare.

6 comments:

g.cojocaru said...

:) ce frumos se joaca el. Cat despre ideea cu cautatul doctoritei in urechi, abia astept sa ne povestesti daca doctorita a intrat sau nu in joc. :)))

Simona said...

Pai nu ti-e clar? Do'torul Aa'pi nu e veterinar :-))))
In alta ordine de idei, pe mine inca ma uimeste cand vad role-play mai serios la copiii mei, adica vad dincolo de joaca nevinovata, vad sinapse si neuroni si imaginatie si empatie si tot...
Felicitari piticului si pupici!!!

Radda said...

Aaaaa...pai atunci cand il mai intalnesc si eu pe Do'tor Aa'pi sper sa ma consulte si pe mine :) Ce dragalas trebuie sa fie!! ;))

Zu said...

@Gabi: cred ca o sa intre in joc, e o doctorita cu care ma inteleg bine si ultimele dati chiar l-a cautat intai pe iepuras in urechi si apoi pe copil ;-))

Zu said...

@Simona: m-am gandit si eu la asta :D dar nu cred ca e chiar asa de "destept". Cred ca ii place ca noi suntem vii, reactionam... desi cand era sa faca pipi si sa le stearga la fund era dispus sa se arunce pana si pe masinute :D...

Zu said...

@Radda: :D stai sa vezi cand te inteapa cu seringa...

There was an error in this gadget