11 July 2009

Jurnal de piticot (5 luni)

Pe 6 iulie a facut cinci luni. La doua zile de la botez, marele eveniment. Ce pot sa spun: e o placere sa sa il urmaresti si sa interactionezi cu el:

- deja se rostogoleste pe burta cu o usurinta uimitoare, insa inapoi nu stie, asa ca ramane blocat pe burta, balanganindu-se usor. Mai si adoarme in pozitia asta.

- apuca tot ce vrea, cu mare dexteritate

- insista sa manance masa de seara cu un deget in gura, pe langa biberon, chestie care il amuza teribil pe Bu

- daca se vede in oglinda rade, gangureste si chiuie

- zambeste des, extrem de des, laaarg

- a invatat sunete noi- sta la mine in brate si incepe parca sa "se tanguie" pe o voce inceata si cu ceva tonalitate usor nostalgica

- este extrem de inventiv, ma uimeste: ridica protectia de la pat si isi baga capul sub ea si doarme asa; ajunge cu capul in zona fara protectie a patului si se infige in gratii; scoate maini si picioare printre gratii; ii plac textilele de mor si orice paturica, hainuta etc prinde si-o pune in cap (in incercarea de a o "gusta")... ce sa zic, am decis sa-i baricadez patutul asa ca am mai cumparat o protectie ca sa fac modificari, insa pana atunci ma gandisem eu ca daca nu ajunge pana la gratii e bine asa ca am pus niste paturici rulate bine-bine pe o margine si pe alta a patului, sa se loveasca de ele. Aiurea... omuletul le-a luat si si le-a pus in cap :-))...

- mananca de zor orice ii dau, lacom :D. E sociabil si zambaret desi, mai nou, se sperie foarte tare de sunete bruste, imediat incepe sa planga (???)

5 comments:

sedlatsek said...

E o evolutie absolut normal pentru 5 luni (frica de zgomote, rostogolire pe burtica fara retur pe spate, si ce bine ca papa orice!) dar pentru ca e evolutia puiului vostru de om este extraordinara, nu se compara cu nimic sa traiesti aceste momente alaturi de le, asa-i?

Laura said...

Sa-ti traiasca. Lui Andrei au inceput sa-i iasa dintisorii. Brrrr.

Zu said...

@ sedlatsek: ai dreptate, e o bucurie continua sa-l urmaresti- stiam ca o sa fie frumos, dar nu mi-am imaginat ca o sa fie ATAT de frumos :-)

@ Laura: multumim, dintii ma sperie si pe mine, inteleg ca e maraiala multa- asa e?

Silvia said...

Ooo, da! Retraiesc prin cuvintele tale emotiile mele de acum 1 an. Mariuca mai are putin si face 1 an jumate' si e incredibil. In fiecare zi spun acest cuvant si de fiecare data ma refer la altceva.

Zu said...

Mie nu imi vine sa cred cat de repede trece timpul si cat de mare se face- mereu am tendinta sa-i cumpar haine mai mici, in capul meu tot bebe mic e :-))

There was an error in this gadget