11 April 2008

Prefer suspansul

Aveam o prietena care facea o chestie interesanta: citea ce citea o carte si cand deja era prinsa in intriga si nu mai rezista sa nu afle ce se intampla, dadea frumusel paginile, citea finalul si apoi isi continua linistita lectura. Ideea continua sa ma uimeasca, eu fiind genul "aaaaaaaaaa, nu-mi povesti cartea/ filmul, nu vreau sa stiu!!!!!!!"...

Nu vreau sa stiu ce se intampla si intrerup pe toata lumea care incearca sa imi povesteasca . De aceea nu sunt multe recenzii de carti pe care sa ma simt in stare sa le citesc- pentru ca majoritatea incep sa-ti spuna ce se intampla si sa-ti descifreze cheile... iar eu chiar nu vreau sa stiu asta, zau!!!... Si am mari probleme in a scrie ceva despre cartile pe care le citesc, tocmai din cauza ca nu vreau sa le povestesc si ma tem mereu ca am sa le dezvalui clu-ul.

O carte (sau un film, pentru ca ideea e similara) este construita de catre autor in asa fel incat sa te conduca spre final in modul dorit de acesta. Si tu strici tot esafodajul migalos construit, luand-o pe shortcut. Cartea este o calatorie pe care o faci umar la umar cu autorul, pe post de ghid... inseamna o serie de acumulari, trairi, intrebari pe care ajungi sa ti le pui si, finally, satisfactia iluminarii de la final (sau nu, evident, in functie de carte). Cum sa mai percepi toate astea cand tu deja cauti printre randuri exact acele elemente care te vor duce la finalul deja cunoscut??? Intr-un fel mi se pare si un fel de lipsa de respect fata de autor, de omul ala care s-a chinuit sa-ti construiasca acolo un drum si tu pleci la plimbare prin balarii, calcand totul in picioare.

Cartea este o decoperire, it's the journey itself- altfel la fel de bine pot sa-ti spun ceva de genul "e o carte in care ala o iubeste pe aia si ea nu-l iubeste, se cearta si se regasesc pestre trei ani si se impaca- the end".

Plus ca fiecare carte este perceputa de fiecare in mod diferit. Daca eu iti spun tie trairile mele, nu inseamna ca, undeva, cumva, ti le induc si tie??? Si ca vei cauta in acea carte exact acele lucruri asupra carora ti-am atras eu atentia???

Normal ca recomandarile sunt extrem de utile- la cate carti se publica... alegerea e tare dificila, eu una deja ma simt depasita cand intru intr-o librarie. Dar prefer informatii de genul: mi-a placut sau nu si cateva informatii care sa iti sugereze cam ce gen de carte este si ce fel de atmosfera construieste. Dupa care... aventura sa-ti apartina. Si sa fie una personala.

Prefer discutiile de dupa lecturarea unei carti. Cand ambele persoane au citit cartea si o pot comenta, fiecare cu interpretarea si trairile ei... Atunci putem vorbi :-).

Cand deschizi o carte pasesti in necunoscut, nu??? Iar mie imi place senzatia asta. Si asa vreau sa ramana.

2 comments:

albeenah said...

da...agree...din pacate una lume e mult pre subiectiva in opinii...eu prefer doar o descriere cat mai scurta a intrigii...pe care eventual o citesc pe spatele cartii...Doar putine persoane ma pot influenta cu un "mi-a palcut sau nu" si alea pt ca stiu ca avem gusturi asemanatoare...in rest...it's an advernture..as u say!

Zu said...

Si eu la fel, in functie de ce stiu despre persoana respectiva stiu si cum sa interpretez recomandarea de "mi-a placut sau nu". Dar s-a intamplat sa aud comentarii entuziaste despre o carte si sa ma duc curioasa sa o caut in librarii, sa vad si eu despre ce este vorba...

Depinde... sunt mai multe metode, insa eu trag linie la povestirea cartii, asta chiar nu vreau sa stiu. E ca si cum ti s-ar spune poanta unui banc :-).

There was an error in this gadget