Am ajuns la concluzia (banala, stiu), ca dintre toate cartile pe care le-am citit eu cu nesat oamenii sunt cartea pe care nu o deslusesc neam. Si ma uit a n mia oara ca eu nu stiu cum vine aia sa dai intr-un om cazut sau sa-l lovesti taman la punctul ala mai sensibil stiind fix da' fix ca o sa-l doara de o sa moara. Sau cum e sa tragi de urechi in public o persoana care iti e draga, cu care esti prietena, sa te burzuluiesti la ea, sa-i tai macaroana ori doar sa te dai tu mai destept in vazul tuturor - in capul meu lucrurile astea se fac in particular daca de persoana cu pricina te leaga macar un dram de amicitie. Ori sa uiti cine iti sta aproape si sa musti taman mana aceea, care te va mangaia mai tarziu. Si fazele astea cu omul care nu se schimba, nu stie sa se schimbe, nici o solutie nu e buna, nu intelege sa se schimbe si pace pe mine ma lasa muta, adica de la un punct incolo iti constientizezi si tu propria persoana si tragi catre mai bine, zau.
... ?
Precizare: nu toate cele de mai sus mi s-au intamplat mie, do not panic :D
Kid counter
No comments:
Post a Comment