31 January 2014

Cum sa faci o tarta - in multi pasi

Te strecori frumusel in bucatarie, scoti ingredientele pentru aluat si incepi sa le pui in robot.
Bebeluna apare in bucatarie si incepe sa traga de sertare. Scoate un paharel micut-micut (de jucarie, de la Ikea) si incepe sa gesticuleze in fata filtrului.
Ah bon, ii torni copilului putina apa in paharel si te reintorci la ingrediente.
Ii mai pui un paharel de apa, pentru ca cere.
Repeti operatiunea de n ori.
Te intorci la ingrediente. Incerci sa-ti aduci aminte ce faceai.
Copilul vrea faina. Se intiiiiiinde dupa ea. Muti faina mai incolo.
Dai drumul la mixer.
Culegi copilul de langa frigider (unde s-a refugiat speriat), ii explici ca "e doar masina asta care amesteca, uite, vezi?" si te feliciti in gand ca ti-ai luat mixer cu picior.
Realizezi in ultima secunda ca nu ai pus tot untul. Remediezi rapid situatia.
Incepi sa framanti aluatul.
Bebeluna se intinde pe langa masa si fura cateva firimituri din aluat si le gusta. Se stramba si decide: "caca"! Ah, bon, vezi?
Pui boabele de fasole peste aluat (pe post de greutate). Ups, copilul aude zgomotul vesel si se infiinteaza rapid, agitandu-se frenetic printre picioarele tale. O manuta mica incearca sa ajunga la ele - se intinde de zor. "Nu e bun de mancat, mama" insisti tu dar degeaba, manutele curioase insista si pana la urma tot prind o bobita pe care o baga repede in gura. "Asta e, iti zici, macar intelege ca nu e bun"... dar ii place!!! Si mai vrea!!!
Arunci repede tava in cuptor si respiri usurata.
... doar ca dupa cateva minute, cand e sa o scoti din cuptor... pfff, cine se infiinteaza grabita sa mai prinda ceva boabe de fasole? Sunt fierbinti asa ca faci adevarate acrobatii ca nici macar sa nu ajunga in zona lor. Reusesti. Pleaca in casa.
Se face liniste. Realizezi ca e prea liniste si te trece un fior pe sira spinarii... iar in spatele tau se aude "lipa-lipa" pe gresie. Copilul. Descult. Si-a scos si papusii si sosetele.
Termini de pus umplutura si bagi tava la cuptor - o sa fie gata repede. Pana atunci ai niste papuci si sosete de gasit si un copil de incaltat...

4 comments:

Blogul mamei începătoare said...

Măh, tu ai fost cumva la mine în bucătărie? Ai descris cam ce se întâmplă când fac eu treabă şi Alexia vine să (nu) mă ajute :))))))

Ioana said...

Noi suntem in stadiul in care eu am nevoie de Ana langa mine sa-mi spuna reteta, ca a ajuns sa le site deja pe de rost. Dar sa stii ca mi-e dor de multe ori de lipa-lipa pe parchet:)

Zu said...

@Cristina: suntem surori de suferinta :D. Am senzatia ca daca o sa ma lase cineva sa gatesc fara picior de copil in prajma imi vor tiui urechile de atat liniste si ma voiuita in permanenta peste umar, speriata ca e prea liniste :-))

Zu said...

@Ioana: Cum e asta sa stie reteta??? Aaaaaa, te invidiez. Eu sunt la faza in care imi doresc foarte tare sa treaca si ea de 2-3 ani, dar probabil ca nu stiu ce-mi doresc, precis exista ceva parte negativa nebanuita.

There was an error in this gadget