La capatul a ceva mai mult de o saptamana de nesomn, care m-a facut sa vad seriale extrem de dubioase la ore inaintate in noapte (cred ca face parte din noul joc al mogaldetei), epuizata, am nimerit in miezul zilei langa Bu. Un Bu care citea linistit pe canapea, fericit nevoie mare, in plin univers zen... si pe care nesomnul meu a inceput sa-l tulbure cu rafaturi, alintari, scartaieli si nefericiri (hei, eu chiar incercam sa adorm dar evident ca nu reuseam, la fel ca in fiecare noapte, pfff). Muuuuuream de oboseala, vroiam din tot sufletelul meu chinuit sa dorm si NU puteam, era ceva crunt, mintea mea continua sa ruleze tot felul de ganduri/ imagini, intr-un balet pe care il tot jucam asa de zile intregi si eram epuizata, dar recunosc ca m-am intrecut pe mine insami la capitolul "suceli", si cred ca a fost cea mai buna reprezentatie a mea de pana acum :-)).
Astfel incat, cand a aparut Bro' la usa, am auzit urmatorul dialog intre cei doi, foarte veseli si incantati unul de altul:
Bu: Sora ta m-a innebunit de cap!
Bro': Mie imi spui? Si pe mine ma innebuneste...
Bu: Da' dar pe mine ma toaca asa de muulti ani...
Bro': ... Pe mine de cand s-a nascut...
:D
Oameni deloc impresionati de suferinta semenului lor, zau asa... :P
Kid counter
No comments:
Post a Comment