08 May 2007

And my life goes on...

Mi-am propus, cu mult timp in urma, sa nu ma vaicaresc. Incerc sa nu o fac nici acum, insa, serios, mintea imi sta doar la problemele din viata mea, despre ce altceva sa scriu???
Asa ca, fara a ma vaicari, iata ce ma streseaza CRUNT in ultimul timp: ce naiba e wrong cu karma mea???? Ce face, haladuie pe alte coclauri, a fost deocheata, care-i treaba???? Oricat de zdravana la cap ma consider, nu pot sa nu ma intreb ce se intampla aici, de doi ani incoace lucrurile par sa o fi luat-o razna rau: am avut toti membrii familiei internati, pe rand, apoi accident de masina eu, apoi finalizarea povestii cu divortul, apoi A. cu toate evenimentele de rigoare= disparut/ aparut/ disparut, problemele mele personale, urate si ele, totul asezonat cu alte cateva maruntisuri pe langa, acum tata operat(ok, asta nu era asa o mare surpriza) dar, hei, urmeaza la rand Bro', tot cu operatie si... iata si ultimul eveniment:

- ieri i-a spart masina lui Bu. Ca in bancurile proaste- proaste de tot: Bu a venit pana la Obor unde a parcat masina timp de o ora, ca sa se plimbe cu mine (nice, nu???) si nu, nu a deschis portbagajul, asa ca nu avea nimeni de unde sa stie ce e in el- era plin de mancare (tocmai facuse o aprovizionare la Billa Dorobanti).
La intoarcere a gasit usa de la sofer si portbagajul fortate. Nu mi-e de mancare, ci de alergatura dupa hartii- CASCO- reparatii etc. Deja ieri noaptea umbla pe la politie dupa constatare...
Si saga continua: polita de asigurare pentru masina ramasese la tata (pentru ca fusesera impreuna sa o faca, tata si Bu) iar tata e in spital, operat, nu are nimeni chef sa-i spuna ca masina a fost sparta, sa aiba de ce sa se streseze taman acum. Iar mama- persoana panicoasa din fire- s-a suit pe tavan cand a aflat, evident. Si toata dimineata am cautat printre hartiile lui tata nefericita aia de polita, cu un Bu nauc si o mama foarte stresata langa mine... Ain't it fun??!

Cand Bu si cu mine ne-am mutat impreuna, am trecut prin perioada "potopului", concretizata intr-o serie consecutiva de inundatii, in diverse colturi ale casei, soldate cu umflarea parchetului si schimbatea acestuia nu doar o data, ci de doua ori. Circul a fost maxim, iar bietul inginer care era chemat de fiecare data cand aveam o problema m-a intrebat la un moment dat, mai in gluma mai in serios, daca am sfintit casa... Atunci am facut ochii mari. Acum ma gandesc ca e cazul sa "ma sfintesc" si pe mine.

Sincer, chiar asa e viata? Si insiruirea asta de evenimente, in decurs de doi ani, este una fireasca in existenta unui om???? Ca eu sunt nauca. Mi-e si jena sa mai spun ce am mai patit, parca tot potopul s-a decis sa cada in capul meu.

In fine, acum o sa il sun pe tata sa-l intreb ce sa-i cumpar (ma duc la spital) apoi o sa vorbesc cu mama- sa incerc sa o dau jos de pe tavan, dupa care ma voi duce sa stau cuminte intr-o biserica ceva timp, in speranta ca duhurile alea rele se vor cara din viata mea, pentru ca, zau, nu mai am idei si sunt usor cam satula...

No comments: