15 March 2007

Multinationalele

Nu inteleg multinationalele. Adica, le inteleg, dar ma dispera :D. Somehow nu suna bine nici asa, nu??? :D Well, eu nu am lucrat niciodata intr-o multinationala, dar Bu e parte a unei multinationale, la fel si multi alti oameni pe care ii cunosc, asa ca a se retine ca vorbesc aici la modul general... ca teorie:

Oamenii din multinationale se comporta ca o armata bine strunita. Ei stiu sa fie falsi mult mai bine, pentru ca jobul ii obiga sa-si zambeasca zilnic unii altora, stiu sa faca conversatie ieftina si chiar dezvolta conversatii intregi pe baza a doar cateva informatii. Stiu sa vorbeasca frumos, colorat la prezentari, fara sa se intimideze (mai ales in engleza) si stiu sa delege (stiu cui sa ii ceara si ce anume sa ii ceara). Sunt mereu pe fuga, in contra-timp. Isi trimit hartii unii altora si catre alte multinationale- variate formulare, note de comanda etc. Gandesc in termeni de beneficii (masina, laptop, telefon)- da, sunt materialisti. Au fax, xerox si spatiu de lucru. Primesc diverse promotii, pixuri si agende. Tin cont de imaginea lor, pentru ca, de, trebuie. Conteaza daca esti slaba, sau lunga, vopsita sau nu si ce marca au hainele pe care le porti- e foarte important sa cunosti "trendul". Cumpara parfumuri si bijuterii de la o x sau y. Ies grupuri- grupuri la masa, sar din team building in team building si, in general, socializeaza intre ei, ca o mare familie. Happy one. Nu isi prea exteriorizeaza sentimentele- mai rar o paruiala pe cinste, foarte des insa "intepaturi" din varful buzelor sau pe la spate si foarte multe barfe la cafeaua, inevitabila, de dimineata. Pentru ca regula spune ca toti trebuie sa fie veseli ca sunt acolo si fericiti unul cu altul. La angajare trebuie sa vorbeasca despre dedicare, opotunitati, pasiune si putere de munca. Si implicare. Nimic despre bani mai multi, timp liber, familie, hobby sau chiar distanta la care se afla biroul fata de locuinta...fereasca sfantu' sa ai asa porniri (absolut normale, de altfel). Hobby-ul e munca. Viata e munca.

Nu spun cele de mai sus cu rautate. Si evident ca este o exagerare... nu toti oamenii sunt asa. Doar ca... nu stiu daca ar trebui sa tindem sa fim asa. Gasesc ca e obositor.

6 comments:

Anonymous said...

Obositor, dar tentatia e mare. Dupa ce te saturi de toate beneficiile mentionate de tine, incepi sa vezi ca te neglijezi prea mult pe tine ca om si muncesti peste limita pentru diverse castiguri de ordin material.
Ideal ar fi sa existe un echilibru intre work time, hobby, familie etcetera.
Fericiti cei care isi transforma hobby-ul intr-un job si nu invers :)

Zu said...

:-)... scriam eu mai demult (http://zu-zuzi.blogspot.com/2006/11/ive-been-tagged.html) ca imi doresc "sa reusesc sa ajung sa lucrez din pasiune 4-6 ore/zi si in rest sa ma duc in parc la teatru etc"

Dar... oare e mai bine ca traseul tau profesional sa includa o multinationala sau nu? Te schimba sau nu te schimba? Radical sau nu? Eu inca mai procesez...

Anonymous said...

Eu cred ca te schimba, spre radical, pentru ca odata obisnuit(a) cu un anumit mediu si satisfaciti materiale, e greu sa te adaptezi la ceva mai putin tentant.
E bine sa includa o multinationala, dar sa nu devii workaholic(a).
ISi eu sper/visez la alea 4-6 ore/zi si restul in parc :D

Zu said...

Si asa am ajuns la downshifting... :-)

Unknown said...

"Dar... oare e mai bine ca traseul tau profesional sa includa o multinationala sau nu? Te schimba sau nu te schimba? Radical sau nu? Eu inca mai procesez..."

Depinde foarte mult de caz(persoana, caracter, companie, domeniu de activitate, etc.).

Eu nu o sa intru niciodata in sistem de exemplu.

Zu said...

@gavriliu ciprian: si care e alternativa pe care o vezi/ alegi tu? (incerc sa aflu optiunile)