06 July 2010

Jurnal de piticot ( 17 luni)

Azi implineste un an si 5 luni, aproape un an si jumatate.

Luna aceasta s-au intamplat multe, piticotul transformandu-se brusc intr-o furnicuta strangatoare care aduna cu grija diverse comori pe care le piteste te miri pe unde. In continuare mai scoate lucruri din dulapuri, dar distractia cea mai mare este relocarea obiectelor, combinatiile cele mai inedite facand deliciul lui: iepurasul in sertarul de sosete, biberonul de apa in dulap (l-am cautat jumatate de zi), telecomanda in masina de spalat, telefonul in WC, iar tot ce mai ramane se baga constiincios in gunoi, ca doar asa face mami: deschide usa, baga ceva, inchide usa. Motiv pentru care ne chinuim sa nu uitam sa inchidem tot iar la gunoi am pus un sistem de blocare, satula sa ma mai tin dupa el ca sa il interceptez. Aici a fost chiar dragut, pentru ca a venit lipa-lipa lipa, tunsulica mititel, sa mai arunce ceva, repede-repede. A tras de usa, nimic, era blocata. A mai tras o data, nimic. S-a uitat la mine: i-am zambit condescendent si i-am spus ca gata, s-a terminat distractia cu gunoiul, mami e mai desteapta la faza asta. M-a privit luuung, cu mutrita aia a lui serioasa si, fara sa intoarca, fara sa clipeasca, fara se uite macar, a aruncat scurt obiectul in chiuveta. Dupa care s-a intors pe calcaie si a plecat :D. Damn!!! Acum trebuie sa ferim si chiuveta. Iar in paralel Bu isi cauta telefonul (da, ala inundat, pe care nici macar nu il putem suna ca sa-l gasim) si eu o canuta de plastic verde.

Cand nu relocheaza obiectele mi le da mie, ofranda. E foarte darnic, si in parc da oricui tot ce are in mana, de multe ori lumea nici nu se prinde ca el le ofera ceva, crezand ca le intinde obiectul doar ca sa-l vada. Si stie sa mangaie lumea, ba chiar cred ca s-a si indragostit cu acte in regula intr-o zi, caci a vazut o fetita in parc si i-a dat tot ce avea (lopatica, grebla, forme, ii intindea supus tot), dupa care daca ea s-a dus pe banca, s-a dus si el... si incontinuu o mangaia :D. Grrr, credeam o sa mai dureze ceva pana cand ajungem la faza asta...

The next important thing, pe care bebe il face de ceva timp dar am uitat eu sa il mentionez, este ca ne anunta cand a facut caca. Nuuuu, nu face la olita, asta e o batalie pe care eu nu am avut inca puterea sa o duc, insa cand a umplut scutecul cu ceva mai solid vine la unul dintre noi si incepe sa "scartaie". La inceput nu l-am bagat in seama, caci mai scartaie si la alte chestiuni (cam des, daca ma intrebati pe mine), asa ca doar dupa ceva timp am ajuns sa percutez la idee, coroborand scartaitul cu orele predilecte pentru asa o actiune. Acum incerc sa-i explic ideea lui Bu, sa stie si el :-).

In rest, mergem mult in parc. Ne facem program impreuna si mai mereu am saptamanile ocupate, ceva de facut in aproape toate zilele. Azi ma vad cu o prietena, maine merg la Ferma Animalelor, poimaine ma campez cu copilul la alta prietena acasa (in curte)... si tot asa. Cand stam acasa, mergem in parculetul de langa bloc unde ne cam stim deja cu copiii si mamele. Ne salutam cu ele si pe strada, mai schimbam doua vorbe, incep sa cunosc lumea din cartierul meu iar piticot se joaca impreuna cu cei de varsta lui: ori fix-fix aceeasi varsta (o fetita nascuta in aceeasi zi), ori cu cateva zile sau luni in plus sau in minus, sunt o trupa de pitici care se invata unii cu altii. Dintre ei, piticot este cel mai linistit, mereu sta si se uita cuminte la ce fac ceilalti, toata lumea se mira ce pasnic e si zau daca am facut eu ceva sa fie asa, pur si simplu mi se pare ca asta e firea lui: analizeaza, studiaza, baga totul la cap si cand vrea el, face. Adica se suie singur pe tobogan si chiar se cocoata pe "aragazul" unei casute din parc, chestie pe care nu ar trebui sa o faca pentru ca e periculos. Daca ma apuc sa strang jucariile, ma ajuta si el si le bagam impreuna in sac (de multe ori copilul meu strangator le inhata si pe ale altora si eu le scot pe partea cealalta :D). Are tricicleta, una mare si rosie, caci si el si al sau tata au tropaduit de mama focului pana am luat una - asa ca acum mergem cu tricicleta in parc :-).

Acasa ne uitam la cartile cu animale. Avem mai multe, inclusiv seria aceea de enciclopedii care s-a vandut cu un ziar si ma "fugareste" cu ele prin casa: ia una si vine la mine, sa ne uitam impreuna in ea. Mai are o carte foarte groasa care scoate si sunete si este o distractie sa-l vezi carand ditamai cartoiul, grabindu-se sa vina la tine :-). Ii place in special pisica, o mangaie si uneori o si pupa - si e fascinat de catel, la care latra el singur, pe o voce groasa. Mai avem si un puzzle care scoate sunete (tot cu animale) - se chinuie sa-l faca. Inca nu ne iese figura bine, nu stie sa roteasca piesele ca sa cada in pozitia buna, insa insista sa ne jucam cu el. La capitolul jucarii, mai este fascinat de una cu diverse sisteme de butoane: apasare, comutare, rasucire etc. ce declanseaza aparitia a... yep, diverse animale. Aici e mort dupa ursuletul Panda, la care rade cand apare si pe care il mai si mangaie.

Evident ca eu fac ca toate animalele, spre deliciul lui si amuzamentul meu cand ma gandesc ce tot behai sau cucurigesc eu de zor prin casa.

Si il pup: dimineata, la pranz si seara :-). Cum il prind il pup, pe capsorul ala tuns, obrajorii bucalati, copanelele apetisante si piele catifelata... il mananc tot de drag ce imi e.

5 comments:

Ana said...

mno, what can I say...like:)
parca ma vad pe mine cand vorbesc de steven tyler=))

Lavinia - Edukid.ro said...

Frumos povestit :)Ai o viata minunata! La Multi Ani alaturi de piticot. (e bine nu nu-ti poate ascunde si pc-ul si ne mai povestesti si noua una- alta) :))

Zu said...

@Ana: :-))))

@Lavinia: PC-ul il inchide din buton :D...

mamica de Sebastian said...

Foarte frumos si emotionant...Da o poza cu tunsulici nu ne pui?

Zu said...

Ah, poza - sa le descarc, sa vad ce am... si poate pun :-). Adevarul e ca ar merita una :D.