10 July 2010

Penelopa moderna

Am avut ieri o zi, of, una dintre acele zile in care piticotul a reusit sa-mi faca tensiunea sa creasca: am vrut sa intind rufe si m-a lovit cu usa de la balcon peste fund tot incercand sa o inchida, am intrat in casa sa mai iau alte rufe si m-am trezit ca inchisese usa de la balcon si nu ma lasa sa o deschid,m-am apucat sa pun o pereche de pantofi de-ai lui la loc si si-a adus aminte de sertarul de pantofi si a inceput sa-i scoata pe toti, a imprastiat prin casa pantofi si jucarii, a gasit o cutie cu jucarii uitate si le-a carat pe toate pana la el in camera unde le-a aruncat in patut, a carat si papucii lui Bu pana la patut si i-a aruncat si pe ei acolo, am intrat in baie si a venit si el repede cu ceva de aruncat in WC, mi-am scos o pereche de sosete sa ma incalt cu ele si le-a inhatat rapid iar eu nici acum nu stiu unde le-a varat, am pus in hol caruciorul ca sa iesim afara si cat m-am intors doua secunde deja impinsese dracia pana in sufragerie, am vrut sa ma incalt si s-a apucat sa-mi mute pantofii, am iesit pe usa zaluda si cu alte sosete ca pe alea nu le-am gasit, am fost cu el in magazin si a urlat pe toate partile, l-am lasat jos si se pregatea sa plece din magazin cu un pantof din cei expusi la vanzare (strans bine la piept), am bantuit in duet prin ploiaia de vara (el echipat cu gecuta de fas, teribil de caraghios) si s-a dat cu fundul de pamant prin udatura, i-a dat vecina de jos cheile ei de la masina si ca sa i le dau inapoi am facut schimb cu ale mele dupa care l-am pandit disperata sa nu cumva sa le arunce intr-un canal sau sa zgarie o masina (incerca sa descuie tot ce prindea), a venit administratorul si i-a dat si el un teanc imens de chei asa ca iar am dus negocieri cu piticul si am decis ca ii fac si lui un set de chei sa nu ma mai stresez atata, i-am descuiat usa de la bloc si a deschis-o inchis-o pana cand m-a luat cu ameteala... si tot asa, tot ce faceam eu el desfacea.

4 comments:

forfecutsa said...

Mai poti? :)
Asta cu setul lui de chei mi se pare o idee geniala, nu m-as fi gandit ever (deh, the non-mommy thinking) . Eventual sa i le faci din plastic sau din alama din aceea moale, sa te asiguri ca-s inofensive (atat pentru el cat si pentru masinile altora:P)

Pupici

maria said...

adica mai am vreun an pana la etapa asta? cumva ma bucur, dar astept sa zici ca a trecut...

Zu said...

@Forfecutsa: musai sa mai pot :-)). Cat timp inca mai pot sa rad de intamplarile astea, e bine...

@Maria: Nu stiu ce sa zic... si eu tot astept sa treaca fiecare faza, dar mi s-a dovedit ca ce vine dupa e si mai si, de fiecare data :D. Pana la 18 ani...

Andreea Badran said...

Da, asa e, primii 18 ani sunt grei ...
This is the beginning, te asigur asa ca inarmeaza-te cu rabdare, multa rabdare.

There was an error in this gadget